1.

Cetatea Tropaeum Traiani

Este considerată drept cea mai mare așezare civilă romană de pe teritoriul Dobrogei și a
fost construită odată cu monumentul, fiind locuită inițial de familiile veteranilor din
razboaiele daco-romane. Mai târziu cetatea a fost ridicată la rangul de „municipium”, iar
după invazia goților a fost reconstruită din temelii de împăratul Constantin cel Mare.
Lovitura de grație a fost dată de avari (anul 587) după a căror invazie cetatea a fost
abandonată definitiv. [1]

Cetatea romană Tropaeum Traiani a fost întemeiată de Traian pe locul vechii așezări
geto-dacice. Făcea parte din sistemul ofensiv creat de Traian la Dunărea de Jos.Cetatea se
află pe o prelungire joasă a dealului pe care a fost construit monumentul, de care se leagă
printr-o limbă de pământ îngustă. Platoul este înconjurat pe toate celelalte laturi de pante
mai mult sau mai puțin abrupte, care constituie o protecție naturală. Incinta închide o
suprafață de cca. 10 ha. Planul exact al cetății, confirmă afirmația lui V. Pârvan, că
turnurile nu sunt nici egale, nici distanța dintre ele nu este aceeași. Diferențele provin
dintr-o nonsimultaneitate a construirii lor.

[1]-
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/catre-cetatea-tropaeum-traiani
Turnurile semicirculare sunt anterioare celor dezvoltate pe un plan dreptunghiular cu
frontul semicircular, care, la rândul lor, le preced pe cele în formă de potcoavă. În ceea ce
privește densitatea turnurilor, se constată frecvența lor deosebit de mare între colțul de
nord-vest și poarta de vest, unde distanța dintre ele variază între 18 și 25 m. Situația este
motivată de panta naturală a platoului mai puțin pronunțată. Pe latura de nord, distanța
dintre turnuri este de cca. 35 m, relativ egală cu cea dintre turnurile de pe partea sudică a
incintei de vest. Distanța liniară între turnul T 1 (al porții de est) și turnul T 2 este de 90
m, iar distanța dintre turnul T 21 și turnul de poartă T 22 este de 120 m. Pe sectorul
nordic al laturii de est, zidul de incintă s-a păstrat pe cea mai mare înălțime. Emplectonul
dezbrăcat de blocurile de parament are pe unele porțiuni înălțimea de 4 m peste nivelul
actual al solului.[2]

[2]-
http://drumliber.ro/cetatea-si-monumentul-tropaeum-traiani-adamclisi/
2.Cetatea Capidava
Castrul roman Capidava a fost construit pe vremea împăratului Traian pentru a consolida
și controla vadul Dunării din acea zonă, înaintea invaziei Daciei.
Detașamentele constuiesc acest castru la începutul secolului al II-lea al erei noastre. În
același loc existase și o așezare preromană, poziția fiind foarte bună pentru comunicația
între dacii din Dobrogea și cei din Câmpia Munteană.
Localizare: 20 km nord de Cernavodă, pe drumul ce duce la Hârșova.
Cu o formă de patrulater cu laturile lungi de la NV spre SE (105m x 127m), castrul era
înconjurat cu ziduri groase de peste 2 m și înalte de 5-6 m. Avea 7 turnuri de peste 10 m;
3 dintre ele erau dreptunghiulare, 2 erau în formă de sfert de cerc și altele 2 intermediare
aveau formă de potcoavă (U). Poarta situată pe latura de SE era lată de 2,50 m și făcea
legătura cu restul teritoriului, reprezentând în același timp și o ieșire strategică pe latura
de SV a turnului dinspre Dunăre, unde era amenajat portul. [3]
Legătura cu portul se făcea printr-o poartă specială, dar care odată cu exploatarea
industrială a masivului calcaros pe care cetatea e construită,a dispărut, acum un veac, la
începutul secolului XX.
După retragerea oficială romano-bizantină din Dobrogea (anul 600 cu aproximație),
cetatea fost reclădită de bizantini în secolul X; la acea vreme adăpostea și populația
băștinașă. Anul 1036 care a adus invazia pecenegilor a dus la abandonarea definitivă a
acesteia. [4]
Vizitatorii pot vedea zidul de incinta, impresionant, poarta de sud a cetatii, strajuita de un
turn patrulater si accesul pe strada principala. O a doua poarta, secundara (poterna), a fost
practicata din vechime in turnul patrulater de NV al cetatii, pe unde si incepe traseul de
vizitare.

Pe tot traseul incintei apar fundatii a 2 turnuri in forma de potcoava (dezafectate din
epoca romana tarzie), si, mult mai bine pastrate, doua perechi de turnuri (patrulatere pe
laturile lungi si in forma de evantai pe colturile pastrate ale cetatii). in sfertul sudic al
cetatii poate fi observata fundatia zidului de aparare si fortului roman tarziu (pe 1/3 din
lungimea ei), precum si traseul santului care-l proteja. in acest sector a fost descoperita si
conservata cladirea corpului de garda, cea mai mare cladire romana tarzie pastrata. [5]

[3]-
http://www.capidava.ro/
[4]-
http://www.ziare.com/vacanta/delta-dunarii/cetati-nestiute-ale-romaniei-capidava-949874
[5]-
http://www.cjc.ro/ictcad/sectiune.php?s=72
In interiorul cetatii, patrunzand pe poarta principala de sud, apare pe mana dreapta
(sectorul V, inspre E) o zona rezidentiala din epoca romana tarzie. Aceasta consta din
constructii dispuse in jurul unor piatete private, prevazuta cu portice, culoare de acces si
canale de scurgere, dolia - chiupuri in care se pastrau proviziile locuitorilor. Doua dintre
aceste spatii de locuire erau dotate cu instalatie de incalzire, aferenta unor bai private. [6]

[6]-
https://360.inp.org.ro/obiective/cetatea-capidava-jud-constanta-tur-virtual-video
3.Cetatea Carsium

Cetatea romană şi romano-bizantină Carsium s-a construit, probabil, peste o fortificaţie

getică, încă din a doua jumătate a secolului I p. Chr. La începutul secolului al II-lea p.
Chr., în timpul războaielor dacice, în anul 103 p. Chr., împăratul Traian întăreşte
fortificaţia cu ziduri din piatră.
Cetatea este menţionată frecvent în toate documentele antichităţii începând din secolul al
II-lea p. Chr., până în secolul al VII-lea cu numele de Carsum, Carsio, Carso, Carsos. Cel
mai probabil, toponimul are origine tracică şi este legat de aspectul stâncos al locului.
Nu se cunoaşte, nici la această dată, conturul fortificaţiei antice. Deşi s-a presupus că
zidurile de pe platoul Cetăţii, vizibile în apropierea Dunării, sunt de origine romană,
crecetări recente au infirmat acest punct de vedere. Construcţiile de aici sunt de origine
medievală, cu toate că nu este exclus ca unele să fi fost ridicate la sfârşitul antichităţii şi
apoi, înglobate în fortificaţia târzie. [7]
In campania anului 2009, pe strada Unirii, a fost scoasă la lumină, la cca 250 m de
Dunăre, poarta de nord a cetăţii romano-bizantine. Descoperirea are o importanţă majoră
deoarece, pentru prima dată, este atestată, cu certitudine, limita de nord a fortificaţiei de
la sfârşitul secolului al III-lea şi începutul secolului al IV-lea.
Această poartă a fost străjuită de două turnuri monumentale în forma literei „U”, cu
orientarea spre N-NV, adică pe direcţia vadului de trecere a Dunării şi a bălţii ce străjuia
partea de miazănoapte a teritoriului pe care-l apăra.
Atât din săpături sistematice, cât şi întâmplător, au fost scoase la lumină materiale
arheologice care dovedesc nu numai legăturile comerciale cu cele mai mari centre din
Imeriul Roman dar şi o activitate de producţie proprie. Mărimea şi importanţa localităţii
antice ne sugerează că aici existau ateliere ceramice, cariere pentru extracţia calcarului,
ateliere pentru cioplitul acestuia, pentru producerea vaselor din sticlă, ateliere
metalurgice, de prelucrare a lemnului, a pieilor etc. Toate demonstrează că paleta
meşteşugurilor atestate la Carsium este diversă şi variată. Ascest fapt ne indică o aşezare
înfloritoare apărată de ziduri puternice din piatră, cu port la Dunăre, cu edificii
impunătoare din marmură sau calcar.
Câteva construcţii au fost puse în evidenţă. Între acestea se remarcă o bazilică creştină,
termele, anumite elemente specifice arhitecturii de fortificaţie.
Nu ştim nici când şi nici cum se sfârşeşte istoria anticului Carsium. Este posibil ca şi aici
legăturile cu romanitatea răsăriteană să se menţină până la 678.
După încheierea vieţii romano-bizantine la Dunărea de Jos începe istoria cetăţii
medievale de la Hârşova. În secolul al X-lea aceasta este reconstruită de bizantini şi mai
târziu de genovezi. Între secolul al XV-lea şi prima parte a secolului al XIX-lea este
stăpânită de turci. Potrivit cronicarului Evlia Celebi, localitatea a figurat în documentele
otmane cu numele de Harisova. Cetatea medievală este mai bine cunoscută pentru această
perioadă datorită documentelor istorice şi faptului că urmele zidului de incintă care apăra
oraşul, pe o suprafaţă de cca 24 ha, se văd în mai multe locuri astăzi. [8]

[7]-
http://www.harsova.ro/cetatea-carsium/
[8]-
https://360.inp.org.ro/obiective/cetatea-carsium-jud-constanta-tur-virtual-video
4. Cetatea Halmyris
Cetatea romană de la Halmyris se găsește pe teritoriul actualei localitati Murighiol, județul
Tulcea, la 2 km SE de sat și 200 m N de șoseaua Murighiol - Dunavățul de Sus, 1,5 km sud
de brațul Sfântul Gheorghe.

Intrarea in cetate se facea pe patru porti, cate una pentru fiecare punct cardinal. Poarta de
Vest a fost construita atat pentru circulatia carelor cu cai cat si pentru cea pedestra. In
evolutia acestei porti au fost identificate trei faze principale : prima faza care dateaza
intre domnia lui Traian si inceputul secolului III, corespunde unei porti late de 3.5 metri,
flancata de doua turnuri rectangulare construite din blocuri de calcar.In faza a doua –
secolul III –poarta afost transformata intr-un complex de tip curte interioara din motive
de eficienta si conform cerintelor tactice. Faza a treia (sfarsitul secolului III – inceputul
secolului IV) a adus schimbari drastice portii. Structurile anterioare au fost demolate si in
locul lor a fost construita o curte interioara rotunda cu doua intrari succesive. Accesul era
precedat de doua bastioane masive din piatra legate cu mortar asezate de o parte si de alta
a intrarii. Bastioanele erau separate de zidul de aparare prin doua coridoare boltite.
La inceput cetatea avea o forma dreptunghiulara, dar odata cu reconstructia cetatii a
primit o forma trapezoidala, pentru ca cetatea a fost construita pe o stanca si s-a respectat
forma stancii. Pentru apararea cetatii s-a construit un zid fortificat dotat cu 15 turnuri. In
partea de Nord- Vest se afla turnul 12 - destinatia sa afost sa apere coltul de Nord-Vest al
fortificatiei, era situat intre turnul 13 si bastion la mijlocul distantei fata de poarta de
Vest. Turnul avea forma de U. Acesta a fost construit spre sfarsitul secolului III era
noastra, odata cu refacerea intregi fortificatii romane. Turnul a avut o functionalitate
strategica pana in mijlocul secolului al VI cand a cunoscut o folosire mixta atat militara
cat si civila. [9]
[9]-
https://amfostacolo.ro/impresii9.php?iid=66608&d=cetatea-halmyris--murighiol
La inceputul secolului IV in cetate s-a construit o Basilica unde a fost descoperita o cripta
denumita Cripta Martirica. Accesul spre acesta cripta se face pe o scara. Aceasta scara
duce la prima incapere cu dimensiunile de 2.15m, 92 latime si 1.37m inaltime, pavata cu
caramizi. Peretii si tavanul incaperii au pictate o fresca cu motive vegetale. Camera
mortuala are doi metri lungime, 1.85 m latime si 1.88m inaltime. Doua platforme late de
50 cm si inalte de 1 metru situate pe fiecare latura a coridorului au fost destinate sa
primeasca sicriele. Incaperea mortuala avea tavanul boltit. Fresca din acesta camera este
mai bine pastrata decat cea din cealalta camera.
In partea Vestica a basilici descoperim un alt punct de atractie al cetatii si anume Termele
Romane. Acestea au fost construite la sfarsitul secolului IV in forma de L, avand in
fundatie un sistem de incalzire prin podea. Planimetria este simpla : trei incaperi
caldarium, tepidarium si frigidarium. Doua bazine in forma de potcoava unul pentru apa
calda si unul pentru apa rece erau legate de caldarium, respectiv de frigidarium. Tevile
din plumb si lut aduceau apa calda de la bazinul cu apa calda la bazinul pentru spalat.
Frigidarium era o incapere mare cu o bancheta acoperita cu marmura. Pereti erau placati
cu placi de marmura. Accesul in interiorul edificiului se facea prin doua intrari una
situata spre turnul poarta numarul 1, iar cealalta spre complexul de cladiri din partea de
Vest a cetatii. [10]
Poarta de Nord- A fost construita pentru accesul pietonal si a fost orientata spre Dunare.
Cercetarile arheologice au permis stabilirea a trei faze distincte. Faza I – a fost construita
in prima decada a secolului II era noastra. O platforma din mortar extrem de dur, a fost
construita initial pentru a evita ca umezeala sa se infiltreze in blocurile de calcar din care
au fost ridicate zidurile. In partea de sus a platformei au fost construite doua turnuri
rectangulare din blocuri ciclopice care flancheaza poarta. Faza II - dezvaluie o schimbare
drastica a tactici defensiva. Poarta a fost complet demolata in timpul reconstructie
generale. Reconstructia se termina in anul 305. Doua turnuri in forma de U au fost
construite deasupra turnurilor daramate. Faza III a constat in activitati de reparatii masiva
efectuate la sfarsitul secolului VI la ambele fundatii ale turnurilor in scopul de a le
consolida ca urmare a slabiri turnului aflat in apropierea cursului de apa. Poarta de nord a
sfarsit prin a fi blocata complet in a doua jumatate a secolului VI, cand accesul spre
Dunare era dificil. [11]

[10]-
http://www.pufleneresort.ro/cetatea-halmyris/
[11]-
http://www.instarhparvan.ro/pagini%20secundare/activitati/santiere/romano-
bizantin/halmyris/text.htm
6.Cetatea Dinogetia

Dinogetia a fost o așezare geto-dacică, apoi fortăreață romană, pe malul stâng al Dunării,
la vărsarea Siretului (pe teritoriul actualei localități Garvăn, județul Tulcea, la 11 km de
orașul Galați) și la aproximativ 20 de kilometri de orașul Măcin.
Cetatea sufera distrugeri la mijlocul sec. II p.Ch. si la mijlocul sec. III p.Ch. La sfarsitul
secolului III p.Ch. a fost construita, pe stanca naturala, fortificatia romano-bizantina pe
care o cunoastem azi. Momentul este marcat de descoperirea, la Garvan, a unui stalp
miliar („milliarium”) din timpul lui Diocletian. Noua fortificatie, avea 14 turnuri de
aparare dispuse la distanse relativ egale de cca. 20m de-a lungul incintei de forma
trapezoidala urmarind in parte forma terenului stancos; dintre ele, trei erau in forma de
potcoava cu pilon central, iar celelalte erau in forma de U. Accesul se facea pe poarta
principala, care se afla pe latura de S, iar alte doua porti mai mici erau prevazute pe
laturile de V si de N. Din perioada de maxima inflorire de la jumatatea sec. IV p.Ch.
dateaza constructia unei basilici de plan rectangular, cladirea comandamentului si
edificiul termal (baile). Cea mai importanta refacere de la Dinogetia are loc in timpul
imparatului Anastasius, la sfarsitul sec. V p.Ch. Cetea Dinogetia este distrusa si parasita
la inceputul sec. VII p.Ch.
Fortificatia de la Dinogetia este refacuta dupa 971 cand, sub imparatul Ioan Tzimiskes,
invingator in luptele cu Sviatoslav al Kievului, Dobrogea reintra in stapanire bizantina.
Din acest moment cetatea de la Dinogetia se integra in circuitul economic al Imp.
Bizantin. Pentru aproape trei secole (971- inceputul secolului al XIII-lea), asezarea
fortificata si-a revenit, in afara de incinta partial reparata, singura constructie de zid era
bisericuta(sec. XI-XII) din mijlocul cetatii, care a dat numele actual al insulei. [12]
[12]-
https://www.info-delta.ro/obiective-istorice-39/cetatea-romano-bizantina-dinogetia--59.html
Din cetatea existenta in sec. VI se pastreaza zidul de incinta, gros de 3 m, strajuit de 14
turnuri. In incinta se afla ruinele unei bazilici, cea mai importanta si cea mai veche de pe
teritoriul tarii noastre, a unor drumuri, unelte agricole si casnice, care indica rolul militar
al cetatii. Dupa 1990 au fost incepute lucrari de restaurare, Dinogetia devenind un
important punct turistic.

În centrul fortificaţiei, în punctul cel mai înalt, a fost descoperită în 1950 o biserică
bizantină de mici dimensiuni (secolele XI-XII), construită peste depunerile romane
nivelate. Este în plan pătrat (6x6m), cu o absidă la răsărit, semicirculară în interior, şi cu
cinci laturi în exterior, construită din piatră locală de carieră, provenită de la fostele
clădiri romano-bizantine. Colţurile clădirii erau întărite prin şase pilaştri exteriori.
Acoperirea bisericii a fost realizată printr-o cupolă de zidărie, ulterior prăbuşită.

În dărâmături şi în jurul ei, fiind o mică necropolă, s-au descoperit bucăţi de tencuială cu
resturi de pictură (în roşu, albastru şi gălbui), ceramică bizantină de import pictată. [13]

[13]-
https://ro.wikipedia.org/wiki/Dinogetia
6.Cetatea Troesmis
Troesmis a fost o cetate getică aflată în nord-vestul Dobrogei de astăzi (județul Tulcea),
pe malul Dunării, lângă Balta și fostul cătun Iglița.Orașul antic ocupa o suprafață întinsă,
între Balta Iglița, dealul Piatra Râioasă și comuna Turcoaia, acoperită azi de ruine. Situl
cuprinde:

 Cetatea de est, din sec. V, de tip moeso - roman, de plan poligonal cu turnuri în formă
de potcoavă la colțuri. În interior sunt 2 bazilici și zidurile mai multor edificii.
Fortificația a fost construită pe un platou situat deasupra carierelor de granit de la
Cotul Armanului: ea are o formă pătrată, cu laturile de nord și sud de 120 m, iar cele
de est și vest de 145 m;
 Cetatea de vest este contemporană cu cea dintâi. Cetatea a fost ridicată pe un
promontoriu impunător, la 36 m deasupra nivelului mării și se vede de la o mare
depărtare pe Dunăre. Forma trapezoidală, cu laturile de 150 de m (cea de sud și de
nord), respectiv de 100 m (latura de est) și 80 m lungime (latura de vest), a fost
impusă de configurația terenului[14];
 Așezarea civilă, între cele două cetăți, delimitată de 3 valuri cu șanțuri, reprezentând
4 faze succesive de dezvoltare a așezării în perioada sec. II - VII.

Printre numeroasele vestigii arheologice aflate în acest vast complex, sunt de

menționat valuri de apărare, un canal, două apeducte. Troesmis a fost de-a lungul
întregii perioade antice un important punct strategic și de aceea el este menționat în
principalele izvoare geografice, uneori ca sediu al unor legiuni romane. [15]

[14]-
https://www.info-delta.ro/vestigii-istorice-39/cetatea-troesmis---turcoaia-69.html
[15]-
https://ro.wikipedia.org/wiki/Troesmis