MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

ACADEMIA DE POLIŢIE “ Alexandru Ioan Cuza”

FACULTATEA DE POLIŢIE
TEHNICĂ CRIMINALISTICĂ
Modulul II

R E F E R A T

TEMĂ: INVESTIGAREA CRIMINALISTICĂ A INFRACŢIUNII DE VIOL

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC
PROFESOR UNIVERSITAR DR.
EMILIAN STANCU

MASTERAND

1
 I. CERCETAREA CRIMINALISTICĂ A VIOLURILOR

Infracţiunea de viol, prevăzută în cuprinsul art. 217 din Codul Penal, este
reglementată într-o formă cadru şi o formă agravată, după cum urmează:

a) forma cadru – actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau
de acelaşi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei
de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, se pedepseşte cu închisoare strictă
de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
b) forma agravată – cuprinde mai multe modalităţi calificate după modul de
operare, calitatea subiectului activ, a subiectului pasiv şi urmările
desfăşurării activităţii ilicite:
 fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună;
 victima se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul
făptuitorului;
 victima este un membru de familie;
 victima era un minor care nu împlinise vârsta de 15 ani;
 s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a
sănătăţii.
 fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei.
Se apreciază că incriminarea infracţiunilor contra libertăţii sexuale se
constituie într-un instrument juridic menit să transpună în practică principiul
constituţional ce garantează dreptul la viaţă intimă, familială şi privată. Dreptul
persoanei de a dispune de ea însăşi este, de fapt, un aspect al vieţii intime şi private

2
fiind unul dintre cele mai naturale, inalienabile şi imprescriptibile drepturi ale
omului.
Trebuie observat că dreptul persoanei de a dispune de ea însăşi trebuie
observat în întreaga sa complexitate. În primul rând, fiecare persoană poate
dispune cu privire la viaţa sa privată aşa cum doreşte, cu condiţia să nu abuzeze –
să nu prejudicieze alte persoane, ordinea publică şi bunele moravuri. Acest drept
are o valoare aparte pentru viaţa şi libertatea persoanei fiind stipulat şi în Pactul
internaţional privitor la drepturile civile şi politice – nimeni nu va putea fi obiectul
imixtiunilor arbitrare sau ilegale în viaţa sa privată, în familia sa, în domiciliul sau
corespondenţa sa ori atingerilor ilegale în onoarea şi reputaţia sa. Incriminarea
infracţiunilor contra libertăţii sexuale este de natură a asigura desfăşurarea liberă,
în conformitate cu regulile moralei, a vieţii sexuale a fiecărei persoane; a păstra
viaţa sexuală în limite dezirabile firii şi naturii omului.

II.Principalele probleme pe care trebuie să le lămurească cercetarea

Într-o abordare pe care o consider logică, ancheta va trebui să lămurească:

 existenţa actului sexual;
 identitatea făptuitorilor şi a persoanei vătămate;
 natura relaţiilor dintre făptuitori şi victimă;
 existenţa constrângerii ori a imposibilităţii victimei de a se apăra ori
de a-şi exprima voinţa;
 modul de operare folosit de către făptuitori;
 locul şi timpul desfăşurării activităţii considerate ilicite;
 identitatea persoanelor care cunosc elemente cu privire la desfăşurarea
activităţii ilicite;
 consecinţele desfăşurării activităţii ilicite şi concursul de infracţiuni.

3
 a. Existenţa actului sexual – asigură realizarea elementului material din
cadrul laturii obiective a infracţiunii de viol, este activitatea pe care legiuitorul a
considerat-o, în condiţiile existenţei constrângerii ori a imposibilităţii victimei de a
se apăra ori de a-şi exprima voinţa, ca fiind deosebit de periculoasă. În cadrul
acestei infracţiuni apreciem că legiuitorul a dorit să incrimineze orice manifestare
sexuală ce presupune contactul direct între două sau mai multe persoane, indiferent
de sexul acestora. În concret ancheta poate să constate:

 acte heterosexuale de natură a asigura funcţia de procreaţie, caracterizate de

îmbinarea fiziologică dintre organele sexuale bărbăteşti şi cele femeieşti;
 acte sexuale homosexuale ori heterosexuale desfăşurate între două sau mai
multe persoane, caracterizate de penetrarea de către organele sexuale
bărbăteşti a orificiilor naturale;
 acte homosexuale ori heterosexuale desfăşurate între două sau mai multe
persoane ce presupun contact direct cu organele sexuale, cel puţin, a unei
persoane participante.

Alte contacte directe între două sau mai multe persoane care nu includ organele
sexuale, în opinia noastră, nu pot fi considerate acte sexuale.
b. Identitatea făptuitorilor şi a persoanei vătămate; natura relaţiilor
dintre făptuitori şi victimă – este o problemă complexă cu relevanţă atât în ceea
ce priveşte realizarea elementelor constitutive ale formei agravate, identificarea şi
tragerea la răspundere penală a persoanelor vinovate cât şi cu privire la satisfacerea
condiţiilor pentru forma de vinovăţie impusă de către legiuitor pentru existenţa
infracţiunii de viol. În ceea ce priveşte făptuitorii nu există nici o restricţie legală,
pot fi atât bărbaţi cât şi femei, poate fi vorba despre un singur bărbat ori o singură
femeie dar poate fi vorba şi despre mai multe persoane care să întreţină în acelaşi

4
timp acte sexuale cu o victimă sau în cadrul unei activităţi, astfel pregătite, încât să
cuprindă efectuarea mai multor acte, unul în continuarea altuia sau la intervale
foarte scurte de timp. Din punctul de vedere al încadrării juridice şi al procedurii de
urmărire, considerăm că activitatea infracţională, în situaţia la care am făcut
referire trebuie analizată ca o activitate continuată desfăşurată de mai mulţi
coautori. Făptuitorii trebuie să aibă aptitudinea de a întreţine acte sexuale. Această
aptitudine poate fi discutabilă de la caz la caz. În fapt, în funcţie de natura actului
sexual desfăşurat se poate aprecia dacă autorul are sau nu aptitudini adecvate sau
nu. Persoană vătămată poate fi orice persoană indiferent de sex, vârstă sau trecut
sexual, esenţial este, în opinia noastră, ca aceasta să aibă reprezentarea participării
la un act sexual şi să aibă aptitudinea adecvată pentru a putea participa la actul
sexual reclamat.
În măsura în care se poate, ancheta probează că persoana vătămată se afla în
îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului, victima este un
membru de familie sau era un minor care nu împlinise vârsta de 15 ani se va face
aplicarea prevederilor legale corespunzătoare pentru forma agravată a violului.

Astfel, pot fi întâlnite următoarele situaţii:

 făptuitorul şi persoana vătămată sunt soţ şi soţie, convieţuiesc împreună şi

întreţin în mod obişnuit raporturi şi acte sexuale;
 făptuitorul nu este căsătorit cu persoana vătămată, însă, convieţuieşte
împreună cu aceasta şi întreţine, în mod obişnuit, raporturi şi relaţii sexuale
cu aceasta;
 între făptuitor/făptuitori şi persoana vătămată nu există legături personale
stabile însă, adesea, în mod obişnuit se întâlnesc şi întreţin raporturi şi relaţii
sexuale;

5
  între făptuitor/făptuitori şi persoana vătămată nu există legături personale
stabile însă cu un prilej sau, oricum, în mod întâmplător au fost întreţinute
raporturi şi relaţii sexuale;
 între făptuitor/făptuitori şi persoana vătămată nu există nici un fel de
legătură personală, nu se cunosc ori s-au cunoscut cu prilejul unor
evenimente sau întâlniri cu caracter aleatoriu.
c. Existenţa constrângerii ori a imposibilităţii victimei de a seapăra ori de
a-şi exprima voinţa – Este necesar ca ancheta să probeze existenţa unei atitudini
active din partea persoanei vătămate sub aspectul refuzului explicit de a întreţine
raportul sau actul sexual dorit de către făptuitor sau făptuitori, după caz. Numai în
astfel condiţii se poate pune problema promovării în realitatea obiectivă a unei
constrângeri de natură fizică ori psihică de către făptuitor.
Constrângerea trebuie să fie de natură a înfrânge, a paraliza orice posibilă
manifestare de opoziţie din partea persoanei vătămate. Fiecare persoană are, cu
siguranţă, aptitudini fizice şi psihice care îi permit să manifeste o opoziţie activă
împotriva oricărui demers venit din partea altei persoane care i-ar impune o
anumită conduită. Nimeni nu poate impune un anumit standard în ceea ce priveşte
tăria, consistenţa, gradul de rezistenţă la constrângeri al unei persoane, privit
aprioric.
Ancheta va trebui să stabilească, în concret, modul cum a fost exercitată
constrângerea, metodele şi mijloacele folosite pentru a înfrânge opoziţia persoanei
vătămate – lovirea victimei, imobilizarea braţelor sau a întregului corp, ruperea
obiectelor de vestimentaţie, provocarea de arsuri, contorsionarea articulaţiilor,
folosirea de frânghii, cătuşe, curele, batice, prosoape, feţe de masă, cearşafuri, etc.
De asemenea se va lămuri, fiind un aspect foarte important al problemei, reacţia
persoanei vătămate – a solicitat ajutor, a rugat să nu fie abuzată, a strigat, a încercat
să-i lovească pe agresori, să-i muşte, să-i zgârie, să fugă – dacă aceasta a putut să

6
prevadă, pe baza experienţei sociale, comportamentul celui sau celor care au
abuzat-o, dacă a avut posibilitatea să evite momentul şi locul în care a fost
exercitată constrângerea şi raportul sau actul sexual.
În cazul constrângerii morale, ameninţarea adresate persoanei vătămate
trebuie să aibă ca obiect un pericol deosebit de grav care să ameninţe o persoană
apropiată, pe ea însăşi sau un bun de valoare inestimabilă şi, de asemenea, trebuie
să fie expusă în aşa fel încât, în funcţie de persoana vătămată, să inspire teamă, să
creeze convingerea că singurul mod de a înlătura pericolul este acceptarea
violului.
Pentru ca o persoană să accepte să fie violată este necesar ori ca aceasta să
fie constrânsă, aşa cum am arătat mai sus, ori să fie adusă într-o stare în care să fie
în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa – în sensul de a refuza
întreţinerea raportului sau actului sexual dorit de către agresor.
d. Modul de operare folosit de către făptuitori – este o problemă
importantă, pentru încadrarea juridică, atunci când ancheta constată că fapta a fost
săvârşită de către două sau mai multe persoane împreună.
Din punt de vedere operativ, cei care desfăşoară cercetarea vor lămuri şi
modul de operare folosit de către făptuitori pentru a constrânge persoana vătămată
ori pentru a o aduce pe aceasta în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima
voinţa – acesta fiind important atât pentru probarea realităţii constrângerii cât şi, în
anumite cazuri când făptuitorul sau făptuitorii au reuşit să rămână necunoscuţi,
pentru identificarea acestuia ori, după caz, a acestora.
În practica judiciară sunt adesea cazuri când făptuitorii, nu numai că
elaborează moduri de operare ingenioase care să le asigure reuşita, ci, folosesc
aceste moduri de operare şi pentru a obţine satisfacţie sexuală, pentru a atenta la
imaginea persoanei vătămate, la sănătatea sau, chiar, viaţa acesteia, pentru a se
răzbuna prin supunerea acesteia la violenţe ori acte sexuale considerate nedemne

7
sau aberante în mediul social al persoanei vătămate, etc. Atunci când ancheta va
constata exercitarea unor violenţe care depăşesc opoziţia firească a victimei,
violenţe devenite, astfel, inutile faţă de scopul exercitării – constrângerea în
vederea întreţinerii de acte sexuale – apreciem că se pune problema unui concurs
de infracţiuni, viol şi o infracţiune contra vieţii persoanei.
Cu privire la identificarea făptuitorilor, trebuie observat că violul presupune
o participare mai intensă – atât din punct de vedere fizic cât şi psihic – din partea
acestora decât la oricare altă infracţiune, fapt ce favorizează elaborarea şi folosirea
unui mod specific de operare care să-l reprezinte, să-i fie caracteristic făptuitorului
şi, aşa cum am arătat, să-i dea şi satisfacţie.
e. Locul şi timpul desfăşurării activităţii considerate ilicite – este o
problemă de interes operativ, ancheta putând fi orientată în funcţie de aceste
elemente – se desfăşoară cercetarea la faţa locului, se caută şi se identifică martori,
se solicită justificarea timpului critic, etc.
Împrejurările de timp şi loc pot lămuri elemente ce ţin de existenţa intenţiei
în contextul desfăşurării activităţii infracţionale – în primul rând, intenţia
făptuitorilor sau a făptuitorului de a viola, a întreţine relaţii sexuale împotriva
voinţei persoanei vătămate, iar în al doilea rând, intenţia persoanei vătămate de a se
opune, de a refuza explicit întreţinerea relaţiilor sexuale. Cu privire la persoana
vătămată, se va observa că în dinamica relaţiilor interumane întreţinerea de relaţii
sexuale constituie excepţia, ţin de viaţa privată a fiecărei persoane în care numai
foarte puţine alte persoane pot avea acces, cele mai multe dintre relaţiile dintre
indivizi având cu totul alt obiect şi scop.
f. Identitatea persoanelor care cunosc elemente cu privire la desfăşurarea
activităţii ilicite – este o problemă de mare interes pentru anchetă, martorii putând
lămuri extrem de multe aspecte ale activităţii anchetate, orice element – aparent
fără însemnătate şi fără legătură cu cauza – putând contribui la clarificarea

8
împrejurărilor ce au precedat, însoţit sau succedat săvârşirii violului şi la
descoperirea altor probe care să permită aprecierea corectă a situaţiei de fapt.
În practica judiciară se apreciază că printre cele mai importante categorii de
martori, în cadrul investigării criminalistice a infracţiunilor de viol, ancheta trebuie
să se concentreze, în primul rând, asupra:
 părinţii şi rudele persoanei vătămate;
 prietenii sau cunoscuţii persoanei vătămate şi ai făptuitorului;
persoane care domiciliază ori s-au aflat conjunctural în apropierea locului în care
s-a săvârşit infracţiunea
 persoane care au dat persoanei vătămate primele sfaturi, îngrijiri
ori au sprijinit-o pentru a ajunge la spital, domiciliu ori sediul unei
unităţi de poliţie;
 persoane care au descoperit cadavrul victimei.

III. Particularităţile efectuării cercetării la faţa locului în cadrul

investigării infracţiunilor de viol
Cercetarea la faţa locului, indiferent de modalitatea de săvârşire a violului,
este o activitate urgentă prin care se urmăreşte, particularizat pe elementele
caracteristice ale săvârşirii unei asemenea activităţi ilicite:
 Perceperea nemijlocită a perimetrului în care se afirmă că a fost
săvârşită infracţiunea – se aprecieză că este necesar să se pună
accent mai mare pe observarea şi analizarea împrejurărilor negative,
pe acele elemente pe care persoana vătămată le-ar fi putut folosi
pentru a evita să fie victimizată, cunoscut fiind că, adesea, deşi se

9
 susţine o opoziţie activă, un refuz explicit, acestea nu se confirmă,
persoana vătămată putând să-şi asigure scăparea.
 Căutarea, descoperirea, revelarea, fixarea, interpretarea la faţa
locului şi ridicarea urmelor şi mijloacelor materiale de probă pe baza
cărora să se poată confirma: identitatea persoanelor implicate,
existenţa actelor sexuale, acţiunile desfăşurate de către făptuitori
pentru a înfrânge rezistenţa persoanelor vătămate, existenţa
refuzului explicit, manifest, convertit în acţiuni de natură a evita
desfăşurarea actului sexual forţat, imposibilitatea persoanei vătămate
de a se opune sau a-şi exprima refuzul, etc.
 Identificarea de martori oculari care să confirme existenţa faptei şi
împrejurările în care aceasta a fost săvârşită.

O subliniere merită a fi făcută în legătură cu asistenţa ce trebuie acordată

persoanei vătămate atunci când aceasta este găsită, la faţa locului, în stare de şoc,
nefiind vorba doar despre acordarea unui prim ajutor medical, implicaţiile de
natură psihică şi socială fiind suficient de complexe pentru a necesita o atenţie
deosebită.

În ceea ce priveşte locurile unde vor fi căutate principalele categorii de urme

şi mijloace materiale de probă, trebuie avut în vedere următoarele:

10
  Corpul persoanelor implicate – al făptuitorilor şi al persoanelor
vătămate – precum şi obiectele de îmbrăcăminte sau lenjerie.
 Spaţiul în care a avut loc actul sexual.
 Spaţiul în care s-au desfăşurat acţiuni ale făptuitorilor în realizarea
rezoluţiei infracţionale şi acţiuni ale persoanelor vătămate în
încercarea de a refuza participarea la actul sexual şi de a-şi asigura
scăparea.
 Perimetrul în care au survenit alte consecinţe ale faptei – moartea
victimei, o vătămare gravă a integrităţii corporale sau sănătăţii sau
sinuciderea persoanei vătămate.
La examinarea corpului persoanelor vătămate vor putea fi descoperite –
îndeosebi pe braţe, faţă, gât, în jurul organelor genitale, pe sâni, etc. – diferite
leziuni, începând cu cele superficiale până la plăgi muşcate sau înjunghiate, în
funcţie de violenţele ce au caracterizat comportamentul făptuitorului în timpul
actului sexual ori, înainte, pentru a înfrânge orice rezistenţă opusă în vederea
împiedicării desfăşurării actului sexual forţat. Lenjeria intimă, în principal, dar şi
diferite obiecte de vestimentaţie purtate de către persoana vătămată sau, chiar, de
agresor, în unele cazuri, şi lenjeria de pat, vor prezenta rupturi, urme de mototolire
sau de altă natură care vor confirma exercitarea de violenţe. De asemenea, se vor
căuta urme biologice – sânge, spermă, salivă, materii fecale, fire de păr – pe baza
cărora se vor proba atât existenţa actelor sexuale cât şi identitatea persoanelor
implicate, atunci când aceasta nu este cunoscută.
O preocupare importantă pentru membrii echipei deplasate la faţa locului,
trebuie să constituie descoperirea obiectelor folosite de către făptuitor pentru
ameninţarea sau lovirea victimei, a resturilor de substanţe destinate a aduce victima
în situaţia de a nu se putea apăra ori de a-şi exprima voinţa, a substanţelor sau
obiectelor utilizate în scopul provocării sau creşterii apetitului sexual ori de natură

11
a completa sau diversifica plăcerea sexuală, a obiectelor pierdute de către făptuitori
sau victimă.

12
 BIBLIOGRAFIE:

V. Bercheşan – Metodologia Investigării Infracţiunilor,

Curs de Criminalistică,
I. Muraru – Constituţia României comentată şi adnotată, Regia
Autonomă Monitorul Oficial, Bucureşti

13