Grija de A Comunica - Asistarea Varstnicului Cu Dementa PDF

Jennie Powell
GRIJA DE A COMUNICA
Asistarea vârstnicului cu demenţă
Ghid practic pentru îngrijitori (profesioniști)
Jennie Powell
GRIJA DE A COMUNICA
Asistarea vârstnicului cu demenţă
Ghid practic pentru îngrijitori (profesioniști)
Casa Cărţii de Știinţă

Cluj-Napoca, 2010
Echipa Cardiff Memory
Departamentul universitar de medicină geriatrică
Spitalul Llandough Cardiff
Ilustraţii de Eve Morris
Mulţumiri:
Multe dintre ideile care apar în această carte s-au dezvoltat în timpul petrecut cu pacienţii și
colegii din Echipa Cardiff Memory.
© xxxxxxxxxxxxxxxxxx, 2010
ISBN 978-973-133-
Coperta: Patricia Puşcaş
Director: Mircea Trifu

Fondator: dr. T.A. Codreanu
Tehnoredactare computerizată: Czégely Erika
Tiparul executat la Casa Cărţii de Știinţă

400129 Cluj-Napoca; B-dul Eroilor nr. 6-8
Tel./fax: 0264-431920
www.casacartii.ro; e-mail: editura@casacartii.ro
xxxxxxxxyyyxxxxxXXXxxxxxxxx
Această carte vine în ajutorul tuturor celor care vor să comunice mai bine cu per-
soanele diagnosticate cu demenţă. Ea explică modul în care se desfășoară procesul
normal de comunicare și cum acesta poate să nu funcţioneze în cazul persoanelor
cu demenţă. Oferă instrucţiuni, exemple și strategii clare și practice pentru a de-
păși problemele de comunicare și anxietatea și stresul cauzate de către acestea.
Grija de a comunica ajută în special profesioniștii care lucrează cu demenţă,

confuzie și pierderea memoriei în:
• spitale de geriatrie și psihogeriatrie
• centre rezidenţiale și de îngrijire medicală
• centre de zi
• adăposturi, îngrijire la domiciliu și sanatorii
Cartea este un instrument util și pentru membrii familiei care au grijă de o per-
soană cu demenţă și pentru prietenii acestor persoane.
Scopul cărţii este să ajute la creșterea calităţii vieţii persoanelor cu demenţă, și,
astfel, a persoanelor care au grijă de ele. Pentru a atinge acest scop, cartea răspun-
de următoarelor elemente esenţiale:
• Procesul normal de comunicare
• Problemele de comunicare ale vârstnicului
• Cum afectează demenţa comunicarea verbală?
• Răspunsuri la problemele des întâlnite de comunicare verbală în demenţă
• „Cine sunt eu și de unde vin?” Albumele cu amintiri ca ajutor în comu-
nicare
• „Ce ar trebui să fac și cum?” O zi structurată și ghidată
• Amintirile și experienţele universale ca ajutor în comunicare
• Televiziunea și imaginile video ca ajutor în comunicare
• Ajutor în dificultatea de a înţelege
• Pierderea auzului și demenţa
• Mediul fizic ca ajutor în comunicare
• Calitatea vieţii în demenţa severă: comunicarea non-verbală
• Calitatea vieţii în demenţa severă: încurajarea și activităţile
• Calitatea vieţii în demenţa severă: exemplul unui stil de viaţă individualizat
Cartea prezintă și explică modul de utilizare a planului CLIPPER de îmbunătă-

ţire a stilului de viaţă, plan testat de-a lungul anilor. Planul CLIPPER este anexat
și poate fi fotocopiat de persoanele care au cumpărat cartea.
Autoarea Jennie Powell este terapeutul în limbaj și vorbire al Echipei Memory

la Spitalul Llandough din Cardiff. Ideile și resursele incluse în această carte s-au
născut din experienţa câștigată pe parcursul anilor de muncă cu persoanele dia-
gnosticate cu demenţă și îngrijitorii acestora.
Peste 50 de ilustraţii realizate de Eve Morris evidenţiază și îmbogăţesc textul.
5
Cuprins
Introducere ................................................................................................... 9
1, Procesul normal de comunicare ............................................................... 11
Ce este o idee? .......................................................................................... 11
Comunicarea ideilor prin cuvinte ............................................................ 12
Comunicarea non-verbală a ideilor ........................................................... 13
Expresia facială ......................................................................................... 13
Contactul vizual ....................................................................................... 13
Limbajul corpului, gestica și atingerea ...................................................... 14
Tonul vocii ............................................................................................... 14
2. Alterarea procesului de comunicare la vârstnici........................................ 15
Probleme în planul ideilor (etapele 1 și 6) ................................................. 15
Probleme în planul cuvintelor (etapele 2 și 5) ........................................... 16
Dificultăţi în mișcarea mușchilor necesari vorbirii (etapa 3) ...................... 16
Probleme cu auzul (etapa 4) ...................................................................... 17
3. Cum afectează demenţa comunicarea verbală? ......................................... 18
Probleme în planul ideilor ........................................................................ 18
Amintiri vechi și amintiri noi.................................................................... 19
Ce se întâmplă cu amintirile vechi în cazul persoanelor cu demenţă? ........ 19
Ce se întâmplă cu amintirile noi în cazul persoanelor cu demenţă? ........... 19
Ce tip de amintiri noi ar putea fi mai ușor stocate de persoana
cu demenţă?.............................................................................................. 19
Probleme des întâlnite de comunicare verbală în demenţă......................... 22
4. Soluţii la dificultăţile de comunicare verbală des întâlnite în demenţă ..... 23
Metoda rezolvării de probleme aplicată dificultăţilor de comunicare ......... 24
Gândește-te: „DE CE se întâmplă asta?” ................................................... 24
Gândește ABC .......................................................................................... 25
Evită confruntarea (A – Avoid confrontation) ........................................... 25
Fii practic (B – Be practical) ..................................................................... 25
Clarifică sentimentele și consolează (C – Clarify feelings and comfort) ..... 25
5. „Cine sunt eu și de unde vin?” Albumele de amintiri ca și ajutor
în comunicare.............................................................................................. 40
Ce este un album de amintiri? .................................................................. 40
Încurajarea persoanei cu demenţă și a familiei să realizeze un album
de amintiri ................................................................................................ 40
Cum se poate face un album de amintiri? ................................................. 41
Cum să începi un album de amintiri......................................................... 47
Folosirea albumului de amintiri pentru probleme specifice ....................... 47
7
Folosirea albumului de amintiri ................................................................ 49
Beneficiile folosirii albumului de amintiri ................................................. 49
Alte idei pentru păstrarea în memorie a numelor, feţelor și locurilor ......... 50
6. „Ce ar trebui și cum ar trebui să fac?” O zi structurată și ghidată............. 51
Ce ar trebui să fac? – structurarea unei zile cu ajutorul listelor .................. 52
Sugestii pentru lista cu „lucruri de făcut” .................................................. 53
Posibile beneficii ale utilizării „listei cu lucruri de făcut” ........................... 53
„Cum să fac?” – ghidarea persoanei în îndeplinirea sarcinii ....................... 53
„Ce ar trebui să fac?” – structurarea zilei cu ajutorul orarului .................... 54
Sugestii pentru activităţi notate în orar ..................................................... 55
„Ce ar trebui să fac?” – utilizarea unui jurnal de birou .............................. 55
7. Îmbunătăţirea comunicării cu ajutorul amintirilor și a experienţelor
universale .................................................................................................... 56
Principii generale de îmbunătăţire a conversaţiei ...................................... 56
Folosirea amintirilor vechi și a experienţelor universale – idei pentru
stimularea conversaţiei .............................................................................. 57
8. Îmbunătăţirea comunicării cu ajutorul televizorului și al video-ului ........ 59
De ce persoana cu demenţă are dificultăţi în a sta liniștit și a privi
la TV? – Cum pot ajuta? ........................................................................... 59
Utilizarea imaginilor video – „video-terapia” ............................................. 60
Fii precaut... ............................................................................................. 61
9. Ajutor în dificultatea de a înţelege ........................................................... 62
Pentru a ajuta persoana să înţeleagă – gândește-te la auz ........................... 62
Pentru a ajuta persoana să înţeleagă – gândește-te la văz ............................ 62
Pentru a ajuta persoana să înţeleagă – schimbă mediul .............................. 63
Pentru a ajuta persoana să înţeleagă – schimbă modul de a vorbi .............. 64
10. Pierderea auzului și demenţa ................................................................. 67
Adaptarea la pierderea auzului în demenţă ................................................ 67
Adaptarea la protezele auditive în demenţă ............................................... 68
Îndrumări pentru dialogul cu persoanele care au pierderi de auz ............... 70
11. Calitatea vieţii în demenţa severă: comunicarea non-verbală .................. 74
Gândește-te la ce îţi comunică non-verbal persoana cu demenţă ............... 74
Gândește-te la ce comunici tu non-verbal ................................................ 74
12. Calitatea vieţii în demenţa severă: stimulare și activităţi ........................ 76
Importanţa dozării corecte a nivelelor de stimulare a activităţilor .............. 77
Cum știu dacă stimularea este potrivită? ................................................... 78
13. Calitatea vieţii în demenţa severă: un profil de viaţă individualizat ....... 86
Utilizarea profilului CLIPPER .................................................................. 86
Concluzii... ............................................................................................... 95
INTRODUCERE
Demenţa este numele dat unui set de simptome cauzate de o boală care afectea-
ză creierul. Simptomele includ probleme de memorie, raţionament și judecată.
Astfel, persoana prezintă dificultăţi în gândire. Problemele de gândire pot duce
la dificultăţi în comunicare, dificultăţi în rezolvarea problemelor de zi cu zi, di-
ficultăţi în realizarea îngrijiri personale, schimbări în comportament și, aparent,
schimbări de personalitate.
Cea mai des întâlnită formă de demenţă este boala Alzheimer. Alte tipuri de
demenţă includ demenţe vasculare, cum ar fi demenţa multi-infarct (mini-in-
farcte), demenţa cu corpuri Lewy, boala lui Pick (demenţa lobului frontal), boala
lui Huntington și demenţa asociată cu boala Parkinson. Toate aceste tipuri de
demenţă sunt progresive, astfel că simptomele se înrăutăţesc în timp.
Fiecare persoană diagnosticată cu demenţă este diferită de celelalte. Pot fi afectate

diferite părţi ale creierului în diferite feluri. Astfel, unele persoane cu demenţă
sunt ușor afectate de boală, pe când altele sunt într-un stadiu avansat și au pro-
bleme mai grave. Dincolo de boala în sine se află individul, care răspunde la ea
în modul său personal și unic.
A îngriji o persoană cu demenţă poate fi dificil. Problemele de comunicare pot fi

foarte stresante. Înţelegerea motivului și modului în care poate fi afectată comu-
nicarea poate ajuta persoanele cu demenţă și pe îngrijitorii lor în încercarea de a
îmbunătăţi calitatea vieţii.
Obiectivele acestei cărţi sunt:
• Să ajute la înţelegerea procesului normal de comunicare și modul în care

acesta poate fi afectat în cazul persoanelor vârstnice
• Să arate modul în care comunicarea poate fi afectată în cazul persoanelor
cu demenţă
• Să ofere idei care să ajute la menţinerea canalelor bune de comunicare, și
astfel, să încurajeze îmbunătăţirea calităţii vieţii
Jennie A. Powell, Phd MSc MCSLT

Echipa Memory
Departamentul universitar de medicină geriatrică
Spitalul Llandough
Cardiff CF64 2XX
Mulţumiri
Multe dintre ideile din această carte s-au născut de-a lungul timpului
petrecut cu pacienţii și colegii din echipa Memory, Spitalul Llandough,
Cardiff.
9
10
1. PROCESUL NORMAL DE COMUNICARE
• Ce este o idee? • Comunicarea ideilor prin cuvinte • Comunicarea

non-verbală a ideilor: expresia feţei, contact vizual, limbajul corpului,
gestica și atingerea; tonul emoţional al vocii
Oamenii comunică unii cu alţii ca să își exprime nevoile, sentimentele și opiniile,

sau doar pentru bucuria de a comunica. O comunicare reușită are loc atunci când
o idee este transmisă și înţeleasă corect de la o persoană la alta.
CE ESTE O IDEE?
O idee poate fi înţeleasă ca o colecţie de imagini din creier. Imaginile sunt create
din amintiri (stocate în creier) ale lucrurilor trăite de-a lungul vieţii.
De exemplu, când unei persoane i se cere să se gândească la un măr, cel mai pro-
babil aceasta se va gândi la amintiri legate de contactul avut cu un măr în trecut.
Imaginile vizuale sunt foarte importante. Forma unui măr poate fi „văzută” în
gând, la fel ca și culoarea sa, adâncitura de sus, coada, strălucirea lui când în-
tâlnește lumina. Mărul poate fi imaginat în diverse cadre – într-un pom, într-o
livadă, într-un coș cu fructe, într-un pachet de plastic sau într-o oală la fiert. Alte
sisteme imaginative din creierul nostru ne permit să ne imaginăm gustul unui
măr, mirosul lui, cum s-ar simţi la atingere, cum ar suna dacă am mușca din el și
așa mai departe. Acest tip de memorie a lucrurilor care ne înconjoară este cunos-
cut ca „memoria semantică” sau „memoria conceptuală”.
Pe lângă memoria semantică a unui măr, de exemplu, fiecare avem stocate în cre-
ier amintiri legate de evenimente personale referitoare la un măr. De pildă, sunt
capabilă să invoc o amintire cu mine mâncând ieri un măr la prânz. Acest tip de
memorie personală este cunoscut ca memorie episodică. Memoria episodică este
memoria întâmplărilor care au avut loc în viaţa unui individ. Fiecare individ are
o colecţie unică de memorie episodică.
Imaginea 1 arată cum ideea unui măr este stocată în creier in diferite sisteme ima-
ginative.
11
Figura 1: câteva dintre sistemele imaginative

pe care le folosește creierul pentru a stoca infor-
maţiile referitoare la lucrurile din jurul nostru Figura 2: Comunicarea ideii „Aș dori un măr.”
și evenimentele pe care le trăim
Pentru a sumariza, o idee poate fi privită ca o colecţie de imagini mentale non-

verbale. Cum sunt atunci comunicate ideile de la o persoană la alta?
COMUNICAREA IDEILOR PRIN CUVINTE

Unul dintre cele mai sofisticate moduri de a comunica ideile este traducerea lor
în cuvinte. Următorul exemplu arată cum o idee este comunicată de la o persoa-
nă la alta prin cuvinte.
Etapa 1: Imagini non-verbale se formează în minte. Persoana își imaginează gustul

unui măr, cu arată și cum se simte etc. Gândindu-se la imaginile acestea, persoana
decide că vrea un măr.
Etapa 2: Odată ideea formată, trebuie alese cuvintele care să se potrivească acesteia.
Cuvintele sunt luate din zona limbajului din creier. Aceasta e un fel de dicţionar
mental, în care cuvintele sunt atașate imaginilor non-verbale.
Etapa 3: Odată ce au fost alese cuvintele potrivite imaginii mentale, creierul trans-
mite mușchilor gurii, gâtului și pieptului cum să se miște pentru a produce cuvintele
(„Aș dori un măr.”)
Etapa 4: Pentru a înţelege ideea comunicată de cineva, ascultătorul trebuie să fie

capabil mai întâi să audă cuvintele.
Etapa 5: Cuvintele auzite sunt trimise zonei limbajului din creier unde sunt potri-
vite cu cuvinte din memorie.
Etapa 6: Cuvintele receptate în zona limbajului sunt transformate în imagini non-ver-

bale în mintea ascultătorului. Acum ascultătorul înţelege ideea celeilalte persoane.
12
COMUNICAREA NON-VERBALĂ A IDEILOR

Deși cuvintele pot exprima idei foarte complexe, comunicarea non-verbală este
la fel de importantă. Comunicarea non-verbală este folosită împreună cu cea
verbală pentru a accentua înţelesul, dar poate fi folosită și fără cuvinte pentru a
exprima idei.
EXPRESIA FACIALĂ
Expresia facială este o modalitate non-verbală importantă de comunicare a idei-
lor. Uneori ne modificăm expresia feţei în mod deliberat pentru a comunica un
mesaj anume. De exemplu, vânzătorii din magazine pot fi învăţaţi să zâmbească
pentru a-i face pe clienţi să se simtă bineveniţi. Uneori oamenii pot să nu fie
conștienţi de efectul pe care expresia feţei lor îl are asupra celorlalţi. S-ar putea
sa evităm un magazin în care vânzătorul nu este primitor. Se poate să nu fi spus
nimic, dar expresia sa facială ne-a făcut să ne simţim ca niște intruși. Expresiile
noastre faciale comunică sentimente ca furia, plictiseala, plăcerea, fericirea sau
tristeţea. La fel se întâmplă cu expresiile faciale ale altor persoane.
„Nu cred că mă place.”
CONTACTUL VIZUAL
Expresii ca „Pot vedea furia din ochii lui” sau „Nici nu se putea uita la mine” suge-
rează importanţa contactului vizual în comunicarea a ceea ce gândesc oamenii.
S-ar putea însă ca noi să nu fim conștienţi că ceilalţi pot „citi” ce gândim prin
observarea privirii noastre, la fel cum noi putem citi ce gândesc ei la rândul lor.
13
LIMBAJUL CORPULUI, GESTICA ȘI ATINGEREA

Uneori folosim limbajul trupului și gesturile pentru a transmite un mesaj, de
exemplu, datul din cap sau scuturatul lui pentru da și nu, sau ridicatul din umeri
pentru nu știu. Limbajul corpului transmite emoţii ca furia sau frustrarea. Acestea
pot fi exprimate prin arătarea pumnului, împingerea unei persoane, sau prin po-
ziţia sau statul într-un anumit fel. Emoţii ca iubirea și afecţiunea pot fi transmise
prin îmbrăţișări, un sărut, un braţ în jurul umerilor sau prin ţinutul de mână.
TONUL VOCII
Învăţăm foarte devreme în viaţă să recunoaștem sensul din spatele tonului vocii
unei persoane. Părinţii folosesc o voce blândă, liniștită, pentru a liniști un copil.
O voce piţigăiată, puternică, poate avertiza pe cineva de existenţa unui pericol.
Tonul vocii noastre comunică emoţii ca bucuria, plăcerea, fericirea, relaxarea,
frica, anxietatea, furia și frustrarea. De asemenea, învăţăm să recunoaștem aceste
emoţii în vocile celorlalţi.
Există mulţi factori care pot duce la alterarea procesului de comunicare în cazul
vârstnicilor. Diferiţi factori afectează diferite etape ale procesului de comunicare.
Acești factori sunt discutaţi în capitolul următor.
14
2. ALTERAREA PROCESULUI DE COMUNICARE

LA VÂRSTNICI
• Probleme în planul ideilor • Probleme în planul cuvintelor • Dificul-

tăţi în mișcarea mușchilor necesari vorbirii • Probleme cu auzul
PROBLEME ÎN PLANUL IDEILOR (ETAPELE 1 ȘI 6)

Dificultăţi în formarea ideilor şi înţelegerea ideilor celorlalţi apare în demenţa
de tip boala Alzheimer sau demenţa vasculară. Unii pacienţi care au suferit
un atac cerebral, lovituri la cap, tumoare pe creier sau au boala Parkinson
întâmpină dificultăţi de acest tip. Confuzia bruscă, temporară (delirul)
datorată de exemplu unei infecţii toracice sau unei infecţii urinare pot cauza
de asemenea probleme în formarea şi înţelegerea ideilor, la fel ca şi depresia,
izolarea sau instituţionalizarea.
Probleme în planul ideilor
15
PROBLEME ÎN PLANUL CUVINTELOR (ETAPELE 2 ȘI 5)

Dificultatea de a găsi cuvintele care corespund ideilor și dificultatea de a înţelege
cuvintele celorlalţi este cunoscută ca disfazie sau afazie. Aceasta este cauzată de
leziuni specifice ale zonei limbajului din creier și pot surveni în cazul unui atac
cerebral, a unei lovituri la cap sau a unei tumori craniene. La persoanele cu de-
menţă pot apărea probleme în planul cuvintelor pe lângă problemele în planul
ideilor (etapele 1 și 6). Totuși, pentru majoritatea persoanelor cu demenţă pro-
blemele în planul ideilor vin înaintea problemelor în planul cuvintelor.
Probleme cu cuvintele
DIFICULTĂŢI ÎN MIȘCAREA MUȘCHILOR NECESARI VORBIRII (ETAPA 3)

Dificultatea de vorbire cauzată de incapacitatea de coordonare a mușchilor gurii
pentru a produce cuvinte este cunoscută ca dizartrie. În dizartria ușoară, vorbi-
rea poate fi un pic neclară. În dizartria severă persoana poate fi incapabilă să își
miște mușchii pentru a forma cuvintele. Afectarea controlului mușchilor corzilor
vocale se numește disfonie. Dizartria și disfonia pot să apară în cazul unui atac
cerebral, a unei lovituri la cap sau a unei tumori craniene, bolii lui Parkinson
sau în cazul Sindromului de neuron motor. Unii pacienţi cu demenţă pot avea
dificultăţi în această etapă a procesului de comunicare, mai ales persoanele cu
demenţă vasculară cum ar fi demenţa multi-infarct.
16
PROBLEME CU AUZUL (ETAPA 4)

Dificultăţi în procesul comunicării pot apărea și datorită faptului că ascultătorul
nu poate auzi cuvintele vorbitorului și de aceea nu recepţionează mesajul sau îl
recepţionează greșit.
Probleme de auz
17
3. CUM AFECTEAZĂ DEMENŢA COMUNICAREA

VERBALĂ?
• Probleme în planul ideilor • Amintiri vechi și amintiri noi • Ce se

întâmplă cu amintirile vechi în demenţă? • Ce se întâmplă cu aminti-
rile noi în demenţă? • Probleme des întâlnite de comunicare verbală în
demenţă
PROBLEME ÎN PLANUL IDEILOR

Cea mai mare problemă a persoanei cu demenţă este cea de formare a ideilor și
de evaluare corectă a ideilor celorlalţi (capitolul 2). Imaginile mintale care ajută
la formarea ideii în minte nu se formează ușor. Imaginile care totuși se formează
pot fi derutante și este dificil pentru persoana în cauză să le înţeleagă și să le re-
ţină. Pentru persoana cu demenţă, încercarea de a reţine imaginile mentale este
asemănătoare cu încercarea de a reţine un pumn de nisip – imaginile alunecă din
minte la fel ca nisipul printre degete.
Problemele în planul imaginilor mentale în demenţă duc la probleme în planul
ideilor – adică afectează gândirea, raţionarea și luarea deciziilor. Cele mai des în-
tâlnite probleme de comunicare se datorează problemelor de formare și evaluare
corectă a ideilor.
Pentru persoana cu demenţă,

imaginile care se formează în
minte pot fi confuze și greu de
administrat
18
AMINTIRI VECHI ȘI AMINTIRI NOI

Capitolul 1 a arătat cum ideea este formată în minte din imagini extrase din
amintiri vechi ale lucrurilor trăite în trecut. În fiecare zi adăugăm la stocul de
amintiri din creier amintiri noi ale evenimentelor pe care le trăim. Aceste amin-
tiri noi devin apoi amintiri vechi.
CE SE ÎNTÂMPLĂ CU AMINTIRILE VECHI ÎN CAZUL PERSOANELOR CU DEMENŢĂ?

În demenţa ușoară, persoana nu are mari dificultăţi în a-și aminti experienţele
trăite înainte de instalarea bolii. De exemplu, s-ar putea sa nu aibă probleme în
a-și aminti ce a mâncat la micul-dejun pe plaja din Tenerife acum 20 de ani.
Aceasta se datorează faptului că amintirile acumulate înainte de declanșarea bolii
au fost deja stocate în creier în „fișierul” corect. Au fost plasate cu grijă când
creierul funcţiona eficient (vezi figura 1). (Amintirile vechi sunt totuși afectate în
cazul demenţei severe.)
CE SE ÎNTÂMPLĂ CU AMINTIRILE NOI ÎN CAZUL PERSOANELOR CU DEMENŢĂ?

Chiar și în demenţa ușoară, persoana poate avea dificultăţi în a-și aminti noile
experienţe. De exemplu, s-ar putea să nu fie în stare să spună ce a mâncat la
micul dejun de dimineaţă. Asta se întâmplă pentru că creierul are dificultăţi în
adăugarea noilor experienţe la stocul de amintiri. Creierul afectat de boală are
probleme în reţinerea noilor amintiri și stocarea lor pentru a putea fi accesate în
viitor (vezi figura 2). Persoana cu demenţă nu „uită” ce s-a întâmplat, ci de fapt
nu înregistrează corect experienţa, sau nu o înregistrează deloc.
CE TIP DE AMINTIRI NOI AR PUTEA FI MAI UȘOR STOCATE DE PERSOANA

CU DEMENŢĂ?
Experienţele noi de care persoana cu demenţă își poate aminti cel mai probabil
sunt cele asociate cu emoţii puternice, de exemplu, pierderea unui prieten sau a
unei rude. Emoţiile ajută persoana să înregistreze evenimentul și să îl transfere în
„fișierul” amintirilor vechi.
19
CREIERUL CARE FUNCŢIONEAZĂ NORMAL
Figura 1: Creierul care funcţionează normal
Amintirile noi sunt sortate de către creier și puse în „dulapul cu fișiere” care conţin
amintiri vechi. Aceste amintiri pot fi scoase din acest „dulap” și transformate în ima-
gini mentale atunci când e nevoie.
20
PERSOANA CU DEMENŢĂ
Figura 2: Persoana cu demenţă
Creierului îi este greu să reţină experienţele și amintirile noi. Adesea acestea sunt pierdute
sau „uitate” înainte de a fi puse în fișier. Unele dintre amintiri reușesc totuși să fie reţinute și
arhivate de către creier, putând fi apoi transformate în amintiri vechi. Persoana cu demenţă
ușoară nu are mari dificultăţi în a accesa amintiri foarte vechi. Pe măsură ce demenţa avan-
sează, amintirile vechi sau o parte dintre ele se pierd.
21
PROBLEME DES ÎNTÂLNITE DE COMUNICARE VERBALĂ ÎN DEMENŢĂ

Într-un studiu despre comunicare1, îngrijitorii persoanelor cu demenţă au fost
întrebate care sunt dificultăţile cele mai des întâlnite care apar în comunicarea
cu acestea.
Cele mai des menţionate probleme pe care o persoană cu demenţă le are sunt
următoarele:
• Pune o întrebare de mai multe ori

• Redă aceeași poveste sau informaţie de mai multe ori
• Are dificultăţi în urmărirea și susţinerea unei conversaţii
• Are dificultăţi în urmărirea unei conversaţii, în special când vorbesc mai
mulţi oameni
• Se îndepărtează de la subiect în timpul conversaţiei
• Are dificultăţi în a-și aminti numele persoanelor, locuri sau obiecte
• Are dificultăţi în urmărirea unui program TV
• Schimbare nepotrivită a subiectului discuţiei
• Vorbește despre trecut tot timpul
• Începe să spună ceva după care uită despre ce a vorbit
• Spune că vede lucruri care nu sunt acolo
• Spune lucruri care nu sunt adevărate
Capitolul 4 va analiza modalităţile de a-i ajuta pe cei care întâmpină astfel de

probleme de comunicare.
1
Powell J.A., Hale M.A., Bayer A.J. Simptome ale alterării comunicării în demenţă: opinia îngri-
jitorilor. European Journal of Disorders of Communication 1995; 30: 65-75
22
4. SOLUŢII LA DIFICULTĂŢILE DE COMUNICARE
VERBALĂ DES ÎNTÂLNITE ÎN DEMENŢĂ
• Abordarea metodei rezolvării de probleme în dificultăţile de comunica-

re • Gândește-te: De ce se întâmplă asta? • Gândește ABC
Care este cea mai bună cale de a răspunde dificultăţilor de comunicare asemănă-
toare celor descrise în capitolul 3?
Există multe moduri în care îngrijitorii răspund acestor probleme în plan indivi-
dual. Pentru a exemplifica, îngrijitorii au fost rugaţi să răspundă ce ar face dacă
persoana ar pune aceeași întrebare în repetate rânduri. Mai jos sunt câteva dintre
răspunsurile date de către aceștia:
„Îi răspund de fiecare dată.”
„Ignor întrebarea.”
„Îi spun că deja a spus asta odată.”
„Răspund primele cinci dăţi.”
„Am tendinţa să mă retrag.”
„Iau o foaie de hârtie pe care scriu răspunsul.”
„Îi spun că nu sunt sigur.”
Nu există o modalitate corectă sau greșită în abordarea problemelor de comuni-

care în demenţă. Totuși, există posibilitatea găsirii unei metode care să funcţione-
ze cel mai bine pentru o persoană sau o situaţie anume. Următoarea metodă de
rezolvare a dificultăţilor de comunicare ar putea fi una eficientă.
23
METODA REZOLVĂRII DE PROBLEME APLICATĂ DIFICULTĂŢILOR DE COMUNICARE
GÂNDEȘTE-TE: „DE CE SE ÎNTÂMPLĂ ASTA?”

A înţelege de ce se întâmplă un anumit lucru îl va ajuta pe îngrijitor să găsească
cea mai potrivită modalitate de a răspunde problemei. Cele mai multe probleme
pot fi explicate prin prisma dificultăţilor pe care persoana le are cu imaginile
mintale și cu amintirile. Remarcile sau comportamentele care par iraţionale sunt
de obicei încercări ale persoanei de a găsi logica în imaginile mintale (ideile)
amestecate care i se formează în minte sau să funcţioneze fără aceste imagini sau
amintiri necesare (vezi capitolele 1, 2 și 3).
Este util de reţinut că, datorită problemelor în planul ideilor, multe persoane cu
demenţă nu sunt conștiente că ar fi ceva în neregulă cu ele. Imaginaţi-vă cum ar
fi ca, dintr-o dată, cineva să vă spună ce și cum să faceţi și unde și când să mer-
geţi. Credeţi că sunteţi în regulă, iar ceilalţi se amestecă în viaţa dvs. Majoritatea
aţi fi furioși, supăraţi și tulburaţi.
24
GÂNDEȘTE ABC
Provocarea cu care se confruntă îngrijitorul persoanei cu demenţă este să ofere
orientare blândă și aproape imperceptibilă astfel ca persoana asistată să nu simtă
că independenţa îi este îngrădită. Următorul ghid ABC ar trebui să îi ajute pe în-
grijitori în alegerea celei mai bune metode de rezolvare a problemelor care apar.
EVITĂ CONFRUNTAREA (A – AVOID CONFRONTATION)

Confruntarea persoanei cu demenţă care face greșeli nu este de ajutor. Confrun-
tarea creează doar o atmosferă negativă, fără nici un efect benefic.
Mulţi îngrijitori spun că adesea păstrează o atitudine neutră pentru a păstra pa-
cea. Asta implică răspunsuri neutre la greșelile persoanelor cu demenţă de genul
„Chiar?” și „Nu știu!” în locul discuţiilor lungi, certurilor și corectărilor compor-
tamentelor acestora. Este important totuși ca, atunci când răspunzi unei astfel de
persoane, să fii atent la conţinut pentru a nu o induce în eroare prin informaţii
greșite.
FII PRACTIC (B – BE PRACTICAL)

Uneori este posibil să anticipăm o situaţie care generează probleme și să o evităm
pe cât posibil.
Când totuși apare o problemă, s-ar putea să fie ceva ce putem face în mod con-
cret pentru a ușura situaţia.
CLARIFICĂ SENTIMENTELE ȘI CONSOLEAZĂ

(C – CLARIFY FEELINGS AND COMFORT )
Dacă persoana este anxioasă sau supărată, și tu îi spui cum crezi că se simte ar
putea să îl ajute. Tu încerci să îi clarifici sentimentele pe care le are. Acest lucru
poate să o facă să se simtă mai ușurată (dar vezi pagina 29 înainte de asta).
Următoarele exemple urmăresc pașii metodei ABC și arată cum pot fi folosiţi
aceștia în probleme specifice de comunicare.
25
PROBLEMĂ...
„Pune aceeași întrebare iar și iar”
GÂNDEȘTE-TE DE CE?
• Aceeași idee (imagine mentală) se formează mereu în minte și creierul o
transformă în întrebare.
• Uită răspunsul primit.
• Uită că a mai pus deja aceeași întrebare.
Gândește ABC
A – Evită confruntarea
• Nu spune: „M-ai mai întrebat adineaori același lucru.”

• Dacă răspunsurile practice ca cele de mai jos nu ajută, încearcă să dai un
răspuns neutru, ca: „Nu sunt sigur.”
B – Fii practic
• Încearcă să dai un răspuns scurt.

• Încearcă să scrii răspunsul pe o hârtie pe care să o aibă cu ea.
• Încearcă să eviţi situaţiile care cauzează întrebări repetate; de exemplu, nu
pomeni de o întâlnire decât în ultimul moment.
• Încearcă să îi distragi atenţia – de exemplu, îndrum-o spre o activitate
cum ar fi aranjarea tacâmurilor din sertar sau prepararea unei cești de
cafea.
C – Clarifică sentimentele și consolează
• De exemplu: „Păreţi îngrijorat că nu vă amintiţi data.” (S-ar putea ca frica

de a nu-și aminti data să fie adevărata problemă, mai degrabă decât data
în sine.)
• „Nici eu nu îmi amintesc niciodată data.”
26
PROBLEMĂ...
„Spune lucruri care nu sunt adevărate”
• Ideile (imaginile mintale) devin amestecate și neclare. Adesea ideile ames-
tecate au de-a face cu timpul – trecutul pare să fie prezent.
Gândește ABC
• Nu spune făţiș „Tu nu mai mergi la lucru” dacă aceasta duce la supărare
sau ceartă.
B – Fii practic
• Încearcă să spui ceva care să includă adevărul, dar să nu critice ceea ce

persoana a spus. De exemplu: „Cred că e plăcut să fii pensionat. Nu trebuie
să te mai trezești așa devreme acum.” Sau „Slujba dvs. cred că a fost foarte
interesantă.”
• Încearcă să schimbi subiectul subtil și cu blândeţe.
• Încearcă să îi distragi atenţia – de exemplu, ghidează-l spre o activitate:
„Haideţi să facem o cafea” sau poate „Haideţi să stropim plantele.”
• De exemplu: „Se pare că vă e dor de slujba dvs. Cred că v-a făcut plăcere să
lucraţi în acel domeniu.”
27
PROBLEMĂ...
„Are probleme în începerea și susţinerea unei conversaţii”
• Ideile (imaginile mintale) nu sunt accesate ușor de către creier.
Gândește ABC
• Nu spune „Niciodată nu vorbești cu mine” sau „Nu poţi să spui ceva?”
B – Fii practic
• Fii pregătit să iei conducerea și să începi conversaţiile.

• Încearcă să folosești amintiri vechi și experienţe universale pentru a sti-
mula conversaţia (vezi capitolul 7).
• Încearcă să folosești un album de amintiri (vezi capitolul 5).
• De exemplu „Este greu uneori să te gândești ce să spui.”
28
PROBLEMĂ...
„Are probleme în a lua cele mai simple decizii. Uneori nu poa-

te să se decidă ce să gătim pentru cină.”
• Ideile (imaginile mintale) pentru posibile feluri de mâncare nu se formea-
ză în minte.
• Are dificultăţi în formarea imaginilor mintale a ceea ce se află în frigider
sau a episodului pregătirii și preparării acestor ingrediente.
Gândește ABC
• Nu spune „Hai gândește-te, ce am putea găti?”
B – Fii practic
• Încearcă să faci sugestii: „Să gătim oare pește pentru cină? Chiar mi-ar
plăcea așa ceva.”
• De exemplu: „Este greu uneori să te gândești ce să gătești.”
29
PROBLEMĂ...
„Vorbește într-una despre trecut.”
• Are probleme cu amintirile noi (vezi capitolul 3) – fără amintiri noi, min-
tea are doar amintiri vechi cu care să lucreze.
• Se simte mai sigur și mai în siguranţă când vorbește despre ceva de care
își amintește bine.
GÂNDEȘTE ABC
• Nu spune „Iar vorbești despre trecut?” sau „Am mai auzit asta înainte.”
• Încearcă să dai un răspuns neutru, ca „Oh, da” dacă ţi-e greu să mai asculţi
povestea încă o dată.
B – Fii practic
• Încearcă să ai o atitudine pozitivă dacă persoanei îi face mare plăcere să

discute despre trecut. Dacă amestecă trecutul cu prezentul, încearcă să
pui cu blândeţe în context ceea ce spune. De exemplu, „Da, asta s-a în-
tâmplat cu mult timp în urmă. Locuiaţi pe atunci în Newport.”
• Un album de amintiri sau un jurnal pot fi folositoare în discuţiile despre
trecut (vezi capitolul 5).
• De exemplu: „Asta pare să vă întristeze.”
30
PROBLEMĂ...
„Începe o propoziţie și apoi uită ce a vrut să spună.”
• Are dificultăţi în reţinerea imaginilor mentale care se formează în creier.
GÂNDEȘTE ABC
• Nu spune: „Iar aţi uitat, ia gândiţi-vă.”
B – Fii practic
• Încearcă să îi reamintești ce tocmai a spus: „Îmi povesteaţi despre vacanţa

petrecută în Cornwall.”
C – Clariﬁcă sentimentele şi consolează
• De exemplu: „Știu că este enervant când se întâmplă asta.”
31
PROBLEMĂ...
„Strigă la mine și se enervează pe mine.”
• Datorită dificultăţii în planul imaginilor mentale, a gândirii și judecării, e
posibil ca el să aibă probleme în a vedea lucrurile din perspectiva celeilalte
persoane. Acest lucru poate duce la neînţelegeri.
• Această problemă apare adesea când îngrijitorului îi este greu să evite
confruntarea atunci când încearcă să rezolve altă problemă.
GÂNDEȘTE ABC
• Încearcă să nu iei lucrurile prea personal.

• Încearcă să nu te gândești a cui e „vina”.
• Încearcă să stai calm și să lași situaţia să treacă – persoana cu demenţă va
uita repede episodul.
B – Fii practic
• Încearcă să anticipezi situaţiile care ar putea cauza probleme. Apoi încear-

că să eviţi astfel de situaţii sau să găsești o modalitate de a le face să treacă
neobservate. De exemplu, dacă persoana poartă aceeași cămașă murdară
și se supără când îi spui acest lucru, înlocuiește-o discret cu una curată
înainte de a se îmbrăca și nu spune nimic.
• De exemplu: „Îmi pare rău că ești așa de supărat.”
32
PROBLEMĂ...
„Încurcă numele obiectelor.”
• Ar putea exista un „scurt-circuit” în procesul de selectare a unui cuvânt
care să se potrivească unei idei formate în minte.
• Ideea (imaginea mintală) însăși poate fi neclară.
GÂNDEȘTE ABC
• Nu atrage atenţia asupra greșelilor – lasă-le pur și simplu să treacă.
B – Fii practic
• Dacă persoana își dă seama ca a folosit cuvântul greșit, încearcă să îi su-

gerezi cuvântul corect.
• De exemplu: „Nu-i așa că e frustrant când se întâmplă asta?”
33
PROBLEMĂ...
„Îi este greu să își amintească numele lucrurilor.”
• Persoana nu poate găsi cuvintele corecte pentru a-și exprima ideea.
GÂNDEȘTE ABC
• Nu spune: „Știi cuvântul” sau „Gândește-te mai mult.”
B – Fii practic
• Dacă știi cuvântul pe care se străduiește să și-l amintească, de obicei scade

tensiunea dacă i-l spui.
• Dacă nu ști cuvântul, încearcă să îl ghicești, daca asta ajută la găsirea lui
și la reducerea tensiunii. De exemplu, întreabă: „Are legătură cu cina?” sau
„Are legătură cu vacanţa noastră?”
C – Clarifică sentimentele şi consolează
• De exemplu: „Așa-i că e frustrant când nu poţi găsi cuvântul pe care îl ca-

uţi?”
34
Clarificarea sentimentelor când persoana este stresată, anxioasă sau supărată (ca
în exemplele de mai înainte) presupune cunoașterea cât mai bună a felului în care
persoana ar putea reacţiona într-o anumită situaţie și capacitatea de a-i spune
persoanei cum crezi tu că simte. Acest lucru poate ajuta persoana să se înţeleagă
pe sine. De asemenea poate să o ajute să se simtă în largul ei pentru că se simte
înţeleasă.
Această abordare trebuie, totuși, utilizată cu atenţie. Clarificarea sentimentelor

unei persoane poate fi uneori nepotrivită. Dacă persoana se simte mai în largul
ei când i-ai sugerat care crezi că sunt sentimentele ei, atunci abordarea a fost
potrivită.
Poate fi o abordare satisfăcătoare pentru îngrijitori atunci când e evident că per-

soana a fost ajutată să treacă printr-o situaţie dificilă.
Același răspuns clarificator poate fi folosit de mai multe ori dacă ajută persoana
în acel moment. Pentru îngrijitori poate deveni o acţiune repetitivă, dar poate fi
cea mai bună alternativă pentru menţinerea calităţii vieţii atât pentru persoana
cu demenţă cât și pentru îngrijitor.
Exemplele următoare evidenţiază modul în care conceptul clarificării sentimen-

telor poate fi folosit în diverse situaţii. Nu uita să eviţi confruntarea (A) și să fii
practic (B) în fiecare dintre aceste situaţii.
35
SITUAŢIE:
O doamnă stă la masă așteptând micul-dejun într-un azil. La fiecare câteva mi-
nute își ridică capul și strigă „Bunica”, „Mama”.
Gândește-te DE CE?
• Amintirile vechi și conceptul de timp sunt amestecate – trecutul este ase-
menea prezentului.
• Dificultăţile în planul amintirilor noi și al ideilor ar putea însemna că ea
nu știe unde se află și de ce este acolo.
• Se simte pierdută, dezorientată, singură, speriată și confuză într-un me-
diu străin ei.
Răspuns inutil Clarifică sentimentele și consolează
36
SITUAŢIE:
Un pacient din salonul spitalului cere în repetate rânduri: „Vreau să-l văd pe
doctor.”
• Dificultăţile în planul amintirilor noi și al ideilor ar putea duce la faptul
că el nu știe unde se află sau de ce este acolo.
• Dificultăţile în planul amintirilor noi îl pot face să uite că pune aceeași
întrebare de mai multe ori.
• Ar putea simţi că ceva nu este în regulă.
• Ar putea crede că un medic i-ar permite să meargă acasă.
37
SITUAŢIE:
Două asistente medicale dintr-un spital stau în birou și discută despre turele de
gardă. Un pacient încearcă să le întrerupă în mod repetat și este ignorat. În cele
din urmă acesta strigă: „De ce mă ignoraţi?”
• Dificultăţile în planul imaginilor mentale, a gândirii și a analizării lucru-
rilor împiedică persoana să interpreteze situaţia și să o vadă din alt punct
de vedere. Acest lucru poate lăsa impresia că persoana cu demenţă este
centrată pe sine.

Asistentele sunt centrate pe sarcini și nu își rezervă timp pentru bolnavi. Situaţia
putea fi evitată dacă ele ar fi răspuns mai devreme.
38
SITUAŢIE:
Un pacient dintr-un azil intră în birou, ia coșul de gunoi, îl duce în altă parte a
camerei și îl golește pe podea.
• Simte că ar trebui să facă ceva, dar nu i se for-
mează în minte imaginile potrivite lucrurilor
pe care le-ar putea face, sau nu își dă seama
care dintre imaginile formate sunt potrivite.
• Imaginile care se formează în minte sunt amin-
tiri vechi, puternice, din trecut – a lucrat ca și
gunoier.
• Datorită dificultăţilor de gândire și analizare a
lucrurilor, nu realizează că imaginile mentale
pe baza cărora el acţionează nu sunt potrivite.
(Pacientul poate fi îndrumat cu blândeţe spre o altă locaţie sau activitate. Poate
ar putea fi îndrumat să ajute la golirea coșurilor zilnic la momentul potrivit dacă
lui îi face plăcere acest lucru – dar nu daca acest lucru ar înrăutăţi situaţia și duce
la golirea repetată și nepotrivită a acestora.)
Exemplul de mai sus este interesant. Lăsând la o parte motivele mai evidente
pentru anumite comportamente, cum ar fi neliniștea și incapacitatea de a analiza
lucrurile până la capăt, acest exemplu ne arată că uneori există explicaţii mult
mai simple în spatele activităţilor aparent fără sens. Adesea motivele evidente
sunt omise.
39
5. „CINE SUNT EU ȘI DE UNDE VIN?”

ALBUMELE DE AMINTIRI CA ȘI AJUTOR ÎN COMUNICARE
• Ce este un album de amintiri? • Încurajarea persoanei cu demenţă și a familiei acesteia să

facă un album de amintiri • Cum să construiești un album de amintiri
Fiecare dintre noi reţine o serie de fapte-cheie legate de persoane importante,

locuri și evenimente din viaţa sa. Acestea sunt „stocate” în minte de-a lungul
anilor și formează o „poveste a vieţii tale”. Această poveste este „identitatea” fie-
Răsfoirea regulată cărei persoane. Ea ne spune cine suntem și ne permite să relaţionăm cu mediul
a albumului poate înconjurător în mod corect.
menţi-ne proaspete
Persoanele cu demenţă pot întâmpina dificultăţi în readucerea în memorie a
evenimentele cheie
informaţiilor care formează povestea vieţii lor. Adăugarea de noi amintiri și idei
ale po-veștii vieţii
la povestea deja existentă, cum ar fi numele nepoţilor, poate fi foarte dificil.
persoanei. Acest lucru
Pierderea abilităţii de a-și aminti fapte-cheie despre ei înșiși îi poate face să se
reprezintă un sprijin
simtă dezorientaţi și supăraţi. Această pierdere poate afecta serios conversaţia și
pentru încrederea în
comunicarea.
ei și îi poate ajuta pe
oa-meni să se simtă
mai relaxaţi cu pri-
vire la memoria lor și
CE ESTE UN ALBUM DE AMINTIRI?
la ei înșiși. La fel cum un baston este un ajutor pentru mers, un album de amintiri este un
ajutor pentru memorie. Este o înregistrare în cuvinte și imagini a părţilor impor-
tante din viaţa unei persoane, de la început până în prezent. Pe măsură ce au loc
noi evenimente, ele pot fi adăugate la albumul dejuna existent.
Răsfoirea regulată a albumului poate menţine proaspete evenimentele-cheie ale
poveștii vieţii persoanei. Acest lucru reprezintă un sprijin pentru încrederea în ei
și îi poate ajuta pe oameni să se simtă mai relaxaţi cu privire la memoria lor și la
ei înșiși.
ÎNCURAJAREA PERSOANEI CU DEMENŢĂ ȘI A FAMILIEI SĂ REALIZEZE UN ALBUM DE

AMINTIRI
Membrii familiei pot întâmpina dificultăţi în înţelegerea a ce se întâmplă cu

persoana de lângă ei și s-ar putea să nu vadă rostul unui astfel de album. Este
40
important să se obţină ajutorul lor, de aceea este important să se discute cu ei

și să li se explice cu atenţie ce este un album de amintiri și cum poate fi folosit.
Este la fel de important să convingi persoana cu demenţă, mai ales dacă boala
este ușoară.
Este important să explici că, atunci când oameni au dificultăţi de memorie, ei
au uneori probleme în a-și aminti nume, locuri, date etc. Menţionează cât de
frustrant poate să fie. Explică că există ceva care poate fi de ajutor în asemenea
situaţii. Atunci când oamenii au probleme cu vederea, folosesc un ajutor, cum ar
fi ochelarii. Dacă au dificultăţi la mers, ei folosesc un baston, de exemplu. Dacă
au dificultăţi de memorie pot folosi un ajutor. Un astfel de ajutor este albumul
de amintiri.
Este importantă exemplificarea pentru a contura conceptul de album de amintiri.
Dacă este posibil, arată-le un exemplu de astfel de album – poţi alcătui chiar tu un
album demonstrativ folosind imagini din reviste. De obicei vederea unui astfel de
album pare să încurajeze familiile să alcătuiască și ele unul pentru cel drag.
CUM SE POATE FACE UN ALBUM DE AMINTIRI?

Un album foto de 10 x 15 cm cu file din plastic în care se inserează imaginile, cu
aproximativ 36 de poziţii, este foarte potrivit. Este foarte ușor de purtat și este
în general acceptat de toată lumea, deoarece seamănă cu un album foto obișnuit
sau cu un jurnal.
Pentru persoanele cu demenţă mai severă, un album mai mare va permite folosi-
rea unor imagini și texte mai mari, care pot fi mai ușor de recunoscut. Amintiţi-
vă totuși că unele persoane cu demenţă nu mai sunt capabile să recunoască ima-
ginile și să înţeleagă ce înseamnă ele. Merită totuși efortul de a realiza albumul și
în acest caz – el îi va ajuta pe cei implicaţi în îngrijirea bolnavului să îl privească
ca și persoană.
Dacă folosești un album foto de 10 x 15 cm, introdu prima dată o bucată de

hârtie de 10 x 15 cm în fiecare buzunar al albumului. Pe unele pagini scrie des-
pre viaţa persoanei. Pe alte pagini, folosește hârtia pentru a descrie pe scurt ce
conţine poza pe care o vei pune deasupra. Scrie citeţ și evită majusculele (ca și în
exemplele următoare). Pot fi incluse în album tăieturi din ziare care reprezintă
locuri și evenimente importante din viaţa persoanei.
Încearcă să începi cu începutul vieţii persoanei – unde și când s-a născut. Con-
tinuă cu evenimentele până ajungi la prezent. În continuare vei găsi exemple de
pagini dintr-un posibil album de amintiri, pentru a-ţi forma o idee despre lucru-
rile care pot fi incluse în acesta.
41
42
43
44
45
46
Ca și mai sus, fiecare fotografie trebuie sa aibă o descriere destul de amănunţită

astfel încât, dacă este privită de cineva care nu a mai văzut-o, să înţeleagă cine este
în ea, unde și când a fost făcută. De exemplu, descrierea „Carol” ar fi prea scurtă,
pe când descrierea „Fiica mea Carol, pe plaja din Tenby la vârsta de 2 ani” este
mai potrivită. O astfel de descriere îi amintește persoanei cu probleme de memo-
rie că are o fiică pe nume Carol și că, atunci când ea era foarte mică, familia a fost
în vacanţă în Tenby. Un alt avantaj al acestei descrieri amănunţite este că se evită
momentele de stânjeneală și frustrare cauzate de faptul că cineva se uită în album
și întreabă cine este Carol sau când a fost făcută poza și persoana cu demenţă nu
își poate aminti aceste lucruri.
Descrierile imaginilor trebuie făcute folosind limbajul adulţilor. Un reper bun ar

fi să te întrebi pe tine însuţi dacă acel limbaj este acceptabil pentru tine.
Realizarea unui album de amintiri poate fi un o ocupaţie plăcută. Poate fi realizat

în timp, puţin câte puţin. Odată ce a fost terminată partea principală din album,
ea poate fi completată cu noile evenimente din viaţa persoanei. Pentru persoanele
care se mută în centre rezidenţiale de îngrijire, este bine să introduci în album
imagini (cu descrierile aferente) cu interioarele și exteriorul clădirii în care locu-
iește, și imagini cu personalul și cu cei mai importanţi rezidenţi ai centrului, de
exemplu colegii de cameră.
CUM SĂ ÎNCEPI UN ALBUM DE AMINTIRI

La sfârșitul acestei cărţi se găsește un set de pagini care poate fi fotocopiat și tăiat
pentru a putea fi folosit într-un album foto de dimensiunile 10 X 15 cm. Aceste
pagini ar putea fi un punct de pornire pentru albumul de amintiri. S-a lăsat spa-
ţiu pe fiecare pagină pentru a putea fi completat cu informaţii relevante, înainte
ca hârtia să fie pusă în album alături de fotografii.
FOLOSIREA ALBUMULUI DE AMINTIRI PENTRU PROBLEME SPECIFICE

• Dacă o persoană are dificultăţi în recunoașterea unui membru al familiei,
ar putea fi incluse în album o serie de fotografii ale acelei persoane la dife-
rite vârste. Descrierea imaginilor pot arăta ca în exemplul următor:
47
• La fel, dacă cineva susţine că locuinţa lui nu e cea în care trăiește, ar putea
fi incluse în album imagini ca cele de mai jos:
48
FOLOSIREA ALBUMULUI DE AMINTIRI

• Persoana cu demenţă ar putea uita să răsfoiască albumul în mod regulat.
Încearcă să o încurajezi să o facă pentru a-și păstra amintirile proaspete.
• Lasă albumul afară, de exemplu în camera de zi, ca să fie mereu la înde-
mână.
• Albumul poate fi un bun subiect de discuţie pentru vizitatori și mai ales
pentru nepoţi.
• Nu uita să adaugi evenimentele pe măsură ce au loc în viaţa persoanei.
BENEFICIILE FOLOSIRII ALBUMULUI DE AMINTIRI

• Păstrează proaspete în memorie evenimentele-cheie, ajutând la păstrarea
lor în amintire pe o durată cât mai lungă posibil.
• Ajută la menţinerea identităţii – oferă
un sentiment de siguranţă că persoa-
na se cunoaște pe sine.
• Ajută la construirea stimei de sine și
a încrederii.
• Face persoana să simtă că viaţa sa are
valoare.
• Asigură un subiect de discuţie.
• Permite persoanei să conducă o con-
versaţie.
• Poate oferi persoanelor cu demenţă
ușoară o modalitate de a se evalua în
timpul conversaţiei.
• Oferă posibilitatea persoanei de a-și reanaliza viaţa.
• Permite persoanelor să se concentreze pe vremurile bune.
• Oferă sentimentul de siguranţă atunci când persoana se mută într-un azil
sau centru rezidenţial.
• Ajută personalul să privească persoana ca pe un individ, nu ca pe un caz.
• Oferă personalului idei pentru stimularea conversaţiei.
• Încurajează îngrijirea personalizată în instituţiile în care persoanele stau
pe termen lung.
49
ALTE IDEI PENTRU PĂSTRAREA ÎN MEMORIE A NUMELOR, FEŢELOR ȘI LOCURILOR

• Fă o imagine cu „persoanele importante”, pune-o în ramă și agaţ-o pe
perete.
• Fă un „copac al familiei” pentru fiecare parte a acesteia și pune-le separat

în rame. De exemplu, o imagine cu fiul său și familia acestuia, alta cu fiica
sa și familia ei. Roagă-i pe membrii familiei să te ajute la realizarea acestui
„copac al familiei”.
• Fă o imagine cu „locurile importante”, pune-o într-o ramă și agaţ-o pe

perete. Imaginea poate să conţină fotografii cu descrieri citeţe ale locuin-
ţei persoanei, clubului pe care îl frecventează, casa fiicei sale etc.
50
6. „CE AR TREBUI ȘI CUM AR TREBUI SĂ FAC?”

O ZI STRUCTURATĂ ȘI GHIDATĂ
• Acordarea de ajutor persoanei cu demenţă în planificarea și organizarea zilei; asistarea per-

soanei în luarea de decizii ca „Ce ar trebui să fac?” și „Cum ar trebui să fac?” • Structurarea
zilei cu ajutorul listelor și a tabelelor • Ghidarea persoanei în realizarea unei sarcini
Albumele de amintiri (capitolul 5) ajută persoanele cu demenţă să păstreze proas-

pătă amintirea persoanelor, a locurilor și a evenimentelor importante. Aceste
amintiri le oferă posibilitatea de a ști „cine sunt și de unde vin”.
Pentru a ne simţi în siguranţă și încrezători avem nevoie de a dispune de capa-

citatea de a lua decizii ca „Ce ar trebui să fac?” și „Cum ar trebui să fac?”. Acest
lucru înseamnă organizarea propriei vieţi zi de zi, amintindu-ne ce trebuie făcut
în următorul moment și planificând modalitatea de realizare a sarcinilor.
Persoana cu demenţă poate întâmpina dificultăţi în planificarea activităţilor zil-

nice. Acestea pot fi cauzate de problemele din planul formării ideilor, raţionării
și capacităţii de analiză și înţelegere a lucrurilor. S-ar putea să știe că are ceva de
făcut, dar pur și simplu să nu știe ce anume. Ideile (imaginile mentale) ale posi-
bilelor lucruri pe care trebuie să le facă nu i se formează în minte. Dacă totuși se
formează o idee în minte, poate avea dificultăţi în a-și da seama cum să o pună
în practică. Chiar și ideile care par simple pot fi dificil de realizat. De exemplu,
curăţarea camerei cu aspiratorul poate fi o problemă serioasă pentru persoana cu
demenţă.
Problemele cauzate de neștiinţa a ce și cum trebuie să facă pot duce la neliniște

și la sentimente de inutilitate și disperare. Pe de altă parte, persoana poate să stea
pur și simplu și să nu facă nimic. Aceasta poate da impresia de închidere în sine
sau de depresie. Amintește-ţi că este foarte important pentru noi toţi să ne sim-
ţim folositori. (Dar nu uita că sunt momente în care avem nevoie să stăm pur și
simplu fără a face nimic, pentru a ne putea relaxa).
De obicei persoana nu este capabilă să descrie ce simte atunci când nu știe ce

ar trebui să facă. Următorul citat aruncă lumină asupra a ceea ce se întâmplă în
mintea celui cu demenţă:
51
„M-am trezit în starea asta. Nu-mi puteam aminti cine sau ce eram. Mi-am amintit
numele dar nu-mi puteam da seama ce făceam acolo.”
„Acasă nu fac atâtea câte aș vrea. Sunt lucruri de făcut dar se pare că nu mă pot
motiva să le fac, deși îmi doresc asta.”
Î: „Ce ai vrea să faci?”
„Nu m-am gândit. Spăl vasele, le șterg, curăţ geamurile. Vă daţi seama ca nu fac ce
făceam de obicei. Soţia mea spune că arăt pierdut. Își dă seama în ce stare sunt. Am
nevoie să fac mereu ceva. Îmi ia gândul de la faptul că nu îmi amintesc anumite
lucruri.”
CE AR TREBUI SĂ FAC? – STRUCTURAREA UNEI ZILE CU AJUTORUL LISTELOR

Unele persoane au descoperit că le ajută să își structureze ziua cu ajutorul unei
liste cu „lucruri de făcut”. Îngrijitorul împreună cu persoana, poate scrie dimi-
neaţa, cu o seară înainte, sau între activităţi, o listă cu activităţile din ziua respec-
tivă (vezi mai jos). Acest lucru ajută persoana în a realiza sarcinile, mai ales că
întâmpină dificultăţi în formarea imaginilor mentale a lucrurilor pe care le are
de făcut.
Lista trebuie păstrată la vedere, de exemplu, lipită pe ușă. S-ar putea ca persoana
să aibă nevoie să i se reamintească să verifice lista din când în când pe parcursul
zilei, mai ales când pare pierdut.
52
SUGESTII PENTRU LISTA CU „LUCRURI DE FĂCUT”

Activităţi în gospodărie
• Să măture aleea
• Să pună la uscat hainele spălate
• Să planteze bulbi de flori
• Să cureţe pantofii
• Să lustruiască tacâmurile
Activităţi de petrecere a timpului liber

• Să meargă la înot
• Să joace golf de interior
• Să o provoace pe Enid la un joc de table
• Să hrănească raţele
• Să privească concursul de patinaj
Cele mai de succes activităţi sunt cele care solicită la un nivel mai puţin com-
plex gândirea și raţionarea. Găsirea de activităţi plăcute care să fie formate din
secvenţe simple, repetitive și cunoscute de persoana cu demenţă este o adevărată
provocare.
POSIBILE BENEFICII ALE UTILIZĂRII „LISTEI CU LUCRURI DE FĂCUT”

• Asigură o viaţă structurată zi de zi
• Promovează sentimentul de încredere și siguranţă
• Dezvoltă sentimentul de valoare personală prin faptul că îi asigură persoa-
nei un scop în fiecare zi
• Poate ajuta îngrijitorii în calmarea neliniștii persoanelor
• Asigură persoana că se poate relaxa când toate sarcinile sunt bifate
• Ajută la orientarea persoanei prin faptul că îi permită să vadă ce s-a în-
tâmplat și ce urmează să se întâmple
„CUM SĂ FAC?” – GHIDAREA PERSOANEI ÎN ÎNDEPLINIREA SARCINII

Uneori, simpla reamintire de a verifica lista este de ajuns ca persoana să înceapă
să îndeplinească sarcina. Alte persoane vor avea nevoie de puţin mai mult pentru
a le mobiliza. De exemplu, dacă pe listă scrie „Să aspire covorul”, s-ar putea să fie
nevoie să spui: „Trebuie să luăm aspiratorul din cutia de sub scară.” S-ar putea ca
atunci să poată îndeplini sarcina fără alt ajutor.
Unele persoane însă, vor avea nevoie de multe îndrumări pentru a realiza o sarci-
nă. Asta pentru că sarcini care par simple pot, de fapt, să necesite multe imagini
mentale, gândire și planificare. De exemplu, pentru îndeplinirea unei sarcini ca
53
aspiratul covorului, persoana trebuie să fie în stare să formeze mai multe imagini
mentale despre cum trebuie realizată aceasta. Are nevoie să își imagineze cum ara-
tă aspiratorul și unde este păstrat. Ar trebui să se imagineze pe sine desfășurând
cablul de alimentare, punându-l în priză, pornindu-l și mișcându-l prin casă.
S-ar putea ca îngrijitorul să o ghideze la fiecare pas necesar îndeplinirii sarcinii.

De exemplu:
„Haide să aspirăm covorul.”
„Trebuie să luăm aspiratorul de sub scări.”
Când a făcut asta, continuă:
„Trebuie să scoatem cablul.”
„Se pune în priza asta.”
„Haide să aspirăm în sufragerie.” etc.
Folosește fraze ca: Evită fraze ca:

Haide să aspirăm. De ce nu aspiri pe jos?
E nevoie să asp irăm. Du-te și aspiră pe jos.
Mă ajuţi, te rog, să aspir covorul?
Nimănui nu-i place să i se spună ce să facă!
Metoda de a îndruma pas cu pas persoana cu demenţă poate fi folosită la orice

sarcină – spălatul vaselor, îmbrăcatul, spălatul individual etc. Această metodă
poate fi folosită chiar dacă nu se folosește lista cu „lucruri de făcut”.
Îndrumarea sau ghidarea persoanei în acest fel poate fi consumatoare de timp și

cere răbdare. Din acest motiv, nu este totdeauna practic să implici persoana cu
demenţă în anumite sarcini. Totuși, de fiecare dată când se poate, persoana ar
trebui încurajată să se implice în realizarea sarcinilor care îi fac plăcere.
„CE AR TREBUI SĂ FAC?” – STRUCTURAREA ZILEI CU AJUTORUL ORARULUI

Unii oameni, în special cei cu demenţă ușoară, consideră folositoare utilizarea
unui orar săptămânal. Mai jos găsiţi un orar săptămânal gol, care poate fi fotoco-
piat. Se poate folosi și o tablă care se poate șterge.
Sub fiecare zi ar trebui scrisă data, iar anul poate fi trecut pe partea de sus a ora-
rului. Tipul si cantitatea de activităţi care se trec în orar diferă de la o persoană
la alta.
54
SUGESTII PENTRU ACTIVITĂŢI NOTATE ÎN ORAR

Întâlniri
11 – coafor
3:30 – întâlnire cu John la club
7:30 – Hilary vine la cafea
Activităţi cotidiene
Sună oftalmologul să stabilești o întâlnire
Cumpără pastă de dinţi
Pune la poștă felicitarea pentru ziua de naștere a lui Pete
Ridică reţeta de la medic
Orarul ar trebui pus într-un loc vizibil, de exemplu pe perete în bucătărie sau în
sufragerie, ca să poată fi verificat de câte ori este nevoie.
Oamenii diferă în capacitatea lor de a folosi orarul. Unii îl văd ca pe o modalitate

de „control”. Alţii nu îl iau în seamă deloc. Cei care îl găsesc folositor e foarte
posibil să aibă nevoie de ajutor în actualizarea lui. De asemenea, vor avea nevoie
să li se reamintească adesea să îl verifice și să îl folosească.
Orarele pot da oamenilor un scop de urmărit, un sentiment de control asupra

propriei vieţi și îi poate ajuta în menţinerea încrederii în sine. Pentru cei care tră-
iesc singuri, orarele îi pot ajuta să locuiască singuri în propria casă, mai ales dacă
orarele sunt folosite încă de la debutul bolii.
„CE AR TREBUI SĂ FAC?” – UTILIZAREA UNUI JURNAL DE BIROU

Unor persoane le place să folosească un jurnal de birou. Ca și orarele, un jurnal
poate fi deosebit de folositor pentru cei cu probleme ușoare.
Persoana poate găsi beneficii în faptul că notează în jurnal lucruri care s-au în-
tâmplat sau care urmează să se întâmple. De exemplu, în jurnal este notat că
persoana are programare la spital. La întoarcerea de la spital, ea poate fi încura-
jată să scrie ce s-a întâmplat în timpul consultaţiei, care este numele doctorului
etc. Notarea evenimentelor poate fi de ajutor persoanelor cu demenţă ușoară în
încercarea de a-și aminti lucruri care altfel le-ar uita. De asemenea, ea se poate
uita peste jurnal și își poate aminti ordinea evenimentelor petrecute.
S-ar putea să fie nevoie să i se reamintească să scrie în jurnal cu regularitate. Mai

mult, ar putea avea nevoie să fie încurajat să-l verifice în timpul zilei și poate
dimineaţa, înainte sau după micul-dejun. Ar trebui, de asemenea, să fie încurajat
să păstreze jurnalul într-un singur loc, de exemplu lângă telefon. Cel mai bine e
să fie ţinut deschis, la pagina corespunzătoare zilei respective.
55
7. ÎMBUNĂTĂŢIREA COMUNICĂRII CU AJUTORUL AMINTIRILOR

ȘI A EXPERIENŢELOR UNIVERSALE
• Principii generale de îmbunătăţire a conversaţiei • Utilizarea amintirilor și a experienţelor

universale
Conversaţiile purtate cu o persoană cu demenţă pot fi mai ușoare dacă subiectele

evidenţiază mai degrabă punctele tari ale acesteia, decât punctele slabe.
PRINCIPII GENERALE DE ÎMBUNĂTĂŢIRE A CONVERSAŢIEI

În capitolul 3 ne-am uitat la diferenţa dintre amintirile noi și cele vechi. Persoana
Este indicat să pui cu demenţă are dificultăţi în categorizarea corectă a amintirilor noi. Amintirile
accentul pe punctele reţinute înainte de declanșarea bolii sunt mai degrabă așezate în categoria potri-
tari ale persoanei și vită. Adesea, totuși, persoana s-ar putea să aibă nevoie de un imbold să acceseze
să le eviţi slăbiciuni- amintirile vechi din „sertarul cu amintiri”. Amintește-ţi ce tip de amintiri sunt
le – așa că apelează cele mai greu și mai ușor de reţinut pentru persoana cu demenţă, și apoi încearcă
la amintirile vechi, următoarele:
folosind sentimentele și
NU pune mereu întrebări care se bazează pe amintiri noi. De exemplu: „Ce ai
situaţiile pe care le-am
mâncat la micul dejun?”, „Câţi ani are nepoata ta acum?”, „Când plecaţi în vacan-
trăit cu toţii și pe care
ţă?”. Bineînţeles că astfel de întrebări apar inevitabil într-o discuţie, dar e bine de
le înţelegem (amintiri
reţinut că ele pot opri conversaţia.
din timpul școlii, joa-
ca, prima slujbă...) DA, apelează la amintirile vechi. Totuși, fii atent cu acest lucru – unele amintiri
pot fi neplăcute pentru unele persoane.
În capitolele 2 și 3, ne-am oprit asupra dificultăţilor întâmpinate în planul idei-

lor, și cum acestea duc la probleme de analizare a lucrurilor și de raţionare. Din
această cauză:
NU folosi subiecte care sunt solicitante intelectual.
DA apelează la sentimente și situaţii care sunt universale, adică la sentimente și
situaţii pe care toţi le-am trăit și pe care le înţelegem.
În concluzie, încearcă să stimulezi amintirile vechi și să folosești sentimente și
experienţe universale.
56
FOLOSIREA AMINTIRILOR VECHI ȘI A EXPERIENŢELOR UNIVERSALE – IDEI PENTRU STI-

MULAREA CONVERSAŢIEI
Mai jos sunt câteva idei de subiecte care să ajute conversaţia. Cu toate acestea,
gama de subiecte care pot fi discutate este, bine-nţeles, foarte variată și vastă.
Copilăria este o parte din viaţă de care sunt legate cele mai puternice amintiri, în
special cele referitoare la școală, prieteni și disciplină, și evenimentele emoţionale
importante.
Copilăria – comportament
• Ai fost un copil cuminte sau neastâmpărat?
• Ce te făcea să te liniștești/cuminţești?
• Care a fost cea mai mare năzbâtie făcută de tine?
• Ce fel de pedepse ai primit?
• Ai făcut vreodată ceva periculos de care părinţii tăi nu au știut niciodată?
Copilăria – școala și prietenii

• Ai avut vreun profesor preferat? De ce era el preferatul tău?
• A fost vreun profesor care nu ţi-a plăcut deloc? De ce?
• Ai avut un prieten foarte bun?
• Își amintești de vreun copil de care ceilalţi să își fi bătut joc?
Copilăria – evenimente importante

• Te-ai rătăcit vreodată când erai copil?
• Ai fost vreodată internat în spital?
• Îţi amintești să fii fost vreodată așa de încântat de ceva încât să nu poţi dor-
mi? Când s-a întâmplat asta?
• Îţi amintești să fi purtat o ţinută deosebită pentru petreceri și ocazii specia-
le?
57
Copilăria – joaca
• Ce purtai la înot/scăldat?
• Care erau jocurile tale preferate?
• Ai avut voie să ai animale de casă? Care a fost cel mai important pentru
tine?
• Ai colecţionat obiecte în copilărie?
• Ai avut o jucărie preferată? Îţi amintești ce s-a întâmplat cu ea?
Copilăria – temeri
• Îţi era frică de întuneric?
• Îţi era frică de păianjeni sau șerpi? Îţi mai este frică de ei?
• Ai fost dus la dentist în copilărie? Îţi era frică? Îţi mai e frică acum?
Tinereţea este de obicei o perioadă plină de schimbări, decizii și evenimente

emoţionale importante.
Tinereţea – munca
• Ce ai simţit când ai plecat de la școală?
• Care a fost prima ta slujbă?
• Care era salariul tău la prima slujbă? Ce ai făcut cu primul salariu?
Tinereţea – viaţa socială

• Unde ieșeai seara cu prietenii?
• Îţi amintești prima prietenă, primul prieten?
Subiecte ca acestea pot duce la conversaţii lungi. Ele funcţionează foarte bine și
la grupuri pentru că implică emoţii cu care fiecare se pot identifica. În plus, abi-
lităţile intelectuale și de raţionare implicate sunt relativ simple.
Vizitatorii pot fi încurajaţi să poarte discuţii în jurul acestor subiecte. De exem-

plu, nepoţilor li se poate sugera să îl întrebe pe bunicul care este cea mai mare
năzbâtie pe care a făcut-o în copilărie.
O vedere sau două, poze sau tăieturi din reviste pot fi și ele puncte de pornire
pentru conversaţii cu persoanele cu demenţă. De exemplu, pozele unei rochii de
mireasă tăiate dintr-o revistă pot duce la discuţii despre felul de îmbrăcăminte
care se purta cu ani în urmă.
Materialele necesare pentru diverse subiecte de discuţie sunt disponibile pe pia-

ţă, dar, de obicei, cel mai bine este să aduni propriul material folosind resursele
locale. Încearcă să folosești poze și amintiri personale ale persoanei cu care lucrezi
/ pe care o îngrijești.
58
8. ÎMBUNĂTĂŢIREA COMUNICĂRII CU AJUTORUL

TELEVIZORULUI ȘI AL VIDEO-ULUI
• De ce o persoană are dificultăţi în a urmări un program la TV? Cum pot ajuta îngrijitorii •
Utilizarea imaginilor video – „video-terapia”
Urmărirea unui program TV este o modalitate accesibilă și relaxantă de a-ţi pe-

trece timpul liber. Unele persoane cu demenţă continuă să urmărească progra-
mele TV și să se bucure de ele ca și înainte, dar pot să uite repede ce au văzut la
televizor. Uneori îngrijitorii se îngrijorează din această cauză. Ei ar putea simţi că
este o pierdere de vreme urmărirea programelor TV, devreme ce uită imediat ce Sentimentul de plăcere
au văzut. Nu este adevărat. Noi toţi uităm repede majoritatea programelor văzu- poate fi pro-dus de
te la TV. Persoana cu demenţă pur și simplu uită puţin mai devreme decât noi programele TV care
toţi. Partea importantă este că nouă ne face plăcere de fiecare dată – momentul conţin muzică, peisaje,
prezent e cel care contează. De asemenea, efectele sentimentului de plăcere simţit culori puternice și at-
în momentul vizionării programului preferat va fi absorbit de către subconștient. mosferă. De asemenea,
Acest lucru duce la trăirea unui sentiment de bine. același efect îl au pro-
Unele persoane au dificultăţi în a sta într-un loc și a se uita la TV pentru o pe- gramele despre viaţa
rioadă mai lungă. Spun că programele sunt niște prostii, pot vorbi, pot pune animalelor, comediile,
întrebări sau pot fi neliniștiţi și agitaţi. Pentru îngrijitor acest lucru poate fi o sportul, sau cele în
problemă, deoarece așa îi este greu să se relaxeze la sfârșitul unei zile obositoare. care se cântă sau se
De asemenea, acesta ar putea simţi că persoana nu se bucură așa de mult de viaţă dansea-ză.
ca atunci când ar sta liniștit să se uite la televizor pentru mai mult timp.
DE CE PERSOANA CU DEMENŢĂ ARE DIFICULTĂŢI ÎN A STA LINIȘTIT ȘI A PRIVI LA TV?

– CUM POT AJUTA?
• Unele programe solicită multă concentrare cu privire la discuţia care are
loc. Persoanele cu demenţă au adesea dificultăţi în a se concentra.
Poţi ajuta alegând programe cu conversaţii mai puţine sau în care se
vorbește rar și clar.
• S-ar putea ca, pentru a se bucura de emisiune, persoana să aibă nevoie
să își amintească ce s-a întâmplat mai devreme – în emisiune sau într-o
ediţie anterioară.
Poţi ajuta alegând programe care nu se bazează pe nevoia de a-ţi aminti
ce s-a întâmplat înainte.
59
• Unele programe necesită multă logică și raţionare.

Poţi ajuta alegând programe care sunt relativ simple și nu implică raţio-
nări complicate.
• S-ar putea ca, pentru a se bucura de emisiune, persoana să aibă nevoie să
anticipeze ce s-ar putea întâmpla. Persoanele cu demenţă au dificultăţi în
a-și imagina viitorul și ce s-ar putea întâmpla.
Poţi ajuta alegând programe care nu necesită anticiparea viitorului. În
loc de asta, caută programe care se bazează pe „bucuria momentului”.
Pentru a ajuta la depășirea dificultăţilor descrise mai sus, ia în considerare emisi-

uni care conţin muzică, peisaje, culori tari, sentimente și atmosferă. Programele
despre viaţa animalelor, comediile, sportul, emisiunile cu dans sau concursurile
de muzică pot fi la fel de potrivite.
Observând răspunsul persoanei la diferite tipuri de programe, te va ajuta să înţe-

legi care sunt programele de care acesta se poate bucura cel mai mult.
UTILIZAREA IMAGINILOR VIDEO – „VIDEO-TERAPIA”

Dacă afli ce emisiuni îi plac persoanei îngrijite, le poţi înregistra în format video
ca să le poată vedea din nou. Nu presupune că, dacă a văzut emisiunea o dată,
nu va vrea să o vadă din nou. De fapt, revederea unei emisiuni nu diferă de
ascultarea repetată a melodiei preferate. Dacă persoana se bucură de emisiune,
folosește-o ca o formă de terapie.
Persoanele se pot bucura să vadă imagini video înregistrate, nu doar emisiuni.

Poţi căuta diferite emisiuni pe casete video, CD-uri sau DVD-uri la preţuri re-
zonabile. De exemplu:
• Un material despre „100 cele mai bune goluri” poate fi privit cu plăcere
de cineva căruia îi place fotbalul, dar nu se poate concentra la părţile mai
puţin interesante dintr-un meci.
• Un material cu clipuri cu „animale talentate” poate fi distractiv pentru
persoanele care iubesc animalele. Este foarte vizual, amuzant și oferă bu-
curie în fiecare moment.
• Un material video cu povestiri din Biblie narate pe fundalul unor vitralii
este foarte binevenit pentru unele persoane. Este stimulant vizual, se de-
rulează încet și are cuvinte familiare care pot fi reconfortante.
• Un material video cu peisaje de la ţară și muzică relaxantă poate fi potri-
vit, de asemenea. Poate fi calmant pentru cei care sunt neliniștiţi.
60
FII PRECAUT...
Pentru unele persoane, privitul la televizor poate avea fi neliniștitor. Ar putea
crede, de exemplu, că persoanele de la TV să fie acolo cu el, în cameră. Dacă te-
levizorul are acest efect, ar trebui evitat. Totuși, s-ar putea să observi că doar anu-
mite emisiuni au efecte negative asupra lor. Dacă e așa, trebuie evitate doar acele
emisiuni. De asemenea, încearcă alte emisiuni. De exemplu, unele persoane, care
sunt agitate sau care nu pot să urmărească emisiuni cu oameni sau cu discuţii,
ar putea urmări emisiunile cu muzică sau peisaje rurale. Merită încercate toate
tipurile de emisiuni, dar fii pregătit să oprești televizorul dacă apar probleme.
61
9. AJUTOR ÎN DIFICULTATEA DE A ÎNŢELEGE
• Gândește-te la auz • Gândește-te la văz • Schimbă mediul • Schimbă felul de a vorbi
Nu pune întrebări în PENTRU A AJUTA PERSOANA SĂ ÎNŢELEAGĂ – GÂNDEȘTE-TE LA AUZ

timp ce umbli prin
Problemele de auz afectează inevitabil capacitatea de înţelegere. Persoana cu de-
încăpere făcând alte
menţă va avea dificultăţi mari în a compensa pierderea auzului si va avea nevoie
lucruri sau capul ţi-e
de ajutor pentru asta (vezi cap. 10).
întors în altă par-te.
Oprește lucrurile care
fac zgomot de fundal,
ca radioul sau TV-ul, PENTRU A AJUTA PERSOANA SĂ ÎNŢELEAGĂ – GÂNDEȘTE-TE LA VĂZ
și așteap-tă până sta- O observaţie obișnuită făcută de cei care poartă ochelari este că aud mai bine cu
bilești contactul vizual ochelarii la ochi. Surprinzător, acest lucru e adevărat pentru că folosim citirea
cu persoana înainte de buzelor și comunicarea non-verbală pentru a înţelege și „auzi” mesajul transmis.
a vorbi.
Persoana cu demenţă ar putea avea nevoie să i se reamintească să poarte ochelarii.
De asemenea, aceasta ar să nu își dea seama că lentilele sunt murdare și ar putea
avea nevoie de ajutorul îngrijitorului în această problemă.
62
PENTRU A AJUTA PERSOANA SĂ ÎNŢELEAGĂ – SCHIMBĂ MEDIUL
NU pune întrebări în timp ce faci alte lucruri prin

cameră și când capul ţi-e întors în altă parte.
DA închide aparatele care fac zgomot de

fundal, cum ar fi radio-ul sau televizorul.
Acest lucru va face conversaţiile mai ușoare.
DA așteaptă până se stabilește contactul vizual

cu persoana înainte de a vorbi.
Poate fi de ajutor dacă îi spui
pe nume sau îl atingi ușor pe braţ.
DA Stai aproape de el/ea, fie în faţa sa, fie alături. Acest lucru îi va permite să te vadă și să te audă mai
clar.
63
PENTRU A AJUTA PERSOANA SĂ ÎNŢELEAGĂ – SCHIMBĂ MODUL DE A VORBI
DA Folosește propoziţii simple și scurte.
DA Accentuează cuvintele
importante.
De exemplu:
„Am făcut prăjitura ta prefe-
rată.”
DA Vorbește clar.
DA Lasă timp îndeajuns ca fiecare propoziţie scurtă să fie înţeleasă.
DA Repetă dacă ţi se pare că persoana nu a înţeles.
NU folosi prea multe cuvinte.
NU vorbi prea repede.
64
DA arată către obiectul sau persoana despre care vorbești. De exemplu, arată-i
persoanei prăjitura despre care i-ai spus.
DA Încearcă să eviţi întrebările pentru care persoana trebuie să se gândească la

răspunsuri posibile. De asemenea, încearcă să nu îi dai prea multe variante într-o
singură întrebare. Cele mai bune întrebări sunt de obicei cele care solicită răs-
punsuri simple, cu da și nu, de exemplu: „Ai dori cafea?”
DA Folosește cuvinte concrete, de exemplu, „plouă foarte tare” în loc de „plouă

cu găleata”. Persoanele cu demenţă pot înţelege lucrurile literal!
DA Spune-i persoanei despre ce vrei să vorbești dacă ideea este mai lungă sau
un pic mai complicată. De exemplu, „Vreau să vă vorbesc despre fiica dvs.”. Acest
lucru pregătește „scena” și ajută persoana să se concentreze.
65
DA Folosește memento-uri. Pe măsură ce se derulează discuţia, folosește me-

mento-uri pentru persoane și locuri (vezi exemplul de mai jos).
Exemplu
„Jim”
– atinge-i braţul
– încearcă să stabilești contactul vizual
– repetă dacă este necesar
„Vreau sa îţi spun ceva despre John”

– pauză
– poţi să îi arăţi o poză cu John
„Nepotul tău, John”

„Se căsătorește mâine”
– pauză
„Soţia lui e Rachel”

– pauză
„Se căsătoresc la Biserica St. Catherine”

– pauză
„Biserica St. Catherine este situată pe Str. Kings, Fairwater”

– pauză
Acest exemplu este mult mai bun decât să spui:
„Nu o să îţi vină să crezi, dar John și Rachel se căsătoresc în biserica de după colţ
mâine dimineaţa.”
66
10. PIERDEREA AUZULUI ȘI DEMENŢA
• De ce compensarea pierderii auzului și adaptarea la protezele auditive este mai dificilă pentru
persoanele cu demenţă • Ponturi pentru o conversaţie cu persoane care au pierderi de auz
Pierderea auzului care are loc la persoanele vârstnice este cunoscută drept presby- Persoana cu demenţă
cusis. În această boală, cea mai afectată este abilitatea de a auzi sunetele de înaltă care are probleme cu au-
zul s-ar putea să uite că
frecvenţă ca „s”, „t” și „k”. Cuvintele sună „înfundat” pentru persoana cu acest
are o astfel de problemă.
tip de pierdere a auzului. Cuvintele sunt astfel greu de distins. S-ar putea să nu realize-
Alte cauze de surditate la persoanele vârstnice includ tinitus (sunete în ureche ze că nu a auzit și astfel
să nu mai ceară să i se
fără sursă externă) și otoscleroza (îngroșarea ţesuturilor și a oaselor din ureche).
repete.
Un alt tip de pierdere a auzului este cauzat de întărirea cerii din urechi. Acest
lucru este cunoscut ca pierdere a auzului indusă și poate fi tratată prin spălături
în ureche efectuate de medicul de familie sau de un medic specialist.
Orice persoană care are pierderi ale auzului trebuie să înveţe să le compenseze.
Când gândirea și memoria sunt normale, nu este dificil să înveţe asta. Persoana
cu o memorie normală își amintește că are pierderi de auz. De obicei știe când
nu a auzit bine și se poate gândi clar ce trebuie să facă în legătură cu asta. De
exemplu, poate spune că nu a auzit clar și îi poate cere celuilalt să repete.
ADAPTAREA LA PIERDEREA AUZULUI ÎN DEMENŢĂ

Este foarte probabil ca persoana cu demenţă să aibă dificultăţi în compensarea
pierderii auzului datorită problemelor cu raţionarea și procesarea evenimentelor.
Persoana cu demenţă care are pierderi de auz...
... ar putea uita că are o problemă cu auzul
... s-ar putea să nu realizeze că nu a auzit și astfel să nu poată com-

pensa acest lucru prin cererea de repetare a afirmaţiilor.
67
ADAPTAREA LA PROTEZELE AUDITIVE ÎN DEMENŢĂ

Persoana cu demenţă care are o proteză auditivă...
... va avea dificultăţi de a învăţa cum să utilizeze proteza pentru pri-

ma dată
... va avea nevoie de ajutor pentru a-și păstra proteza curată, fără
ceară și în stare bună de funcţionare
... ar putea să nu realizeze că proteza sa nu funcţionează sau este blo-

cată de ceară. S-ar putea să nu fie conștient că o are în ureche și că ea
e cea care cauzează și mai multe probleme.
... ar putea să uite cum să își adapteze corect proteza pentru diferite
situaţii (de exemplu, care volum ar trebui să îl folosească într-o con-
versaţie unu la unu și care afară, pe stradă).
... s-ar putea să nu poată să îţi spună că proteza sa este setată pe un

volum foarte mare sau că face zgomote. S-ar putea să nu realizeze de
ce se simte așa de inconfortabil. (Va trebui să fii atent la acest lucru.
Poate fi foarte deranjant să fii lăsat cu o proteză în ureche în aceste
condiţii.)
Amintește-ţi:
O proteză care nu funcţionează, sau o proteză care este bloca-
tă de ceară, acţionează ca un dop în ureche, înrăutăţind pro-
blemele de auz!
Dacă persoana nu are o proteză auditivă sau refuză să o poarte deși aceasta func-
ţionează, un convertor (disponibil la departamentul ORL) ar putea să ușureze
conversaţiile unu-la-unu. Convertorul constă într-o cutie mică cu microfon și
căști. Arată ca un casetofon cu căști. Un sistem similar este disponibil și pentru
televizor.
Unul dintre beneficiile convertorului este că microfonul poate fi direcţionat că-

tre persoana care vorbește. În contrast, proteza auditivă amplifică toate sunetele
în mod egal (inclusiv pașii, mașinile, troleibuzele etc.). Acest lucru poate crea
confuzie pentru persoana cu demenţă, care ar putea avea dificultăţi de filtrare a
sunetelor irelevante și de concentrare asupra sunetelor importante.
68
Dacă utilizezi un convertor, trebuie să observi cu mare atenţie reacţiile persoanei

să vezi dacă acesta e de ajutor.
69
ÎNDRUMĂRI PENTRU DIALOGUL CU PERSOANELE CARE AU PIERDERI DE AUZ
DA Elimină sunetele care distrag atenţia, cum ar fi televizorul, radioul, zgomo-

tele de afară.
DA Stai jos sau în picioare aproape de persoană, preferabil în faţa sa. Acest lucru
îi va permite să te vadă și să te audă mai bine.
DA Stai jos sau în picioare astfel ca lumina să îţi cadă pe faţă când vorbești cu ea,
ca să îţi poată vedea buzele și expresia facială.
DA Asigură-te că persoana poartă ochelarii potriviţi și că sunt curaţi.
DA Asigură-te că persoana este atentă la tine înainte de a vorbi – atrage-i atenţia

atingându-i braţul, de exemplu.
Încearcă să pui etichete obiectelor din jur, de exemplu cu poze și cuvinte pe ușa
unui dulap, pentru a arăta ce este înăuntru.
70
Asigură-te că încăperile sunt luminate ca să reduci posibilitatea ca persoana cu

demenţă să confunde lucrurile. Pe întuneric, umbrele din colţuri dintr-o cameră
slab luminată pot fi luate drept altceva.
• Încearcă să lași o lumină aprinsă toată noaptea dacă persoana pare să fie
confuză sau dezorientată când se scoală să se ducă la toaletă.
• Lasă ușile deschise dacă persoana are probleme în găsirea drumului spre
camera pe care o caută.
• Marcarea treptelor cu bandă colorată puternic ajută la prevenirea împie-
dicărilor și căderilor.
• Folosește culori puternice la ușile de la baie și toaletă. Deși învăţarea de
lucruri noi poate fi o problemă pentru persoana cu demenţă, utilizarea
întăririlor verbale repetate pot ajuta persoana să înveţe lucruri noi, de
exemplu: „Ai nevoie de baie? E la ușa roșie.” Merită să încerci să ajuţi per-
soana să înveţe lucruri importante ca acesta.
• Se poate folosi o bandă cu imprimeuri florale, care să fie lipită pe hol și
care să marcheze drumul până la toaletă. Folosește îndrumări și întăriri,
de exemplu, „Urmează florile.”
• Lipește o fotografie cu numele persoanei pe ușa de la dormitorul ei, dacă
are dificultăţi în a-și găsi camera. Ajut-o să își găsească camera ghidând-o
către ușa cu poza și numele său pe ea. Este posibil să înveţe această sarcină
importantă dacă este încurajată în mod repetat.
• Folosește culori puternice și luminoase pentru mobilă și materiale, dar
evită modelele. Modelele pot crea confuzie pentru persoana cu demenţă.
De exemplu, ar putea interpreta un model de pe covor ca fiind insecte
care se târăsc pe jos. Pe de altă parte, suprafeţele și materialele simple,
luminoase, pot ajuta persoana să recunoască mai ușor lucrurile.
71
• Creează un mediu care stimulează blând simţurile. Acest mediu este cu-
noscut sub numele de mediu multi-senzorial. Acest mediu trebuie să ofe-
re posibilitatea de stimulare a auzului, atingerii, mirosului și vederii (vezi
și capitolul 13).
• Așează masa sau un scaun lângă o fereastră de unde se poate privi strada,
de exemplu, sau de unde se poate observa schimbarea vremii și a anotim-
purilor.
72
• Folosește decoraţii de sezon pentru camere pentru a crea starea anotim-

pului din perioada respectivă.
• Oglinzile pot fi un factor de disconfort deoarece unele persoane au difi-
cultăţi în a se recunoaște. Ele pot fi supărate că „cineva” se uită fix la ele.
Acoperă sau îndepărtează oglinzile dacă acestea prezintă o problemă.
• O oglindă în spatele ușii sau ascunderea ușilor după o cortină (de exem-
plu) poate descuraja umblarea fără ţintă dintr-o cameră în alta a persoanei
care are această tendinţă.
• Limitează pe cât posibil zgomotul inutil. Persoanele cu demenţă pot fi

foarte sensibile la sunet. Nu uita că s-ar putea ca persoana să nu fie capa-
bilă să îţi spună că sunetele sunt deranjante pentru ea. S-ar putea ca nici
ea să nu își dea seama de asta și care e cauza pentru care se simte așa de
rău.
O zonă aglomerată, plină cu lucruri și obiecte, poate fi de ajutor persoanele care

sunt neliniștite.
73
11. CALITATEA VIEŢII ÎN DEMENŢA SEVERĂ: COMUNICAREA
NON-VERBALĂ
• Gândește-te la ce comunicaţi non-verbal tu și persoana cu demenţă
De-a lungul acestei cărţi s-a putut regăsi o idee importantă, și anume folosirea
Îţi poţi folosi expresi- și înţelegerea comunicării non-verbale. În asistarea persoanei cu demenţă severă
ile faciale, contactul este vital ca abilităţile de comunicare non-verbală a îngrijitorului să fie folosite la
vizual, limbajul cor- capacitate maximă.
poral și timbrul emo-
ţional al vocii să trans- Este foarte probabil ca persoana cu demenţă severă să aibă probleme în a comu-
miţi interesul, grija și nica altor persoane sentimentele și nevoile sale de bază. Ea se va baza pe îngrijitor
atenţia faţă de celălalt să îi înţeleagă comunicarea non-verbală pentru a o ajuta să trăiască o viaţă cât
sau să ai un efect de mai bună posibil.
calmare asupra sa.
Activităţi-le zilnice de
îngrijire sunt momen-
GÂNDEȘTE-TE LA CE ÎŢI COMUNICĂ NON-VERBAL PERSOANA CU DEMENŢĂ
tele po-trivite pentru a
folosi aceste abilităţi. S-ar putea deja să știi că persoana folosește anumite expresii faciale, ton emoţio-
nal al vocii, postură a corpului, gestică sau o anumită privire pentru a comunica
ceva anume (vezi și capitolul 1). Folosește aceste cunoștinţe în încercarea de a
înţelege ce vrea să comunice. Învaţă să recunoști ce cauzează reacţii ca plăcerea,
relaxarea sau enervarea.
GÂNDEȘTE-TE LA CE COMUNICI TU NON-VERBAL

Îngrijitorul va avea nevoie să înveţe și să fie atent la propriul limbaj non-verbal
(vezi capitolul 1). Amintește-ţi că poţi transmite sentimente de enervare, furie și
frustrare fără a fi măcar conștient de asta.
Pe măsură ce înţelegi propriul limbaj non-verbal, poţi începe să-l folosești conști-
ent în mod pozitiv. De exemplu, îţi poţi folosi expresia facială, contactul vizual,
limbajul corporal și timbrul emoţional al vocii să transmiţi interesul, grija și
atenţia faţă de celălalt sau să ai un efect de calmare asupra sa.
Activităţile zilnice de îngrijire sunt momentele cele mai potrivite pentru a folo-
si aceste abilităţi de comunicare non-verbală conștientă. Adesea aceste activităţi
74
sunt duse la îndeplinire în grabă, în ideea de a termina cât mai repede treaba.
Sunt irosite astfel multe oportunităţi de a stabili o legătură unu-la-unu cu celă-
lalt.
Recompensele folosirii comunicării non-verbale atât de către cel îngrijit cât și de

către îngrijitor pot fi foarte mari. Provocarea pentru îngrijitor este de a recunoaș-
te oportunităţile și de a acţiona.
Următorul capitol prezintă modalitatea în care comunicarea non-verbală poate

fi înregistrată formal pentru a oferi cea mai bună calitate posibilă a vieţii indivi-
dului.
75
12. CALITATEA VIEŢII ÎN DEMENŢA SEVERĂ:

STIMULARE ȘI ACTIVITĂŢI
• Atingerea nivelului potrivit de stimulare și activitate este foarte important: prea puţină poate
duce la apatie și retragere; prea multă poate cauza anxietate și panică • Încorporarea nivelelor
simple de stimulare în activităţile zilnice în mod creativ • Utilizarea sistemului CLIPPER
Persoana cu demenţă severă va avea dificultăţi în iniţierea de activităţi și în inter-

Persoana cu demen- acţiunea cu alte persoane. Este puţin probabil că va fi în stare să facă lucruri sim-
ţă nu poate să facă ple care să îi facă plăcere, cum ar fi o plimbare în grădină sau pregătirea băuturii
lucruri simple care să preferate. La fel, el e incapabil să evite lucrurile care îl deranjează, cum ar fi baia
îi facă plăcere... nici într-o cadă adâncă, care îl sperie, sau muzica constantă în fundal.
să evite lucruri-le care
îl deranjea-ză, cum În demenţa severă calitatea întregii vieţi a persoanei poate depinde în totalitate
ar fi baia într-o cadă de îngrijitor. Dacă el nu reușește să înţeleagă nevoile individului, acest lucru poa-
adâncă, care îl sperie, te duce la înrăutăţirea stării acestuia.
sau muzica constantă
în fundal. Persoana cu demenţă are dreptul de a duce o viaţă activă și plină, atât cât îi per-
mite boala. Totuși, este vital ca stimularea oferită să fie potrivită atât ca tip cât și
ca și frecvenţă.
76
IMPORTANŢA DOZĂRII CORECTE A NIVELELOR DE STIMULARE A ACTIVITĂŢILOR

Lipsa stimulării potrivite poate înrăutăţi starea generală mentală și fizică a per-
soana cu demenţă. Poate duce la apatie și retragere. Pentru persoana cu demenţă
care nu se poate descurca singură, acest lucru înseamnă izolare.
Pe de altă parte, stimularea prea multă sau nepotrivită poate duce la anxietate și
panică.
77
Amintește-ţi totuși că unele persoane sunt fericite doar să stea și să se uite la ac-
tivitatea din jurul lor, mai degrabă decât să fie implicaţi în activităţi. Provocarea
constă în a recunoaște dacă statul deoparte și privitul este cu adevărat ceea ce își
dorește persoana în acele momente.
CUM ȘTIU DACĂ STIMULAREA ESTE POTRIVITĂ?

Îngrijitorul trebuie să dezvolte abilităţi de interpretare a mesajelor non-verba-
le (vezi capitolul 11). Urmărirea expresiilor faciale, contactul vizual, limbajul
corpului și ascultarea timbrului vocii pot ajuta îngrijitorul să își dea seama ce îi
place/îl deranjează pe cel bolnav.
De asemenea, îngrijitorul trebuie să se gândească la activităţile care i-au făcut

plăcere înainte de declanșarea bolii, dar să nu uite că interesele unui om se pot
schimba. Activităţile trebuie planificate individualizat, în funcţie de nevoile și
interesele din acel moment.
Nu uita de asemenea că pentru unele persoane stimularea potrivită poate fi ceva

foarte simplu, de bază – cum ar fi ţinutul de mână. Nivele ușoare de stimulare,
cum ar fi un ton blând al vocii sau un zâmbet prietenos, pot fi incluse în mod
creativ în activităţile zilnice (vezi capitolul 11).
Ar putea fi de folos să înregistrezi într-o manieră structurată propriile tale im-

presii referitor la ce îi place/displace. Profilul Cardiff de Îmbunătăţire a Vieţii
pentru Persoanele din Centrele Rezidenţiale de Îngrijire Extinsă (Cardiff Lifesty-
le Improvement Profile for People in Extendend Rezidential Care – CLIPPER)
a fost construit pe această idee. Deși profilul a fost gândit pentru a fi folosit în
centrele de îngrijire, poate fi utilizat și de către îngrijitori la domiciliul persoanei
cu demenţă.
Versiunea pilot a acestui profil CLIPPER poate fi găsită la anexe.
Profilul ia în considerare 41 de activităţi care au loc într-o zi obișnuită. Îngrijito-

rii notează care activităţi au loc, cât de des, și cum pare să reacţioneze persoana la
acestea. Acest lucru permite realizarea unui plan de îngrijire personalizat pentru
a oferi condiţii optime de viaţă pentru fiecare. Capitolul 13 descrie profilul mai
detaliat. Cele 41 de activităţi cuprinse în CLIPPER sunt descrise mai jos, alături
de câteva sugestii pentru schimbări care pot fi făcute. Aruncând o privire peste
listă se poate vedea cât de dependent poate deveni cineva de îngrijitor pentru a-i
oferi condiţii bune de trai.
78
ATINGERE & MIȘCARE
Baia
• Apa e prea caldă?
• E prea adâncă?
• Stă mai mult în picioare?
• Preferă să facă duș mai degrabă decât baie?
• Folosește spumant de baie?
• Încetarea folosirii spumantului de baie?
• Baie în mai multe zile ale săptămânii?
• Baie mai puţine zile pe săptămână?
• Baie dimineaţa?
• Baie seara?
• Schimbarea persoanei care îi face baie (ia in considerare
vârsta/sexul/cultura etc.)?
• Folosirea dușului de tip jacuzzi?
• Folosirea unei macarale care să îl/o ridice?
• Încetarea folosirii macaralei?
Dușul
• Baie în loc de duș?
• Duș în loc de baie?
• Ar fi util un scaun pentru duș?
• Schimbarea presiunii apei?
• Modificarea înălţimii capului dușului?
Spălatul părului de către cineva

• Poate fi spălat pe cap într-o chiuvetă mai degrabă decât
la duș/baie?
• Folosirea unui lighean special pentru spălatul părului
stând pe spate?
• Utilizarea unui șampon mai delicat?
• Stabilirea unei programări la coafor/frizerie?
Pieptănatul părului de către cineva

• Folosirea unei perii mai moi?
• Folosirea unei oglinzi pentru ca ea să poată vedea ce se
întâmplă?
• Încetarea folosirii oglinzii?
• Schimbarea frezei/coafurii ca să necesite mai puţină piep-
tănare?
• Pieptănarea părului pentru un timp mai lung?
79
Tunsul părului
• Schimbarea frezei/coafurii pentru a necesita tuns mai
rar?
• Implicarea persoanei în alegerea frezei (folosirea imagini-
lor)?
Igiena orală
• Folosirea unei periuţe de dinţi mai moale?
• Schimbarea aromei pastei de dinţi (de exemplu cu aromă
de mure)?
• Folosirea unei periuţe electrice?
Îngrijirea unghiilor
• Transformarea îngrijirii unghiilor în ceva terapeutic?
• Tăierea unghiilor în loc de pilire?
• Pilirea unghiilor în loc de tăiere?
• Folosirea lacului de unghii?
• Implicare în alegerea culorii lacului de unghii?
• Încetarea folosirii ojei?
Îmbrăţișatul
• Îi face într-adevăr plăcere să fie îmbrăţișat?
• Se întâmplă atât de des pe cât își dorește?
• Să fie încurajaţi vizitatorii să facă asta fără a se simţi stân-
jeniţi?
• Punerea la dispoziţie a unui loc retras pentru vizitatori?
Masarea mâinilor/gâtului/picioarelor/umerilor/corpului
• Folosirea cremei pentru masajul mâinilor?
• Folosirea unui sistem electronic de masaj?
• Balansoar?
Atingerea și pipăirea de diferite obiecte, suprafeţe și texturi

• Obiecte de pipăit ca mingi moi, mărgeluţe de plastic în
săculeţ de material, minge anti-stres ?
• O cutie cu diferite obiecte și texturi de pipăit?
80
PRIVIRE & ASCULTARE
Ascultarea muzicii
• Achiziţionarea casetelor preferate?
• Compilarea unui CD cu muzica
semnificativă pentru el/ea?
• Folosirea unei muzici calmante (mu-
zică ambientală sau gregoriană)?
• Muzică înainte de culcare?
• Muzică în timp ce face baie?
• Încetarea ascultării unei anumite me-
lodii/tip de muzică?
• Un CD/MP3-player personal?
Ascultarea de sunete calmante (clopoţei în vânt, sunete din

natură înregistrate)
• Un set de clopoţei la fereastra spaţiului personal?
• Casetă/CD cu înregistrări de sunete din natură (ex. sune-
te de păsări, sunetul mării)?
Privirea florilor/plantelor
• Plantele preferate în cameră?
• Oferire de ajutor pentru udarea și îngrijirea plantelor?
• Vizite regulate la florărie pentru a alege ghivece de flori
pentru spaţiul personal?
Privirea obiectelor personale (jucării moi, postere, ornamente)

• Găsirea jucăriei moi potrivite?
• Afișarea de postere/ornamente în spaţiul personal?
Privirea obiectelor speciale (sticlă colorată, perpetuum mo-

bile etc.)
• Sticlă colorată?
• Clepsidră colorată?
• Jucării?
81
GUST & MIROS
Mâncatul dulciurilor, ciocolatei etc.

• Vizitarea regulată a magazinului de dulciuri? (nu uita de
regimuri speciale)
Servirea de băuturi speciale (sherry, apă minerală, bere etc.)

• Cere-le rudelor să aducă o sticlă de sherry? (dacă persoana
are voie să bea alcool)
• Încurajează rudele/prietenii să bea un pahar cu rezidenţii
centrului când vin în vizită? (dacă persoana are voie să bea
alcool)
Mirosirea de mirosuri speciale (parfum, aftershave etc.)

• Folosirea parfumului/aftershave-ului preferat?
• Cumpărarea unui nou parfum împreună cu el/ea?
• Obţinerea de mostre pentru a putea alege acasă?
• Difuzor de parfum?
• Esenţe?
OAMENI & ANIMALE
Posibilitatea de a conversa cineva cu el

• Folosirea albumului de amintiri ca punct de pornire a dis-
cuţiilor? (vezi cap. 5)
• Punerea povestirii din album în format audio sau video?
• Ajutor pentru familie/persoana însăși să înregistreze audio
sau video povestea?
• Încurajare pentru familie să înregistreze o „scrisoare” pe
care să o asculte bolnavul? „Scrisoarea” poate vorbi despre
evenimente fericite din trecutul îndepărtat pe care el și le
poate aminti foarte bine.
• Încurajarea împrietenirii cu alt rezident?
• Încercarea de a discuta subiecte de importanţă emoţio-
nală sau personală care folosește „amintiri vechi”? (vezi
capitolul 7)
Primirea de vizitatori
• Vizitatori voluntari?
• Încurajarea mai multor vizitatori?
• Dă vizitatorilor un scop (de ex. implicare în îngrijire sau
în activităţi)?
82
Privirea sau mângâierea animalelor

• Încurajarea familiei să aducă animale de casă?
• Realizarea unei „scheme pentru mângâierea unei pisici”?
• Folosirea jucăriilor care imită animale de casă la formă și
textură (blană fină de pisică, păr aspru de câine)?
ACTIVITĂŢI – SINGUR SAU UNU-LA-UNU
Urmărirea programelor TV
• TV personal la pat?
• Telecomandă foarte simplă?
• Sublinierea zilnică a programelor relevante în programele
TV?
• Video-uri de interes special (de ex. orașul natal, finale
sportive renumite)?
• Video-uri non-verbale sau cu cuvinte puţine care au ce-
rinţe minime de gândire și memorie (muzică & imagini,
patinaj, concurs de câini, animale sălbatice – cap. 8)?
Intonarea imnurilor/cântărilor
• Casete/CD-uri cu cântece pe care să cânte?
• Pagini de cântece imprimate cu text mare ?
• Grup de muzică?
Alegerea hainelor de îmbrăcat

• Încurajează alegerea dar simplifică opţiunile (2 în loc de 10)?
Răsfoirea pozelor cu el/ea, familia sau/și prietenii

• Folosirea albumelor de amintiri (vezi cap. 5)?
• Panou în spaţiul personal cu poze ale familiei clar etiche-
tate?
• Poze ale membrilor familiei/prieteni înrămate individual
și etichetate clar fiecare (de ex. Janet, fiica mea)?
Răsfoirea cărţilor specifice diferitelor interese (de ex. mașini,

orașul natal, pisici)
• Cumpără cărţi pentru el/ea?
Citirea sau răsfoirea cărţilor/revistelor/ziarelor

• Livrare zilnică/săptămânală de ziare/reviste către el/ea?
• Ajutor în citirea ziarelor/revistelor și încurajarea discutării
subiectelor citite?
83
Puzzle simplu
• Să facă un puzzle simplu (de ex. puzzle cu 10 piese)?
Realizarea de activităţi de lucru manual simple, de ex. croșe-

tat, tâmplărie etc.
• Imprimare?
• Șmirgheluire?
• Croșetarea de bucăţi pentru pături donate pentru carita-
te?
• Realizarea de preșuri din resturi de haine?
• Înșiruire de mărgele?
Sarcini simple de gospodărire (ștergerea prafului, aranjarea

patului)
• Sortarea regulată a tacâmurilor?
• Așezarea mesei?
ACTIVITĂŢI – GRUPURI
Frecventarea unui grup de exerciţii fizice (de ex. aerobic)

• Continuarea realizării individuale a exerciţiilor efectuate
în grup?
• Cere familiei să se alăture în această activitate când vin în
vizită?
Grupuri sociale de ex. discuţii pe diverse teme, amintiri, gră-

dinărit, gătit
• Încurajează persoana să participe la grupuri potrivite ei?
• Pornește un grup mic cu încă unul sau doi rezidenţi?
Jocuri sau sporturi de grup ca popice, biliard etc.

• Încurajează persoana să participe la grupuri potrivite ei?
• Pornește un grup mic cu încă unul sau doi rezidenţi?
• Ţintar de perete?
• Joc cu aruncarea inelelor?
Jocuri de masă
• Moara?
• Domino?
• Aruncă un bănuţ?
84
Participarea la servicii religioase

• Stabilirea de vizite regulate a preotului/pastorului?
• Frecventarea serviciului religios din biserica locală?
• Vizitarea bisericii locale în afara orelor de slujbă?
• Discuţii pe teme biblice?
ACTIVITĂŢI ÎN AER LIBER
Plimbări în aer liber pe jos sau în scaun cu rotile

• Plimbări afară braţ la braţ?
Petrecerea timpului afară în aer proaspăt când vremea o per-

mite
• Stai afară cu el/ea?
• Cumpără pălărie de soare?
• Cumpără ochelari de soare?
• Cumpără umbrelă de grădină?
ACTIVITĂŢI – EXCURSII, VIZITE ETC.
Plimbare cu autobusul/mașina
• Încurajarea familiei să îl/o ducă la o plimbare?
• Plimbare cu alţi rezidenţi?
Vizitarea familiei/prietenilor acasă

• Încurajează familia/prietenii să îl/o ia acasă?
Ieșire în locuri publice (teatru, magazine, parcuri, muzee)

• Planifică excursii regulate?
• Implică familia și prietenii?
Multe dintre ideile de mai sus par foarte simple. Totuși, simplul
poate deveni ceva special pentru persoanele cu demenţă. Unii pot
dezvolta un interes deosebit pentru lucrurile obișnuite, de felul
celor pe care noi nu le mai observăm în viaţa noastră încărcată –
florile, norii, cerul, un avion.
Merită efortul de a încerca să intri în lumea persoanei pe care o
îngrijești și de a te gândi la schimbări simple care pot face o ade-
vărată diferenţă în viaţa sa.
85
13. CALITATEA VIEŢII ÎN DEMENŢA SEVERĂ:

UN PROFIL DE VIAŢĂ INDIVIDUALIZAT
• Utilizarea profilului CLIPPER pentru a construi profilul persoanei cu ce îi place și displace •

Utilizarea chestionarului și a fișei de lucru; planificarea și evaluarea îngrijirii
Capitolul 12 a evidenţiat importanţa asigurării că persoana cu demenţă severă

primește îngrijirea care să îi ofere condiţii optime de viaţă. Pentru a ajunge acolo,
poate fi util să folosești un profil individualizat de viaţă în mod formal.
Profilul Cardiff de Îmbunătăţire a Vieţii pentru Persoanele din Centrele Rezi-

denţiale de Îngrijire Extinsă (Cardiff Lifestyle Improvement Profile for People in
Extendend Rezidential Care – CLIPPER) permite îngrijitorilor să construiască
acest profil individualizat. Acesta le permite să se concentreze asupra schimbări-
lor care pot face o adevărată diferenţă în viaţa celui bolnav.
Profilul ia în considerare 41 de activităţi care au loc într-o zi obișnuită. Activităţi-

le sunt grupate în 8 categorii: ATINGERE & MIȘCARE; PRIVIRE & ASCUL-
TARE; GUST & MIROS; OAMENI & ANIMALE; ACTIVITĂŢI – Singur
sau Unu-la-unu; ACTIVITĂŢI – Grupuri; ACTIVITĂŢI – În aer liber; ACTI-
VITĂŢI – Excursii, Vizite etc. Unele activităţi sunt mai pasive, altele încurajează
implicarea activă a persoanei.
Versiunea pilot a acestui profil CLIPPER poate fi găsită la anexe.
UTILIZAREA PROFILULUI CLIPPER
ETAPA 1 – CHESTIONARUL CLIPPER ( VEZI FIGURA 1 MAI JOS)

Îngrijitorul notează care dintre cele 41 de activităţi au loc și cum pare să se simtă
persoana cu demenţă referitor la fiecare dintre ele. De exemplu, la întrebarea
„Face baie acum?” îngrijitorul trebuie să încercuiască una dintre următoarele si-
tuaţii: DA și îi place; DA dar nu îi place; DA dar nu pot spune dacă îi place sau
nu; NU, nu se întâmplă asta acum.
86
Pentru a răspunde la întrebare, îngrijitorul va trebui să ia în considerare reacţiile

verbale și non-verbale ale persoanei cu demenţă (vezi cap. 11). Trebuie, de ase-
menea, luate în considerare opiniile celorlalţi membri ai echipei, ale familiei și
prietenilor. Acestea vor creiona impresia generală asupra răspunsului – îi place
sau nu să facă baie.
Etapa I: CHESTIONARUL CLIPPER
Numele rezidentului: .........................................

Data:...................................................................
Completat de:.....................................................
Bifează ce simte persoana referitor la fiecare activitate.

Cere opinia altor angajaţi, membrilor familiei și prietenilor atunci când e nevoie.
Întrebările se referă la timpul prezent, nu la cum a simţit persoana în trecut.
El/ea face acum baie?

NU
DA DA DA nu se întâmplă asta acum
și îi place dar nu îi place dar nu pot spune dacă îi place sau nu
El/ea face acum duș?

DA DA DA NU
nu se întâmplă asta acum
El/ea are acum pe cineva care să îi spele părul?

NU
El/ea are acum pe cineva care să îi pieptene părul?

NU
El/ea are acum pe cineva care să îi taie părul?

NU
DA DA DA
nu se întâmplă asta acum
Și îi place dar nu îi place dar nu pot spune dacă îi place sau nu
El/ea are acum pe cineva care să îi facă igiena orală?

NU
Și îi place dar nu îi place dar nu pot spune dacă îi place sau nu
Figura 1 etapa I – chestionarul CLIPPER (prima pagină)
87
ETAPA 2 – FIȘA DE LUCRU CLIPPER ( VEZI FIGURA 2)

După ce îngrijitorul a răspuns la fiecare întrebare pentru cele 41 de activităţi,
răspunsurile sunt transferate pe fișa de lucru CLIPPER.
În prima coloană a fișei de lucru, sunt bifate activităţile care îi plac. În a doua co-
loană sunt bifate activităţile care îi displac. În a treia coloană – activităţile despre
care nu se poate spune dacă îi plac/displac. A patra coloană arată activităţile care
nu se mai întâmplă.
Când fișa de lucru e completă, arată profilul vieţii de zi cu zi a persoanei.
După această etapă, îngrijitorul ia în considerare posibile schimbări care ar pu-

tea fi făcute pentru a face viaţa mai plăcută. În această etapă trebuie întrebate și
celelalte persoane implicate în îngrijirea persoanei cu demenţă, inclusiv familia
și prietenii. Ideile referitoare la schimbările care ar putea fi făcute sunt notate pe
fișa de lucru.
88
Nu se poate spune dacă

FIȘA DE LUCRU CLIPPER Lucruri care îi PLAC Lucruri care îi DISPLAC NU se mai întâmplă
îi plac/displac
Cum pot fi făcute mai Putem să schimbăm Putem să le
ACTIVITATE
☺ plăcute?
Sau mai dese?
ceva? Sau să fie mai
rare?
? îmbunătăţim ca să fie
mai plăcute?
X Să le încercăm?
ATINGERE & MIȘCARE
Baia ................................ ................................ ................................ ................................
Dușul ................................ ................................ ................................ ................................
Spălatul părului de către cineva ................................ ................................ ................................ ................................
Pieptănarea părului de cineva ................................ ................................ ................................ ................................
Tunsul părului ................................ ................................ ................................ ................................
Igiena orală ................................ ...................... ................................ ......................
Îngrijirea unghiilor ................................ ................................ ................................ ................................
Îmbrăţișatul ................................ ................................ ................................ ................................
Masarea diferitelor părţi ale corpului ................................ ................................ ................................ ................................
Atingerea diferite obiecte și texturi ................................ ................................ ................................ ................................
PRIVIRE & ASCULTARE
Ascultarea muzicii ................................ ................................ ................................ ................................
Ascultarea de sunete calmante ................................ ................................ ................................ ................................
Privirea florilor/plantelor ................................ ................................ ................................ ................................
Privirea obiectelor personale ................................ ................................ ................................ ................................
Privirea obiectelor speciale ................................ ................................ ................................ ................................
GUST & MIROS
Mâncatul dulciurilor, ciocolatei etc. ................................ ................................ ................................ ................................
Servirea de băuturi speciale (sherry,

................................ ................................ ................................ ................................
apă minerală, bere etc.)
Mirosirea de mirosuri speciale ................................ ................................ ................................ ................................
OAMENI & ANIMALE

Posibilitatea de a conversa cineva
................................ ................................ ................................ ................................
cu el
Primirea de vizitatori ................................ ................................ ................................ ................................
Privirea sau mângâierea animalelor ................................ ................................ ................................ ................................
ACTIVITĂŢI –
SINGUR SAU UNU-LA-UNU
Urmărirea programelor TV ................................ ................................ ................................ ................................
89
Intonarea imnurilor/cântărilor ................................ ................................ ................................ ................................
Alegerea hainelor de îmbrăcat ................................ ................................ ................................ ................................
Răsfoirea pozelor cu el/ea, familia

................................ ................................ ................................ ................................
sau/și prietenii
Răsfoirea cărţilor specifice diferitelor
................................ ................................ ................................ ................................
interese
Citirea sau răsfoirea cărţilor/
................................ ................................ ................................ ................................
revistelor
Puzzle simplu ................................ ................................ ................................ ................................
Realizarea de activităţi de lucru

................................ ................................ ................................ ................................
manual simple
Sarcini simple de gospodărire ................................ ................................ ................................ ................................
ACTIVITĂŢI – GRUPURI
Frecventarea unui grup de exerciţii
................................ ................................ ................................ ................................
fizice
Grupuri de socializare ................................ ................................ ................................ ................................
Jocuri sau sporturi de grup ................................ ................................ ................................ ................................
Jocuri de masă ................................ ................................ ................................ ................................
Participarea la servicii religioase ................................ ................................ ................................ ................................
ACTIVITĂŢI ÎN AER LIBER
Plimbări în aer liber ................................ ................................ ................................ ................................
Petrecerea timpului afară ................................ ................................ ................................ ................................
ACTIVITĂŢI – EXCURSII, VIZITE
Plimbare cu autobusul/mașina ................................ ................................ ................................ ................................
Vizitarea familiei/prietenilor acasă ................................ ................................ ................................ ................................
Ieșire în locuri publice ................................ ................................ ................................ ................................
Alte lucruri care ii plac Alte lucruri care ii displac
................................ ................................ ................................ ................................
Etapa 2: FIȘA DE LUCRU CLIPPER. Informaţiile din chestionar sunt transferate în fișa de lucru. Aici sunt notate
sugestiile pentru schimbările care pot fi făcute pentru a îmbunătăţi calitatea vieţii.
90
ETAPA 3 – PLANUL CLIPPER ( VEZI FIGURA 3)

În etapa 3 a programului CLIPPER, sunt scrise pe un plan schimbările care ur-
mează să fie încercate și este stabilită o dată pentru evaluarea acestuia. Îngrijitorii
și familia vor încerca cât mai multe schimbări posibile înainte de evaluare. Eva-
luarea se face de obicei după 1-3 luni.
Figura 3 arată cum au fost trecute în planul CLIPPER sugestiile pentru schim-
bări pentru un domn numit dl. H. Mai jos sunt descrise motivele pentru care
aceste schimbări au fost planificate pentru dl. H.
S-a observat că dl. H. este un bărbat căruia îi place să se uite la flori și plante.
Planul este:
• De a-l ajuta pe dl. H. să viziteze zilnic sera de plante
• De a-l ajuta pe dl. H. să ude plantele în mod regulat
• De a-l duce pe dl. H. la centrul de grădinărit cu mașina la fiecare 2 săptă-
mâni să aleagă și să cumpere flori
S-a observat că d-lui H. îi displace să facă baie. După ce a discutat cu soţia lui,
echipa a crezut că lui îi este rușine. Planul este:
• Să o roage pe d-na H. să îi facă soţului ei baie o dată pe săptămână.
S-a crezut că acest lucru îi va fi de ajutor și d-ni H., care recent a renunţat să aibă
singură grijă de soţul ei.
Dl. H. nu pare să reacţioneze la auzirea muzicii, deși îngrijitorii știu că lui i-a
plăcut foarte mult muzica înainte de a se îmbolnăvi. Planul este:
• De a afla de la familia d-lui H. ce fel de muzică îi plăcea înainte.
• De a ruga familia să aducă casete/CD-uri cu muzica pe care o asculta.
• De a-l încuraja pe d-l H să își folosească propriul casetofon portabil /
CD-player.
Dl. H. nu s-a uitat niciodată la pozele cu el, familia sau prietenii săi și nici nu are
poze la el. Planul este:
• De a-l ajuta pe dl. H. să își facă propriul album de amintiri
• De a trece împreună cu dl. H. prin paginile albumului de câteva ori pe
săptămână
• De a-i cere doamnei H. să aducă poze care să fie puse în camera lui
Dl. H. este diabetic și nu mânca desert înainte, chiar dacă soţia lui spune că îi
plăceau dulciurile. Planul este:
• De a întreba medicul dacă poate fi introdusă o porţie zilnică de desert în
regimul său, și dacă da, soţia lui să îi aducă dulciuri.
S-a considerat că acest lucru îi va fi de ajutor d-lui H.
91
Etapa 3: PLANIFICARE
ACTIVITATE
Data: ……………………
Schimbări de încercat
a) Să-l ajutăm pe dl. H. să viziteze zilnic sera de plante

PRIVIREA FLORILOR ȘI A PLANTELOR
b) Să-l ajutăm pe dl. H. să ude plantele în mod regulat
(ÎI PLACE) c) Să-l ducem pe dl. H. la centrul de grădinărit cu mașina la fiecare 2 săptămâni să aleagă și să
cumpere flori
a) Să o rugăm pe d-na H. să îi facă soţului ei baie o dată pe săptămână.

BAIA (ÎI DISPLACE)
se simte jenat?
a) Să aflăm de la familia d-lui H. ce fel de muzică îi plăcea înainte.

ASCULTAREA MUZICII
b) Să rugăm familia să aducă casete/CD-uri cu muzica pe care o asculta.
(NU SE POATE SPUNE)
c) Să-l încurajăm pe d-l H să își folosească propriul casetofon portabil / CD-player.
PRIVIREA POZELOR PERSONALE / ALE a) să-l ajutăm pe dl. H. să își facă propriul album de amintiri
FAMILIEI / ALE PRIETENILOR b) să trecem împreună cu dl. H. prin paginile albumului de câteva ori pe săptămână
(NU SE ÎNTÂMPLĂ ACUM) c) să-i cerem doamnei H. să aducă poze care să fie puse în camera lui
a) să întrebăm medicul dacă poate fi introdusă o porţie zilnică de desert în regimul său
DESERT DULCE
b) să o rugăm pe soţia lui să îi aducă dulciuri
(NU SE ÎNTÂMPLĂ ACUM)
Figura 3: Planul CLIPPER. Sunt trecute în plan schimbările care trebuie încercate. La sfârșitul completării planului,
se stabilește o dată pentru evaluare.
92
ETAPA 4 – EVALUAREA PLANULUI CLIPPER ( VEZI FIGURA 4)

Etapa a patra a programului CLIPPER este EVALUAREA. Această etapă arată
dacă schimbările făcute au îmbunătăţit calitatea vieţii persoanei cu demenţă.
Pentru fiecare activitate, îngrijitorul și persoanele implicate în îngrijirea persoa-
nei răspund la următoarele întrebări:
Au fost încercate aceste schimbări?

DA; NU
Schimbările făcute au îmbunătăţit calitatea vieţii persoanei?

DA; NU; Nu știu; Nu s-a încercat.
În general, schimbările făcute au îmbunătăţit calitatea vieţii persoanei?

DA; NU; Nu știu; Nu s-a încercat.
Pentru a răspunde la aceste întrebări, îngrijitorii trebuie să fie atenţi la reacţiile

verbale și non-verbale ale persoanei la schimbări și la plăcerea/neplăcerea pe care
pare să o aibă ca rezultat al acestor schimbări.
Acest ciclu se poate repeta.
93
ETAPA 3: PLANIFICARE ETAPA 4: EVALUARE
Data: Data:
Per ansamblu,
Schimbările au schimbările Schimbări de
Asta s-a
ACTIVITATE îmbunătăţit viaţa îmbunătăţesc adăugat la noul
încercat?
persoanei? calitatea vieţii sale plan
acum?
da nu
da nu da nu
Se uită la flori și plante
da nu
(îi place)
nu știu neîncercat nu știu neîncercat
da nu
da nu
da nu da nu
Baia (nu îi place)
da nu
E jenat?
da nu
da nu
da nu da nu
Ascultă muzică
da nu
(nu îmi dau seama)
da nu
da nu
da nu da nu
Privește pozele
da nu
(niciodată)
da nu
da nu
da nu da nu
Mănâncă dulciuri
da nu
(niciodată)
da nu
da nu
da nu da nu
………….
da nu nu știu neîncercat nu știu neîncercat
da nu
da nu da nu
………….
da nu
da nu da nu
………….
da nu
da nu da nu
………….
da nu
da nu da nu
………….
Figura 4 Etapa 4: EVALUAREA CLIPPER. Planul CLIPPER este evaluat la 1-3 luni pentru a vedea schimbările
care au avut loc și efectele acestora asupra calităţii vieţii.
94
Sistemul CLIPPER nu pretinde că face ceva nou. Este doar un instrument care
vine în ajutorul îngrijitorilor în încercarea lor de a înţelege ce se întâmplă cu o
persoană. Acest instrument are grijă ca toate variantele de schimbări să fie luate
în considerare și că e atins cel mai înalt nivel posibil al calităţii vieţii.
CONCLUZII...
Îngrijirea unei persoane cu demenţă implică muncă alături și împreună cu per-
soana în cauză, cu familia acesteia și cu alţi îngrijitori pentru a atinge cel mai înalt
nivel posibil al calităţii vieţii. Fiecare persoană trăiește experienţa demenţei într-
un mod unic. Nu toate ideile din această carte vor funcţiona la toate persoanele
cu demenţă, și diferite idei se vor potrivi la diferite persoane în diferite situaţii.
Uneori e de ajuns ca „să fii acolo”. Menţinându-și mintea deschisă și creativă și
privind lumea prin ochii persoanei cu demenţă, îngrijitorii vor fi capabili să asi-
gure cea mai bună îngrijire posibilă. Poate fi o călătorie provocatoare, dar plină
de satisfacţii.
95
Anul __________________
LUNI MARŢI MIERCURI JOI VINERI SÂMBĂTĂ DUMINICĂ

___________ ___________ ___________ ___________ ___________ ___________ ___________

Grija de A Comunica - Asistarea Varstnicului Cu Dementa PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Grija de A Comunica - Asistarea Varstnicului Cu Dementa PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Jennie Powell

Ghid practic pentru îngrijitori (profesioniști)

Casa Cărţii de Știinţă

Coperta: Patricia Puşcaş

Director: Mircea Trifu

Tiparul executat la Casa Cărţii de Știinţă

Grija de a comunica ajută în special profesioniștii care lucrează cu demenţă,

Cartea prezintă și explică modul de utilizare a planului CLIPPER de îmbunătă-

Autoarea Jennie Powell este terapeutul în limbaj și vorbire al Echipei Memory

Peste 50 de ilustraţii realizate de Eve Morris evidenţiază și îmbogăţesc textul.

Fiecare persoană diagnosticată cu demenţă este diferită de celelalte. Pot fi afectate

A îngriji o persoană cu demenţă poate fi dificil. Problemele de comunicare pot fi

Obiectivele acestei cărţi sunt:

• Să ajute la înţelegerea procesului normal de comunicare și modul în care

Jennie A. Powell, Phd MSc MCSLT

1. PROCESUL NORMAL DE COMUNICARE

• Ce este o idee? • Comunicarea ideilor prin cuvinte • Comunicarea

Oamenii comunică unii cu alţii ca să își exprime nevoile, sentimentele și opiniile,

Figura 1: câteva dintre sistemele imaginative

Pentru a sumariza, o idee poate fi privită ca o colecţie de imagini mentale non-

COMUNICAREA IDEILOR PRIN CUVINTE

Etapa 1: Imagini non-verbale se formează în minte. Persoana își imaginează gustul

Etapa 4: Pentru a înţelege ideea comunicată de cineva, ascultătorul trebuie să fie

Etapa 6: Cuvintele receptate în zona limbajului sunt transformate în imagini non-ver-

COMUNICAREA NON-VERBALĂ A IDEILOR

„Nu cred că mă place.”

LIMBAJUL CORPULUI, GESTICA ȘI ATINGEREA

2. ALTERAREA PROCESULUI DE COMUNICARE

• Probleme în planul ideilor • Probleme în planul cuvintelor • Dificul-

PROBLEME ÎN PLANUL IDEILOR (ETAPELE 1 ȘI 6)

Probleme în planul ideilor

PROBLEME ÎN PLANUL CUVINTELOR (ETAPELE 2 ȘI 5)

DIFICULTĂŢI ÎN MIȘCAREA MUȘCHILOR NECESARI VORBIRII (ETAPA 3)

PROBLEME CU AUZUL (ETAPA 4)

3. CUM AFECTEAZĂ DEMENŢA COMUNICAREA

• Probleme în planul ideilor • Amintiri vechi și amintiri noi • Ce se

PROBLEME ÎN PLANUL IDEILOR

Pentru persoana cu demenţă,

AMINTIRI VECHI ȘI AMINTIRI NOI

CE SE ÎNTÂMPLĂ CU AMINTIRILE VECHI ÎN CAZUL PERSOANELOR CU DEMENŢĂ?

CE SE ÎNTÂMPLĂ CU AMINTIRILE NOI ÎN CAZUL PERSOANELOR CU DEMENŢĂ?

CE TIP DE AMINTIRI NOI AR PUTEA FI MAI UȘOR STOCATE DE PERSOANA

CREIERUL CARE FUNCŢIONEAZĂ NORMAL

Figura 1: Creierul care funcţionează normal

Figura 2: Persoana cu demenţă

PROBLEME DES ÎNTÂLNITE DE COMUNICARE VERBALĂ ÎN DEMENŢĂ

• Pune o întrebare de mai multe ori

Capitolul 4 va analiza modalităţile de a-i ajuta pe cei care întâmpină astfel de

4. SOLUŢII LA DIFICULTĂŢILE DE COMUNICARE

VERBALĂ DES ÎNTÂLNITE ÎN DEMENŢĂ

• Abordarea metodei rezolvării de probleme în dificultăţile de comunica-

„Îi răspund de fiecare dată.”

„Îi spun că deja a spus asta odată.”

„Răspund primele cinci dăţi.”

„Am tendinţa să mă retrag.”

„Iau o foaie de hârtie pe care scriu răspunsul.”

„Îi spun că nu sunt sigur.”

Nu există o modalitate corectă sau greșită în abordarea problemelor de comuni-

METODA REZOLVĂRII DE PROBLEME APLICATĂ DIFICULTĂŢILOR DE COMUNICARE

GÂNDEȘTE-TE: „DE CE SE ÎNTÂMPLĂ ASTA?”

EVITĂ CONFRUNTAREA (A – AVOID CONFRONTATION)

FII PRACTIC (B – BE PRACTICAL)

CLARIFICĂ SENTIMENTELE ȘI CONSOLEAZĂ