*Descrierea cursului ansamblul prescripţiilor concrete adoptate de către agenţi supranatural, aprioric și transcedental (nu valorile sunt relative,

Politica poate fi abordată de o manieră:•descriptivă, constativă, individuali sau colectivi. ci cunoașterea lor) -Valorile sunt arhetipuri atemporale situate
fenomenologică - știința politică ; •prescriptiv-normativă – etica Etica reprezintă forma de cunoaștere și legitimare în conștiință deasupra oamenilor și istoriei
politică, axiologia, filosofia politică prin intermediul normelor și imperativelor morale, a unor acte și -Dezavantajul teoriei: ignoră determinarea social-istorică a
În ultimele 2 decenii ale sec XXI se conturează două tendințe fapte omenești. valorii
semnificative: •Etica aplicată ; •Etica global Rolul eticii este să-i ajute pe oameni și instituții să decidă ce este Teoriile relaționiste : Valoarea este o relație de apreciere, o
*Obiectivele cursului mai bine să facă, pe ce criterii să aleagă și care le sunt relație socială dintre subiectul și obiectul valorizat. P. Andrei,
1. Obiectivul de informare a studenților cu privire la principalele motivațiile morale în acțiunile lor. Filosofia valorii ”valoarea nu este un atribut nici al
contribuții la dezvoltarea eticii politice, contribuții diseminate în Acceptarea unei etici nu cere abandonarea unei morale private, subiectivității, nici al obiectului, ci o relație funcțională a
sistemele de gândire filosofică și politică, ci considerarea celorlalte principii și norme morale ca alternative amândurora”
2. Obiectivul de formare și modelarea a conduitei din posibile în diferite contexte. Teoriile obiective : Valorile sunt un produs subiectiv al omului:
perspectiva deontologică, urmând să identifice datoriile morale Etica=filosofia, teoria ori știința moralei și moralității  al stărilor sale psihologice, al sentimentelor, emoțiilor
ale oamenilor politici. •înseamnă să reflectăm asupra principiilor generale într-o sau voinței...
*Structura cursului : Statutul epistemologic al eticii politice ; situație particulară Dezavantajul: reduc valoarea la fenomenul subiectiv al aprecierii
Paradigme etico-politice în gândirea clasică (antică și modernă) ; •Implică detașare, explorarea și acceptarea modurilor de viață *Particularitati ale valorilor Valorile nu pot fi confundate cu
Noua paradigmă etico-politică ; Preliminarii la o deontologie alternative lucrurile, Valorile nu pot fi reduse la stări psihologice,
politică. •respectăm etica în viața publică (politică, civică, profesională) Valoarea nu se identifică cu calitatea obiectelor
*Probleme speciale ropuse entru dezbateri Morala = este obiectul de studiu al eticii •morala comună este (orice obiect are calitate, nu și valoare. De ex. crizele
 Problema libertății, deciziei și responsabilității în nereflexivă •morala are o semnificativă componentă emoțională economice, delicvența juvenilă),
politică, •respectăm morala în viața privată Valorile sunt criterii evalutive și standarde de judecată pentru a
 Problema binelui public și a rațiunii de stat, Obiectul eticii îl constituie căutarea unui răspuns la întrebarea:  putea prețui lucrurile, ideile, sentimentele în raport cu calitatea
 Problema corupției, Ce este bine? Ce este rău? Ce este corect? Ce este greșit? acestora de a fi sau nu dezirabile, de a reprezenta ceea ce este
 Problema minciunii în politică, Rolul eticii este să ajute oamenii să decidă ce este mai bine să frumos, just, adevărat, demn, etc.
 Problema justiției în politică, facă, pe ce criterii să aleagă și care sunt motivațiile morale în Legea morala nu are caracter de constrângere, ca cea juridică,
acțiunile pe care le întreprind dar impune totuși sancțiuni și pedepse dacă nu este respectată
 Prudența în politică,
*Problemele centrale ale moralei Ce ar trebui să facem (ce ar fi impune datoria de a face bine, interzice săvârșirea răului, oferă
 Problema păcii și a războiului,
bine, drept, corect, onest)? Cum ar trebui să-i judecăm pe alții și sfaturi morale nu poate impune întotdeauna și oricui un bine
 Etica terorismuluim,
pe noi înșine? Cum trebuie să-i tratăm pe alții și să admitem să determinat, lăsând libertate în alegere și acțiune are ca obiect
 Datoriile omului public și cele aferente
fim tratați de ceilalți? Ce scopuri sunt demne de a fi urmate în binele, iar ca scopt suprem, fericirea
”serviciului public” – deontologia și etica în
viață? Care este cel mai bun mod de viață? Ce fel de persoană ar *Norma sociala
administrație
trebui să fiu? Norma- regulă obligatorie dupăcare trebuie să se conducă
Tema : Etica si morala
(după modelul cuvintelor franţuzeşti, immoral şi amoral) – cineva sau ceva.
Bunătatea fără cunoaștere este insuficientă, cunoașterea fără
ambele corecte, dar cu sensuri diferite. Normalitaea apare astfel ca o măsură a respectării normelor, a
bunătate este periculoasă...
 Imoral este antonimul lui moral şi înseamnă: care este contrar constrângerilor și prescripțiilor societății căreia îi aparține
Tot ceea ce este necesar ca răul să triumfe este ca oamenii buni
moralei, care calcă principiile ei, care nu are nici-un principiu persoana respectivă
să nu facă nimic...
moral (DEX). Normele nu vin din interiorul individului, ele sunt exterioare și
Etimologie - provine de la cuvintele grecești:
Amoral are sensul: care nu are noțiunea moralității, indiferent provin din obiceiurile, legile, tradițiile unei societăți sau grup
ETHOS (Homer) = primordial, patrie, locuință, loc de întîlnire,
față de morală. social care își constrînge membrii să adopte conduite și
locul natal, obiceiuri, caracter;
Se va spune corect, de exemplu: comportamente care să le corespundă așteptărilor societății sau
ETHIKE (Aristotel) = știința cunoașterii
Este imoral ca un politician să profite de poziţia sa în viaţa grupului.
ETHICOS = din sau pentru morală
publică, în detrimentul intereselor poporului ”nomos”- la grecii antici - respectarea ordinii și legilor instituite
Semnificație – ETICA știința ethosului (moralei) a
În filosofia şi religia budistă, contextul în care sunt înţelese de zei
binelui/răului (Socrate, Platon, Cicero) a fericirii, a virtuții
noţiunile de bine şi rău este amoral, pentru că natura, consideră ”dao”- calea, are mai multe forme:
(Aristotel) a plăcerii (Aristip) idealul social.
ei, este amorală (indiferentă faţă de morală) etc. Dao al cerului
Știință a comportamentului, moravurilor
*Principiile eticii si moralei Dao al oamenilor
Studiu teoretic al principiilor care guvernează problemele
1.Principiul egalității în fața normelor -egalitatea în fața Dao al omului, forme diferite una de alta, dar care se
practice
normelor morale -egalitatea în fața legii -egalitatea în fața lui influențează ierarhic de sus în jos
Cuvântul morală provine de la adjectivul latin MOS-MORIS –
Dzeu. Principiile și normele morale trebuie să fie accesibile ca Normele sociale sunt impuse, promovate și perpetuate prin mai
moravuri în limba română termenul inițial a fost prelut din limba
înțelegere, indiferent de gradul de educație al persoanei și, în multe metode:
latină.
acelați timp, ele trebuie să fie practicabile, atâta timp cât sunt interzise acele comportamente sau conduite care aduc
Morala reprezintă totalitatea convingerilor, atitudinilor,
persoana are discernământ. Recunoașterea discernământului este atingere valorilor societății sau grupul social;
sentimentelor reflectate în principii, norme, reguli determinate
o condiție a autonomiei, libertății și responsabilității sunt recomandate, aprobate acele comportamente sau conduite
istoric și social, care reglementează comportamentul indivizilor
2. Principiul clarității și clarificării (conceptelor, pozițiilor)- care ajută la integrarea individului ca membru al societății;
între ei, precum și dintre aceștia și societate (familie, grup,
•libertatea de a-și enunța poziția față de o problemă morală și să sunt obligatorii acele comportamente sau conduite care
națiune), în funcție de categoriile: bine, rău, dreptate, nedreptate
acționeze în consecință. Exemplu: un medic care crede ca conservă ordinea acelei societăți
și a căror respectare se întemeiază pe conștiință și opinie public.
avortul e imoral... •Etica nu discută adevăruri, ci poziții diferite Nerespectarea normelor și modelelor societății denotă un
Moralitatea este un ideal în sens normativ al termenului ideal.
față de problemele de alegere morală comportament deviant, o ieșire din normalitatea vieții și ordinii
Moralitatea exprimă ceea ce ar trebui să facem și ceea ce nu ar
3. Etica studiază standarte generale – tinde să depășească orice sociale.
trebui să facem dacă am fi raționali, binevoitori, imparțiali, bine
fel de diferențe rasiale, etnice, religioase, sexuale, etc. Constiinta morala
intenționați
Tema 2 Valorile morale-fundamentale  este organul de manifestare și de cunoaștere a legii morale
Scopul demersurilor etice este MORALITATEA
Valorile morale cuprind întreaga existență umană, sunt repere de este o judecată a valorii morale a faptelor noastre sau ale altora,
Etica- are caracter accentuat cognitiv și explicativ
bază ale vieții sufletești și spirituale. Valori fundamentale având caracter subiectiv și temporal
Morala are caracter proiectiv-programator
(cardinale) Valori secundare sau derivate Valori teleologice este rezultatul presiunilor sociale și ale evoluției societății în
Moralitatea are caracter real-practic
(valori finale) Valori instrumentale (țin de mijloace) Valori care individul s-a format
*Dentologie-stricto senso reprezintă ansamblul regulilor după
materiale Valori umane A avea contiință morală înseamnă a recunoaște existența unei
care se ghisează o organizație, instituție, profesie sau o parte a
Standartele etice sunt diferite și rezultă din diversitatea ordini morale
acesteia, prin intermediul organizațiilor profesionale care devin
sistemelor de valori (modul în care ne organizăm și ierarhizăm De unde vin toate aceste standarde, principii și valori?
instanța de elaborare, aplicare și supraveghere a aplicării acestor
propriile valori care ne ghidează în luarea deciziilor) Conștiința morală poate fi considerată:
reguli.
Valorile pot fi/nu fi însumate în structuri axiologice, sau pot un instinct divin, (instinct – dimensiune irațională)
deontos/deont/deonto/deon - necesitate, nevoie, obligaţie, ceea
lucra drept factori integrativi-integrabile (valori economice) ; o judecată practică a sufletului, rațiunii, spre a face o faptă
ce se cade = ştiinţa despre obligaţii datorii
Neintegrabile (valori estetice) ; integrative (valori religioase). reală (dimensiunea rațională, conștientă, logică)
*Relatia etica-morala
valori perseverative (economice și politice), valori amplificative  o putere psihică prin care deosebim faptele bune de cele rele
a apărut ca ramură distinctă a cunoașterii, datorită lui Socrate
(estetice și teoretice) ; (dimensiune, rațională, emoțională)
Aristotel a ridicat-o la nivelul științelor
1.Binele: util pentru un scop/ființă, eficacitate, bunăstare, succes reprezintă facultatea unei persoane de a deosebi binele de rău și
*Etică și morală?
î n afaceri (dar nu cu orice preț, oricum) de a respecta ordinea morală
Etica este teoria și știința moralei
2.Adevărul moral: opusul minciunii, ipocriziei, vicleniei, Pentru a fi moral trebuie să trăiești în acord cu codul comunității
Morala reprezintă obiectul de studiu al eticii
duplicității, etc. tale și să le respecți pe cele ale altora
Etica reprezintă ”ansamblul regulilor de conduită împărtășite
3.Iubirea aproapelui: respect, prețuire, bunătate, blândețe, *Resonsailitatea morala
de către o comunitate anume, reguli care sunt fundamentate pe
compasiune, milă, dăruire etc.  este consecință firească a libertății
distincția între bine și rău”
4.Dreptatea: echitate,rațiune, corectitudine, civism, etc.  este atitudinea sufletească și rațională prin care suntem
Morala – un ansamblu de principii de dimensiune universal-
5.Omenia: umani, onestitate, sinceritate, modestie, etc. conștienți de fiecare acțiune a noastră, asumându-ne
normativă
6.Datoria și obligația morală: a munci, a ajuta pe cei din jur, a fi consecințele.
Potrivit primei tradiţii de definire a eticii, aceasta este
generoși, a fi cinstiți, a cultiva prietenia, justiția, a urma binele, a se întrepătrunde permanent cu celelalte dimensiuni ale
considerată:
evita răul. responsabilității: juridică, politică, profesională, familială
ştiinţă a comportamentului, moravurilor;
*Teoriile cu privire la valoare Relațiile morale pot fi clasificate: individ-colectivitate, relații
studiu teoretic al principiilor care guvernează problemele
Teoriile subietive : Valoarea se bazează pe – -un preformism interindividuale, grup-societate, relațiile cu sine, relațiile cu
practice,
psihologic, -În constituirea valorii există un element a priori – natura.
iar morala este socotită:
care este dispoziția pentru valoare, invariabilă la toți indivizii,
totalitatea mijloacelor pe care le folosim pentru ca să trăim
iar experiența nu este decât ocazia în care această dispoziție Tema: Principiile deotologice în raport cu autoritatea
într-un mod omenesc;
inerentă se actualizează (fiecare dintre noi este predispus, are sui *Originile autoritatii
generis valori virtuale, potențiale) -Valorile au un caracter Autoritatea tradițională:
Autoritatea charismatică:
Autoritatea legal-rațională:
Autoritatea este o relaţie triadică între purtătorul P subiectul S şi
domeniul D autorităţii (Purtătorul ; Domeniul ;Subiectul)
*Resursele praxiologice ale deontologiei
Deontologia operează într-o sferă ocupaţională distinctă şi într-
un sistem de relaţii interumane bazate pe autoritate.
Nu există autoritate, pur şi simplu. Orice autoritate are un scop,
se instituie teleologic.
Prin urmare, normele morale ale deontologiei sunt legate
nemijlocit de îndeplinirea scopului pentru care s-a constituit
respectiva relaţie de autoritate.
Ansamblul atribuțiilor și obligațiilor stabilite în temeiul legii
în scopul realizării prerogativelor de putere publică
Legalitatea competenței se referă la faptul că cei care slujesc
statul nu pot acționa după bunul lor plac, activitatea lor fiind
limitată de anumite acte normative
Liniile majore ale deontologiei țin de conformitatea
comportamentului profesional la reguli și principii morale
-principiul datoriei de a munci,
- principiul lucrului bine făcut,
-pricipiul respectului pentru om și pentru lucruri,
-principiul respectului pentru valoare și pentru lege
*necesitatea PRINCIPIILOR DEONTOLOGIEI DIN
PERSPECTIVA AUTORITĂȚII
 nevoia unei fundamentări, nevoia de a oferi purtătorilor
autorităţii un ghid credibil de orientare.
un asemenea ghid poate căpăta fie forma
- unei liste de valori morale universale,
-fie a unui set de porunci derivate din acestea, dar care să aibă
cel puţin o treaptă de particularizare : aceea relativ la raporturile
interumane bazate pe autoritate
principiile deontologiei trebuie înţelese ca norme morale
universale aplicabile autorităţii pe baza raportării
particularităţilor relaţiilor de autoritate la valorile morale
universale de bine şi rău.
*Ce are este, deci, în ultimă instanţă, esenţa morală a unei relaţii
de autoritate?
aceasta se instituie între oameni, cel puţin din perspectivă
socio-politică, egali în drepturi şi obligaţii,
 din perspectiva filosofiei umanului, la fel de liberi unii faţă de
alţii, cu aceleaşi drepturi la existenţă şi la dezvoltarea
personalităţii.
relaţia de autoritate produce, în mod inevitabil, un
dezechilibru:
- unul, în temeiul profesiunii sale, porunceşte, dă directive,
ordine, dispoziţiuni,
-celălalt execută, se supune.
-unul dobândeşte puterea,
-celălalt, în virtutea puterii primului, îşi îngrădeşte libertatea și
egalitatea originară se rupe, balanţa se dezechilibrează
*Riscurile dentologice
într-un sistem social bazat pe organizare, sistematizare şi
ierarhie, tentaţiile sunt mari. Deţinătorul puterii va fi tentat să se
considere atotputernic, să folosească discreţionar investitura sa
Bochetinschi identifică două sensuri ale abuzului de
autoritate:
- depăşirea domeniului sau
- depăşirea subiecţilor, în încercarea de extindere a autorităţii la
nivelul tuturor şi de apropiere de statutul lui Dumnezeu
Propoziţie: ”P este putătorul autorităţii în raport cu toate
subiectele şi în toate domeniile, atunci şi numai atunci când P
este Dumnezeu”
Acest comportament este identificat în conştiinţa dezumanizată a
deţinătorului puterii ca unul egoist, antiumanist
*Caracteristicile ideale ale profesiei
Profesia presupune o cunoaștere a teoriilor domeniului
Standardele de inițiere, menținere și avansare a unei persoane
sunt stabiliete de către corpul profesional
Cea mai dură formă de pedeapsă pentru delicte profesionale:
eliminarea din comunitataea profesională
Rolul profesiilor este să ducă la satisfacerea unor nevoi sociale,
deci practica profesională este legitimată de către comunitate
Membrii unui grup profesional sunt legați printr-un cod etic,
acre prevede scopurile centrale și slujirea altruistă
Membrii unei profesii trebuie să aibă relații colegiale, iar
comportamentul fiecărui membru este monitorizat colegial
În cazuri de haos sau catastrofă membrii unei profesii trebuie să
fie gata să se sacrifice
*Profesionalismul este considerat o ideologie relevantă pentru
cei care lucrează în același domeniu. El exercită rolul de a
coagula cerințele comune ale unei profesii, întărește identitatea,
crește stima de sine a membrilor unui grup profesional.
•Expertiza în exercitarea unei profesii (autoritatea epistemică),
•Credința în autonomia deciziilor profesionale și a exercitării
profesiei,
•Identificarea cu profesia și cu cei din acest domeniu,
•Dedicația pentru o lungă parte a vieții față de profesia aleasă,
•Obligația morală de a lucra în serviciul clientului, evitând
implicarea enoțională excesivă (dar nu și empatia), arbitrariul și
tratamentul preferenial nejustificat prin politicile domeniului,
•Credința în capacitatea de autoreglare și menținerea colegială a
standardelor
*Principiile deontologice ale autorității
Principiul umanismului-Principiul umanismului este,
indiscutabil, un principiu moral universal
 El rămâne fără obiect, dacă nu este raportat la o relaţie umană
bazată pe autoritate:
- toate mişcările umaniste ale lumii, de la cele antice la cele
renascentiste, de la umanismul modern la cel contemporan au
avut ca ţel suprem emanciparea omului de sub autoritatea
totalitară,
- scopul a fost întotdeauna acelaşi: libertatea umană.
Discuţia asupra limitelor libertăţii în raport cu societatea, cu
divinitatea, cu graniţele spiritului alunecă inevitabil în planul
delimitării autorităţii.
Purtătorul autorităţii începe a fi moral în clipa în care îşi
consideră supuşii nu mijloace pentru realizarea scopurilor, ci
propriu-zis scopuri
Principiul altruismului-altruismul se constituie ca valoare morală
dincolo de conotaţiile autorităţii
adus, în planul autorităţii, altruismul generează un
comportament special purtătorului autorităţii, care tinde să
refacă dezechilibrul balanţei egalităţii
procesul de echilibrare se derulează pe câteva trepte
semnificative:
1. să recunoască dreptul la fericire al celuilalt.
- prima şi cea mai de jos treaptă a altruismului, fără de care
relaţia de autoritate nu trece pragul umanizării.
-pentru că acceptarea dreptului la fericire al celuilalt determină
descoperirea omului de lângă noi, în spatele reţelei ierarhice care
ne dă drept de dispoziţie
2. să accepte că în virtutea autorităţii sale poate contribui la
fericirea celuilalt.
-este treapta angajării, a stabilirii unei relaţii necesare între
autoritatea purtătorului şi fericirea subiectului
3. să facă din fericirea celuilalt propria sa fericire.
-este treapta moralităţii depline a actului autorităţii, care
angajează plenar purtătorul autorităţii într-o atitudine morală
înaltă
4. cea mai înaltă treaptă a altruismului este aceea care pretinde
purtătorului autorităţii să lupte până la sacrificiul suprem pentru
fericirea celuilalt.
- este treapta eroismului autentic.
- este atinsă rar, de personalităţi de excepţie, în situaţii de
excepţie.
Exemple:
este atitudinea căpitanului care, în naufragiu, părăseşte ultimul
corabia,
a comandantului care pleacă la luptă în fruntea oastei,
a şefului de sistem care, cu preţul vieţii, ţine subcontrol
sistemul pentru salvarea celor care-l deservesc, a omului de
ştiinţă care se oferă pe sine pentru a experimenta un vaccin
împotriva unei boli grave, a ecleziastului care, cu preţul vieţii,
refuză să-şi părăsească credinţa,
 a ziaristului care demască, cu preţul vieţii, actele criminale
etc.
Cele 4 trepte ale altruismului
Recunoaște dreptul la fericire a celuilalt!
Contribui la fericirea celuilalt!
Fă din fericirea celuilalt propria ta fericire!
Luptă până la sacrificiul suprem pentru fericirea celuilalt
Principiul reciprocității- accepta să te judeci pe tine însuţi ca şi
cum te-ar judeca ceilalţi,
a gândi consecinţele actelor tale asupra celorlalţi ca şi când tu
însuţi ai fi înlocul lor
 a porunci astfel încât să fii convins că tu însuţi ai accepta
poruncile dacă ţi s-ar da ţie
schimbare imaginativă de rol are un efect benefic asupra măsurii
şi naturii actelor de autoritate exercitate de purtător, îndemnând
permanent la moderaţie, echiliru, dreaptă judecată, cumpătare
etc
Principiul autorității suficiente- rezultă din felul în care
purtătorul autorităţii exploatează domeniul definit prin obligaţii,
interdicţii şi permisiuni.
 îndeosebi acest principiu acţionează în orizontul
permisiunilor. Se pune întrebarea:
- cât din acest orizont este efectiv utilizat în exercitarea
autorităţii?
- cum este utilizată această libertate de către purtătorul
autorităţii?
 dozează moral graniţele libertăţii,
invocat, din raţiuni strict pragmatice, îndeosebi de către
făuritorii de legi, regulamente, dispoziţiuni,
acest principiu este considerat a fi de natură să împiedice, într-
un anumit domeniu excesul de reglementare (continuă să
acţioneze de pe poziţiile deontologiei, pentru a doza, în raport cu
libertatea subiecţilor autorităţii, utilizarea conţinutului efectiv al
reglementării)
Principiul autorității adecvate- vizează natura reglementărilor
utilizate, îndeosebi a celor de sancţionare,
capacitatea purtătorului de autoritate de a aplica acest
principiu ţine de acordul dintre laturile deontică şi epistemică ale
autorităţii
purtătorul autorităţii îşi asumă criterii generale de moralitate,
care să-l împiedice să-și însuşească ilegitim o autoritate
epistemică sau una deontică
a te afişa ca expert în domenii în care nu eşti competent,
 a emite directive în domenii pentru care nu eşti împuternicit,
a sancţiona disproporţionat în raport cu natura actelor ilicite,
pentru acte inventate,
 sau diferenţiat în funcţie de criterii subiective
= reprezintă încălcări ale principiului autorităţii adecvate
Principiul delegării autorității- Probema exigenţelor morale ale
actului delegării
nu este justificată moral orice delegare de autoritate
nu este justificată moral delegarea de autoritate în orice
împrejurare
 nu este justificată moral delegarea de autoritatea către orice
persoană
Principiul deontologic al delegării autorităţii generează cel puţin
trei propoziţii normative:
A.Delegarea autorităţii pe domenii care ţin de responsabilitatea
expres asumată de purtător este repudiată moral.
B.Delegarea autorităţii cu scopul sustragerii de la asumarea unor
posibile eşecuri sau cu alte scopuri care ţin de protejarea propriei
persoane este repudiată moral.
C.Delegarea autorităţii deontice către o persoană care nu posedă
autoritatea epistemică corespunzătoare este repudiată moral.
D.La fel este repudiată şi acceptarea delegării de către persoana
delegată, atunci când aceasta ar putea refuza delegarea.
Tema: Etica de tip Kantian
Opera etică a lui Kant
Marele “restaurator al demnităţii omeneşti”, a fost numit
Immanuel Kant
Opera sa de filosofie a moralei a fost concepută între 1780-
1790 în următoarea ordine:
Întemeierea metafizicii moravurilor (1785);
 Critica raţiunii practice (1787)
Metafizica moravurilor (Elemente metafizice ale dreptăţii şi
Doctrina virtuţii) (1797)
Aristotel propune un demers teleologic axat pe fericire
înţeleasă drept scop ultim, absolut.
Utilitariştii postulează o abordare consecvenţialistă, potrivit
căreia evaluarea faptelor noastre se face după calculul
rezultatelor cu care se soldează
Pentru Kant, intenţia şi nu consecinţele actului contează pentru
stabilirea valorii sale morale.
Oricât de benefice ar fi rezultatele actelor noastre, ele nu au
valoare morală dacă sunt efectele unor gesturi accidentale sau
dacă sunt săvârşite ca urmare a unor intenţii egoiste.
Opinia lui Kant a plecat de la ipoteza că, de vreme ce fiecare
om are o voinţă raţională,
 el îşi poate avea în sine sursa legislării morale (acţiunile
morale sunt o specie a acţiunilor raţionale;
voinţa raţională este voinţă bună, liberă, autonomă;
nu avem nevoie de pedepse sau recompense pentru a fi morali.
 A fi moral înseamnă, din această perspectivă, a-ţi face datoria
dictată de conştiinţă.
 „Să nu ucizi”, „Să nu furi”, „Să nu minţi” sunt reguli morale
ce nu pot fi încălcate sub nici un pretext, de către nici o persoană
ce se pretinde a fi morală, şi aceasta din motive de conştiinţă, nu
din raţiuni de constrângere exterioară ori din cauza consecinţelor
pe care le-ar produce.
*Temele centrale ale eticii kantiene
1.Autonomia şi imperativul practic, bază de universalizare a
cetăţeniei, a tratamentului egal, a egalităţii în drepturi
2. Problema datoriilor morale perfecte şi a datoriilor morale
imperfecte, ca răspuns la întrebarea ce trebuie să fac, ce mi-e
permis să fac?
*Autonomia și voința liberă
a fost foarte interesat de problema dezmărginirii normative din
parohialismul religios.
 morala sa dorea un răspuns la întrebarea:
Ce trebuie să fac, chiar dacă nu pot comunica cu
transcendentul?,
chiar dacă nu recunosc nici o religie revelată,
chiar dacă cred în existenţa lui Dumnezeu, dar nu şi în
comunicarea sa cu noi prin 11 profeţi sau prin întrupare.
chiar dacă ne situăm în interiorul unei religii ale cărei norme le
recunoaştem ca revelate, moralitatea trebuie menţinută indiferent
de contextele religioase particulare
dacă vrem să întemeiem o morală universală (independentă de
contexte particulare, de înclinaţii şi dorinţe individuale), atunci
suntem obligaţi să admitem ca fundaţională existenţa voinţei
libere
nici o morală nu este posibilă dacă nu admitem liberul arbitru
fiindcă oamenii nu pot să fie responsabili pentru situaţii în care
libertatea de alegere este nulă
Voinţa liberă înseamnă capacitatea de a acţiona autonom Prin această abordare, Kant delegitimează şi manipularea
(nomos – lege - în limba greacă în original), adică acea politică, mediatică, manipularea în afaceri, experienţele pe
capacitate care ne permite să ne fim propriul legiuitor. oameni: este moral greşit să te foloseşti de oameni în propriile
Lumea moralităţii se suprapune celei a libertăţii. scopuri, fără să ţii seama şi de ale lor.
Nu pot să fiu morală decât ca fiinţă liberă şi nu sunt fiinţă *Datorii morale perfecte şi imperfecte
liberă decât pe măsură ce pot face din raţiunea mea cheia de  Datoriile morale perfecte sunt cele valabile pentru toţi agenţii
acces spre procesul de autolegiferare. şi toate acţiunile. Ele
Autonomia îmi dă putinţa să identific maximele sau principiile derivă din autonomia persoanei.
fundamentale ale acţiunilor mele.  Dar autonomia este limitată. Nici unul dintre noi nu îşi este
Singurul lucru pe care mă pot baza din punct de vedere moral autosuficient. Oricare
este propria mea voinţă şi nu o revelaţie religioasă sau o realitate dintre noi este şi o fiinţă vulnerabilă, aflată în relaţii de
metafizică (o lume a ideilor pure) interdependenţă reciprocă şi în
*Imperativul categoric relaţii de dependenţă.
Morala kantiană este una de tip raţionalist  Vulnerabilitatea şi dependenţa generează datorii morale
Acţiunea noastră morală are la bază judecata morală pe care o imperfecte.
putem generaliza pentru oricine se află într-o situaţie identică: Datoriile morale perfecte sunt clasificate în:
nici un principiu nu poate fi considerat moral, dacă nu este a) Datorii perfecte faţă de sine: să nu-ţi iei viaţa (să te abţii de la
aplicabil oricui se află în aceeaşi situaţie sau într-una foarte sinucidere)!
asemănătoare. b) Datorii perfecte faţă de alţii: să nu faci promisiuni
Morala se bazează pe raţiunea pură: nu invocăm alte mincinoase!
considerente care ne fundamentează actele, cum ar fi: tradiţia, caracterul perfect al acestor datorii derivă din aceea că nu admit
intuiţia, consecinţele, emoţiile sau simpatia şi compasiunea faţă nici o excepţie,
de ceilalţi. sunt obligaţii morale perfecte,
Este indiferent din ce tradiţie cutumiară ne tragem, din ce arată ce trebuie să nu facem, sau să ne abţinem să facem,
comunitate venim, dacă suntem sau nu înclinaţi spre altruism, oricând, oricare dintre noi, indiferent de situaţie.
dacă avem sau nu o "fire bună".  ambele datorii au formă negativă. Ele sunt formulate prin
Faptele noastre au valoare morală doar dacă putem transforma trebuie şi vizează obligativitatea normei.
maxima după care le comitem în lege universală, deci în *Datoriile morale imperfecte se clasifică în:
imperativ categoric: a) Datorii faţă de sine: să-ţi păstrezi sănătatea şi să-ţi dezvolţi
Acţionează numai potrivit acelei maxime care să poată fi în talentele.
acelaşi timp lege universală! Kant nu sugerează că ne putem dezvolta toate talentele, ci că
*Imperativul practic este imoral să nu ne exploatăm măcar unele dintre ele.
Morala kantiană este o morală a datoriei. Tot aşa este imoral să facem deliberat ceva împotriva propriei
Motivaţia de bază a moralei datoriei este derivată din stipularea sănătăţi sau să nu facem nimic în favoarea ei, dacă putem.
existenţei unui scop în sine. b) Datorii faţă de alţii: să-i ajuţi pe ceilalţi
Aşa cum nu putem construi o geometrie fără axiome, nu putem Aceaste datorii au un caracter imperfect fiindcă arată ce ar fi de
construi nici o morală care să nu stipuleze ceva ca scop în sine dorit să fac, nu ce trebuie să fac indiferent de situaţie
(ceva valoros prin el însuşi, ceva care nu poate fi transformat în *Etica de tip kantian este o etică a datoriei raţionale
mijloc pentru alt scop).  Doar ceea ce facem în virtutea maximelor morale mai sus
Kant delimitează două scopuri în sine: pomenite are valoare.
•viaţa şi  Ceea ce facem din alte motive, din înclinaţie: interese, dorinţa
•umanitatea din persoana oricărei fiinţe omeneşti. de a place, orgoliu, din dorinţa de putere, de respect, faimă, frica
graţie primului scop – viața, putem întemeia datoria morală de moarte, frica de oprobiu, de excludere, sunt dorinţe şi nu
perfectă a non-sinuciderii, voinţă raţională. Ele nu au valoare morală, chiar dacă urmându-
 graţie celui de-al doilea - umanitatea, putem întemeia le producem efecte utile nouă şi semenilor noştri.
imperativul practic: Iubirea faţă de aproape, ca şi teama de pedeapsă în viaţa de
Acţionează astfel încât să tratezi umanitatea, atât în persoana ta, apoi, nu pot întemeia acte moral corecte. Raţiunea trebuie să
cât şi a oricărei alteia, totdeauna şi în acelaşi timp ca scop şi domine dorinţa (vezi Imm. Kant, Critica raţiunii practice, p.173).
niciodată numai ca mijloc. (Imm. Kant, Întemeierea metafizicii Un om de afaceri mânat doar de interesul pentru profit nu
moravurilor). acţionează moral, chiar dacă investiţia lui are consecinţe bune:
A fi scop în sine nu este o convenţie, ci este un dat absolut, un creează locuri de muncă, face un bun serviciu, aduce bani la
reper de tip axiomatic. bugetul public.
 potrivit imperativului practic, delegitimăm mai întâi două
atitudini:
pe aceea a acceptării propriei subjugări şi
pe aceea a subjugării altora.
este la fel de imoral să aservim şi să ne lăsăm aserviţi: dacă
acceptăm să fim folosiţi ca mijloace, în lipsa oricărui
consimţământ din partea noastră sau dacă ne folosim de alţii ca
de simple mijloace pentru scopurile noastre, fără a avea
consimţământul lor, orice guvernare care este la fel de imoral.
orice guvernare care nu este rezultatul alegerilor libere este
imorală, cum imoral este să ajungi la guvernare făcând
promisiuni false.
tot atât de imoral este să accepţi o guvernare care îţi anulează
voinţa liberă şi te transformă într-un simplu mijloc al unor
scopuri la care nu ai consimţit niciodată (cazul regimurilor
totalitare).
extinzând dincolo de sfera politicului, imperativul practic se
aplică oricăror relaţii umane publice sau private: problemei
subjugării de sex, rasă, etnie, religie, vârstă etc
a nu te opune, atunci când poţi, faptului de a trăi după alt cap
decât cel propriu, devine un act profund imoral.
imperativul practic ne relevă realist faptul că toţi ne slujim de
alţi oameni şi suntem în slujba altor oameni.
!!! Problema nu este aceea de a nu ne folosi de alţii sau de a fi
folosiţi de alţii, ci aceea de a consimţi liber, prin acord,
negociere, contract, vot, la faptul de a ne afla în serviciul altora,
sau de a beneficia de ei pe arii stabilite în limitele acordului.
ca persoane, noi nu putem să aparţinem nimănui altuia decât
nouă înşine. Acelaşi drept trebuie să-l recunoaştem oricărei
persoane.
***Spiritul regulii de aur:
Nu trata o altă persoană aşa cum nu ai dori să fii tratat tu însuţi
(forma negativă a regulii de aur) sau:
Tratează altă persoană aşa cum ai dori să fii tratat tu însuţi
(forma pozitivă a r egulii de aur).
Acum eu spun: omul şi în genere orice fiinţă raţională este scop
în sine, nu numai mijloc (Imm. Kant, Întemeierea metafizicii
moravurilor)