INTRODUCERE

Actualitatea si importanța temei

Sensul pe care îl dăm astăzi noțiunii de viol este urmare a modului în care s-a privit în
decursul timpului satsfacerea instinctului sexual,în special de către bărbat,dar și în raport cu poziția
ocupată de femeie in societate.
De la relațiile secuale necontrolate de către comunitate,caracteristice societăților
primitive,spre raporturi reglementate prin tradiție sau morală și apoi prin lege,s-a parcurs un drum
lung determinat de relațiile de proprietate și de interesul comunităților de a restrînge sau nu
anumite conduite.
Istoria atitudinilor și sancțiunilor cu privire la viol în diferite epoci a evoluat în funcție de
concepțiile fiecărui popor,nepermițind o tratare unitarăa acesteia.
Totuși,în raport cu reglementările juridice actuale,pot fi remarcate cîteva momente mai
importante care constituie trepte ale construcției juridice contemporane,trepte care au reprezentat
etape de pregres sau de regres ale acestora.1
Din toate timpurile legile penale au acordat o foarte mare atenţie fiinţei umane şi ocrotirii
acesteia atât în ceea ce priveşte existenţa sa fizică cât şi în privinţa drepturilor şi libertăţilor
fundamentale. Diversitatea faptelor cu caracter penal îndreptate împotriva omului sunt numerose,
printre ele se număra şi încălcarea dreptului la libertate ca un drept esenţial şi cu caracter absolut
al persoanei.
Ca un atribut esenţial al persoanei, dreptul la libertate, cu atât mai mult dreptul la libertatea
sexuală, este un drept fără de care personalitatea omului nu-si poate găsi afirmarea.
Constrângerea persoanei la raport sexual, precum şi realizarea raportului sexual profitând
de neputinţa acesteia de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, constituie forma cea mai brutală de
încălcare a libertăţii ei sexuale şi, totodată, jignirea cea mai profundă ce i se poate aduce. În afară
de aceasta, fapta poate atrage şi alte consecinţe de mare gravitate (dezechilibru moral, cu implicaţii
în viaţa de familie sau în societate, o vătămare corporală, moartea sau sinuciderea victimei). De
aceea, legiuitorul, incriminând fapta sub denumirea „Violul” şi sancţionând-o sever, a aşezat-o la
începutul capitolului consacrat infracţiunilor privind la viaţa sexuală pentru a sublinia şi prin
aceasta marea sa gravitate.
Libertatea individuală include, şi libertatea sexuală, adică libertatea persoanei, indiferent
de sex, de a lua hotărâri în domeniul vieţii sexuale, fără temerea că i s-ar putea produce vreun rău.
Legea asigură persoanei libertatea sexuală, dar impune, totodată, ca această libertate să nu fie

1
Nelu Viorel Cătună ,,Metodica cercetării infracțiunii de viol,, Editura C.H.Beck București 2007 pag.1
exercitată în mod abuziv. De aceea, constituie infracţiuni prezentând pericol social, nu numai
faptele de încălcare a libertăţii sexuale, ci şi faptele de exercitare a acestei libertăţi peste limitele
admise.
Asigurarea dreptului la libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei – ca, condiţie
indispensabilă a existenţei fiinţei umane şi, prin aceasta, a întregii comunităţi, constituie o
preocupare constantă atât a normelor de drept internaţional, cât şi a celor naţionale.
Viaţa sexuală a persoanei reprezintă în conformitate cu deciziile Curţii Europene a
Drepturilor omului „un aspect intim al vieţii private”, recunoscând-se dreptul fiecărei persoane de
a avea o viaţă sexuală la alegerea sa, în conformitate cu identitatea sa profundă.
Sexualitatea umană are din cele mai vechi timpuri o formă instituţionalizată, legitimată şi
controlată de reglementări juridice, consacrări religioase şi instituţii civile, ea putând reprezenta o
sursă importantă de conflicte ce afectează ordinea socială.
Societatea moderna îşi manifestă tot mai mult interesul ca fiecare persoană să poată dispune
în mod liber asupra vieţii sale intime şi este interesată în elaborarea unor strategii şi norme prin
care să îşi protejeze membrii care convieţuiesc în interiorul ei.
În acest context, violul este una dintre cele mai grave infracţiuni contra vieţii sexuale şi are
o puternică semnificaţie antisocială.
Violul constituie cea mai brutala atingere adusa libertăţii şi inviolabilităţii sexuale a
persoanei, întrucât actul sexual de orice natură, săvârşit prin constrângerea persoanei sau profitând
de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, aduce semnificative atingeri
inviolabilităţii sexuale, fizice, demnitătii şi libertăţii persoanei, având uneori drept consecinţe
vătămarea integrităţii corporale, sănătăţii sau chiar moartea persoanei, punând în pericol
dezvoltarea normală psihică şi fizică a victimei.
Pericolul social a acestor infracţiuni rezidă în faptul că ele aduc prejudiciu unor aşa valori
sociale importante ca libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei, sănătatea victimei,
dezvoltarea morală şi fizică normală a minorilor, cinstea şi demnitatea persoanei, împiedică
desfăşurarea normală a vieţii sexuale a membrilor societăţii, creează o stare de dezechilibru în
relaţiile sociale.
Profesorul rus V. Kudreavţev sublinia just că necesitatea sexuală nu constituie cauza
infracţiunilor sexuale, iar noi nu condamnăm vinovatul pentru această necesitate, ci pentru
satisfacerea ei prin metode antisociale.
În acest context, s-a considerat ca fiind actual şi oportun demersul dedicat studierii tacticii
şi metodicii prevenirii şi descoperirii infracţiunilor de acest gen, în vederea elucidării şi reevaluării
procedeelor eficiente de prevenire şi descoperire a infracţiunilor privind viaţa sexuală,
generalizării bunelor practici în domeniul contracarării acestui fenomen infracţional.
 Ţinând cont de specificul infracţiunilor privind viaţa sexuală, generat, în principal, de
modalităţile normative şi faptice de realizare a lor, s-a considerat binevenită relevarea
particularităţilor înfăptuirii activităţilor de prevenire şi descoperire a infracţiunilor de acest gen,
pentru a pune la îndemâna organelor de drept implicate în contracararea lor, a unui suport
metodologic de instrumentare a activităţii de contracarare a acestor infracţiuni.
Sub acest aspect, actualitatea lucrării derivă din faptul, că în literatura de specialitate nu au
fost realizate careva intervenţii noi, dictate de situaţia actuală din domeniului combaterii
infracţiunilor privind viaţa sexuală, în vederea stabilirii unui cadru tactico-metodologic aplicabil
la prevenirea şi descoperirea infracţiunilor privind viaţa sexuală – cadru, care ar oferi posibilitatea
aplicării unor procedee şi activităţii metodologice bazate pe respectarea strictă a prevederilor
legale şi pe experienţa pozitivă generalizată a organelor de drept.
Scopul şi sarcinile lucrării. Scopul prezentei lucrări îl constituie examinarea teoretico-
practică a tacticii şi metodicii prevenirii şi descoperirii infracţiunilor privind viaţa sexuală, în
vederea evidenţierii particularităţilor înfăptuiri activităţilor de prevenire şi descoperire a
infracţiunilor de acest gen în contextul situaţiei operative create în domeniul combaterii atentatelor
asupra vieţii sexuale.
Pentru atingerea scopurilor propuse au fost trasate şi realizate următoarele sarcini:
- analiza evoluţiei istorice a reglementărilor infracţiunii de viol;
- determinarea conceptului de infracţiuni privind viaţa sexuală şi a locului incriminării
acestor infracţiuni în legislaţia autohtonă;
- stabilirea elementelor caracteristice a infracţiunii de viol;
- determinarea cauzelor şi condiţiilor care contribuie la comiterea violurilor;
- stabilirea şi examinarea particularităţilor înfăptuirii activităţilor generale şi individuale de
prevenire a infracţiunilor de viol;
- determinarea metodologiei efectuării activităţilor de descoperire în cazul comiterii
infracţiunilor de viol.

Metodologia cercetării ştiinţifice. Pentru realizarea scopurilor şi obiectivelor trasate, în

calitate de metode de cercetare au fost folosite: metoda logică (analiză şi sinteză), istorică,
sistematică, etc. Cercetările întreprinse se bazează pe studierea doctrinei, legislaţiei şi a practicii
judiciare existente în domeniul dat.
La realizarea cercetării drept punct de reper a servit starea şi nivelul criminalităţii sexuale
din Republicii Moldova, precum şi lucrările unor autori consacraţi în domeniu: V.Bercheşan,
Antonean Iu. M, Golubev V.P., Cudreacov Iu. N., Lucaşov V.A., Bordilovschii Ă. I., Galahov
S.S., Smirnov S.A., Andreeva L.A., L. Ponomareva, Gustov G.А. etc.
Sumarul capitolelor tezei