Dincolo de literatură...

e viața

Clasa a XI-a un atelier de lectură.

Interogarea multiprocesuală este tehnica aplicabilă atât la dezvoltarea

abilităților de înțelegere a unui text necunoscut, cât și la evaluarea acestor
abilități. Forma ei poate fi orală, scrisă sau mixtă. Tehnica nominalizată poate fi
una esențială în procesul lucrului pe text. În procedura de evaluare, interogarea
multiprocesuală vizează persoana ce formulează întrebările, profesorul care își
organizează demersul didactic în cheia tehnicii menționate, sau elevii care au
abilitatea de a formula ei înșiși întrebări, respectând taxonomia lui Bloom.

Tehnica aplicată la evaluarea formativă poate să urmeze diverselor tipuri de

activități de lectură fie a unui text literar, fie nonliterar, fie metaliterar. Punctul
forte al acestei tehnici este eșalonarea firească a întrebărilor, fără preferințe
pentru un tip, iar operațiile intelectuale pe care trebuie să le realizeze elevul se
complică pas cu pas.

Textul de referință Ușa interzisă de Gabriel Liiceanu (Anexa 2), pe parcursul a

două ore academice, elevii vor fi capabili să-și verifice competențele de
înțelegere, interpretare și analiză a unui fragment de text la prima lectură. La
etapa evocării le propun elevilor să-și asocieze starea de moment cu...:

Un
O copac
O
floare
mașină

Dacă aș fi...

Aș fi...,
deoarece
O Un
culoare instrument
muzical

Un
copac

Îi invit pe elevi să reacționeze verbal la imaginea unei viori (Bliț).

GPP – discută cu colegul, stabilesc cuvintele-cheie și le dictează unui elev la

tablă.
Realizarea sensului elevii citesc textul, după care îl examinăm pe niveluri prin
interogarea multiprocesuală:

Nivelul I:

 Ce cuvinte definesc cronotopul în text?

 Câte personaje ai atestat în fragment?
 Ce instrument muzical reprezintă fiecare personaj?
 Ce instrument muzical te-ar reprezentat pe tine? De ce? (în scris, 4
rânduri). Pe mine m-ar reprezenta harpa, întrucât sânt la vârsta când tot
ce se întâmplă în jurul meu e ca o melodie. După părerea mea, harpa este
acel instrument care transmite cel mai fidel procesul căutării Sinelui.
 Ce rol are vocea în text? Vocea prezintă vârsta și lumea interioară a
personajului.
 Vocea cărui personaj lipsește?

Nivelul II:

 Ce sens are în text cuvântul canon?

 Ce metafore pentru prezentarea fiecărei vârste folosește autorul?
 Cum înțelegi expresia vocea fetiței – e vocea fericirii depline? (în scris, 5
rânduri). Copilăria este vârsta inocenței, a capacității inedite de a vedea
lumea altfel, plină de mistere, plină de jocuri. Copilul trăiește plenar
plăcerea jocului, a fericirii...
 Cum crezi, care este semnificația viorii în ultimul paragraf al textului?
 Cum crezi, care este vârsta autorului? Construiește 2 argumene că autorul
e adult/ tânăr, bărbat/ femeie. Probabil e deja la vârsta maturității
depline, deoarece regretă trecerea timpului, nu mai poate plăcerea
existenței. Autorul este bărbat, ca indiciu textual servește sintagma întins
în pat.

Nivelul III:

 La ce univers s-ar putea rezuma curtea vecinilor tăi?

 Care este tema eseului? Formuleaz-o, angajând 2 indicii textuali.
 Explică, în 3 enunțuri, raportul dintre titlul și tema eseului, în scris. Pentru
autorul eseului copilăria cu tot farmecul ei este deja o ușă interzisă, el nu
mai poate reveni la fericirea deplină a vârstei de aur.
  Cum ai explica secvența urcând și coborând la nesfârșit pe scara celor
șapte note?
 Cum crezi, de ce autorul consideră că copilul îi trimite în fiecare
dimineață o mustrare pentru toate zilele vieții? (în scris, 7-8 rânduri).

Nivelul IV:

 Cum înțelegi îmbinarea muzica asfințiturilor?

 Este antitetică expresia un copil pe care nu-l cunosc și pe care îl cunosc
atât de bine?
 Ce imagine din text te-a impresionat cel mai mult? (4-5 enunțuri scrise).
 Crezi că autorul fragmentului este muzician?
 Cine dintre voi a ascultat cântecul viorii? Ce sentimente va provocat? (în
2 enunțuri scrise). Cât timp elevii scriu, audiază www.youtube.com Vioara
... o mângâiere a sufletului de Otilia Obrad Balcu.

Nivelul V:

 În ce moment autorul se detașează de celelalte personaje?

 Ce procedeu de organizare a eseului ai remarcat?
 Care este mesajul fragmentului? (într-un enunț scris).
 Ai fi vrut să fii tu autorul acestui eseu?
 Cu ce mesaj ai veni în fața colegilor-cititori? Formulează-l în scris.

La etapa reflecției jucăm pixuri în pahar (discuția ghidată). Pun pixurile în

pahar cei care doresc să discute pe marginea afirmației:

Știu când o carte e bună. Criteriul este simplu: ea trebuie să te mute în lumea
pe care o deschide. (Gabriel Liiceanu)

La etapa extensiei elevii vor desfășura ideile fixate în scris pe parcursul orei,
redactând un eseu metaliterar.

Textul se anexează.

Ala Morcov, profesor de limba și literatura română,

grad didactic I,

L.T.Ion Creangă,c.Coșnița, r-ul Dubăsari

Ușa interzisă

Lângă mine, într-o casă boierească de la începutul secolului trecut, cu o curte

tihnită, care trimite la o altă vârstă a Bucureștiului, stă o familie de muzicieni.
Trei generații, distribuite pe câte un instrument: pianul, pentru generația cea mai
vârstnică; violoncelul, pentru cea mijlocie; pentru cea de a treia, reprezentată de
o fetiță de 10-12 ani, vioara. De la ferestrele apartamentului meu nu văd decât o
porțiune minusculă a curții, restul fiind ascuns de copaci și de gardul înalt
acoperit cu plante înalte agățătoare. Și totuși curtea și casa de alături, cu cei care
locuiesc în ea, se rezumă pentru mine la un univers sonor. Îmi percep vecinii –
fetița, părinții ei, bunicii ei și un câine-lup – fără să mi-i reprezint vizual, doar ca
pe entități vocale. Bunicul și câinele-lup au voci asemănătoare, deși a câinelui e
mai frumoasă, pentru că bunicul îndeobște se răstește, în timp ce câinele are
lătrat timbrat și armonios. Vocea bunicii nu se aude niciodată în curte și din
cauza asta trebuie doar să-mi imaginez că ea există. Vocea tatălui e prezentă în
măsura în care se adresează adeseori câinelui. Vocea mamei are identitatea
chemărilor fetiței la masă. Iar vocea fetiței, în dupăamezile și serile lungi de
vară, e vocea fericirii depline, pe care nu o au decât copiii atunci când se joacă.
Țipetele ei, născute din nesațul jocului, tropăitul de la un capăt la altul al curții,
tonul care vrea să devină dintr-o dată poruncitor atunci când se adresează
câinelui, chiuitul strident care acompaniază când și când puseurile de excitație
ludică – acestea toate reprezintă muzica asfințiturilor care pătrunde prin geamul
deschis de la bucătărie și ajunge, trăgându-mă vertiginos către vârsta copilăriei,
până la biroul meu.

Iar dimineața, când deschid ochii, primul lucru pe care îl aud sânt gamele unei
viori. Mi-o imaginez pe fetița care, seara, umplea curtea cu exuberanța ei, stând
nespus de gravă și de dreaptă, cu o vioară pe măsură fixată sub bărbie (părul este
pe semne bine strâns pe cap, iar privirea limpede și albastră) urcând și coborând
la nesfârșit pe scara celor șapte note și canonul acesta îmi place și îl absorb în
mine întins pe pat și îmi îmi trag din el liniștea și echilibrul pentru începutul
zilei. Un copil pe care nu-l cunosc, și pe care îl cunosc atât de bine, îmi trimite
în fiecare dimineață, metamorfozat de rigoarea muncii lui, o mustrare pentru
toate zilele vieții mele în care n-am făcut nici o gamă.
Gabriel Liiceanu