Infecții cu transmitere sexuală

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search
Acest articol are nevoie de atenția unui expert în medicină.
Recrutați unul sau, dacă sunteți în măsură, ajutați chiar dumneavoastră la
îmbunătățirea articolului!

Infecții cu transmitere sexuală

" Sifilisul este o boală periculoasă, dar poate fi tratată."

Poster care încurajează tratarea bolii, ce afișează un text
și modelul unei ancore și a unei cruci. Publicat între
1936 și 1938.

Specialitate boli infecțioase

Clasificare și resurse externe

ICD-10 A64

ICD-9-CM 099.9

DiseasesDB 27130

Patient UK Infecții cu transmitere sexuală

MeSH D012749
 Modifică date / text

Infecțiile cu transmitere sexuală (ITS), denumite și boli cu transmitere sexuală (BTS) și boli
venerice (BV), reprezintă infecții care sunt răspândite prin act sexual, în special prin contact
vaginal, sex anal și sex oral. Majoritatea infecțiilor cu transmitere sexuală nu prezintă simptome
în starea incipientă.[1] Acest fapt are ca rezultat un risc mai mare de a transmite boala altor
persoane.[2] Simptomele și semnele bolii pot include: secreții vaginale, secreții peniene, ulcere
pe sau în jurul organelor genitale și durere pelviană. ITS-urile contactate înainte sau în timpul
nașterii pot duce la rezultate grave pentru făt. Anumite ITS-uri pot cauza probleme
cu capacitatea de a rămâne însărcinată.[1]

Cuprins

 1Cauze și diagnoză
 2Prevenire și tratament
 3Epidemiologie și istoric
 4Virusuri, bacterii și paraziți patogeni
 5Note
 6Legături externe

Cauze și diagnoză[modificare | modificare sursă]

Peste 30 de tipuri diferite de bacterii, virusuri și paraziți pot cauza ITS-uri.[1] ITS-urile bacteriene
includ, printre altele, infecții cu Chlamydia, gonoreea și sifilisul. ITS-urile virale includ, printre
altele, herpesul genital, HIV sau SIDA și negii genitali. IST-urile parazitice cuprind, printre
altele, tricomonaza. De obicei acestea sunt transmise prin contact sexual, dar există anumite
ITS-uri ce pot fi răspândite prin intermediul sângelui sau a țesuturilor contaminate,
prin alăptare sau în timpul nașterii.[1] Testele de diagnosticare a ITS-urilor sunt disponibile fără
probleme în țările dezvoltate, dar acest lucru nu se aplică întotdeauna celor în curs de
dezvoltare.[1]

Prevenire și tratament[modificare | modificare sursă]

Cea mai eficientă metodă de prevenire a ITS-urilor este renunțarea la sex.[3] De asemenea,
anumite vaccinuri pot scădea riscul anumitor infecții, inclusiv hepatita B și anumite tipuri
de HPV.[3] Anumite practici de sex protejat, cum ar fi folosirea prezervativelor, un număr mai
restrâns de parteneri sexuali și relațiile de cuplu în care fiecare partener face sex doar cu
celălalt scade acest risc.[1][3] Circumcizia la bărbați poate fi eficientă pentru a preveni anumite
infecții.[1] Majoritatea ITS-urilor pot fi tratate sau vindecate.[1] Dintre cele mai comune infecții, pot
fi vindecate sifilisul, gonoreea, chlamydia, tricomonaza urogenitală, în timp ce herpesul, hepatita
B, HIV/SIDA și HPV-ul pot fi tratate, dar nu vindecate.[1] La unele organisme, precum gonoreea,
s-a dezvoltat o rezistență la anumite antibiotice.[4]

Epidemiologie și istoric[modificare | modificare sursă]

În anul 2008, s-a estimat că 500 de milioane de oameni erau infectați, fie cu sifilis, gonoree,
chlamydia sau tricomonază.[1] Cel puțin încă 530 de milioane de oameni aveau herpes genital și
290 de milioane de femei erau infectate cu virusul papiloma uman.[1] Alte ITS-uri decât HIV-ul
au dus la 142.000 de decese în anul 2013.[5] În Statele Unite ale Americii erau 19 milioane de
noi cazuri de infecții cu transmitere sexuală în anul 2010.[6] Documentele istorice privind ITS-
urile datează cel puțin de la menționarea acestora în papirusul Ebers, în jurul anului 1550 Î.H. și
din Vechiul Testament.[7] Adesea, aceste boli sunt asociate cu rușinea și stigmatizarea.[1] De
obicei, termenul infecție cu transmitere sexuală este preferat celui de boală cu transmitere
sexuală sau boală venerică, deoarece îi include pe aceia care nu au o boală simptomatică.[8]
Infecțiile cu transmitere sexuală (ITS/BTS) sunt infecțiile care se transmit la contactul sexual
între 2 persoane. Cele mai cunoscute ITS:

Virusuri, bacterii și paraziți patogeni[modificare | modificare sursă]

 Gonoreea (Neisseria gonorrhoeae)
 Sifilis (Treponema pallidum)
 Tricomoniaza (Tricomonas vaginalis)
 Molluscum contagiosum
 Șancru moale (Haemofilus ducreyi)
 HIV/SIDA
 Granulomatoza inghinală/ Donovanoza (Calymmatobacterium
granulomatis)
 Pediculoză pubiană
 Herpes genital
 Negi genitali - veruci, vegetații
 Scabia (Sarcoptes scabiei)
 Clamidioza (Chlamydia trachomatis)
 Virusul Papiloma uman
 Hepatita B
 Hepatita C
 Mononucleoza (Cytomegalovirus, Epstein Bar Virus)
Fungi și germeni comuni (comensali, condiționat-patogeni, se pot transmite prin contact
sexual dar pot, de asemenea, sa se manifeste și să colonizeze mucoasele in lipsa oricărui
contact sexual, prin dezechilibrul florei):

 Candida albicans
 Garnerella Vaginalis
 Mycoplasma hominis
 Mycoplasma genitalum
 Ureaplasma urealyticum
 Streptococi
 Staphilococcus aureus
 Leptothrix
 Haemophilus vaginalis
 Corynebacterium

Note[modificare | modificare sursă]

1. ^ a b c d e f g h i j k l „Sexually transmitted infections (STIs) Fact sheet
N°110”. who.int. noiembrie 2013. Accesat în 30 noiembrie 2014.
2. ^ Patrick R. Murray, Ken S. Rosenthal, Michael A. Pfaller,
(2013). Medical microbiology (ed. 7th ed.). St. Louis, Mo.: Mosby.
p. 418. ISBN 9780323086929.
3. ^ a b c „How You Can Prevent Sexually Transmitted
Diseases”. cdc.gov. 5 noiembrie 2013. Accesat în 5 decembrie
2014.
4. ^ Centers for Disease Control and Prevention, (CDC) (10 august
2012). „Update to CDC's Sexually transmitted diseases treatment
guidelines, 2010: oral cephalosporins no longer a recommended
treatment for gonococcal infections”. MMWR. Morbidity and
mortality weekly report. 61 (31): 590–4. PMID 22874837.
5. ^ GBD 2013 Mortality and Causes of Death, Collaborators (17
decembrie 2014). „Global, regional, and national age-sex specific
 all-cause and cause-specific mortality for 240 causes of death,
1990-2013: a systematic analysis for the Global Burden of Disease
Study 2013”. Lancet. 385 (9963): 117–71. doi:10.1016/S0140-
6736(14)61682-2. PMID 25530442.
6. ^ „STD Trends in the United States: 2010 National Data for
Gonorrhea, Chlamydia, and Syphilis”. Centers for Disease Control
and Prevention. Accesat în 15 septembrie 2012.
7. ^ Gerd Gross, Stephen K. Tyring (2011). Sexually transmitted
infections and sexually transmitted diseases. Heidelbergh:
Springer Verlag. p. 20. ISBN 9783642146633.
8. ^ Organization, World Health (2003). Guidelines for the
management of sexually transmitted infections (PDF). Geneva:
World Health Organization. p. vi. ISBN 9241546263.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Portal Medicină

 en Sexually Transmitted Diseases

Acest articol legat de patologie, o boală este un ciot. Poți ajuta Wikipedia prin completarea lui !
Vezi Proiectul Medicină.
Categorii:
 Boli infecțioase
 Boli transmise sexual
 Sexualitate

Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Căutare
Salt

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit
În alte proiecte
 Wikimedia Commons
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Element Wikidata
 Citează acest articol
În alte limbi
 ‫العربية‬
 Български
 English
 Español
 हिन्दी
 Русский
 Українська
 ‫اردو‬
 中文
Încă 90
Modifică legăturile
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 14 februarie 2019, ora 00:54.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribu