În 1994, Moscova a angajat ca un număr de politicieni de origine cecenă stabiliți la Moscova să se

„reîntoarcă” în patrie cu grupuri de oameni înarmați, pentru a prelua puterea în unele sate din nordul
Ceceniei. Guvernul lui Djohar Dudaev, foarte slab înarmat la acea perioadă, și fără personal militar
corespunzător a „reușit” în scurtă vreme să piardă aproape întreg nordul republicii până la
capitala Groznîi rebelilor pro-ruși. În august 1994, trei tancuri ale forțelor anti-Dudaev au intrat
nestingherite până în piața din centrul capitalei Groznîi, îndreptându-și demonstrativ turelele spre
palatul prezidențial, dar fără a deschide focul. După ce o persoană în civil s-a apropiat de unul din
ele și a aruncat înăuntru o grenadă, omorându-i pe cei trei soldați ruși aflați în interior, echipajele
celorlalte două s-au retras în grabă. Însă numărul foarte mic de susținători pe care le avea fiecare
din aceste patru grupuri proruse, conflictele dintre liderii lor (Ruslan Hasbulatov, Umar Avturhanov,
Doku Zavgaev, Iaragi Mamodaev), precum și lipsa totală a suportului din partea populației locale, nu
le-a permis să preia controlul asupra capitalei. În micro-bătălia care a avut loc în septembrie 1994 la
intrarea în Groznîi, trupele lui Dudaev, fără tehnică militară, au fost înfrânte de către cele ale coaliției
Hasbulatov-Avturhanov (reunite sub denumirea de Consiliul Provizoriu Cecen, care controlau raionul
Nadterechnîi), capitala rămânând complet deschisă. Totuși, rebelii pro-ruși s-au temut să intre în
oraș pentru a nu provoca lupte de stradă cu populația locală ostilă lor.