Arborele pagodelor – Gingko biloba L.

Este o specie relictă originară din China, nordul Indiei şi Nepal, în Europa
cultivându-se începând din secolul al XVII-lea. Botaniştii l-au introdus în anul 1600 în
Olanda şi în 1974 în Anglia. După 1920 a fost descoperit în stare sălbatică în munţii din
sud-vestul Chinei, în regiuni greu accesibile omului. Este cea mai veche specie de
plante, din punct de vedere evolutiv are peste 160 milioane de ani.

Tisă – Taxus baccata L. B-dul Independentei- 18 exemplare

Este cel mai longeviv arbore din munţii Carpaţi putând atinge 3000 de ani.
Puţinele exemplare care mai supravieţuiesc sunt declarate monumente ale naturii. Este o
specie adaptată climatului oceanic, îmbătrânită din punct de vedere evolutiv, dovadă
fiind arealul discontinuu. În prezent este ocrotită dar în trecut a fost exploatată intens
datorită lemnului deosebit. Este interzisă la comercializare încă din anul 1939.

Platan- Platanus acerifolia - 19 exemplare

Este o specie originară din Asia, Europa de Sud şi America, adaptată la un climat
temperat cald. În pădurile de foioase din America de Nord creşte în amestec cu arţarul,
nucul, arborele de lalele, magnoliile. Sunt arbori de talie mare, ornamentali, la maturitate
sunt spectaculoşi datorită scoarţei decorativ marmorate.

Salcâm japonez – Sophora japonica L.

Este un gen originar din America de Nord şi din Asia, numărând 22 de specii de arbori şi
arbuşti. Creşte spontan în pădurile de foioase din Asia orientală, în nord-estul Chinei, în
amestec cu stejarul, magnolia, nucul. Specie ornamentală, devine spectaculos la vârste
înaintate, fiind totodată relativ rezistent la poluare.

Tei secular – Tilia tomentosa

Este o specie meliferă datorită florilor bogate în nectar, parfumul plăcut şi
culoarea galbenă a acestora având totodată un efect pozitiv asupra psihicului uman. Este
sensibil la poluare şi exigent privind condiţiile de căldură şi umiditate. Are un rol
deosebit în circuitul apei în natură datorită ratei ridicate a procesului de transpiraţie
(până la 200 l/zi la începutul verii).

Plop alb – populus alba L

Datorită trunchiului viguros, înalt, este deosebit de eficient mai ales pentru spaţii
verzi mari deoarece obligă curenţii puternici de aer să se ridice, asigurând protecţia “sub
vânt” a terenului pe o distanţă apreciabilă prin filtrarea şi sedimentarea particulelor de
praf din atmosferă. Totodată are o mare plasticitate ecologică şi un rol important în
circuitul apei în natură deoarece, pentru a produce 100 gr. lemn transpiră până la 95 kg
apă.
 Arborii campioni din judeţul Iaşi

Printre cei mai bătrâni arbori de pe raza judeţului se află teiul hibrid natural dintre teiul cu
franza mare (mamă) şi teiul argintiu (tată), denumit TILIA HAYNALDIANA. Acesta este situat
lângă zidul bisericii de la Mănăstirea Bârnova, şi la vârsta de 667 de ani, s-a clasat pe locul 9 la
concursul "Arborele anului 2011", dar la categoria "tei hibrizi" se află pe locul I în ierarhia
mondială!
Istoria ne aminteşte că în anul 1728, când oraşul Iaşi a fost afectat grav de către o epidemie de
friguri mortale, iar curtea domnească s-a refugiat la Mănăstirea Bârnova, acest copac care avea
atunci 377 ani şi 113 cm în diametru l-a "umbrit" peste vară pe domnitorul Grigore al II-lea
Ghica, devenind... tei domnesc...

Cel de-al doilea performer de pe raza judeţului este părul cultivat (un soi văratec) denumit
PYRUS SATIVA, din comuna Ciohorăni (foto), care în ciuda vârstei de 607 de ani şi a
scorburei generalizate, încă înfloreşte şi fructifică anual.
Tot pe locul 9 s-a clasat şi acest bătrân păr la concursul "Arborele anului 2010", dar la categoria
"pomi fructiferi - peri de cultură" se află pe locul I în ierarhia mondială.
Legenda spune că în timpul năvălirilor tătăreşti, acest păr situat într-o poziţie strategică şi mult
mai înalt decât este acum a servit ca post de observaţie şi alarmare a localnicilor, pentru că
drumul tătarilor era acelaşi, pe valea râului Moldova, cursul apei fiind vizibil pe o lungime de 4-
5 kilometri”.