Ghid Semintoase Mai Iunie 2019

AUTORITATEA NAŢIONALĂ FITOSANITARĂ
GHID INFORMATIV SEMINȚOASE
MAI - IUNIE 2019
1
CUPRINS
Nr. Capitol Pag.

crt
1 CAPITOLUL 1 3
Importanța culturii semintoaselor
2 CAPITOLUL 2 4
2. Simptome produse de organismele daunătoare la pomii fructiferi
semintosi
3 2.1. Simptome produse de ciuperci 4
5 2.2. Simptome produse de bacterii. 4
6 2.3 Simptome produse de virusuri 5
7 2.4. Simptome produse de insecte, acarieni 6
8 2.5. Simptome produse de nematozi 6
9 CAPITOLUL 3 7
3. Organisme daunătoare la pomii fructiferi semintosi
10 3.1. Organisme dăunătoare de carantină la pomii fructiferi semințoși 7
11 3. 2. Organisme dăunătoare non- carantină la pomii fructiferi semințoși 8
12 CAPITOLUL 4 10
4. Fise fitosanitare
13 4.1. Fise fitosanitare organisme dăunătoare de carantină 10
14 17
4.2. Fise fitosanitare organisme dăunătoare noncarantină
15 CAPITOLUL 5 98
5. Bibliografie
2
CAPITOLUL 1
1. Importanța culturii semințoaselor

Pomii fructiferi au nevoie de mare atenție, în special primăvara. Însă, aproape de fiecare dată,
eforturile depuse de pomicultori în ceea ce privește îngrijirea pomilor fructiferi se regăsesc direct
proporțional în cantitatea și calitatea recoltei. Deși suprafețele pomicole au cunoscut o scădere
accentuată în țara noastră, în ultimii ani, devotamentul specialiștilor a asigurat o bază solidă de
creștere și mai ales de revenire a producției locale de fructe, ceea ce ne dă speranțe că, pe viitor,
pomicultorii români vor reuși să ajungă din nou să acopere atât cererea internă, cât și să ofere produse
de calitate la export.
Evaluarea terenului şi a plantelor din punct de vedere fitosanitar este o condiţie esenţială pentru
stabilirea celor mai eficiente metode de control ale bolilor şi dăunătorilor la cultura semintoaselor.
Prezentul ghid vine în sprijinul fermierilor, asociaţiilor de producători precum şi tuturor celor
interesaţi, facilitând recunoaşterea rapidă a celor mai importante organisme dăunătoare la semintoase
şi oferind soluţii privind controlul eficient al acestora. Ghidul furnizează informaţii utile, de natură
practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome ale atacului produs de acestea la
semintoase.
Gestionarea cu succes a organismelor dăunătoare se asigură prin aplicarea unui program de
protecţie integrată, care include o serie de componente, printre care metode biologice, agrofitotehnice,
mecanice, fizice şi chimice. Abordarea în practica fitosanitară a managementului integrat al
organismelor dăunătoare se bazează pe menţinerea populaţiei organismului dăunător sub pragul
economic de dăunare.
Măsurile de carantină fitosanitară, cultivarea soiurilor adaptate zonal, care asigură protecţie
faţă de atacul organismelor dăunătoare, metodele agrotehnice, care reduc mecanic o mare parte din
rezerva biologică a organismelor dăunătoare sunt câteva măsuri aplicabile în contextul
managementului integrat. Înmulţirea şi lansarea dirijată a paraziţilor şi prădătorilor, amplasarea
capcanelor feromonale, utilizarea preparatelor microbiologice (virusuri, bacterii, ciuperci, protozoare)
sunt alte căi abordabile care au ca efect reducerea nivelului populaţiilor de organisme dăunătoare fără
a aplica tratamente chimice.
Totusi, tratamentele chimice sunt esențiale pentru sănătatea pomilor din plantații, livezi și
grădini. Pe lângă momentul optim de efectuare a tratamentului, contează la fel de mult și produsele
folosite, astfel încât, combinația optimă a substanțelor active și o tehnologie de protecție bine pusă la
punct pot asigura nu doar o stare fitosanitară perfectă, ci și recolte de o mai bună calitate. Pentru livezi
sănătoase, majoritatea pomicultorilor aplică cel puțin 5-6 tratamente în fiecare sezon, cu produse
inovatoare, ce pot preveni sau ține sub control atacurile agenților patogeni, mai ales în perioade în
care condițiile meteo sunt favorabile răspândirii bolilor.
O altă verigă care duce la limitarea utilizării nejustificate a produselor de protecţie a plantelor
este monitorizarea organismelor dăunătoare în vederea cunoaşterii dinamicii populaţiei, stabilirea
speciilor “cheie” care justifică aplicarea tratamentelor şi punerea în evidenţă a duşmanilor naturali
care pot limita nivelul populaţiei de organisme dăunătoare.
Elaborarea şi aplicarea unui program de protecţie faţă de boli şi dăunători nu se poate realiza
fără diagnosticul corect al acestora, precum şi al duşmanilor naturali prezenţi în cultură. Identificarea
cu acurateţe şi într-un timp cât mai scurt este o condiţie esenţială pentru aplicarea măsurilor în timp
util şi eficiente din punct de vedere economic.
3
CAPITOLUL 2
2. Simptome produse de organismele daunatoare la pomii fructiferi

semințoși
2.1. Simptome produse de ciuperci.
Ciupercile fitopatogene acţionează puternic asupra plantei la nivel biochimic, fiziologic şi la

nivel anatomo-morfologic. În general, bolile plantelor de cultură produse de ciuperci se
caracterizează prin câteva tipuri principale de simptome, care permit şi identificarea lor. Confirmarea
organismului dăunător se face însă după un examen de laborator.
Simptomele ce apar pe diferitele organe ale pomilor fructiferi sunt variate, după cum
urmează:
• Fainari -pulberi fine, alb-galbuie, pe frunze, si flori sau pasla albicioasa- galbuie pe ramuri
si lastari (ex. Podosphaera leucotricha);
• Pete pe ambele fete ale frunzei ,verzi maslinii sau brune –negricioase iar pe ramuri si lastari
in dreptul petelor apar pustule mici, care crapa; lastarii capata un aspect rapanos (ex
Venturia pirina);
• Pătări brune a frunzelor, circulare avand in portiunea centrala 1-2 puncte mici,crustoase –
negricioase.( ex Diplocarpon mespili f.c. Entomosporium maculatum)
• Cancere, ex: Nectria galigena, Phomopsis mali.
2.2. Simptome produse de bacterii.
În cazul bacteriozelor de carantină care afectează pomii fructiferi semințoşi, principalele

simptome sunt:
• Pătările și arsurile - au forme şi mărimi diferite, circulare sau neregulat circulare, cu sau
fără aureolă (halo).
➢ Pe frunze:
- dezvoltarea petelor este limitată de nervuri, iar petele pot să conflueze, ocupând întreaga
suprafață a limbului;
- pete maronii sau ruginii, de formă eliptică (situate de-a lungul nervurii principale) sau mai
neregulate, începând de la vârf către peţiol.
➢ Pe tulpini: pătările au formă de dungi / benzi / striuri brune
➢ Pe ramuri:
- vârful lăstarilor se ofileşte, apoi se curbează în formă de cârjă și se usucă;
- lăstarii bolnavi au frunze moarte, persistente, care arată ca arse de foc.
➢ Florile:
- se brunifică și se prăbușesc;
- la început apar umectate, apoi se ofilesc, se brunifică şi se înnegresc; infecţia cuprinde şi
pedunculul, extinzându-se la alte flori; par arse şi rămân ataşate de pom.
➢ Pe fructe:
- petele sunt nedefinite circulare sau neregulate, uşor scufundate, la început de culoare verde
intens, apoi brun deschis;
- sunt atacate doar fructele verzi (tinere), care prezintă ţesuturi umectate, brunificate sau
înnegrite; apoi se zbârcesc, rămân ataşate de ramuri şi, uneori, se mumifică.
4
Pe vreme caldă și umedă, din lăstari infectați, pețioli, din scoarța necrozată, din fructe și flori
infectate se poate scurge un exsudat bacterian mucilaginos, de culoare de la albicios până la roşu
închis, prezentând diferite nuanţe de brun, galben sau portocaliu
Exemple: Erwinia amylovora, Pseudomonas syringae pv. syringae
• Hipertrofiile (gale, tumori)

- sunt produse pe: rădăcini și tulpini
- tumorile pot fi reprezentate de:
• creşteri mai mult sau mai puţin neorganizate sau dezorganizate ale ţesuturilor vegetale
• proliferări de ţesuturi, malformații;
- bacteriile pătrund prin răni şi stimulează celulele să se mărească şi să se dividă, datorită
auxinelor produse de acestea; bacteriile rămân întotdeauna în spațiile intercelulare.
Exemplu: Agrobacterium tumefaciens, Agrobacterium rhizogenes.
• Ulcere (leziuni)
- apar pe: ramuri mai vechi, şarpante şi trunchi, fiind însoţite şi de exsudări
- la cele interioare, ţesuturile de sub scoarţă, în zona limitrofă leziunilor, sunt maro-roşietice
- cele exterioare sunt ușor cufundate, de dimensiuni diferite și prezintă fisuri neregulate în scoarţă
Exemplu: Erwinia amylovora
2.3. Simptome produse de virusuri și organisme analoage la semințoase
Cele mai comune și răspândite simptome produse de virusuri și miocoplasme sunt:
➢ Pe frunze
• împestrițări, și dungi galbene, la Apple mosaic virus;
• pete clorotice, cloroze , la măr, pentru Apple chlorotic leaf spot virus;
• decolorări verzi –deschis sau galben-verzui de-a lungul nervurilor, la păr, pentru Apple steam
pitting virus;
• inele neregulate, pete sau linii verzi deschis sau galben verzui, la păr, pentru Apple chlorotic
leaf spot virus;
• deformări și rugozități ale suprafeței limbului, la Apple mosaic virus;
• culoare verde deschis, uneori clorotică sau roșietică la Apple proliferation phytoplasma;
• stipele anormal de mari, au codița scurtă și carepot fi în număr de patru în loc de două, la
Apple proliferation phytoplasma
• micșorarea limbului, culoare verde-deschis, rigiditate, marginile ușor răsucite spre exterior, la
Pear decline;
• înroșirea anormală a frunzelor spre toamnă și căderea lor prematură, la Pear decline.
➢ Pe fructe
• rugozitate și pete verzi deschis, la măr, pentru Apple mosaic virus
• deformare (fructe turtite), la măr, pentru Apple steam pitting
• inele sau benzi înguste de culoare verde deschis sau brune, la păr, pentru Appe chlorotic leaf
spot virus
• fructele rămân mici (25-30 % din mărimea normală), sunt turtite/aplatizate, cu pedunculul
mult alungit și mai subțire, la Apple proliferation phytoplasma
• pulpa fructelor este spongioasă, cu gust fad, slab acidulată, cu un conținut redus de zahăr, la
Apple proliferation phytoplasma
5
➢ Alte simptome
• declinul pomilor la Apple steam pitting virus, Apple chlorotic leaf spot virus , Pear decline
• productivitate redusă, la Apple chlorotic leaf spot virus și Pear decline
• formarea unui număr mare de lăstari secundari, slab dezvoltați, subțiri „cu aspect de mături”
(mături de vrăjitoare), la Apple proliferation phytoplasma;
• prezența unor inele de culoare brună, vizibile la examinarea unei secțiuni transversale a
vaselor conducatoare, la Pear decline.
2.4. Simptome produse de insecte, acarieni.
→ Dăunări produse de organisme dăunătoare cu aparat bucal de ros, care apar la exteriorul sau
în interiorul organelor atacate:
 roaderea neselectivă a frunzelor (gândacii de frunze și omizile defoliatoare);
 ciuruirea frunzelor (gărgăriţe ale pomilor);
 scheletarea frunzelor (omizile tinere ale fluturelui alb al dudului, larvele
fluturelui Yponomeuta mallinella);
 galerii în tulpini (sfredelitorul tulpinilor și ramurilor);
 roaderea organelor florale (gărgăriţele fructelor, Epicometis hirta);
 minarea pulpei fructelor (Cydia pomonella)
 minarea frunzelor (Yponomeuta mallinella)
→ Dăunările produse de organisme dăunătoare cu aparat bucal de supt, apar în urma faptului
că pentru hrănire dăunătorii introduc în țesuturi salivă, conținând enzime care determină
modificări morfologice și biochimice ale acestora, printre care amintim:
 decolorarea organelor atacate, frecvent a frunzelor (ploșnițe, afide, acarieni);
 pigmentarea organelor atacate (afide, păduchele din San José);
 încrețirea și răsucirea frunzelor (afide);
 deformarea fructelor (păduchele din San José).
2.5. Simptome produse de nematozi.
Nematozii fitoparaziţi au dimensiuni microscopice, se localizează fie în țesuturile

rădăcinilor, tulpinilor, frunzelor sau în ovarele florilor (endoparaziți), fie la exteriorul organelor
atacate (ectoparaziți), fiind fixați de substratul alimentar cu aparatul lor bucal.
În urma hrănirii prin înțeparea și sugerea sucului celular nematozii pot să producă
daune, care frecvent apar sub formă de:
→ gale, mici umflături ale țesuturilor vegetale pe seama cărora se hrănesc, ca de
exemplu pe rădăcini (Longidorus diadecturus);
→ reducerea sistemului radicular (Longidorus diadecturus).
6
CAPITOLUL 3.
3. Organisme daunătoare la pomii fructiferi semințoși

3.1. Organisme dăunătoare de carantină la pomii fructiferi semințoși
Organismele dăunătoare plantelor şi produselor vegetale pot fi grupate în două categorii: organisme
dăunătoare de carantină şi organisme dăunătoare non-carantină. Organismele dăunătoare de
carantină sunt organismele care reprezintă o importanţă economică potenţială pentru o zonă aflată în
pericol, care nu sunt prezente în acea zonă sau dacă sunt prezente nu sunt larg răspândite şi fac
obiectul unui control oficial. Pentru ţara noastră acestea sunt reglementate prin HG. 563/2007 cu
modificările şi completările ulterioare, care transpune prevederile Directivei 29/2000 a Uniunii
Europene
Nr. Denumire știinţifică şi

Răspândire geografică
crt. denumire populară
Bacterii
1. Erwinia amylovora Africa, America, Asia,
focul bacterian al rozaceelor Europa: Albania, Armenia, Austria, Belarus, Belgia,
Bosnia-Hertegovina, Bulgaria, Croatia, Cipru, Cehia,
Danemarca, Franta, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda,
Italia, Letonia, Lituania, Luxenburg, Macedonia, Republica
Moldova, Muntenegru, Olanda, Norvegia, Polonia,
România, Rusia, Serbia, Slovacia, Slovenia, Spania,
Suedia, Elveţia, Turcia, Marea Britanie
Virusuri si organisme analoage
1 Apple proliferation Europa :Austria, Bulgaria, Republica Ceha, Franta,
mycoplasm-proliferarea Germania, Grecia, Ungaria, Moldova, Polonia, Romania,
mărului. Slovacia, Spania, Elvetia, Ukraina, Iugoslavia.
2 Pear decline mycoplasm- Africa, America de Nord,
declinul părului Europa : Moldova, Germania, Italia, FRanta, Olanda,
Slovacia ,Slovenia, Spania, Iugoslavia, Romania,
neconfirmat Belgia si Rusia.
Insecte
1. Anoplophora chinensis Asia
(Thomson) – cerambicidul Europa: Croația, Elveţia, Germania, Italia, Turcia, UK
citricelor
2. Carposina niponensis Asia: China, Japonia, Coreea
Walsingham– molia piersicilor Europa: Rusia
3. Choristoneura rosaceana America: SUA, Canada

(Harris) – tortricidul cu benzi
oblice
4. Cydia (Grapholita) inopinata Asia: China, Japonia
Heinrich– molia fructelor din Europa: Rusia
Manciuria
5. Cydia prunivora (Walsh) – America: SUA, Canada
7
molia prunelor
6. Enarmonia packardi (Zeller) America: SUA, Canada
7. Numonia pirivorella Asia: China, Coreea, Taiwan, Japonia
(Matsumura) – piralida părului Europa: Rusia
8. Rhagoletis pomonella – musca America: SUA, Canada, Mexic, Columbia
merelor
9. Popilia japonica Newman – America: SUA, Canada
gândacul japonez Asia: Japonia
Europa: Italia, Portugalia, Rusia
10. Saperda candida Fabricius – America: SUA, Canada
gândacul mărului
11. Tachypterellus quadrigibbus America: SUA, Canada, Mexic
Say – curculionidul mărului
Nematozi
1. Longidorus diadecturus America: Canada
Eveleigh and Allen
2. Xiphinema americanum sensu Europa: Absent
lato (populaţii non-europene)
Cobb
3. Xiphinema californicum America: SUA, Brazilia, Chile, Mexic, Peru
Lamberti and Bleve-Zacheo
3.2. Organisme dăunătoare non- carantină la pomii fructiferi semințoși.

3.2.1. Ciuperci
1. Diplocarpon mespili (Sorauer) B. Sutton f.c. Entomosporium maculatum Lév- pătarea brună a
frunzelor şi fructelor de păr şi gutui (entomosporioza).
2. Nectria galigena - cancerul ramurilor, cancerul nectrian
3. Phomopsis mali- cancerul rugos al pomilor fructiferi.
4. Podosphaeria leucotricha -(Ell.&Ev.) E.S.Salmon – făinare
5. Venturia purina (Aderh)- pătarea cafenie și rapănul părului
3.2.2. Bacterii
1. Agrobacterium rhizogenes- cancerul fibros al pomilor fructiferi
2. Agrobacterium tumefaciens- cancerul bacterian al pomilor fructiferi
3. Pseudomonas syringae pv. syringae -declinul bacterian al piersicului persicae
3.2.3. Virusuri
1. Apple mosaic virus -virusul mozaicului mărului
2. Apple chlorotic leaf spot virus - virusul pătării clorotice a mărului
3. Apple steam pitting virus- ciupirea tulpinii mărului
3.2.4.Insecte, acarieni
1. Adoxophyes orana (Fischer von Rösslerstamm) - viermele pieliţei fructelor
2. Anthonomus pomorum L. - gărgăriţa florilor de măr
3. Aphis pomi De Geer - păduchele verde al mărului
4. Archips rosana L. - molia porumbarului
5. Ceresa bubalus Fabricius - cicada gheboasă a pomilor
6. Contarinia pyrivora Riley - ţânţarul perelor
7. Cydia pomonella L. - viermele merelor
8
8. Dasyneura pyri Bouché - ţânţăraşul frunzelor de păr
9. Dysaphis plantaginea Passerini - păduchele cenuşiu al mărului
10. Epidiaspis leperii Signoret - păduchele roz ţestos al părului
11. Eriosoma lanigerum Hausm. - păduchele lânos
12. Eriophyes pyri Pagenstecher - erinoza părului
13. Euproctis chrysorrhoea L. - fluturele cu vârful abdomenului auriu
14. Hedya dimidioalba Retzius - molia verde a mugurilor
15. Hoplocampa testudinea (Klug) - viespea merelor, H. brevis (Kulg) -viespea perelor
16. Leucoptera malifoliella (Costa) - molia minieră a pomilor
17. Lymantris dispar L. - omida păroasă a stejarului
18. Lyonetia clerckella - molia minieră a mărului
19. Malacosoma neustria L. - inelarul
20. Neurotoma flaviventris (Retzius) - viespea frunzelor de păr
21. Orgyia recens (Hübner) - omida cu trei smocuri de perişori
22. Panonychus ulmi Koch. - păianjenul roşu al pomilor
23. Phyllonorycter blancardella (Fabricius) - molia marmorată a mărului
24. Psylla pyri L. - puricele melifer al părului
25. Quadraspidiotus perniciosus Comst - păduchele din San José
26. Sciaphobus squalidus (Gyll.) - gărgăriţa mugurilor
27.Scolytus mali (Bechstein) - cariul mare de scoarţă
28. Stigmella malella (Stainton) - molia minieră lineară a mărului
29.Tetranychus viennensis Zacher - păianjenul roşu al merelor
30. Yponomeuta malinella Zeller - molia frunzelor de măr
3.2.5. Nematozi
1. Longidorus - nematodul bulbilor şi tulpinilor
9
CAPITOLUL 4
Fise fitosanitare
4.1. Fise fitosanitare organisme daunatoare de carantina
FIŞĂ FITOSANITARĂ
Erwinia amylovora
Denumire populară. Focul bacterian al rozaceelor.

Statut. Este organism de carantină, prezent în România, fiind listat în H.G. 563/2007 în
Anexa II, partea A, secţiunea II.
Plante gazdă. Din punct de vedere economic, importante sunt plantele din genurile Malus (măr,
cultivat şi spontan), Pyrus (păr), Cydonia (gutui), Rubus (ex.: mur, zmeur ş.a), Cotoneaster (specii
ornamentale cultivate în parcuri sau specii din flora spontană), Crataegus (ex. păducel), Pyracantha
şi Sorbus (ex. scoruş).
Simptome. Boala este produsă de bacteria Erwinia amylovora. Toate organele plantei pot fi
infectate de agentul patogen. Cele mai frecvente și specifice simptome sunt:
• ofilirea și moartea inflorescenţelor. O parte sau toate florile dintr-o inflorescenţă se
veştejesc și mor. Florile moarte se usucă și devin brun-închis la culoare sau se înnegresc. De obicei
rămân atașate de plantă (fig. 1).
• ofilirea și moartea lăstarilor și a ramurilor. Lăstarii şi ramurile tinere, pline de sevă, care
au fost infestate, se usucă, devin maronii și, adesea, vârful lăstarului se îndoaie într-un mod
caracteristic, formând simptomul cunoscut sub numele de "cârja păstorului" (fig. 2). Întregul lăstar
se brunifică la măr şi gutui sau se înnegreşte la păr.
• arsura frunzelor. Frunzele infectate prezintă fie pete necrotice care pornesc de la marginea
limbului, fie înnegrirea peţiolului şi a nervurii mediane, în funcție de modul în care a avut loc
infecția. Arată ca şi când ar fi pârlite de foc, de unde şi denumirea de foc bacterian. De obicei,
frunzele infectate rămân ataşate pe pom, constituind un simptom important pentru detectarea la
distanţă a pomilor bolnavi.
• arsura fructelor. Şi fructele infectate devin maronii sau se înnegresc, se stafidesc și, la fel ca
și florile, rămân atașate de crengi, luând un aspect mumificat (fig. 3). Pe fructe, boala apare numai
când sunt verzi, cu totul ocazional pe cele mature sau după recoltare.
• arsura ramurilor și a trunchiului. De la inflorescențele, lăstarii sau fructele infectate, boala
se extinde spre ramurile și crengile mai groase, producând ulcere, apoi continuă să se răspândească
în şarpante și în trunchi.
Fig. 1. Atac de E. amylovora pe o inflorescenţă Fig. 2. Simptomul caracteristic "cârja păstorului"

la Cotoneaster sp. (https://gd.eppo.int) la Cydonia oblonga. (https://gd.eppo.int)
10
Ulcerele provoacă moartea rapidă a ramurilor sau a întregului copac. Ulcerele exterioare sunt
ușor scufundate, de diferite dimensiuni și înconjurate de fisuri neregulate în scoarţă. La cele situate
la interior, țesuturile zonei necrozate îşi modifică culoarea în roșiatic sau brun şi par umectate.
Şi rădăcinile pot fi infectate: ţesuturile atacate sunt mai întunecate, umectate sau purpurii.
Pe vreme caldă și umedă, din lăstari infectați, pețioli, din scoarța necrozată, dar şi din fructe și
flori infectate se poate scurge un exsudat bacterian. Acesta poate avea culoarea de la alb-pai până
la roşu închis, prezentând diferite nuanţe de brun, galben sau portocaliu (fig. 4).
Fig. 3. Fructe tinere mumificate de păr Fig. 4. Foc bacterian la păr cauzat de Erwinia amylovora.
cu mici picături de exsudat. (https://gd.eppo.int) (https://gd.eppo.int)
Mod de răspândire. E. amylovora se răspândeşte:

• la nivel local, doar pe cale naturală:
- prin intermediul ploii, îndeosebi de ploaia cu vânt (atât inoculul primar, cât şi cel secundar).
Uneori, din ţesuturile bolnave, exsudează filamente cu aspect de reţea vătoasă, incoloră, care pot fi
uşor desprinse de vânt, diseminând patogenul (infecţii secundare).
- de către insecte (mai ales în infecţiile primare): albinele şi viespile care vizitează florile; de
asemenea muştele, furnicile şi alte insecte care vin în contact sau se hrănesc din exsudat;
• pe distanțe lungi, de către plantele gazdă care sunt infectate latent sau au ulcere care nu pot fi
detectate, dar şi păsările migratoare trebuie avute în vedere ca vectori (de ex. graurii migratori).
Măsuri de management
Măsuri preventive vor fi orientate spre:
• detectarea precoce a focarelor noi, prin efectuarea de controale;
• efectuarea de lucrări agrotehnice adecvate şi aplicarea măsurilor de igienă care se impun:
- se recomandă irigare moderată (cu picătura);
- utilizarea de soiuri rezistente sau tolerante şi eliminarea plantelor-gazdă din flora spontană;
- se vor evita: tăierile severe (în special la soiurile sensibile), afânarea solului vara târziu şi
fertilizarea excesivă cu azot organic sau îngrăşăminte chimice (pentru solurile grele, slab drenate);
- îndepărtaţi toţi lăstarii din portaltoi şi cei lacomi de pe şarpante şi trunchi (iarna târziu sau
primăvara devreme) şi inflorescențele secundare;
- îndepărtați părțile afectate (crengi, ramuri), tăind mai multe zeci de centimetri sub leziuni,
precum şi porţiunile cu ulcere de pe trunchi, unde bacteria iernează şi eliminați pomii afectaţi grav;
- ardeţi imediat resturile vegetale;
- dezinfectați cu atenție uneltele după fiecare tăiere, echipamentele, roţile maşinilor agricole.
11
Măsuri curative
→ metode chimice prin utilizarea următoarelor produse de protecţie a plantelor:
Denumire produs Data expirare Doza recomandata Timp de

cerificat pauza
omologare
VITRA 50 WP 31/01/2020 1,5- 2,0 kg/ha ( 2/4 tratamente pe sezon) NA*
ALCUPRAL 50 PU 22/06/2020 0,3% (4,5 kg/ha) - prefloral 0,04% (0,6 kg/ha) – NA*
postfloral - gutui
0,2% - prefloral 0,04% - postfloral – măr
0,3% (3,0 kg/ha ìn 1000 l apa) – păr

ZEAMĂ 14/06/2020 0,5% (7,5 kg/ha) prefloral - măr NA*
BORDELEZĂ TIP
MIF
AIRONE SC 31/01/2020 3,0 l/ha, se aplică toamna BBCH91-97 (căderea 21 zile
frunzelor) şi primăvara BBCH03-65
(deschiderea mugurilor- sfârşitul înfloririi)
BADGE 31/01/2020 2,9 l/ha, se aplică toamna BBCH91-97 (căderea 21 zile
(deschiderea mugurilor - sfârşitul înfloririi)
CUPROXAT 31/01/2020 0,35% (3,5 l/ha in 1000 l apa) se aplica prefloral 21 zile
FLOWABLE - măr
CHAMP 77 WG 31/01/2020 2 kg/ha(se aplică în timpul vegetaţie, preventiv 21 zile
şi curativ
ALIETTE 80 WG 30/04/2020 3,75 kg/ha – măr și păr 40 zile
„*’’ - neaplicabil
Monitorizarea reziduurilor urmăreşte sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din

produsele agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor
maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.
IMPORTANT!
Focul bacterian al rozaceelor este o boală cu evoluţii neprevăzute, care poate distruge
o livadă într-un sezon, fiind cea mai păgubitoare la măr, păr şi gutui.
Viteza mare cu care se propagă bacteria şi agresivitatea deosebită a acesteia, precum
şi numărul mare de plante-gazdă fac dificile protecţia plantelor şi eradicarea bolii.
12
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Apple proliferation phytoplasma - (Seemüller et al., 1994)
Denumire populară: Proliferarea mărului.
Statut: organism dăunător de carantină; este prezent în România.
Plante gazdă: Malus domestica (măr), Prunus armeniaca (cais), Prunus avium (cireș), Prunus
domestica (prun), Lilium (crin), Pyrus communis (păr), Vitis vinifera (viță de vie)
Simptome: pot fi observate pe ramuri, frunze, fructe, flori, muguri, etc.

• Simptomul tipic, cel de proliferare rezultă prin dezvoltarea înainte de vreme a mugurilor
axilari și a formării unui număr mare de lăstari secundari slab dezvoltați subțiri „cu aspect
de mături” (mături de vrăjitoare – ce apar, de regulă, în faza de șoc a bolii, frecvent la
soiurile sensibile) (fig.1)
• Frunzișul pomilor infectați este mai slab dezvoltat, de culoare verde-deschis, uneori
clorotică sau roșietică (fig.2)
• Plantele infectate au o vigoare redusă, unele ramuri se pot ofilii și usca; scoarța ramurilor
afectate devine maroniu-roșiatică și se exfoliază
• Frunzele de pe ramurile afectate apar mai devreme, sunt mai mici, îngustate, dantelate în
mod neregulat și pot fi clorozate - ca urmare a atacului se produce o cădere prematură a
frunzelor (fig.2)
• Stipelele frunzelor afectate sunt anormal de mari, au codița scurtă și pot fi în număr de
patru în loc de două (fig.3)
• Fructele rămân mici (25-30 % din mărimea normală), sunt turtite/aplatizate, cu pedunculul
mult alungit și mai subțire (fig.4)
• Pulpa fructelor este spongioasă, cu gust fad, slab acidulată, cu un conținut redus de zahăr
Fig.1 Proliferare - simptom tipic Fig.2 Simptome pe ramuri Fig.3 Simptome pe frunze
Foto: www.cabi.org
13
Fig. 4 Simptome pe fructe, Foto: www.cabi.org
Mod de răspândire
• Transmiterea directă se realizează prin altoire, alipiri de rădăcini și niciodată pe cale
mecanică.
• Transmiterea pe cale naturală se realizează prin intermediul unor cicade (Philaenus
spumarius și Artianus interstitialis).
Perioada de la infecție până la apariția simptomelor variază de la 6-7 luni la 3-4 ani.
Măsuri preventive
• utilizarea altoilor și portaltoilor sănătoși, verificați prin testare (înainte de livrarea

puieților)
• asigurarea în livezile tinere a unui agrofond corespunzător (îngrășaminte, irigații,
lucrări de întreținere executate la timp)
• eliminarea pomilor cu simptome din câmpul II din pepinieră, prin observații ce se
realizează în lunile mai-iulie este obligatorie în toate pepinierile
• tăierea și arderea „măturilor din ramuri” la plantele infectate mature
• tratamente fizice (termoterapie) aplicate ramurilor altoi
IMPORTANT!
• Semnele atacului apar în special în ani cu stress (secetă, fertilizare deficitară,
etc.) și în mod deosebit la livezile bătrâne (aproape de intrarea în declin).
• Soiurile Jonathan, Red Delicious, Golden delicious, Booskoop, London Pepping
si Cox orange sunt foarte sensibile la această boală.
• Boala determină reducerea an de an a recoltelor, atât cantitativ cât și calitativ și
în final conduce la uscarea pomilor.
• În general, pomii infectați sunt mai sensibili la atacul de făinare (Podosphaera
leucotricha).
14
FISĂ FITOSANITARĂ
Pear Decline phytoplasma - (Seemüller et al., 1994)
Denumire populară: Declinul părului

Statut: organism dăunător de carantină; este prezent în România
Plante gazdă: Pyrus communis (părul), Cydonia oblonga (gutuiul), Malus domestica (măr),
Prunus persica (piersic), Catharanthus roseus (sinonim Vinca rosea)
Simptome: există două tipuri de simptome: o degradare rapidă și una lentă, care mai este numită și
răsucirea frunzelor.
• Degradarea rapidă – fructele rămân mici, nu se dezvoltă; ofilirea și uscarea frunzelor și a

fructelor; pomii mor după câteva săptămâni (fig.1 și 2)
• Degradarea lentă – pomul devine din ce în ce mai sensibil, creșterea terminală este redusă și
poate fi oprită; frunzele sunt mici, puțin numeroase, de culoare verde-deschis, rigide, cu
marginile ușor răsucite spre exterior (fig.3 și 6), devin anormal de roșii toamna și cad
prematur (fig.1 și 2); deși în stadiile precoce ale infecției, înflorirea este abundentă, ulterior
se produc puține flori, formarea fructelor este redusă iar fructele nu ating dimensiuni normale
(fig.5); creșterea redusă în mai multe anotimpuri consecutiv, are drept rezultat mlădițe care
seamană cu niște tufe de frunze; prezența unei linii brune la nivelul punctului de altoire,
lângă cambiu(după îndepărtarea scoarței)
• Un simptom caracteristic este reprezentat de prezența unor inele de culoare brună, vizibile la
examinarea unei secțiuni transversale a vaselor conducatoare (fig.4)
Fig.1 Proliferare - simptom tipic Fig.2 Simptome pe ramuri Fig.3 Simptome pe frunze
Foto: OEPP, Jack Kelly Clark Foto: https://doctorplant.ro Foto: OEPP, Jack Kelly Clark
15
Fig. 4 Simptom caracteristic Fig. 5 Simptome pe fructe si frunze Fig. 6 Simptome pe frunze
Foto: https://books.google.ro Foto: http://agricultura.gencat.cat Foto: OEPP, Jack Kelly Clark
Mod de răspândire
• Transmiterea directă se realizează prin material de plantare infectat, altoi sau port-altoi.
• Transmiterea pe cale naturală se realizează prin vectorii Cacopsylla pyricola, (sinonim Psylla
pyricola ), Cacopsylla pyri, (sinonim Psylla pyri) însă doar pe distanțe mici, de exemplu: de
la pom la pom, de la livadă la livadă sau de la planta gazdă sălbatică la pom.
Măsuri preventive
• Folosirea de altoi și port-altoi toleranți pentru această micoplasmă este unul dintre
factorii cei mai importanți folosiți în lupta împotriva acestui organism.
• Materialul destinat plantării să provină din zone unde pe parcursul ultimilor trei
perioade de vegetație nu s-a semnalat prezența micoplasmei.
• Combaterea vectorilor prin metode fitosanitare.
• Menținerea livezilor de păr în condiții bune de vegetație (irigații, fertilizare, combaterea
buruienilor).
IMPORTANT!
• Port-altoii Pyrus pyrifolia, Pyrus usuriensis sunt predispuși la degradare rapidă,
iar port-altoii toleranți Pyrus betulifolia, Pyrus calleryana și Pyrus communis sunt
predispuși la degradare lentă.
• Produce pagube importante, pomii afectați putându-se usca în câțiva ani de la
infectare sau pot supraviețui producând fructe puține și mici.
16
4.2. Fise fitosanitare organisme daunatoare noncarantina
Diplocarpon mespili (Sorauer) B. Sutton
f.c. Entomosporium maculatum Lév.
Denumire populară. Pătarea brună a frunzelor şi fructelor de păr şi gutui (entomosporioza).
Statut. Este organism non-carantină, prezent în România.
Plante gazdă. Gazda principală este gutuiul (Cydonia oblonga), dar şi părul (Pyrus communis)
este uneori atacat. Mărul este atacat mai rar.
Boala a fost raportată și pe numeroși membri ai subfamiliei Pomoideae, din familia Rosaceae,
printre care genurile: Amelanchier, Aronia, Chaenomeles, Cotoneaster, Crataegus, Cydonia,
Eriobotrya, Heteromeles, Malus, Mespilus, Photinia, Pyracantha, Pyrus, Rhaphiolepis și Sorbus.
Simptome. Boala este produsă de ciuperca Entomosporium maculatum. Cele mai frecvente și
specifice simptome sunt:
• la păr: atacă frunzele părului şi ale portaltoilor sălbatici din pepiniere, manifestându-se sub
forma unor pete rotunde, de culoare brună, bine delimitate.
• la gutui: Sunt atacate mai frecvent frunzele şi mai rar fructele şi ramurile.
➢ pe frunze, primele simptome apar primăvara sub forma unor pete rotunde, de culoare şi mărime
variabile, vizibile mai întâi pe faţa superioară a limbului, prezentând o culoare albicioasă-roz sau
gălbuie la început, apoi brună-cărămizie, cu conturul bine delimitat (fig. 1). Mai târziu, petele
devin vizibile şi pe faţa inferioară a frunzei, căpătând o culoare asemănătoare cu a celor de pe
faţa superioară, cu marginile difuze. Treptat, petele se înmulţesc şi se măresc, contopindu-se,
având un diametru de 2–4 mm. Pe faţa superioară a frunzei, în mijlocul petelor, apare un punct
proeminent (mai rar 2–3), mic, de forma unei cruste negricioase (fructificaţiile ciupercii) (fig. 2).
Petele sunt răspândite neregulat pe toată suprafaţa limbului, ocupând, în cazul unui atac puternic,
porţiuni mari din limb. Frunzele puternic atacate se brunifică, se usucă, se răsucesc şi cad de
timpuriu, producând, uneori din luna iulie, o defoliere pronunţată a pomilor atacaţi. Defolierea
severă încetineşte creşterea pomului, îi diminuează vigoarea și reduce recolta.
Pătări asemănătoare ale frunzelor pot fi cauzate de multe alte ciuperci sau de fitotoxicitate.
➢ pe ramurile tinere infectate apar pete de diferite forme şi de culoare asemănătoare cu cele de pe
frunze şi leziuni (ulcere) alungite, dispuse longitudinal. Vârfurile lăstarilor tineri puternic atacaţi
se brunifică şi se usucă. Cele mai multe ulcere stagnează în următorul sezon, astfel încât rareori
rămân în lemnul de 2 ani.
➢ pe fructe, boala se manifestă mai grav pe vreme ploioasă, când apar numeroase pete mici, brune,
cufundate, care determină o deformare a fructelor atacate de timpuriu. Când infecţia se produce
mai târziu, atacul este mai uşor, prezentându-se sub forma unor pete mici, brune sau negricioase,
împrăştiate neregulat pe suprafaţa fructului (fig. 1).
Sensibilitatea frunzelor și a fructelor la infecție nu scade cu vârsta.
17
Fig. 1. Entomosporioză pe frunză şi fruct de gutui. Fig. 2. Atac de Entomosporium maculatum
(http://ephytia.inra.fr/) pe frunză de gutui (detaliu) (http://ephytia.inra.fr/)
Mod de răspândire
Ciuperca poate să ierneze atât în frunze - rămase pe pom sau căzute - infectate din anul
precedent (principala sursă de spori), cât şi în leziunile (ulcerele) de pe crenguțe. În primăvară, cam
prin luna mai, ascosporii sunt eliberaţi din asce şi, transportaţi de vânt pe frunze, produc infecţiile
primare. Infecţiile secundare nu sunt frecvente.
Răspândirea se realizează şi prin stropii de ploaie sau prin irigarea cu aspersoare.
Vremea umedă favorizează extinderea bolii în primăvară (sporii au nevoie de doar 8 până la 12
ore de umezeală pentru a infecta frunzele).
Boala nu se transmite în depozite sau la transport.
Combaterea bolii este foarte dificilă atunci când aceasta s-a instalat deja.
Măsuri preventive. Se recomandă aplicarea următoarelor măsuri:
- adunarea tuturor resturilor de frunze infectate, căzute sub pomi şi îngroparea lor în sol printr-
o arătură adâncă de toamnă sau distrugerea lor prin compostare sau ardere;
- evitarea tăierilor frecvente și a fertilizării în timpul verii, pentru a nu stimula creșterile noi
(pline de sevă), care sunt foarte sensibile la infecție;
- dezinfectați cu atenție uneltele după fiecare tăiere;
- curăţarea din timp a frunzelor bolnave şi îndepărtarea ulcerelor evidente contribuie la
limitarea extinderii bolii;
- evitarea irigării cu aspersoare;
- dimensionarea corespunzătoare a coronamentelor şi păstrarea unor distanțe adecvate între
rândurile de pomi în pepiniere, pentru a permite o bună circulaţie a aerului și o uscare rapidă a
frunzelor;
- plantarea unor soiuri rezistente.
IMPORTANT!
Infecțiile severe de Entomosporium maculatum pe arborii şi arbuştii ornamentali
determină pătări foliare timpurii și grave, reducându-le drastic valoarea peisagistică,
provocând chiar moartea plantei.
În cazurile cele mai grave, deteriorarea fructelor este uneori atât de severă, încât
devine imposibilă comercializarea acestora.
18
Nectria galligena Bres.
Denumire populară: cancerul ramurilor, cancerul nectrian

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România
Plantă gazdă: Malus domestica (măr), Pyrus domestica (păr), Cydonia oblonga (gutui)
Simptome:
Boala se manifestă mai frecvent pe ramuri și tulpini și mai rar pe fructe.
Pe ramurile încă verzi din anul precedent, în locul unde s-a produs infecția, apare la început o pată
mică, de culoare brună-roșiatică, cu suprafața puțin cufundată, care se întinde treptat atât la
suprafață, cât și în adâncime și în dreptul căreia scoarța, la început netedă, se zbârcește, apoi se
înnegrește și se brăzdează de numeroase crăpături. Într-un stadiu mai avansat, scoarța atacată se
sfâșie și se exfoliază, lăsând lemnul descoperit parțial, care mai târziu, capătă o culoare brună-
negricioasă. La periferia acestor plăgi canceroase, țesuturile sănătoase reacționează puternic prin
producerea unui val de țesut de acoperire cicatriceal cu marginea revărsată spre interior și umflată,
care apare ca o îngroșare a marginilor plăgii. Scoarța acestui țesut este și ea atacată și oprită din
creștere, se zbârcește, se crapă și se decojește (Fig.1).
Se formează astfel cancere cu marginile umflate, iar atunci când țesutul de acoperire este oprit din
creștere înainte de a reuși să acopere rana, acesta evoluează în “cancer deschis”. Când acest țesut
reușește să acopere complet plaga, are aspectul unui nod
(umflătură) canceros, care poate avea diferite dimensiuni -“cancer închis”.
Cu timpul, zona canceroasă se întinde și poate înconjura parțial sau chiar total ramura, care, separată
de baza ei prin această barieră de țesut mort, se usucă de la locul atacului în sus. Atacul se extinde și
la alte ramuri, slăbind vigoarea pomului.
La suprafața plăgilor canceroase se formează fructificațiile ciupercii (Fig.2).
Mai rar sunt atacate și fructele ajunse la maturitate atât pe pom, cât și în timpul păstrării în depozite.
În locul unde s-a produs infecția apare la început o pată mică, brună, cu suprafața cufundată, deseori
în mijloc cu o portiță de intrare (rană) produsă de atacul de Venturia sau de alte cauze. Cu timpul,
pata se extinde cuprinzând întregul fruct. Procesul de putrezire continuă în depozitele de păstrare.
Coaja fructului atacat se zbârcește și se acoperă cu pernițe sporifere.
Ciuperca poate să atace fructele nu numai de la exterior, ci poate să pătrundă în interiorul lor și să se
dezvolte uneori și în camera semințelor.
Fig.1-Atacul ciupercii pe ramură de măr Fig.2 -Fructificațiile ciupercii pe ramură

(www.invasive.org) (www.ontree.ca)
19
Mod de răspândire
• nu se poate vorbi de iernarea propriu-zisă a ciupercii, aceasta fiind mereu prezentă pe pom și
teoretic putând produce infecții în tot timpul anului;
• viteza de răspândire a sporilor este favorizată de timpul ploios, în toate anotimpurile, cu
maxim în ianuarie- februarie și un minim în lunile de vară;
• deoarece producerea infecțiilor este condiționată de prezența rănilor, ea are o intensitate mai
mare în momentele când se realizează astfel de porți de intrare;
• infecția se poate produce și cu ocazia efectuării tăierilor obișnuite sau datorită înghețurilor,
grindinei, atacurilor organismelor fitopatogene Eriosoma lanigerum și Venturia.
Măsuri preventive
• eliminarea focarelor bolii prin tăierea ramurilor tinere cu plăgi canceroase și arderea lor;
• de pe ramurile groase și tulpină se vor extirpa prin tăiere cancerele în curs de dezvoltare până
la țesutul sănătos, dezinfectând suprafața de tăiere și acoperind apoi rana cu mastic;
• utilizarea soiurilor rezistente.
Măsuri curative
• metode chimice prin utilizarea următoarelor produse de protecţie a plantelor:
cerificat pauza
omologare
ALCUPRAL 50 PU 22/06/2020 0,3% (4,5 kg/ha) - prefloral 0,04% (0,6 kg/ha) NA*
– postfloral - gutui
0,2% - prefloral 0,04% - postfloral – măr
0,3% (3,0 kg/ha ìn 1000 l apa) – păr

SWITCH 62,5 WG 31/10/2019 – 0,8-1kg/ha (3 tratamente la interval de 3 zile
6-10 zile),
MERPAN 80 31/07/2020 0,15% (2,25 kg/ha in 1500 L apa) – măr 28 zile
WDG 2,0 kg/ha in 1000 L apa - păr
AIRONE SC 31/01/2020 3,0 l/ha, se aplică toamna BBCH91-97 21 zile
(căderea frunzelor) şi primăvara BBCH03-65
(deschiderea mugurilor- sfârşitul înfloririi)
BADGE 31/01/2020 2,9 l/ha, se aplică toamna BBCH91-97 21 zile
(căderea frunzelor) şi primăvara BBCH03-65
(deschiderea mugurilor - sfârşitul înfloririi)
„ *’’ – neaplicabil

IMPORTANT!
În cazul atacurilor puternice la mugurii florali și la ramuri, boala poate să producă pierderi
importante de producție.
20
Phomopsis mali
Denumire populară: cancerul rugos al pomilor fructiferi.
Statut: organism dăunător non-carantină prezent în România.
Plante gazdă: pomi fructiferi, în special mărul și părul.
Simptome
Ciuperca atacă ramurile și fructele pomilor fructiferi (mai ales la măr și păr), producând pe
ramuri cancere rugoase și un putregai moale, brun, al fructelor. În final, fructele atacate se mumifică.
Pe ramuri
La început, cancerul ramurilor este neted, de culoare neagră și superficial (Fig. 1). Adesea, pe
pomii viguroși patogenul nu reușește să distrugă cambiul și dispare în mod treptat, pe măsura ce
aceștia se însănătoșesc. În cazul pomilor slăbiți, uneori, cancerele se extind, înconjură lăstarii și
ramurile și provoacă devitalizarea acestora. Pe lemnul distrus, patogenul produce picnidii parțial
cufundate în țesut, iar scoarța lăstarilor atacați are aspect spintecat.
Pe fructe
Putregaiul fructelor se dezvoltă numai pe fructele depozitate și nu a fost observat în câmp. De
obicei, infecția își are originea fie în peduncul și în caliciu (la o margine a acestuia), fie, uneori, în
carpele sau în tuburile caliceale. Putrezirea în interior apare în primul rând la fructele mature, la
sfârșitul perioadei de depozitare (Fig. 2) . Țesuturile distruse sunt moi și umede și au o culoare care
variază de la brun-pal translucid la brun închis. Acestea au un gust dulce și un miros ca de cidru. La
început se poate face o distincție clară între țesuturile sănătoase și cele afectate. Pe măsură ce
putrezirea evoluează, această distincție devine din ce în ce mai puțin evidentă și distrugerea țesuturilor
avansează în pulpa fructului în mod neuniform.
Fig.1: Simptome incipiente pe ramuri Fig. 2: Simptome în interiorul fructelor

(Foto:Laboratorul Național Fitosanitar, Laboratorul de Micologie) (Foto:https: http://www.tecnicoagricola.es/los-
chancro)
Mod de răspândire
Ciuperca se răspândește cu ajutorul picăturilor de apă.
Cancerul ramurilor apare prima dată pe ramurile slăbite, iar fructificațiile ciupercii sunt
produse numai pe lemnul uscat sau pe cel care este în curs de uscare. Ajunși pe fructe, sporii acesteia
germinează pe măsură ce fructul se maturizează. Infecțiile care se dezvoltă în perioada de depozitare
se datorează fie din cauza unor spori negerminați prezenți pe suprafața sau în lenticelele fructelor
recoltate, fie prezenței infecțiilor incipiente din timpul recoltării.
21/99
Măsuri preventive
● îndepărtarea prin tăiere a lăsatarilor și ramurilor uscate sau în curs de uscare;
● depozitarea fructelor la o temperatură de sub 3°C ;
● evitarea depozitării fructelor maturate;
IMPORTANT!
La măr, putrezirea fructelor este mai notabilă decât cancerul ramurilor, din considerente
comerciale.
La păr, putrezirea fructelor nu a fost semnalată.
22/99
Podosphaera leucotricha (Ell.&Ev.) E.S.Salmon
(anamorf Oidium farinosum Cooke)
Denumire populară: făinare

Plantă gazdă: Malus domestica (măr), Pyrus domestica (păr), Cydonia oblonga (gutui)
Simptome
Boala se manifestă în toată perioada de vegetație, de la dezmugurire și până în toamnă, însă atacul
principal se produce în perioada de creștere rapidă a organelor tinere ale pomilor (aprilie-iunie), pe
frunze, lăstarii tineri, ramuri, flori și mai rar pe fructe.
În primăvară, ramurile atacate în anul precedent sunt acoperite cu un miceliu pâslos, făinos, cenușiu-
albicios. Mugurii laterali sunt strânși și ascuțiți, solzii sunt ușor îndepărtați și uscați la vârf, dând
mugurelui un aspect zburlit.
Primele infecții din primăvară se observă pe lăstarii și inflorescențele ce se dezvoltă din mugurii
contaminați în anul precedent. Pe frunzulițele acestor lăstari, atacul se prezintă la început sub forma
unei pâsle albicioase, iar mai târziu de culoare gălbuie și pulverulentă. Acest înveliș pâslos se
dezvoltă pe ambele fețe ale limbului, pe pețioluri și lăstari. Frunzele sunt mai scurte, mai înguste și
rigide, deseori cu marginile răsucite spre fața superioară în formă de luntre (Fig.1). Cu timpul,
frunzele se brunifică, se usucă și cad de timpuriu.
Inflorescențele sunt atrofiate; petalele ramân mici, înguste și alungite, cărnoase (groase) și verzui,
acoperite de același înveliș pâslos, făinos, care se întinde și pe ovar, pe pedunculii florali și pe
frunzele rozetei florale (Fig.2). Florile se brunifică și se usucă.
Pe fructe, atacul este mai rar și se observă pe fructele mai dezvoltate. Se recunoaște printr-o arsură
caracteristică a epidermei fructului, formată dintr-o rețea de linii brune, suberoase, dispuse neregulat,
care marchează traseul hifelor miceliene.
Fig.1-Atacul ciupercii pe frunză Fig.2 -Fructificațiile ciupercii pe lăstar cu flori

(ephytia.inra.fr) (www.plantenziektekunde.nl)
Mod de răspândire
• ciuperca iernează sub formă de miceliu în mugurii contaminați în anul precedent;
• mugurii infectați prezintă o perizitate albicioasă, mată, aproape cenușie, spre deosebire de cei
sănătoși care au un înveliș păros, cu luciu ca de mătase;
23
• dezvoltarea ciupercii în mugurii contaminați produce o slăbire a vitalității și determină o
sensibilitate la înghețurile puternice din iarnă;
• aceasta este o infecție primară, boala urmând să se manifeste în timpul înfloritului, apoi este
urmată de numeroase infecții secundare în timpul perioadei de vegetație;
• pentru declanșarea infecțiilor, deseori este suficientă numai o umiditate foarte ridicată a
aerului, nu este absolut necesară prezența apei pe plantă.
Măsuri preventive
• utilizarea soiurilor rezistente;
• tăierea și arderea în timpul iernii a tuturor ramurilor atacate în anul precedent;
• suprimarea lăstarilor infectați, în primăvară, după dezmugurire.
Măsuri curative combatere chimica cu urmatoarele produse:

cerificat pauza
omologare
LUNA EXPERIENCE 31/08/2020 0,75 l/ha, 1 tratament pe sezon la avertizare – 14 zile
400 SC măr și păr
TOPSIN 500 SC 31/10/2019 0,14% (2,1 l/ha in 1500 l apa) - măr 18 zile
0,14 % (1,4 l/ha in 1000 l apa) - păr
DAGONIS 31/12/2019 0,72 l/ha se aplică de la inceputul deschiderii 35 zile
mugurilor florali pâna la intrarea în pârg – măr
și păr
POL-SULPHUR 800 SC 31/12/2021 - 4,0-6,0 l/ha se aplică la avertizare cu prima 7 zile
aplicare înainte de înflorit - măr
FLOSUL 31/12/2021 7,5 l/ha - măr 3 zile
FONTELIS 14/12/2020 0,75 l/ha - măr 21 zile
POSTALON 90 SC 01/11/2021 0,8-1,0 l/ha (în 1500 l apa) 28 zile
SYSTHANE FORTE 31.05.2021 0,02% - măr 14 zile

IMPORTANT!
În cazul atacurilor puternice la mugurii florali, boala poate să producă pierderi
importante de producție.
24
Venturia pirina (Aderh)
Denumire populară: Pătarea cafenie și rapănul părului

Statut: este organism dăunător non-carantină; este prezent în România.
Plante gazdă: Părul cultivat (Pyrus communis) și alte specii ale genului Pyrus .
Simptome: Atacul se manifestă pe frunze, pedunculi florali ,sepale ,fructe și lăstari.
Pe frunze, apar pete măslinii cu aspect catifelat,care în condiții de umiditate ridicată,cresc, se
contopesc, putând acoperi porțiuni mari din suprafața acestora. (fig.1)
Atacul pe flori și pe fructele tinere poate fi deosebit de păgubitor, dacă vârful de infecție coincide cu
aceste fenofaze.
Atacul pe lăstari se manifestă în perioada când aceștia sunt în stadiul erbaceu, de la începutul lunii
mai până în septembrie, sub forma unor pete măslinii. În scurt timp stratul de suber din dreptul
petelor se ridică,formându-se vezicule mici,care crapă în partea superioară, dând astfel lăstarilor un
aspect caracteristic,răpănos. Lăstarii puternic atacați se usucă începând de la vârf.
Pe fructele tinere apar ca și pe frunze pete măslinii-negricioase,care în condiții de umiditate
atmosferică ridicată se extind,confluează,acoperind o mare parte din suprafața fructelor. (fig.2)
Fructele se deformează , apar crăpături în epidermă iar în pulpă se formează sclereide. Fructele
infectate nu rezistă la păstrare.
Fig.1. Simptom pe frunze Fig.2. Atac pe fructe

(www. forestryimages t.org) (www.forestryimages.org)
Mod de răspândire
Transmiterea bolii de la un an la altul este asigurată de frunzele atacate și căzute pe sol, lăstarii
atacați.
Conidiile diseminate de ploaie pe frunze și fructe germinează și produc infecții la temperaturi
cuprinse între 5 - 28º C.
Perioada critică pentru infecții este din momentul deschiderii mugurilor floriferi, la vârful sepalelor
și pe primele frunze tinere,care sunt mai susceptibile la infecție decât cele mature.
25/99
Măsuri preventive:
• se vor folosi pentru plantare soiuri rezistente la această boală
• se vor reduce sursele de infecție, prin îndepărtarea frunzelor și fructelor bolnave căzute pe sol,
acestea fiind distruse prin ardere
• ramurile uscate , rezultate în urma tăierilor de primăvară vor fi scoase din livadă
• se recomandă sterilizarea uneltelor folosite la tăieri ,la fiecare pom, pentru a evita inocularea bolii
la pomii sănătoși.
Măsuri curative :
cerificat pauza
omologare
VITRA 50 WP 31/01/2020 1,5-2,0 kg/ha( 2/4 tratamente pe sezon) NA*
ALCUPRAL 50 PU 22/06/2020 0,3% (4,5 kg/ha ìn 1500 l apà) - măr NA*
0,3% (3,0 kg/ha ìn 1000 l apà) - păr
ZEAMĂ BORDELEZĂ 14/06/2020 0,5% (7,5 kg/ha) prefloral -măr NA*
TIP MIF
SWITCH 62,5 WG 31/10/2019 0,8-1,0 kg/ha 3 zile
TOPSIN 500 SC 31/10/2019 0,14 % (2,1 l/ha în 1500 l apa) măr și păr 18 zile
THIOVIT JET 80 WG 31/12/2020 5-8 kg/ha în perioada BBCH 09-85,2/2 7 zile
tratamente/sezon la un interval de 7-14 zile,
DAGONIS 31/12/2019 1,2 l/ha – măr și păr 35 zile
MERPAN 80 WDG 31/07/2020 0,15% (2,25 kg/ha in 1500 L apa) –măr 28 zile
2,0 kg/ha in 1000 L apa - păr
CAPTAN 80 WDG 31/07/2020 0,15% (2,250 kg/ha) - măr 28 zile
AIRONE SC 31/01/2020 2,5 l/ha,se aplică toamna BBCH91-97 (căderea 21 zile
(deschiderea mugurilor- sfârşitul înfloririi),
BADGE 31/01/2020 2,5 kg/ha, se aplică toamna BBCH91- 21 zile
97(căderea frunzelor) şi primăvara BBCH03-65
(deschiderea mugurilor- sfârşitul înfloririi
BRAVO 500 SC 31/10/2019 0,15% se aplică la BBCH65 - par 60 zile
0,25% (2,5 l/ha) - măr
TOLEDO/BOUNTY 31/08/2020 0,017 - 0,250 l/ha, se aplică la apariţia bolii sau 14 zile
la avertizare(BBCH 65-79), dacă este nacesar
tratamentul se repetă la 7-14 zile – măr și păr
DELAN PRO 31/05/2022 2,5 l/ha - măr și păr 35 zile
VONDOZEB 75 DG 31/01/2020 0,2%, 28 zile
DIFCOR 250 EC 31/12/2019 0,15 l/ha 14 zile
SCAB 480 SC 31/07/2019 3,125 l/ha 21 zile
SCAB 80 WG 30/07/2019 1,88 kg/ha 21 ZILE
FABAN 500 SC 30/04/2020 1,2 l/ha 56 ZILE
„ *’’ - neaplicabil
IMPORTANT!
Fructele de păr atacate de rapăn nu mai au valoare comercială și adesea nu se mai pot consuma.
}N
26/99
Agrobacterium rhizogenes
Denumire populară: cancerul fibros al pomilor fructiferi
Statut : este organism non-carantină; este prezent în România
Plante gazdă: Malus Mill., Pyrus L., Cydonia Mill. etc
Simptome:
Organe atacate: rădăcini, zona coletului, pe trunchi (la punctul de sudură altoi – portaltoi) .
➢ pe rădăcinile mai groase (fig. 2), pe colet sau pe trunchi la punctul de sudură altoi – portaltoi
(fig.1) se dezvoltă tumori (fază confundată cu Agrobacterium tumefaciens). Mai târziu din
aceste tumori se formează numeroase rădăcini subțiri, fibroase, care formează smocuri foarte
dese. Rădăcinile fibroase sunt la început subțiri, moi, apoi se lemnifică și devin tari.
Fig.1. Atac pe tulpină Fig. 2. Atac pe rădăcină

http://www.bctfpg.ca/pest_guide/info/94/ https://projects.ncsu.edu/cals/course/pp728
Mod de răspândire:
Bacteriile supraviețuiesc în sol de la un an la altul și se răspândesc odată cu solul de pe rădăcinile
pomilor, dar și cu ajutorul uneletelor folosite la cizelarea rădăcinilor înainte de plantare.
Penetrarea bacteriilor se face numai prin răni. Infecțiile se produc când temperatura solului este în
jur de 28°C și umiditatea solului de aproximativ 75% (dezvoltarea rădăcinilor fibroase este foarte
puternică la 24°C și umiditatea solului de 90%).
Factorii favorabili evoluției bolii sunt: vremea caldă și umedă, terenurile invadate de insecte care
produc răni rădăcinilor și perioadă de creștere activă a organelor infectate.
Măsuri de management:
Măsuri preventive:
• bacteria se răspândește de la o plantă la alta prin unelte, utilaje, dăunatori și plante infectate
(folosite la plantare);
• se recomandă folosirea altoilor și portaltoilor sănatoși, în pepinierele și în plantațiile furnizoare de
ramuri altoi trebuie aplicate tratamente chimice pentru menținerea unei stări de sănătate
27/99
corespunzătoare a pomilor, precum și utilizarea la altoire a portaltoilor toleranți față de
Agrobacterium rhizogenes;
• se recomandă amplasarea plantațiilor pe terenuri ușoare, care 3-4 ani au fost cultivate cu graminee
sau lucernă;
• dezinfectarea solului și acidifierea lui;
• distrugerea faunei dăunătoare din sol;
• înainte de plantare trebuie făcută inspecția plantelor, exemplarele care prezintă simptome de cancer
fibros trebuie eliminate și arse în locuri special amenajate departe de plantație;
• îndepărtarea tumorilor și rădăcinilor fibroase este o practică incorectă, deoarece boala fiind
sistemică, determină apariția unor noi simptome după un anumit tip;
• mocirlirea rădăcinilor plantelor înainte de plantare în mocirlă în care s-a adăugat sare potasică 1%
și clorură de var 0.4%;
IMPORTANT!
In primele 2 luni tumorile de Agrobacterium tumefaciens și cele de Agrobacterium rhizogenes
nu se pot deosebi, diferențele apar după această perioadă, când tumorile încep să producă
rădăcini fibroase.
28/99
FIȘĂ FITOFANITARĂ
Agrobacterium tumefaciens
Denumire populară : cancerul bacterian al pomilor fructiferi
Statut : este organism non-carantină; este prezent în România
Plante gazdă: Malus Mill., Pyrus L., Cydonia Mill. etc
Simptome:
Organe atacate: rădăcini, zona coletului, trunchi .
Pe rădăcini, în zona coletului sau pe trunchi se dezvolta tumori, la început albicioase, mai
puțin consistente, care apoi se lignifică. Tumorile sunt tari, fiind formate din mai multe țesuturi
vasculare. Celulele care alcătuiesc tumoarea sunt hipertrofiate, deformate sau foarte mici (fig.1).
Țesuturile tumorale au un metabolism diferit față de cel al țesuturilor sănătoase.
Tumorile (gale, excrescențe) au mărimi, forme și consistențe diferite, cu suprafață rugoasă,
de multe ori asemănătoare inflorescențelor de conopidă (fig.2). Caracteristic pentru această
bacterioză este apariția tumorilor secundare (metastaze), la oarecare distanță de tumoarea primară,
de obicei formându-se deasupra tumorii principale.
Cancerul bacterian poate provoca apariția de epinastii ale frunzelor și inhibarea mugurilor
laterali. Uneori tumorile generează formațiuni cu organizare rudimentară, asemănătoare unor
organe ca frunze, muguri, lăstari, rădăcini, numite teratoame.
Fig.1. Atac pe tulpină Fig. 2. Atac pe rădăcină

https://botanistii.ro http: //emaze.com
Bacteriile supraviețuiesc în:
- rizosferă folosind nutrienții exudați din țesuturile rădăcinilor;
- în sol de la 5 luni până la 2 ani, uneori mai mult, în funcție de tipul solului, de pH, umiditate,
temperatură, raportul C/N și de planta cultivată ( condiții optime pentru supraviețuirea
bacteriei în sol sunt la temperaturi de 8°C, umiditatea de 25-50%, pH slab alcalin și un raport
mai ridicat de C/N.
Bacteriile pătrund în plante prin răni iar cele virulente produc tumorile caracteristice. Rana este
esențială în procesul de tumorogeneză.
Perioada de incubație a bolii este influențată de: specie, vârsta plantei, condiții climatice
(temperatura optimă pentru dezvoltarea cancerului fiind de 22-30°C și umiditatea de 80%
29/99
- temperaturile peste 30 și sub 8°C inhibând dezvoltarea tumorilor). Lumina are un efect inhibitor,
tumorogeneza fiind favorizată de o perioadă de întuneric după inoculare.
Masuri preventive
• bacteria se răspândește de la o plantă la alta prin unelte, utilaje, dăunatori și plante infectate (la
plantare).
• se recomandă folosirea altoilor și portaltoilor sănatoși, în pepiniere și în plantații furnizoare de
ramuri altoi trebuie aplicate tratamente chimice pentru menținerea unei stări de sănătate
corespunzătoare a pomilor, precum si utilizarea la altoire a portaltoilor toleranți față de
Agrobacterium tumefaciens;
• se recomandă amplasarea plantațiilor pe terenuri ușoare, care 3-4 ani au fost cultivate cu graminee
sau lucernă;
• dezinfectarea solului și acidifierea lui;
• distrugerea faunei dăunatoare din sol;
• înainte de plantare trebuie făcută inspecția plantelor, exemplarele care prezintă simptome de cancer
bacterian trebuie eliminate și arse în locuri special amenajate departe de plantație;
• îndepărtarea tumorilor este o practică incorectă, deoarece boala fiind sistemică, determină apariția
unor noi tumori după un anumit tip;
• mocirlirea rădacinilor plantelor înainte de plantare în mocirlă în care s-a adăugat sare potasică 1%
și clorură de var 0.4%;
IMPORTANT! Specile de semințoase sunt relativ sensibile la Agrobacterium tumefaciens,

boală care face pagube în toate țările cultivatoare de pomi fructiferi datorită frecvenței
mari din livezi.
30/99
Pseudomonas syringae pv. syringae van Hall
Denumire populară: arsura bacteriană comună a mărului și părului
Statut: nu este organism dăunator de carantină; prezent în România
Plante gazda: Pseudomonas syringae pv. syringae nu prezintă specificitate de gazdă, putând infecta
o gamă largă de specii. Există peste 50 de patovari.
Simptome:
Boala se manifestă pe toate organele aeriene ale plantei.
Pe frunze
- nervurile frunzelor se înnegresc (mai ales la păr);
- în zonele internervuriene apar pete brune, ce confluează și ocupă întreaga suprafață a
limbului;
- în final frunzele se usucă în întregime dar nu cad, rămânând atârnate pe ramuri.
Florile
- se brunifică și se ofilesc ca și când ar fi distruse de înghețuri târzii;
- mugurii florali o dată desfăcuți se brunifică și se prăbușesc (fig. 1);
- pe peduncul (după înflorire) apare o necroză urmată de arsura florilor.
Pe fructe
- bolala se manifestă în toate etapele de dezvoltare;
- apar pete nedefinite circulare sau neregulate, usor scufundate, la început de culoare verde
intens, apoi brun deschis (fig. 2);
- fructele bolnave pot să rămînă atașate de ramuri.
Pe lăstarii tineri
- în jurul locului unde s-a produs penetrarea bacteriei, apar leziuni sub formă de striuri brune,
care pot să încercuiască lăstarul, situație în care, toată partea superioară se usucă.
Pe ramurile bătrâne și trunchi
- boala se maifestă mai ales în jurul nodurilor prin leziuni întinse, puțin cufundate și bine
determinate de țesuturile sănatoase, uneori evoluând în ulcerații.
Fig. 1 Simptome pe flori Fig. 2 Simptome pe fructe

(https://pnwhandbooks.org) (https://www.forestryimages.org)
31/99
• material săditor;
• instrumente de lucru;
• resturi vegetale;
• floră epifită;
• ulcerațiile din timpul înfloritului (sursă primară de inocul).
Măsuri preventive:
• utilizarea de material de plantare sănătos;
• îndepărtarea (tăierea ramurilor bolnave la 50-70 cm mai jos de leziuni) și distrugerea prin
ardere a țesuturilor afectate;
• instrumentele cu care se execută tăierile se vor dezinfecta după fiecare pom, cu hipoclorit de
sodiu.
Măsuri curative: combatere chimică cu urmatoarele produse:

cerificat pauza
omologare
VITRA 50 WP 31/01/2020 1,5-2,0 kg/ha( 2/4 tratamente pe sezon) NA*
ALCUPRAL 50 PU 22/06/2020 0,3% (4,5 kg/ha ìn 1500 l apà) - măr NA*
0,3% (3,0 kg/ha ìn 1000 l apà) - păr
ZEAMĂ BORDELEZĂ 14/06/2020 0,5% (7,5 kg/ha) prefloral -măr NA*
TIP MIF
BADGE WG 31/01/2020 2,9 kg /ha, se aplică toamna la căderea 21 ZILE
frunzelor şi primăvara la deschiderea
mugurilor sfârsitul înfloririi.
AIRONE SC 31/01/2020 2,5 l/ha,se aplică toamna BBCH91-97 (căderea 21 zile
(deschiderea mugurilor- sfârşitul înfloririi),
Monitorizarea reziduurilor urmăreşte sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din produsele

agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor maxime
admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.
IMPORTANT!
Pseudomonas syringae pv. syringae prezintă simptome asemănătoare cu cele produse de
bacteria Erwinia amylovora (focul bacterian al rozaceelor).
32/99
Apple mosaic virus (ApMV)
Denumire populară : Virusul mozaicului mărului
Statut: organism dăunator non- carantină, prezent în România.
Plante gazdă: Infecții naturale cu acest virus s-au găsit la măr (Malus domestica), prun (Prunus
domestica), cais (P.armeniaca), alun (Coylus), zmeur (Rubus), castan (Aesculus), trandafir (Rosa
spp.) și mesteacăn (Betula spp).
Simptome:
La măr, pe frunzele pomilor infectați apar împestrițări , pete de formă și mărimi diferite, linii și
benzi distribuite neregulat pe suprafața limbului, sau benzi localizate în lungul nervurilor, de
culoare verde deschis, galbenă, crem sau aproape albă. Suprafața limbului este ușor deformată sau
rugoasă.
Vara, în cadrul petelor clorotice , apar puncte necrotice , iar spre sfârșitul verii , frunzele cu
simptome grave se îngălbenesc și cad. Comparativ cu puieții infectați în pepinieră care se
îngălbenesc aproape complet, pomii bătrâni din plantații manifestă simptome mai puțin evidente.
În cazul tulpinilor severe, o mare parte din frunzele pomilor bolnavi prezintă pete verzi – deschis
sau aproape albe, în timp ce tulpinile slabe se manifestă ocazițional prin pete clorotice. La soiurile
foarte sensibile , suprafața fructelor este rugoasă și prezintă pete verzi deschis de intensități diferite.
Simptomele foliare sunt mai grave la temperaturi de 18-220C și sunt mascate la 26-300C.
Simptomele produse de Apple mosaic virus pe frunzele și fructele de măr

http://www.google.com/url?sa http://utahpests.usu.edu/ipm/notes_ag/
https://articles.extension.org/pages/
fruit/apple-mosaic-virus 60342/apple-mosaic-virus
În pepiniere și plantațiile intensive, boala se poate răspândi prin concreșterea naturală a rădăcinilor
pomilor sănătoși și bolnavi. La măr, s-au observat, puieți foarte tineri cu simptome de mosaic,
33/99
probabil infectați din sămânță. După Fulton (1985), este posibil ca virusul să nu se transmită prin
sămânță ci prin polen la planta polenizată.
Principala cale de transmitere a virusului în natură este producerea și comercializarea materialului
săditor infectat.
Măsuri de management :
Măsuri preventive:
• răspândirea virusului pe cale naturală fiind redusă, folosirea materialului liber de virusuri
este o măsură practică de prevenire la toate speciile susceptibile.
• în cazul unor meri foarte sensibili infectați cu tulpini grave, coroana acestora poate fi
refăcută prin supraaltoirea lor cu material din aceleași soiuri infectat cu tulpini slabe.
• simptomele mozaicului mărului au putut fi complet suprimate prin injectarea pomilor
bolnavi cu Ribavirin.
• eliberarea plantelor de virus este posibilă prin regenerarea lor din culturi meristematice,
prin termoterapie cu aer cald ( 4 săptămâni la 37oC) sau menținerea lăstarilor lemnificați
în apă caldă, timp de 30 minute la 47oC sau 15 minute la 50oC.
IMPORTANT: La soiurile sensibile, mozaicul mărului poate produce scăderi de producție

de până la 40%.
34/99
Apple chlorotic leaf spot virus(ACLSV)
Denumire populară: Virusul pătării clorotice a mărului
Statut : organism dăunător non-carantină, prezent în România

.
Plante gazdă: pomi fructiferi, în special mărul, părul, gutuiul, prun , cais, piersic, cireș, vișin, dar
și la specii sălbatice, păducel și porumbar.
Simptome: La măr, unele soiurilor pot fi infectate fără a manifesta simptome externe evidente, deși
producția lor este semnificativ redusă. La alte soiuri virusul produce pete clorotice, cloroze, piticire
și declin. Datorită temperaturilor ridicate aceste pete se pot brunifica (Fig.1), iar în unele cazuri
nervurile se pot îngălbeni.
La păr, virusul produce mozaicul inelar al părului (pear ring pattern mosaic). În prezent această
boală este răspîndită în majoritatea țărilor europene. În România a fost identificat în diferite
pepiniere la soiurile: Curé, Abatele Fetel și Untoasa Hardy. La soiurile de păr sensibile, (Beureé
Hardy, Beureé d’Anjou, Conference, Marine, Neue Poiteau, Passacrassana ) frunzele pomilor
infectați manifestă la scurt timp după pornirea în vegetație, inele neregulate, pete sau linii verzi
deschise sau galbene-verzui (Fig.2), care în cazul tulpinilor mai virulente sau în prezența infecțiilor
complexe, sunt însoțite de pete necrotice de culoare roșie sau cenușie. Soiurile mai puțin sensibile
(Bocs Flachenbirne, Clapps Liebling, Wiliam Christ ș.a) manifestă simptome pe unele frunze,
constând în inele sau benzi de culoare verde deschis mai puțin evidente.
Fig.1 Simptome de ACLSV pe frunze și fructe de măr Fig.2 Simptome de ACLSV pe frunze de păr
(Foto: https://www.nexles.com) ( Foto: https://www.cabi.org/isc/datasheet/6077)
Manifestarea bolii este mult influențată de condițiile de mediu, temperaturile ridicate și uscăciunea
ducând la accentuarea simptomelor.
La gutui, virusul produce mozaicul inelar al gutuiului (quince ring patern mosaic) și se
caracterizează prin apariția unor inele și benzi evidente de culoare verde deschis sau gălbui pe
suprafața frunzelor.
35/99
Mod de răspândire :
Virusul se transmite prin:
• altoire
• comercializarea soiurilor de pomi și a clonelor de portaltoi infectate.
1. Măsuri preventive:
• folosirea pentru plantare a unui material săditor liber de virusuri;
• altoii și portaltoii să provină de la clone testate ca fiind libere de acest virus.
IMPORTANT !
Virusul pătării clorotice a mărului atacă și speciile de sâmburoase:
- la prun produce următoarele boli: crăparea scoarței prunului, mozaicul linear al prunului și
pseudo-vărsatul prunului;
- la cais produce bolile cunoscute sub numele de rozeta caisului și pseudo-varsatul caisului;
- la piersic produce boala denumită marmorarea adâncită verde închis a piersicului;
- la cireș și vișin produce boala denumită necrozarea fructelor.
36/99
Adoxophyes orana (Fischer von Rösslerstamm)
Denumire populară: viermele pieliței fructelor
Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.
Plante gazdă: specie polifagă, preferă mărul, părul, cireșul, caisul, piersicul, prunul, coacăzul negru.
Descriere
Adultul: o molie mică, cu zbor crepuscular, cu anvergura aripilor de 1,5-1,7 cm la mascul și de 1,7-
2,2 cm la femelă: Prezintă dimorfism sexual pronunţat, masculul are aripile anterioare de culoare
galben-ocru cu desene brun-roșcate iar cele posterioare colorate în cenușiu-gălbui, în timp ce aripile
anterioare ale femelelor sunt brune-negricioase cu desene mai puțin distincte, iar cele posterioare
sunt cenușiu-brune (fig.1).
Oul: lenticular, cu diametrul de 3-10 mm. Ouăle sunt dispuse câte 30-40 bucăți în ooplăci de culoare
galbenă ca lămâia.
Larva: omida are 1,8-2 cm lungime, culoarea corpului galben-verzuie, verde măslinie sau verde
închis cu mici negi de culoare brun-gălbuie de-a lungul corpului, iar capsula cefalică de culoare
brun-închisă în primele stadii capătă apoi în ultimul stadiu culoare brun deschis.
Pupa: are circa 1cm lungime și este de culoare brună.
Fig.1. Adulţi (https://www7.inra.fr) Fig. 2 Simptom pe fruct (https://www7.inra.fr )
Simptome: primăvara devreme în perioada de dezmugurit și buton roz, se pot observa în coroanele
pomilor, pe mlădițele în creștere cuiburi din frunzele extremităților unite printr-un fir mătăsos la
adăpostul cărora larvele rod muguri, inflorescențe și frunze. Frunzele sunt roase neuniform, iar mai
târziu larvele consumă pielița fructelor, protejate de frunzele trase și unite de fructe cu ajutorul
firelor de mătase. Epiderma este roasă pe suprafețe mari în ramificații neregulate pornite de la
cavitatea pedunculară sau din punctul de contact cu alte organe (fig. 2). Fructul se cicatrizează rău,
fără a produce o nouă epidermă. În perioada recoltatului larvele se află în cavitatea pedunculară, sub
o rețea de mătase și astfel ajung în depozite unde își continuă hrănirea. Dăunătorul se poate răspândi
prin curenții de aer ce transportă larvele neonate, suspendate de fire de mătase la pomii învecinați.
Biologie: are două generații pe an şi iernează ca larvă în stadiul al II-lea sau al III-lea adăpostite într-
un cocon mătăsos, în crăpăturile scoarței sau la baza mugurilor. Își reiau activitatea în aprilie, apoi
împuparea are loc în luna mai în organele atacate. Primul zbor are loc de la sfârșitul lunii mai până la
37/99
sfârșitul lunii iunie. Femelele depun ouăle pe fața frunzelor în grupe de 30- 100 (200-350
ouă/femelă). Larvele din prima generație de vară se dezvoltă de la sfârșitul lui iunie până la sfârșitul
lunii iulie. Perioada de nimfă durează 10-15 zile. Cel de-al doilea zbor are loc în funcție de condiţiile
climatice între sfârșitul lui iulie şi septembrie.
Măsuri preventive
• toaletarea livezilor după recoltat și amplasarea brâielor capcană pe trunchiuri pentru atragerea
larvelor care hibernează;
• în primăvară îndepărtarea brâielor și văruirea trunchiurilor pomilor;
• în vegetație urmărirea apariției cuiburilor de frunze răsucite și îndepărtarea lor;
• amplasarea capcanelor cu feromon specific ATRARET, pentru capturarea adulților și stabilirea
măsurii curative cu cea mai mare eficiență;
• verificarea recoltei înainte de depozitare pentru a diminua pagubele din timpul depozitării;
• controlul prefloral al inflorescențelor pentru depistarea larvelor hibernante, odată cu tăierile de
fructificare sau de conducere a coroanelor;
Măsuri curative
→metode biologice: controlul biologic cu prădători, ex. Anthocoris sp., Forficula auricularia care
distruge ouă și larve, Coccinella septempunctata care se hrănește cu larve și paraziți naturali pentru
ouă și larve: Trichogramma sp.
→metode chimice prin aplicarea următorului produs de protecţie a plantelor:
cerificat pauza
omologare
AFFIRM OPTI 30/04/2025 2,0 kg/ha 7 zile
Promovarea bunelor practici agricole vine în sprijinul fermierilor având un rol important în
reducerea reziduurilor de pesticide din produsele agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor
IMPORTANT !
Calitatea și cantitatea fructelor este diminuată din cauza atacului produs de omizi. În
locurile de hrănire se creează condiţii favorabile pentru dezvoltarea unor infecţii cu ciuperci
sau bacterii şi fructele atacate nu se pot păstra.
38/99
Anthonomus pomorum L.
Denumire populară: gărgăriţa florilor de măr
Plante gazdă: atacă mărul cultivat şi sălbatic, uneori părul şi păducelul.
Descriere
Adult: corp de culoare brun-negricioasă, acoperit cu pubescență fină şi deasă, de culoare brun-
cenuşie, cu o lungime de 4,5-5 mm şi o bandă transversală, oblică, de culoare gri pe partea
posterioară a elitrei. Antenele şi picioarele sunt brune-roşcat, iar femurele prezintă câte un pinten
puternic (fig.1).
Ou: oval, de culoare albă, lung de 0,7 mm şi lat de 0,5 mm.
Larva: de tip curculionid, cu dimensiuni cuprinse între 6 și 8 mm la completa dezvoltare, capul
negru şi fără picioare (fig. 2).
Pupa: 4-5 mm lungime, de culoare gălbuie.
Fig.1. Adult (http://www.agroatlas.ru) Fig.2. Larva (https://www.ahw.me)
Simptome: adulţii hibernanţi rod mici cavităţi în mugurii foliari şi floriferi, care se usucă, în timp ce
noii adulţi atacă frunzele rozând una din epiderme şi parenchimul, atacul acestora nefiind periculos.
Larvele se dezvoltă în interiorul bobocilor florali, consumând pistilul, anterele, iar în urma atacului
bobocii nu se mai deschid, se brunifică, se usucă şi rămân ataşaţi de ramuri, fenomen cunoscut sub
denumirea de „cuişoare”.
Biologie: are o generaţie pe an şi iernează ca adult imatur, mai ales în crăpăturile scoarţei trunchiului
şi a ramurilor groase şi mai rar sub covorul de frunze de la baza trunchiului pomilor. Apariţia
adulţilor are loc între mijlocul lunii februarie și începutul lunii aprilie, când temperatura medie
39/99
zilnică este de cel puțin 9°C pentru câteva zile. Timpul de apariție poate varia de la o zonă la alta, în
funcție de diferențele de microclimat.
După apariţie, timp de 8-12 zile, gărgăriţele se hrănesc pe seama mugurilor vegetativi şi florali ai
soiurilor precoce, desfăşurând o activitate diurnă, iar în timpul nopţii se retrăg în locuri adăpostite.
După copulaţie, pentru depunerea ouălor femela roade un orificiu pe partea laterală a mugurilor
florali, aflaţi în faza premergătoare deschiderii, orificiul ros fiind apoi astupat cu o secreţie care în
contact cu aerul se întăreşte. Femela depune 1-2 ouă pe zi, iar în total până la 40 de ouă, într-un
interval de 5-6 săptămâni. Eclozarea larvelor are loc în ultima decadă a lunii aprilie sau prima
decadă a lunii mai, iar larvele apărute se dezvoltă în bobocii florali. Dezvoltarea stadiului larvar
durează 2-4 săptămâni, în funcţie de condiţiile climatice, iar la completa dezvoltare larvele se
transformă în pupe, în interiorul bobocului floral atacat. Noii adulţi apar în a doua jumătate a lunii
mai, se hrănesc cu frunze, apoi se retrag în diapauză estivală, care se continuă în toamnă cu cea de
iarnă.
Metode preventive
→metode agrofitotehnice: tăierea ramurilor uscate, răzuirea scoarţei tulpinilor şi ramurilor groase
pentru îndepărtarea adulţilor hibernanţi.
Măsuri curative
→ metode mecanice:
-utilizarea brâielor capcană din carton gofrat în prima jumătate a lunii mai, când insectele se
adăpostesc în perioada de estivaţie;
- scuturarea gărgăriţelor pe prelate, în cursul dimineţilor, în perioada umflării mugurilor, din 2 în 2
zile timp de 2-3 săptămâni.
→metode biologige: utilizarea speciilor entomofage, pentru reducerea densităţii populaţiilor

dăunătorului, cele mai importante fiind insectele prădătoare: Anthocoris nemorum L., Thanasimus
formicarius L. şi himenoptere parazitoide (Scambus pomorum Ratz, S. colobatus Grav.
(Ichneumonidae), Bracon intercessor Nees., B. minunator F., (Braconidae), Habrocytus grandis
Wel. (Pteromalidae).
→metode chimice prin aplicarea următoarelor produse de protecţie a plantelor:

cerificat pauza
omologare
POLECI 31/10/2019 30-50 ml/hl apa (0,03-0,05 %) - măr 3 zile
CALYPSO 480 SC 30/04/2020 0,3 l/ha (0,02%) 14 zile
40/99
Aphis pomi (De Geer)
Denumire populară: păduchele verde al mărului
Plante gazdă: specific pentru măr, sporadic la păr, gutui, păducel, moşmon, scoruş.
Descriere
Adult: forma apteră (fără aripi) are 1,5-2 mm lungime, corpul piriform, de culoare verde gălbui, cu
capul verde sau brun. Antenele sunt gălbui şi mai scurte decât corpul, iar corniculele sunt negre.
Picioarele au culoare verzuie, cu vârful femurului, tibiile şi tarsele negre (fig.1). Forma aripată are 2-
2,5 mm lungime, protoracele şi abdomenul de culoare verde. Capul, corniculele, cauda, tarsele, baza
tibiilor şi a femurelor sunt negre sau fumurii. Antenele, sunt de asemenea negre, cu excepţia
antenelor 3 şi 4, care sunt galbene.
Ou: verde la depunere şi negru-lucios ulterior.
Larva: mai mică decât adultul, de culoare verde-gălbui (fig. 1).
Fig 1. Larve şi adult nearipat (https://www6.inra.fr)
Simptome: păduchii colonizează lăstarii şi partea inferioară a frunzelor. Din cauza înţepăturilor,
frunzele se răsucesc, se îngălbenesc şi cad prematur. De asmenea, lăstarii au o creştere redusă,
vârfurile răsucite, fructele sunt pipernicite şi nu mai formează muguri de rod pentru anul viitor. În
urma hrănirii, păduchii lasă pe organele infestate dejecţii dulci pe care se dezvoltă ciuperca
Capnodium salicinum. Pe frunze, acest lucru poate împiedica fotosinteza, afectând astfel
randamentul fotosintetic, iar fructele devin inestetice şi au valoare de piaţă redusă.
Biologie: are 8-12 generaţii/an. Iernează în stadiul de ou de rezistenţă depus pe lăstarii subţiri.
Eclozarea larvelor are loc în fenofaza de umflare a mugurilor de rod şi durează 6-8 zile. După o
scurtă perioadă de hrănire, larvele se dezvoltă şi apar femelele fundatrix aptere (mătci), care în urma
înmulţirii partenogenetice dau naştere la câte 30-40 de larve, care în 10-15 zile se transformă în
femele fundatrigene aripate şi nearipate, care continuă înmulţirea partenogenetică. Femelele aripate
41/99
asigură răspândirea dăunătorului de la un pom la altul sau de la o parcelă la alta. La sfârşitul verii
între virginogenele aptere apar formele sexupare aripate, care dau naştere la cele 2 sexe. După
copulaţie, femelele acestei forme depun câte un ou de rezistenţă.
Măsuri curative:
→ metode fizice: formarea de benzi de buruieni între rândurile de pomi, pentru a încuraja
dezvoltarea populațiilor dușmanilor naturali ai afidelor.
→ metode biologice: utilizarea duşmanilor naturali aparţinând familiilor: Chrysopidae,
Cecidomyiidae, Coccinellidae și Syrphidae.
cerificat pauza
omologare
MOVENTO 100 SC 30/04/2025 1,875 l/ha, maxim 2 tratamente/sezon la un 21 zile
interval de 14 zile, intervalul fenologic cuprins
între sfârşitul înfloritului până la începutul
colorării fructelor (BBCH 69-81) – măr și păr
FASTER DELTA 31/10/2019 0,45 l/ha - măr 7 zile
DELTAGRI 31/10/2019 0,45 l/ha - măr 7 zile
MOSPILAN 20 SG/ 01/03/2020 0,300 kg/ha – măr și păr 14 zile
KRIMA 20 SG
DECIS 25 WG 31/10/2019 0,045 kg/ha (0,003%) 7 zile
IMPORTANT!
Pagube mari se înregistrează în pepiniere unde este stânjenită creşterea puieţilor,
producându-se deformarea şi uscarea lăstarilor.
Atacuri mari se înregistrează în fenofaza de creştere intensă a lăstarilor, care corespunde
cu perioada mai-iulie.
42/99
Archips rosana (Linnaeus)
Denumire populară: molia porumbarului
Plante gazdă: specie polifagă, preferă mărul, părul, coacăzul şi păducelul
Descriere
Adult: prezintă dimorfism sexual, femela având aripile anterioare de culoare cenușie cu pete și linii
brune, cu vârfurile exterioare galben-portocaliu (fig. 1), în timp ce masculul este mai mic, cu desenul
de pe aripile anterioare, mai bine conturat, sub forma unei benzi transversale închise la culoare pe un
fond bruniu (fig. 2). Anvergura aripilor este de 18-22 mm la femelă și de 14-19 mm la mascul.
Aripile posterioare sunt cenușii.
Ou: este oval, depus distinct împreună cu alte 20-80 de ouă în ooplăci plate, de culoare verzuie.
Larva: are la completa dezvoltare o lungime de 18-20 mm, culoarea corpului translucidă, de la
verde palid până la verde-măsliniu închis. Capul și pronotul sunt de culoare brună-închis uneori
verzui.
Pupa: are 10-12 mm lungime, este fusiformă şi de culoare galbenă-maronie.
Fig. 1. Femelă Fig. 2. Mascul Fig. 3. Simptom pe ramură de păr

(http://www.ukmoths.org.uk/) (https://www7.inra.fr) (https://www7.inra.fr)
Simptome: Prezența frunzelor răsucite în formă de țigară (fig. 3), a inflorescențelor înfășurate cu
fire de mătase și adâncituri largi ce deteriorează suprafața fructelor în curs de dezvoltare sunt indicii
ale prezenței dăunătorului. În timpul hrănirii, larva țese fire mătăsoase în jurul organelor atacate:
boboci florali, frunze și pulpa fructelor. Mugurii terminali sunt adesea cei mai atacați.
Biologie: are o generație pe an şi iernează în stadiul de ou. Primele larve eclozează în aprilie, iar
omizile se observă în aprilie-mai pe foliaj și butoni florali. Dezvoltarea larvelor durează 25-60 de
zile. Împuparea are loc în locurile de hrănire, în funzele rulate începând cu luna iunie timp de 8-14
zile. Adulţii apar de la sfârșitul lui iunie până la sfârșitul lui august. Zborul lor are loc în amurg și
sunt atrași de lumină. Fecunditatea medie este de 100-150 de ouă. Ouăle sunt depuse în august-
septembrie, într-un strat, în grupe de 20-80 de ouă, în ooplăci, pe coaja netedă a părții inferioare a
trunchiului la o înălțime de 7-27 cm de la sol, sau în punctul de ramificație a șarpantelor.
Măsuri preventive:
• toaletarea livezilor după recoltat și eliminarea scoarței vechi din partea inferioară a trunchiurilor;
43/99
• in timpul tăierilor de fructificare sau de conducere a coroanelor, se vor controla șarpantele și
trunchiurile în scopul depistării și îndepărtării ooplăcilor, și se vor elimina ramurile vechi și
bolnave;
• văruirea trunchiurilor în primăvară;
• în vegetație îndepărtarea și distrugerea omizilor și a cuiburilor de frunze răsucite specific;
• amplasarea capcanelor cu feromoni pentru captura adulților și stabilirea în funcție de capturi a
măsurii curative cu cea mai mare eficiență;
Măsuri curative
→metode biologice: prin atragerea prădătorilor naturali, precum viespile parazite din familia
Ichneumonidae, muştele din familia Tachinidae, păsările şi ploşniţele răpitoare sau cu compuși care
conțin Bacillus thuringiensis.
- utilizarea capcanelor de feromoni pentru monitorizarea nivelului populaţiei insectei, prognoza
apariţiei și dezorientarea adulților în perioada de împerechere.
→metode chimice prin aplicarea următorului produs de protecţie a plantelor:

cerificat pauza
omologare
AFFIRM OPTI 30/04/2025 2,0 kg/ha (maxim 3 tratamente pe sezon la 7 zile
interval de 7 zile).
IMPORTANT !
Este un dăunător important pentru măr, păr, trandafir și coacăz negru.

Prezența lui în plantaţii are ca efect deteriorarea și căderea prematură a fructelor, curbarea
și deformarea frunzelor, creșterea redusă a pomilor și reducerea randamentului plantației.
44/99
Ceresa bubalus Fabricius
Denumire populară: cicada gheboasă
Plante gazdă: dăunătorul este polifag, atacă şi seminţoasele
Descriere
Adult: 8-10 mm lungime, femelele fiind puţin mai mari decât masculii. Corpul este de culoare verde
intens sau cenuşiu închis, complet acoperit de un pronot puternic bombat, prelungit lateral de două
expansiuni curbate, iar posterior prezintă o carenă care acoperă o parte din aripi (fig.1). Aripile sunt
verzi, semitransparente, iar picioarele posterioare sunt adaptate pentru sărit.
Larva: de prima vârstă este de culoare albicioasă şi are corpul acoperit cu mai multe prelungiri
tegumentare spiniforme.
Oul: de culoare albicioasă, de 2-2,2 mm lungime.
Fig. 1. Femela (https:// frosera.ro) Fig. 2. Atac pe tulpină (https:// sanatateaplantelor.ro)
Simptome: femelele depun ouăle în scoarţa ramurilor de 2-3 ani, cu diametrul de 0,5-1 cm, într-o
incizie, în locul respectiv scoarţa se desprinde şi se formează crăpături care întrerup circulaţia sevei
(fig.2). La atacuri puternice (număr mare de ponte) ramurile nu mai fructifică normal şi se usucă. În
plus, inciziile crează porţi de pătrundere pentru diferiţi agenţi patogeni. În urma atacului larvelor,
frunzele devin roşii-violacee la început, apoi se brunifică şi se usucă.
Biologie: specie monovoltină, iernează în stadiul de ou, depus toamna în crestături efectuate cu
ovipozitorul de femelă în scoarţa tânără şi care rezistă până la -20°C. O femelă depune în medie 80-
100 de ouă, iar perioada ovipozitară durează 50-162 de zile. La sfârşitul lunii mai începe eclozarea
larvelor care cad pe sol şi caută plante cultivate sau spontane cu care se hrănesc. Larvele se
deplasează cu o viteză redusă, între 5-10 m/oră şi dacă pe o rază de 2-3 m în jurul plantei nu găsesc
plante pentru hrănire, acestea mor. Dezvoltarea larvară durează 70 zile, astfel în luna iulie apar noii
adulţi care la fel ca şi larvele se hrănesc cu seva plantelor atacate. Masculii ocupă vârful coroanei, în
timp ce femelele stau la baza acestora.
45/99
Măsuri preventive
- controlul atent al materialului săditor;
- sortarea şi eliminarea puieţilor infestaţi;
- menţinerea intervalului sau cultivarea cu graminee, liliacee, cucurbitacee pe care larvele nu se pot
hrăni sau dezvolta;
- îndepărtarea buruienilor din jurul pomilor.
Măsuri curative
→ măsuri biologice – prin utilizarea parazitului Polynema striaticorne
IMPORTANT !
Gradul de dăunare depinde de numărul de ouă/pom, de vârsta pomului şi de starea

fiziologică, dar şi de specie.
46/99
Contarinia pyrivora (Riley)
Denumire populară: țânțarul perelor.
Pante gazdă: specie monofagă (atacă doar speciile de păr): Pyrus sativa, P. pyraster, P. salicifolia.
Soiurile rezistente la atac sunt Anjou, Sekel și Lawrence.
Descriere
Adult: 2–4 mm lungime, de culoare brună-gălbuie-negricioasă, cu capul și toracele de culoare mai
închisă. Antenele și picioarele sunt lungi și au culoarea brun-negricioasă. Aripile anterioare sunt
dezvoltate, transparente, brunii. Abdomenul este galben și prezintă pe fiecare segment, dorsal și
ventral, câte o bandă dreptunghiulară lată, de culoare brună (fig.1).
Ou: este oval și pedicilat, de culoare albă.
Larva: este apodă și eucefală, iar la completa dezvoltare are dimensiunea corpului de 2,5–3 mm.
Fig.1 Femelă (https://www7.inra.fr) Fig. 2. Atac larve (https://www7.inra.fr)
Simptome: în mod obișnuit larvele se găsesc mai multe într-o floare, acestea înțeapă și sug sucul
celular din ovar apoi din pereții hipertrofiați ai ovarului transformat în fruct. Fructele atacate în
prima fază, încep să se dezvolte mai repede, apoi îşi încetează creșterea, se brunifică și cad. De
asemenea, fructele atacate sunt deformate, dure și fade la gust, multe din ele crapă, se strică sau se
usucă și cad înainte de a ajunge la maturitate. Fructul atacat în secțiune prezintă în mijlocul acestuia
un țesut moale, brunificat, în masa căruia se găsesc larvele (fig. 2).
Biologie: are o generație pe an şi iernează în stadiul de pupă în stratul superficial al solului din
livezi. Primii adulți apar la începutul lunii mai, în fenofaza de îmbobocire a pomilor. După copulație,
femelele depun ouăle în interiorul bobocilor florali nedeschiși, ouăle fiind depuse în grupe de câte 5-
30 într-un boboc floral, lipite de stamine și pistil. Într-un boboc floral pot depune ouă mai multe
47/99
femele astfel încât pot exista până la 100 de larve într-un fruct. Larvele apar la 4-5 zile de la
depunerea pontei, iar acestea se deplasează spre ovar unde încep să devoreze interiorul acestuia,
absorbind sucul celular rezultat prin zdrobirea țesuturilor. Din cauza înțepăturilor pereții ovarului se
hipertrofiază față de cele neinfestate. Spre sfârșitul lunii mai după 4-5 săptămâni de la ecloziune,
larvele încetează să se mai hrănească și migrează în sol unde pătrund la 3-5 cm adâncime, formează
un înveliș alb, ovoid, care se acoperă la exterior cu pământ. Transformarea în pupe are loc cu 15 zile
înainte de apariția adulților.
Măsuri preventive
• cea mai eficientă metodă de combatere constă în adunarea tuturor fructelor deformate înainte ca
larvele să le părăsească și distrugerea sau folosirea lor ca hrană la animale.
• săparea periodică sau cultivarea terenurilor din jurul pomilor.
Măsuri curative
→metode biologice utilizându-se paraziți și prădători, cum ar fi himenopterele: Inostema pyricola,
Inostema boscii, Platygaster lineatus, Prosactogaster lineata., Tridymus pyricola, Chamodon
apterus.
IMPORTANT!
Tratamentele chimice timpurii, aplicate în combaterea păduchelui din San José și a
viespii perelor, sunt eficace și împotriva țânțarului perelor.
48/99
Cydia pomonella Linnaeus
Denumire populară: viermele merelor
Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în Romania

Plante gazdă: dintre seminţoase preferă: mărul, părul şi gutuiul.
Descriere
Adult: are aripile anterioare alungite, de culoare cenușie, cu striuri transversale de culoare negru-
cenușiu, spre vârf cu o pată mare, în formă de semilună de culoare brună, mărginită de dungi
galbene-aurii. Aripile posterioare sunt brune-roşcate, cu reflexe arămii. Anvergura aripilor este de
15-22 mm, femela fiind mai mare decât masculul cu aproximativ 4 mm.
Ou: de formă elipsoidală, plat, are 1,15-1,38 mm lăţime şi 0,93-1,01 mm lungime.
Larvă: la completa dezvoltare măsoară 16-20 mm lungime, are culoarea corpului rozalie, capul şi
plăcile toracice brune şi pe fiecare segment prezintă negi negricioși (fig. 2).
Pupă: de culoare variabilă de la brună-gălbuie până la brun-închis, cu lungimea de 8-12 mm.
Fig.1. Adult (https://gd.eppo.int) Fig. 2. Larvă (https://gd.eppo.int)
Simptome: larvele primei generaţii atacă fructele tinere, iar cele din generaţia a doua fructele ajunse
la maturitatea de consum. Fructele atacate se recunosc după galeriile prezente în pulpa fructului,
pline de excremente şi resturi de hrană.
Biologie: iernează în stadiul de larvă într-un cocon mătăsos, în crăpăturile scoarței pomilor, sub
frunze căzute, în lăzile de depozitare, în depozitele de păstrare a fructelor sau alte adăposturi. Poate
dezvolta două generații pe an, uneori şi a treia incompletă. Primăvara, în luna aprilie are loc
împuparea, după care în luna mai apar fluturii primei generații, perioadă care poate coincide cu
fenofaza scuturării petalelor sau în alți ani cu perioada înfloritului. Zborul fluturilor este crepuscular
dar poate continua pe parcursul nopții în perioadele calde. După 5-6 zile de zbor are loc copulația și
apoi ponta. Ouăle sunt depuse izolat pe frunze, fructe sau lăstari, femela preferând suprafețele
netede. Incubația poate dura 6-13 zile după care larvele eclozează. Omizile neonate se deplasează
timp de 24-48 ore în căutarea fructelor, rozând porțiuni mici din pieliță, care cu timpul se
cicatrizează fiind predispuse atacului cauzat de unele bacterii și ciuperci. Pe măsură ce cresc pătrund
49/99
în fruct unde fac o galerie în direcția căsuţei seminale, consumând semințele. Într-un fruct se
dezvoltă o singură larvă. La completa dezvoltare larvele părăsesc fructele și se retrag în locuri
adăpostite unde își confecționează coconul pentru împupare. Fluturii din a doua generație apar în
lunile iunie-iulie și zborul se prelungește până în august. Femelele acestei generații depun ouăle pe
fructe foarte rar pe frunze. Activitatea larvară este similară cu a celor din prima generație. La
completa dezvoltare omizile părăsesc fructele și migrează către locurile de iernare, unde rămân în
diapauză până la primăvara următoare.
Măsuri curative
→metode mecanice:
- răzuirea trunchiului şi ramurilor mai groase de scoarţa exfoliată;
- instalarea de brâie-capcană în jurul trunchiului pomilor pentru capturarea larvelor;
- strângerea fructelor atacate și distrugerea lor.
→metode biologice:
- utilizarea viespilor parazite: Trichogramma embryophagum, Trichogramma cacoeciae,
Trichogramma evanescens, Pristomerus vulnerator.
- utilizarea capcanelor cu feromoni sexuali pentru capturarea adulţilor în vederea diminuării
nivelului populaţional, dar şi pentru avertizarea tratamentelor (1 capcană/ha, la distanţă de minimum
50 m între ele)
→metode chimice prin aplicarea următoarelor produse de protecţie a plantelor:
cerificat pauza
omologare
AFFIRM OPTI 30/04/2025 2,0 kg/ha 7 zile
IMIDAN 40 WG 31/07/2019 1,25kg/ha – 28 zile
FULGER 200 SL 30/04/2019 0,2 l/ha se aplica de la inceputul fazei de 14 zile
dezvoltare a fructelelor
PROTEUS OD 110 30/04/2020 0,75 l/ha - măr 14 zile
ZEBRA 31/12/2019 0,15 l/ha - măr 14 zile
SHERPA 100 EW 17/10/2021 0,30 l/ha - măr 14 zile
LASER 240 SC 30/04/2020 0,9 l/ha 7 zile
POLECI 31/10/2019 30 ml/hl 3 zile
KAISO SORBIE 5 EG 11/09/2019 0,015 %, 7 zile
NOVADIM PROGRESS 31/07/2019 1,125 L/ha (se aplică la avertizare) NA*
HARPUN 31/12/2019 1L/ha NA*
CORAGEN 30/04/2025 150 ml/ha 14 zile
RELDAN 22 EC 20/12/2021 2,0- 2,2 l/ha 21 zile
IMPORTANT !
Produce pagube însemnate în toate zonele țării. Fructele atacate nu au valoare comercială,
iar pagubele pot fi de 80-90% din totalul producției.
50/99
Dasineura pyri Bouché
Denumire populară: ţânţăruşul frunzelor de păr
Plante gazdă: părul (Pyrus sativa)
Descriere
Adult: culoare cafeniu-închis, pe spate prezintă patru rânduri de perişori de culoare galbenă, iar pe
parţile laterale ale abdomenului câteva linii roz. Lungimea corpului variază între 1-2,5 mm,
dimensiuni cu diferenţe mari, practic unii indivizi fiind de două ori mai mari (fig.1).
Ou: culoare alb-gălbuie.
Larva: culoare galben-deschis, cu lungimi cuprinse între 1-2,5 mm.
Fig. 1. Adult ( https:// www7.inra.fr) Fig. 2. Atac pe frunze (https:// bladmineerders.nl )
Simptome: frunzele atacate se deformează, se răsucesc din ambele părţi ale limbului spre centru,
către nervura principală, căpătând o formă aproape cilindrică asemănătoare unei ţigări (fig.2).
Biologie: are două generaţii pe an, una în aprilie-iulie şi cealaltă în iulie-aprilie. Adulţii din generaţia
a doua apar primăvara, în aprilie din larvele care au iernat în sol. Aceştia depun ouăle pe ramurile
tinere, respectiv pe partea superioară a frunzelor. După eclozare larvele migrează pe marginea
limbului frunzelor unde încep să se hrănească cu sucul proaspăt al acestora. La completa dezvoltare
migrează la baza pomului în sol şi se transformă în pupe de culoare galben-deschis, apariţia noilor
tânţari adulţi având loc după 16-20 zile.
Măsuri preventive
- aplicarea la timp a lucrărilor solului şi în vegetaţie permite dezvoltarea optimă a plantelor şi
determină suportarea atacului într-o manieră mai bună, prevenind astfel pagubele.
51/99
Măsuri curative
→ măsuri biologice prin utilizarea prădătorilor: ploşniţa Anthocoris nemorum, ţânţarul
Lestodiplosis pyri (parazit al larvelor) şi viespea Platygaster demades (parazit al ouălor).
→ măsuri chimice prin aplicarea tratamentelor cu produsul de protecţie a plantelor -
cerificat pauza
omologare

colorării fructelor (BBCH 69-81)
IMPORTANT !
Acest dăunător produce pagube însemnate distrugând pomii. Atacă livezile şi
plantaţiile, în special dacă părul este plantat pe spalieri, întrucât larvele migrează uşor
de pe un pom pe altul, invazia fiind uneori în totalitate.
52/99
Dysaphis plantaginea Passerini
Denumire populară: păduchele cenușiu al mărului
Plante gazdă: măr
Descriere
Adult:
- femela apteră prezintă corp globulos, oval, de culoare roz până la cenușie-albăstruie închis și
acoperit cu o pudră ceroasă de culoare albă. Lungimea corpului oscilează între 1,5 și 2,2 mm.
Corniculele sunt mici și cilindrice, treimea superioară a antenelor, tarsele și corniculele sunt brune
închis. Coada este scurtă, neagră și triunghiulară (fig. 1).
- femela aripată are corpul alungit de culoare brună.
Ou: este oval-alungit, de culoare neagră strălucitoare, lung de 0,5-0,6 mm.
Fig1. Femele aptere (https://www.cabi.org) Fig. 2. Simptom pe lăstar de măr (https://www.cabi.org)
Simptome: păduchii se localizează pe partea inferioară a frunzelor, hrănindu-se cu sucul celular din
țesuturi. Frunzele se curbează spre partea inferioară, se îngălbenesc, se usucă și cad. Creșterea
lăstarilor tineri este stânjenită, vârful se deformează, lemnul nu se maturează.
Fructele de pe lăstarii infectați stagnează în creștere, suferă deformări caracteristice, mai ales
în zona caliceală și își pierd calitățile comerciale.
La suprafața organelor atacate apare “roua de miere” care favorizează dezvoltarea unor
ciuperci din genul Capnodium, ce produce fumagina.
53/99
Biologie: este o specie migratoare, holociclică, dioecică. Planta gazdă primară este mărul, iar planta
gazdă secundară pătlagina. Specia dezvoltă obișnuit 4 generații pe an. Iernează în stadiu de ou depus
izolat sau în grupuri mici pe ramuri anuale de măr sau la baza mugurilor.
Măsuri preventive:
- încurajarea dezvoltării populațiilor din fauna utilă în vară și toamnă prin păstrarea în livadă și în
jurul acesteia a plantelor de refugiu sau a plantelor înflorite;
- evitarea utilizării insecticidelor cu spectru larg.
Măsuri curative:
→ metode biologice prin utilizarea speciilor prădătoare: Adalia bipunctata, Adalia decempunctata,
Anthocoris nemoralis, Chrysopa pallens, Chrysoperla carnea.
→ metode chimice prin aplicarea tratamentelor cu următorul produs de protecţie a plantelor

cerificat pauza
omologare
TEPPEKI 31/08/2021 0,01% 21 zile
IMPORTANT !
Atacuri intense se înregistrează în anii cu primăveri călduroase și secetoase.

Maximul de dăunare are loc în perioada de creștere intensivă a lăstarilor erbacei.
54/99
Epidiaspis leperii Signoret
Denumire populară: păduchele roz-ţestos al părului
Plante gazdă: dăunătorul este polifag, atacă livezile de păr, măr, prun, nuc, coacaz, arbori şi arbuşti
ornamentali (castan, corn, păducel etc.), dar cele mai mari pagube produce la măr şi păr.
Descriere
Adult: femela are 1,4-1,6 mm lungime, corp piriform, de culoare roz-deschis, cu pigidiul galben
auriu (fig.1). Scutul femel este aproape circular, cenuşiu-deschis, cu diametrul de 1,5-1,8 mm.
Masculul măsoară între 0,26-0,44 mm lungime şi 0,12-0,16 mm lăţime, are corpul de culoare roz–
violacee, cu ochii negri, antene pubescente, formate din 9 articole. Scutul mascul are 0,6-0,7 mm
lungime şi este alungit, cenuşiu-deschis, prevăzut cu o carenă mediană longitudinală.
Ou: oval, gălbui, de 0,22-0,28 mm lungime.
Larva: 0,20-0,40 mm lungime, corp eliptic, de culoare roz-violacee.
Fig. 1. Femela ( https:// www7.inra.fr) Fig. 2. Atac pe fructe (http://phytosanitarysolutions.com)
Simptome: păduchele colonizează tulpinile, ramurile, lăstarii şi fructele (fig. 2). Din cauza atacului
scoarţa se exfoliază şi se formează crăpături adânci, fructele au dimensiuni reduse. La atacuri severe
ramurile sunt distorsionate şi în final se usucă. La locul de hrănire ţesuturile se opresc din creştere
apărând astfel deformările şi plantele sunt predispuse la rupere în aceste puncte.
Biologie: are o singură generaţie pe an şi iernează ca femelă, sub scut, pe scoarţa pomilor.
Primăvara, după o perioadă de hrănire de 40-45 zile, în prima jumătate a lunii mai, femelele încep
ponta şi depun ouăle sub scut, în timpul perioadei ovipozitare de 3-4 săptămâni, prolificitatea fiind
de 50-60 ouă. Incubaţia durează 6-8 zile, larvele eclozând în iunie-iulie şi pe măsură ce apar ies de
sub scut, migrează şi se fixează pe ramuri şi tulpini în decursul câtorva ore. După o perioadă de
hrănire de 20-30 zile larvele năpârlesc şi trec în vârsta a doua, iar după încă 20-25 zile de hrănire se
transformă în adulţi, masculi şi femele. După împerechere masculii mor, iar femelele se hrănesc încă
1-2 luni şi apoi iernează.
55/99
Măsuri preventive
- aplicarea lucrărilor solului şi în vegetaţie la timp permite dezvoltarea optimă a plantelor;
- la înfiinţarea livezilor se vor folosi puieţi neinfestaţi, proveniţi din pepiniere autorizate;
- altoii se vor procura din livezi neinfestate.
Măsuri curative
→ măsuri biologice – păduchele are numeroşi duşmani naturali, dintre care o importanţă mai mare
o prezintă buburuza Chilocorus bipustulatus şi viespea Prospaltella perniciosi.
IMPORTANT !
Pomii atacaţi se debilitează şi dau recolte scazute.
56/99
Eriosoma lanigerum Hausm.
Denumire populară: păduchele lânos, păduche de sânge
Plante gazdă: mărul şi mai rar părul, gutuiul şi păducelul.
Descriere
Forme aptere (nearipate): corp oval, globulos, de culoare brun-închis, acoperit în întregime cu
filamente ceroase lungi, care pot atinge 3-4 mm lungime. Corniculele sunt foarte reduse, antenele au
6 articole, lungimea corpului variază între 1,5-2,5 mm (fig.1).
Forme aripate: corp alungit, de 1,8-2,3 mm lungime, de culoare brun-închis. Pe abdomen sunt
prezente filamente ceroase. Antenele au 6 articole, iar aripile au nervura mediană împărţită o singură
dată.
Oul de iarnă: este negru lucios şi de formă ovală.
Fig. 1. Forme aptere (https:// influentialpoints.com) Fig. 2. Colonii pe măr (https://gd.eppo.int)
Simptome: păduchele colonizează tulpinile, ramurile, lăstarii şi rădăcinile pomilor, niciodată însă
frunze (fig. 2). Părţile atacate se hipertrofiază (cresc în volum) şi apar umflături sub formă de
nodozităţi sau tumori canceroase. Astfel, pomul atacat are o dezvoltare anormală, o fructificare
redusă şi în câţiva ani piere. Prin strivirea păduchelui lânos se eliberează un lichid roşu, asemănător
sângelui, de unde şi denumirea populară „ păduche de sânge”.
Biologie: în ţara noastră prezintă un ciclu biologic incomplet, cu dezvoltare doar pe măr, rar şi pe
păr sau gutui. Dăunătorul are 8-12 generaţii în cursul unui an, în funcţie de condiţiile de viaţă mai
mult sau mai puţin prielnice. Primăvara devreme imediat ce temperatura atinge 5-6°C şi vegetaţia
începe să înverzească, larvele încep să se hrănească la locurile de hibernare sau migrează de la
rădăcini pe tulpini şi ramuri devenind foarte repede femele adulte, în numai una sau maxim 2
săptămâni. În tot cursul anului înmulţirea are loc pe cale partenogenetică, o femelă dând
57/99
naştere până la 150 de larve în întreaga perioadă de depunere a ouălor, care durează între 10 şi 15
zile. În timpul verii printre formele aptere apar şi forme aripate care infestează plantaţiile. Spre
toamnă o serie de indivizi coboară pe rădăcini şi dau naştere la forme radicicole. Iernează în stadiul
larvar pe părţile aeriene ale pomului sau ca forme hipogee (în sol). O generaţie se dezvoltă în 20-25
zile.
Măsuri preventive
- cultivarea de soiuri rezistente la atacul dăunătorului.
Măsuri curative
→ metode mecanice: îndepărtarea ramurilor şi lăstarilor afectaţi.
→ metode biologice: folosirea viespei parazite Aphelinum mali, care depune câte un ou în corpul
păduchelui şi larva care ia naştere se hrăneşte cu organele interne ale păduchelui, distrugându-l
uneori în proporţie de 80-90%. Această viespe este răspândită şi la noi în ţară, adaptându-se foarte
bine climatului nostru.
→ metode chimice prin aplicarea următoarelor produse de protecţie a plantelor:––, –

cerificat pauza
omologare
colorării fructelor (BBCH 69-81) - măr
PYRINEX 25 CS 31/01/2020 0,3% (4,5 l/ha in 1500 l apa) - măr 21 zile
MOSPILAN 20 SP 01/03/2020 0,375 kg/ha (0,025%) - măr 14 zile
MOSPILAN 20 SG 01/03/2020 0,300 kg/ha (0,02 %) - măr 14 zile
MAVRIK 2 F 18/12/2021 0,05% - măr NA*
IMPORTANT !
Răspândirea păduchelui lânos se face cu uşurinţă de la o plantă la alta prin intermediul
vântului.
Insecta este dificil de combătut, dar prin aplicarea combinată a metodelor de
management acest dăunător periculos poate fi ţinut sub control.
58/99
Eriophyes pyri (Pgst)
Denumire populară: acarianul frunzelor de păr
Statut: organism non-carantină, prezent în România.
Pante gazdă: specie monofagă, infestează doar părul cultivat și spontan.
Descriere
Adult: corp alungit, cilindric, de 0,15 – 0,20 mm lungime, de culoare galbenă, abdomenul prezintă
două perechi de picioare. Identificarea speciei necesită examen microscopic de laborator.
Fig.1. Atac pe frunze (foto ANF) Fig. 2. Atac pe inflorescențe (https://www7.inra.fr)
Simptome: dăunează adulții și larvele, care înțeapă și sug sucul celular din țesutul frunzelor
infestate. Ca urmare, țesuturile atacate se deformează (gofrează), apar niște pustule (gale) galben-
roșcate, care cu timpul se extind pe întreaga suprafață formând pete mari negre sau brune. În cazul
unui atac puternic este cuprinsă toată suprafaţa frunzei, care se usucă şi cade. Fructele atacate sunt
distorsionate şi cad prematur.
Biologie: specia are 3–4 generații pe an şi iernează ca femelă, sub solzii mugurilor, într-un mugure
putând ierna până la 500 de indivizi. În primăvară, la pornirea în vegetație a pomilor, în lunile
martie-aprilie, femelele părăsesc locurile de iernare și migrează în vederea hrănirii pe dosul
frunzelor. Acestea pătrund prin epiderma inferioară în țesuturile frunzelor, unde are loc înmulțirea
populației. Spe sfârșitul lunii martie sunt depuse primele ouă, o femela având capacitatea de a
depune în jur de 20-30 de ouă. După distrugerea țesuturilor în care s-au instalat, acarienii ies la
suprafața frunzei în căutarea altor locuri sănătoase, pe care le infestează și astfel continuă înmulțirea
acarianului.
Prima generație evoluează până la mijlocul lunii mai, a doua și cea de a treia generație se
eșalonează până la sfârșitul lunii august, iar când timpul este favorabil poate evolua și generația a
59/99
patra, până în cursul lunii septembrie. Începând din iulie, parte din femele migrează sub solzii
mugurilor dorminzi și rămân în diapauză.
Măsuri curative
→metode biologice prin activitatea acarienilor prădători din familiile Phytoseyidae, Tarsonemidae
și Tydeidae.
IMPORTANT!
Primele gale apar în fenofaza de înflorire a pomilor
Nivelul cel mai ridicat populației se înregistrează în cursul lunii iulie, când în fiecare gală se
pot găsi câte 50-60 de indivizi.
60/99
Euproctis chrysorrhoea L
Denumire populară: fluturele cu vârful abdomenului auriu
Plante gazdă: specie polifagă, atacă şi mărul, părul, gutuiul.
Descriere
Adult: cap alb, antene pectinate la mascul, iar la femele filiforme. Au toracele şi primele trei
segmente abdominale de culoare albă, abdomen scurt şi gros, la extremitate prevăzut cu un smoc de
peri mătăsoşi, de culoare aurie (fig. 1). Aripile sunt de culoare albă, uneori pe cele anterioare find
prezente câteva pete punctiforme de culoare neagră şi anvergura aripilor este de 32-40 mm.
Ou: sferic, de culoare brun-cenuşie
Larva: 30-40 mm lungime, de culoare brună-închis, cu corpul ornat dorsal cu dungi longitudinale
roşii-brunii, iar lateral câte o dungă albă întreruptă la fiecare segment şi acoperit de peri rari şi lungi,
galbeni-cafenii. Pe segmentele 9 şi 10 sunt prezenţi doi negi roşii (fig. 2).
Fig. 1 Adult (https://www.leps.it) Fig.2. Larva (https://gd.eppo)
Simptome: sunt atacaţi mugurii şi frunzele tinere, ceea ce conduce la reducerea numărului de boboci
florali, la dezvoltarea tardivă a plantelor şi în reducerea dimensiunilor florilor. La atac puternic se
produce defolierea masivă a pomilor atacaţi.
Biologie: specie monovoltină, iernează în stadiul de larvă de vârsta a doua, în cuiburi compacte,
formate din frunze uscate, fixate la vârful ramurilor cu fire mătăsoase. În perioada de formare a
mugurilor, larvele părăsesc cuiburile ziua pentru a se hrăni cu frunzele în formare, iar în timpul
nopţii sau în perioade răcoroase revin în cuiburi. Larvele năpârlesc de mai multe ori până la
completa dezvoltare, în ultimele vârste devin solitare când defoliază intens pomii. La sfârşitul lunii
mai-începutul lunii iunie se transformă în crisalide pe ramurile plantelor atacate. Spre sfârşitul lunii
iunie încep să apară adulţii, eşalonat pe durata a 15-20 zile, atingând maximul de densitate numerică
pe parcursul lunii august.
61/99
Femelele depun ouăle în grupe de câte 200-500, pe partea inferioară a frunzelor, fiind
acoperite de peri galbeni-aurii, proveniţi de pe abdomenul femelelor. Incubaţia durează 12-14 zile şi
eclozarea are loc în cursul lunii august. După eclozare larvele migrează spre vârful unei ramuri,
aglomerează mai multe frunze şi formează cuibul de hibernare. În cursul lunii septembrie năpârlesc,
nu se mai hrănesc şi iernează în cuiburi.
Măsuri curative
→ metode fizice: cea mai ușoară şi ieftină metodă este îndepărtarea şi distrugerea cuiburilor de iarnă
(omizitul).
→ metode biologice prin:

- parazitarea ouălor de către Trichogramma evanescens şi Telenomus phalaenarum;
- parazitarea larvelor de viespi din familia Braconidae (Apanteles lacteicolor, Meteorus
versicolor) şi Chalcididae (Pteromalus nidulana, P. puparum, Tetrastichus sokolovskii);
- atacul păsărilor insectivore, în special cucul şi piţigoiul, care au rol în reglarea ritmului de
înmulţire a fluturelui (un piţigoi poate distruge într-o vară 5 milioane de omizi)
IMPORTANT!
Pomii mor doar în cazuri foarte rare și numai datorită unei combinații de mai mulți factori
nefavorabili.
Dăunătorul ridică şi o problemă de sănătate umană, deoarece prezenţa cauzează oamenilor
dermatite.
62/99
Hedya dimidioalba (Retzius)
Denumire populară: molia verde a mugurilor
Plante gazdă: atacă preferențial mărul, se poate întâlni și pe păr, cais, prun, cireș, moșmon și chiar
coacăz.
Descriere
Adult:.cu anvergura aripilor cuprinsă între 17–21 mm, capul și toracele de culoare brună închis, iar
abdomenul brun deschis. Aripile anterioare sunt bicolore, jumătatea bazală fiind cenușie, marmorată
cu albastru-argintiu, iar jumătatea apicală de culoare albă cu câteva pete mici, brune-fumurii (fig. 1).
Aripile posterioare sunt cenușii.
Ou: oval, aplatizat, albicios, de 0,6-0,8 mm.
Larva: în primele 8 zile este galbenă, apoi corpul său devine verde-măsliniu având pe fiecare
segment negi mari, negri cu câte un fir de păr fin și moale. Capul și placa toracică sunt de culoare
negru-strălucitor. Înainte de hibernare are 6-8 mm, iar la dezvoltarea completă, este groasă, conică la
ambele capete și atinge lungimea de 18 – 20 mm.
Pupa este brună-neagră până la negru-închis strălucitor.
Fig.1. Adult (https://www7.inra.fr ) Fig.2. Fruct cu răni tipice (https://www7.inra.fr )
Simptome: pe vârfurile ramurilor, larvele hibernante formează cuiburi, prin aglomerarea

primordiilor florale și foliare, pe care le înfășoară cu o pânză fină din fire mătăsoase, la adăpostul
cărora rod bobocii florali și frunzele tinere. Larvele estivale sub o țesătură mătăsoasă rod fructele la
punctul de atingere cu o frunză, producând răni tipice în pulpă (fig 2), care depreciază fructele. Pe
rosături se pot instala microorganisme patogene, care pot distruge ulterior fructul.
Biologie: are o singură generație pe an şi iernează ca larvă tânără într-un cocon mătăsos, în
crăpăturile scoarței sau în solzii mugurilor. Larvele își reiau activitatea în martie-aprilie, se dezvoltă
timp de circa 40 de zile, după care se împupează într-un cocon, în interiorul unei frunze spiralate, la
locul de hrănire, fază de dezvoltare care durează 2-3 săptămâni. Adulții zboară în orele următoare
apusului și precedente răsăritului soarelui, între iunie și august și sunt ușor atrași de lumină.
Femelele depun în medie 120-150 de ouă, izolat sau în pachete mici, pe frunze. Incubația durează 6-
63/99
8 zile, apoi larvele din noua generație se hrănesc până la venirea frigului când se retrag spre locurile
de iernare.
Măsuri preventive
• examinări periodice ale coroanei pomilor, pentru depistarea și îndepărtarea cuiburilor și pentru a
decide măsurile de control;
• perierea trunchiului și a ramurilor groase ale pomilor pentru distrugerea stadiilor hibernante;
• văruirea trunchiurilor;
• amplasarea de capcane luminoase în perioada de zbor pentru capturarea adulților.
Măsuri curative
→ metode biologice:
• populațiile sunt reduse datorită acțiunii unor specii de entomofagi prădători, cum ar fi: acarieni
(Allotrombium fuliginosum), ploșnițe (Anthocoris nemorum L, Pilophorus perplexus Tgl.,
Malacocoris chlorizans Panz.), coleoptere (Coccinella 7-punctata L, Anatis ocellata L). Dintre
speciile parazitoide se remarcă Glypta haesitator Grav., Itoplectis maculator F, Liotryphon
cercopithecus Costa, Teleutaea striata Grav., (Ihneumonidae), Macrocentrus linearis Nees.
(Braconidae), Colpoclypeus florus Walk. (Eulophidae) și Gonia capitata De Geer. (Tachinidae).
→ metode fizice: utilizarea capcanelor cu feromoni specifici pentru stabilirea curbei de zbor.
IMPORTANT !
În livezile de măr produce pagube de până la 15%. O singură omidă poate provoca uscarea a
2-3 inflorescențe.
Larvele produc daune atât primăvara, când distrug mugurii florali și vegetativi, pomii nu
mai leagă, iar producția scade simțitor, cât și toamna, când pe fructele care vin în contact cu
frunze, provoacă răni ce le depreciază aspectul comercial și în plus favorizează instalarea
altor agenți patogeni.
64/99
Hoplocampa testudinea (Klug) şi Hoplocampa brevis (Klug)
Denumire populară: viespea merelor, viespea perelor.
Statut: organisme dăunătoare non-carantină, prezente în România.
Pante gazdă: specii monofage, atacă fructele de măr şi păr
Descriere
Hoplocampa testudinea: adultul are lungimea corpului de 6-7 mm, culoarea generală brună-închisă
pe partea dorsală şi galbenă pe partea ventrală. Capul galben-roşcat prezintă o pată centrală, neagră
evidentă, aripile sunt mai mult sau mai puțin transparente, cu nervuri brune-închis.
Larva ajunge până la 14 mm lungime, este de culoare albă-gălbuie, cu capul negricios în stadiul de
început și brun-deschis într-un stadiu mai avansat (fig. 1). Emană miros de ploșniță.
Hoplocampa brevis: adultul are lungime între 4 și 5 mm, culoarea generală galbenă-roșcată,
picioare galbene, iar aripile sunt hialine, cu nervuri închise la culoare (fig. 3).
Ou: lungime de 1 mm.
Larva: lungime de 8 până la 10 mm la completa dezvoltare, cap castaniu-negru, cu o pată mai
închisă pe frunte, la ultimele stadii, corp de culoare alb-gălbui până la alb-cenuşiu.
Pupa: de culoare albă-gălbuie, cu nuanţe verzui, prinsă în coconi ovali, de culoare brună, la exterior
acoperiţi cu particule de sol.
Fig.1. Adult Hoplocampa testudinea (https://www7.inra.fr) Fig. 2. Fructe atacate (https://www7.inra.fr)
Fig. 3. Adult Hoplocampa brevis (https://www.7.inra.fr ) Fig. 4. Fructe atacate (https://www7.inra.fr)
65/99
Simptome: larvele celor două specii atacă cam în acelaşi mod, respectiv larvele tinere fac un canal
superficial în zona caliciului, când fructele sunt mici, în timp aceste galerii se transformă în cicatrici
mai puţin evidente la Hoplocampa brevis, în timp ce la Hoplocampa testudinea sunt rugoase şi
deformează fructele (fig. 2, 4). Pe măsură ce larvele cresc, rod galerii în profunzime până la seminţe,
astfel încât în secțiune, fructul atacat prezintă o cavitate largă în care se găsesc resturi de hrană și
excremente. Larvele pot ataca mai multe fructe, obişnuit 3-4, mai rar 5, fructele infestate cad până
când ating mărimea unei nuci verzi (Hoplocampa testudinea) sau de la sfârşitul lunii mai-începutul
lunii iunie (Hoplocampa brevis).
Biologie: ambele specii iernează în stadiul de larvă complet dezvoltată, într-un cocon în sol, având o
singură generație pe an. Primăvara, larvele se transformă în pupă, iar apariţia adulţilor are loc în
perioada de înflorire a pomilor în cazul viespilor perelor şi cu 3-4 zile înainte de înflorirea soiurilor
timpurii, în cazul viespilor merelor. După o perioadă de hrănire de câteva zile are loc împerecherea
şi depunerea ouălor, prin efectuarea unei incizii la baza sepalelor, de obicei câte unul într-o singură
floare. Oul este acoperit de o secreție de culoare cenușie-cărămizie, care se întărește în contact cu
aerul, protejându-l de condiţiile nefavorabile. Larvele eclozează după 7-14 zile, de regulă la
începutul scuturării petalelor și pe măsură ce cresc pătrund în fructe, unde produc daunele specifice.
În timpul evoluției larvare acestea pot consuma 2-6 fructe. Ajunse la completa dezvoltare, larvele
cad odată cu fructele, pătrund în sol unde rămân până în primăvara următoare.
Măsuri preventive
• arăturile adânci de toamnă și primăvară pentru distrugerea coconilor din sol;
• adunarea fructelor infestate căzute la sol și distrugerea acestora.
Măsuri curative
• metode biologice:
- utilizarea parazitoizilor Lathrolestes ensator, Aptesis nigrocincta şi a prădătorilor Bracon
rotundatus, B. variator, care pot distruge larvele în proporţie de 49%;
- utilizarea extractului plantei Quassia amara.
• metode fizice: utilizarea capcanelor lipicioase pentru depistarea adulților.
• metode chimice prin aplicarea următorului produs de protecţie a plantelor
•
cerificat pauza
omologare
IMPORTANT!
Produc pagube mai mari la soiurile timpurii şi la fructele de la baza coroanei (până la 2 m).
66/99
Leucoptera malifoliella (Costa)
Denumire populară: minierul circular
Plante gazdă: măr, păr, vişin, cireş, dar şi măr pădureţ, măceş etc.
Descriere
Adult: de culoare gri-plumburiu, cu luciu metalic. Anvergura aripilor cuprinsă între 6 şi 8 mm.
Aripile anterioare prezintă spre partea apicală un desen caracteristic, format din pete curbate de
culoare galbenă–purpuriu, iar cele posterioare sunt cenuşii. Atât aripile anterioare, cât şi cele
posterioare prezintă franjuri lungi.
Larva: lungime de 4-5 mm, culoarea verde pal sau verde cenuşie, corp uşor turtit dorso-ventral.
Segmentele toracice descresc de la cap spre vârful abdomenului, capul este de culoare brună (fig.1).
Fig.1. Larva în mină deschisă (http://www.ukflymines.co.uk) Fig. 2. Mine larvare (https://www.cabi.org)
Simptome: larvele provoacă mine circulare, brun roşcate, cu interiorul mai închis, până la 14 mm
diametru, cu aspect spiralat între cele două epiderme ale frunzei (fig. 2). Minele părăsite prezintă o
deschizătură sub forma unei fante prin care ies larvele. Atacul larvelor din prima generaţie se
manifestă mai mult pe frunzele de la baza coroanei. Larvele ultimelor două generaţii atacă mai
frecvent frunzele din treimea superioară a coroanei. În a doua decadă a lunii iulie pomii puternic
infestanţi pierd frunzişul.
Biologie: are trei generaţii pe an, iermează în stadiul de pupă, în coconi de culoare albă,
confencţionaţi în crăpăturile scoarţei tulpinilor (în zona coletului), în sol, sub protecţia coroanei
pomilor, sub frunzele căzute. Fluturii apar primăvara în perioada cuprinsă între înfoierea corolei şi
începutul înfloritului. Zborul se eşalonează pe o perioadă lungă de timp, până la 35-40 zile, fiind
foarte intens la temperaturi ridicate. La 3-6 ore după apariţie, are loc împerecherea şi la aproximativ
o zi are loc şi ponta, femelele preferând în acest scop frunzele mature de la baza pomilor. Ouăle sunt
depuse obişnuit pe partea inferioară a frunzelor de-a lungul nervurilor. Incubaţia durează între 10 şi
67/99
20 de zile, iar larvele care eclozează perforează oul pe partea de contact a acestuia cu frunza şi
pătrund în ţesut. Dezvoltarea larvară durează 15-30 de zile, iar când ajung în ultimul stadiu
perforează epiderma superioară a frunzei şi coboară cu ajutorul unui fir mătăsos în căutarea unui loc
pentru confecţionarea coconului în care, ulterior, se împupează, cum ar fi: frunze, cavitatea
pedunculară şi calicială a fructelor, crăpăturile scoarţei, tulpinilor sau a şarpantelor, locul de
bifurcare a ramurilor, frunzelor unor buruieni). În iunie-iulie apar fluturii generaţiei a doua, iar în
august, apare generaţia a treia, zborul prelungindu-se până în septembrie. Larvele părăsesc mina în
prima decadă a lunii septembrie şi migrează în căutarea adăposturilor pentru împupare.
Metode preventive
→ metode fizice: pentru avertizarea tratamentelor fitosanitare se folosesc capcanele cu feromoni
sexuali tip “Atrascit”.
→metode biologige: utilizarea insectelor prădătoare Anthocoris nemoralis, care pot omorâ circa 5-
18% din larvele miniere ale frunzelor. Au mai fost raportate ca prădători ai larvelor speciile
Deraeocoris flavilinea și Pilophorus perplexus, dar şi Polistes gallicus.
IMPORTANT!
La atacuri puternice, toată suprafaţa limbului foliar este acoperită de pete, iar procesele
fiziologice sunt perturbate.
68/99
Lymantria dispar L.
Denumire populară: omida păroasă a stejarului
Plante gazdă: omida păroasă a stejarului este o insectă polifagă, atacând numeroase specii de pomi
fructiferi și arbori forestieri.
Descriere
Adult: specia prezintă dimorfism sexual. Masculul este mai mic decât femela, anvergura aripilor
poate ajunge la 35 mm. Aripile anterioare sunt brune-cenușii, prevăzute cu 4-6 benzi transversale
mai închise la culoare, în formă de zig-zag. Aripile posterioare sunt brune-cenușii, cu marginile mai
închise (fig. 1). Femela, cu anvergura aripilor până la 65 mm, are corpul mai voluminos, de culoare
albă-gălbuie, cu vârful abdomenului acoperit cu perișori deși bruni-cenușiu. Aripile anterioare sunt
de culoare albă-gălbuie, cu linii transversale în formă de zig-zag brune. Aripile posterioare sunt mai
deschise (fig. 3).
Ou: de culoare roz-gălbuie la început și cenușie ulterior. Este rotund, turtit la capete, de 0,2 mm
lungime. Pontele, alcătuite din 350-600 ouă, sunt acoperite cu perișori bruni de pe abdomenul
femelei.
Larva: poate ajunge în ultima vârstă până la 70 mm lungime și are corpul acoperit cu numeroși peri
bruni-roșcați, urticanți. Segmentele 2-6 prezintă câte o pereche de negi albaștri, iar segmentele 7-12
câte o pereche de negi roșii (fig. 2).
Pupa: are corpul de culoare brună închisă, învelită într-un cocon din fire mătăsoase alb-gălbui.
Fig. 1. Mascul Fig. 2. Larvă stadiul cinci Fig. 3. Femelă

(https://www.cabi.org/isc/datasheet/31807)
Simptome: larvele rod mugurii și frunzele, uneori și fructele de-abia formate.
Biologie: specia prezintă o singură generație pe an şi iernează în stadiul de ou pe scoarța copacilor.

Ecloziunea larvelor are loc în primăvară odată cu desfacerea mugurilor. Larvele au o apariție
eșalonată pe o perioadă de 2-3 săptămâni. În primele zile larvele stau grupate, apoi se răspândesc în
coroana pomilor și se hrănesc cu mugurii și frunzele abia formate. Larvele tinere, datorită perilor
lungi și firelor de mătase pe care le secretă, sunt luate de vânt și duse la distanțe mari, infestând și
69/99
alte livezi. Dezvoltarea larvară durează 6-10 săptămâni. Larvele se transformă în pupe, în coconi cu
o țesătură rară în luna iunie. Adulții apar după 12-14 zile, la sfârșitul lunii iunie sau în iulie. Ouăle
sunt depuse obișnuit pe tulpini sau pe ramurile mai groase ale arborilor. După 3-4 săptămâni de la
depunere se formează embrionul, care rămâne în diapauză în interiorul oului până în primăvara
viitoare.
Măsuri curative:
→combatere biologică:
- prădători: Carabus spp., Calosoma spp., Formica spp.;
- paraziți: Anastatus japonicus eficace împotriva ouălor, Apanteles spp. împotriva larve, iar
Coccygomimus spp. eficient în parazitarea pupelor.
→combatere fizică:
- adunarea cuiburilor de omizi și distrugerea lor, operaţie repetată la 5-6 zile;
- capturarea omizilor prin brâie-capcană și distrugerea lor.
IMPORTANT !
Pagube mai mari se înregistrează în livezile din preajma pădurilor. La invazii puternice
livezile pot fi desfrunzite.
70/99
Lyonetia clerckella (Linnaeus)
Denumire populară: molia minieră a mărului, minierul sinuos
Plante gazdă: specie polifagă, dintre seminţoase preferă mărul.
Descriere
Adult: fluture foarte mic, cu anvergura de 7-8 mm, cu aripi înguste, de culoare albă cu reflexe brun-
argintii, cele anterioare având o pată aproape neagră la extremități (fig.1), iar cele posterioare, fără
pete, cu franjuri mai mari decât lățimea aripii. Adulții zboară noaptea și sunt atrași de lumină.
Ou: rotund, alb lăptos.
Larva: are 8 mm lungime la completa dezvoltare, este de culoare verde deschis, transparentă, cu
capul și vârful picioarelor brune. Pe partea dorsală se află o dungă longitudinală de culoare maro.
Pupa: de culoare verde pal până la brun-gălbui este protejată de un cocon alb, țesut în formă de
hamac.
Fig.1 Adult (https://www.naturespot.org.uk) Fig.2 Simptom pe frunză (https://gd.eppo.int/)
Simptome: larva formează în parenchim o mină caracteristică, alungită, subțire și sinuoasă, ce

pornește de la nervura mediană și care este vizibilă pe partea superioară a frunzei (fig. 2). Galeria la
început este îngustă dar se lărgește pe măsură ce larva se dezvoltă ajungând la aproximativ 2 mm
lățime. În mijlocul minei, pe lungimea ei, se observă prin transparență, excrementele larvei de
culoare mai închisă. Împuparea are loc într-un cocon subțire din fire de mătase în formă de hamac pe
suprafața frunzelor infestate sau în crăpăturile scoarței. Într-o frunză se pot dezvolta până la 30 de
larve. Înmulțirea în masă produce desfrunzirea parțială a pomilor începând din a doua jumătate a
lunii august.
Biologie: are 3-4 generații pe an şi iernează în stadiul de adult în crăpăturile scoarței pomilor, în
resturi vegetale sau în stratul superficial al solului. Primul zbor și depunerea ouălor pentru prima
generație au loc în lunile aprilie-mai. Pentru pontă femelele preferă frunzulițele tinere din vârfurile
lăstarilor, unde inserează oul sub epiderma feței inferioare a frunzelor tinere. Larvele eclozează după
1-3 săptămâni și se dezvoltă în 20-25 de zile. După 2-3 săptămâni, cât durează împuparea, apar
adulții care trăiesc în medie 7-10 zile, timp în care femelele depun circa 50 de ouă. Al doilea zbor
are loc în iunie-iulie, al treilea începe la sfârșitul lunii iulie sau în august, uneori existând un al
patrulea zbor din septembrie până în noiembrie. Înmulțirea în masă a dăunătorului durează 1-2 ani,
urmată de o perioadă de 3-5 ani în care nivelul populației este redus.
71/99
Măsuri preventive
• arături de toamnă pentru distrugerea adulților hibernanți din stratul superficial al solului;
• adunarea resturilor vegetale din livezi și amplasarea brâielor capcană pe trunchiuri pentru
atragerea adulților care hibernează;
• în primăvară îndepărtarea brâielor și văruirea trunchiurilor;
• examinări periodice ale frunzelor tinere, pentru estimarea populației de larve/frunză, și urmărirea
dinamicii înmulțirii dăunătorului prin observații săptămânale în perioada mai-august pentru stabilirea
măsurilor de control.
Măsuri curative
→ metode biologice prin utilizarea entomofagilor paraziți: Crysocharis sp., Cirrospilus
variegatus, Closterocerus trifasciatus, Eulophus longulus.
→ metode fizice prin capturarea adulților folosind capcane cu feromoni.
→ metode chimice prin aplicarea tratamentelor cu următoarele produse de protecţie a plantelor:

cerificat pauza
omologare
0,008% NA
FASTAC 10 EC 31/07/2019
DELTAGRI 31/10/2019 0,375 l/ha 7 zile
FASTER DELTA 31/10/2019 0,375 l/ha 7 zile
IMPORTANT !
În anii de invazie larvele produc defolieri premature urmate de reducerea producției și de
scăderea potențialului plantelor pentru viitor.
Atacul este deosebit de periculos în plantațiile tinere și în pepiniere.
72/99
Malacosoma neustria L.
Denumire populară: inelarul
Plante gazdă: insectă polifagă
Descriere
Adult: prezintă corpul gros, acoperit cu perișori deși. Aripile sunt scurte și rotunjite, de culoare
galbenă-roșcată sau brună-cărămizie, cele anterioare au o bandă transversală oblică de culoare mai
închisă. Anvergura aripilor la mascul este de 20-25 mm (fig. 1), iar la femelă 30-35 mm.
Ou: cenușiu, fixat în formă de spirală, pe ramurile subțiri, sub formă de inel.
Larva: are corpul brun-roșcat, de 50-60 mm lungime, acoperit cu peri rari, gălbui. Dorsal prezintă o
dungă longitudinală albă, mărginită de dungi mai înguste roșii și albastre. Capul este cenușiu-
albăstrui, prevăzut cu două pete negre.
Pupa: este de culoare brună-închisă, adăpostită într-un cocon alb.
Fig. 1. Mascul (https://www.cabi.org) Fig. 2. Pontă (http://www.abgenternasyonel.com)
Simptome: la apariție larvele inelarului se hrănesc cu muguri și flori, apoi atacă frunzele, pe care le
rod complet.
Biologie: inelarul are o singură generație pe an şi iernează în stadiul de ou pe ramurile tinere ale
pomilor și arborilor. Larvele apar primăvara devreme şi în primele vârste, omizile trăiesc grupat,
formându-se cuiburi din fire de mătase, unde adună frunze cu care se hrănesc. Larvele ajung la
completa dezvoltare la sfârşitul lunii mai sau iunie. Pupa se dezvoltă în interiorul unui cocon de
mătase alb, iar fluturii apar în a treia decadă a lunii iunie sau iulie și au un zbor nocturn. Femela
depune ouăle în grupe, dispuse în spirală pe mai multe rânduri, lipite de ramuri, sub formă de inel,
fiecare pontă cuprinzând între 50-200 ouă (fig. 2).
73/99
Măsuri preventive: înlăturarea pontelor, iarna în timpul tăierii pomilor sau primăvara devreme.
Măsuri curative:
- specii prădătoare la larve: Formica rufa, Polystes gallicus
- specii parazite la ouă: Telenomus phalenarum, Anastatus bifasciatus
- specii parazite la larve: Meteorus spp., Apanteles spp.
- specii parazite la pupe: Coccygomimus instigator, Lissonota culiciformis
→ metode chimice prin utilizarea urmatorului produs de protecţie a plantelor

cerificat pauza
omologare
DELTAGRI 31/10/2019 0,375 l/ha 7 zile
IMPORTANT !
Prezența a 5-6 ponte pe un pom constituie pericolul unei desfrunziri totale.
74/99
Neurotoma flaviventris (Retzius)
Denumire populară: viespea frunzelor de păr
Plante gazdă: specie oligofagă, principala cultura afectată fiind părul
Descriere
Adult: corp de 11-14 mm lungime, turtit, de culoare neagră, cu abdomenul lățit. Capul și toracele
sunt prevăzute dorsal cu pete galbene, abdomenul are primele trei tergite negre, al patrulea și al
cincilea segment abdominal cu pete bazale negre, restul fiind complet galbene. Aripile au anvergura
de 19-20 mm, sunt transparente la bază și fumurii spre vârf, cu nervațiune specifică închisă la
culoare. Antenele sunt formate din 18-24 articule, dintre care, cele de la bază și cele terminale sunt
negre, iar cele mediane mai deschise și cu primul articul mai dezvoltat (fig. 1).
Ou: galben-lucios, aproape cilindric, este depus în grupuri pe frunze.
Larva: corp de culoare galben-murdar sau portocaliu, cu aspect unsuros, cu dungi închise și deschise
pe corp, cu capul și scutul protoracic negre. La completa dezvoltare atinge 18-20 mm lungime.
Pupa: de tip liberă, este verde-gălbuie.
Fig.1. Adult (http://www.cebe.be) Fig. 2. Cuib de larve (https://www7.inra.fr )
Simptome: în coroanele pomilor se observă cuiburi formate din frunze înfășurate într-o țesătură
mătăsoasă, deasă, brună-gălbuie până la brună și cu excremente închise la culoare (fig. 2). Larvele
neonate se găsesc la început pe același limb, dar pe măsură ce se dezvoltă măresc cuibul prin
includerea de noi frunze pe care se răspândesc și solitar, rod limbul de la margine. În ultimile vârste
sunt foarte vorace, rozând în întregime limbul, rămânând intacte doar nervurile principale.
Biologie: are o singură generație pe an, iernează ca larvă complet dezvoltată în sol, într-o cămăruță
ovală, cu pereții netezi, fără cocon mătăsos. Împuparea are loc în luna aprilie, stadiu care durează 15-
20 de zile. Zborul adulților se semnalează din mai, eșalonat pe o perioadă de 2-4 săptămâni, timp în
care, fiecare femelă depune 40-60 de ouă, în grupe, pe fața inferioară a frunzelor. Larvele eclozează
după 9-11 zile, iar acest stadiu durează 50-65 de zile. La completa dezvoltare, sfârșitul lui iulie -
începutul lui august, se retrag în sol unde la 10-20 cm adâncime își construiesc cămăruțe ovale, în
care intră in diapauza hiemală. O mică parte dintre larve pot rămâne în diapauză și în anul următor,
iernând astfel de două ori.
75/99
Măsuri preventive:
• lucrări adânci ale solului sub coroana pomilor pentru diminuarea rezervei biologice;
• îndepărtarea și distrugerea cuiburilor cu larve.
Măsuri curative
- larvele sunt parazitate de viespile ichneumonide: Ophion mercator, O. mixtus, Triphon
armillatorius;
- populațiile pot fi reduse ca urmare a interacțiunii dăunătorului, aflat în diferite faze de
dezvoltare, cu prădători sau dăunători naturali. Astfel, larvele aflate în diapauză pot fi atacate
de prădători din familia Carabidae sau pot fi infectate cu ciuperci parazite din sol; adulții
având zborul greoi, sunt vânați de păsări insectivore sau sunt capturați în pânzele păianjenilor
prădători;
- aplicarea unor biopreparate pe bază de Baccillus thuringiensis.
IMPORTANT !
Daunele cele mai mari se înregistrează în plantaţiile tinere și în pepiniere, provocând în unii
ani defolierea completă a pomilor, cu efecte asupra maturării lemnului și calității
producțiilor.
76/99
Orgyia recens (Hübner)
Denumire populară: omida cu trei smocuri de perişori
Plante gazdă: dăunător polifag, având ca plante gazdă dintre speciile seminţoase: mărul, părul şi
gutuiul.
Descriere
Adult: femela este apteră (fără aripi), cu corpul acoperit de perișori de culoare alb-murdar. Masculul
este aripat, cu aripile anterioare de culoare cafenie-roșcată, care prezintă o pată maro-portocaliu pe
partea anterioară a apexului și câte două pete maro-roșcate spre bază (fig. 1). Aripile posterioare sunt
de culoare cafenie-închisă. Lungimea corpului este de 12-13 mm, iar deschiderea aripilor de 30-32
mm.
Larva: păroasă și viu colorată. Culoarea corpului este brună-închis, pe fiecare segment se disting 6
negi cu smocuri de perișori bruni. Primul rând de negi laterali sunt de culoare cărămizie, iar cei
dispuși pe partea dorsală a toracelui, precum și cei de pe partea dorsală a segmentelor abdominale 5,
6, 7, au majoritatea perilor albicioși și stufoși. Pe partea dorsală a primelor 4 segmente abdominale,
precum și pe segmentele 8-9, se disting smocuri de perișori stufoși și denși (fig. 2).
Pupa: este de culoare brună. Cele din care apar masculi au o lungime de 16 mm și o grosime de 4
mm. Cele din care vor apărea femele au o lungime de 20 mm și o lățime de 7 mm.
Fig. 1. Adult mascul (https://www.lepinet.fr) Fig. 2. Larvă (https://www.lepinet.fr)
Simptome: modul de atac diferă în funcție de organul plantei și vârsta larvară. În fenofaza umflării
mugurilor, larvele rod mugurii la bază, iar în fenofaza dezmuguritului rod vârful mugurilor, partea
superioară a petalelor, staminele și pistilul. Pe frunze modul de atac diferă în raport de vârsta larvelor
și poate să apară: sub formă de zone ferestruite (specific larvelor de vârsta I), de ciuruiri (specific
larvelor de vârsta a II-a și a III-a) sau de scheletări (specific larvelor de vârsta a IV-a și a V-a).
77/99
Biologie: insecta prezintă două generații pe an și iernează în stadiul de larvă de vârsta a III-a în
frunzișul căzut sau în alte resturi vegetale.
Măsuri curative:
→ metode biologice: prin aplicarea tratamentelor bazate pe bacteria entomopatogenă Bacillus
thuringiensis subsp. kurstaki.
IMPORTANT !
Daunele cele mai mari sunt produse de larvele din generația hibernantă care rod mugurii
vegetativi și floriferi, în special pe cei din vârful ramurilor.
Densitatea critică de dăunători este de 1 larvă la 100 de muguri.
78/99
Panonychus ulmi Koch.
Denumire populară: păianjenul roșu al pomilor
Plante gazdă: polifag, cu preferinţă pentru măr
Descriere:
Adult: femela are corpul oval, cu lungimea între 0,33-0,54 mm şi lățimea între 0,22-0,39 mm.
Corpul are culoare brună la ecloziune și devine roșu-vișiniu după câteva zile (fig. 1). Dorsal se pot
observa peri lungi inserați în tuberculi albicioși dispuși în rânduri perpendiculare. Masculul are
lungimea corpului este de 0,32–0,40 mm, partea posterioară puternic alungită, forma corpului este
pronunțat ovoidă comparativ cu femela. Culoarea variază de la galben–portocaliu la galben–verzui.
Ou: formă sferică ușor turtite. Ouăle de vară (din care larvele eclozează în același an), au culoare
alb–gălbui la depunere şi spre sfârșitul perioadei devin brun–roșiatice, iar oul de iarnă are culoarea
roșu–carmin şi prezintă un pedicel fin (fig. 2).
Larva: formă ovoidă, cele eclozate din ponta de iarnă au culoare roșie–portocalie, iar cele din ponta
de vară sunt de culoare galben-portocaliu până la roșu deschis.
Fig. 1. Femelă (http://www.huertosdelvalle.cl) Fig. 2. Pontă (https://www.cropscience.bayer.com)
Simptome: acarienii înțeapă frunzele și se hrănesc cu sucul celular al acestora. Prezența păianjenului
roșu pe frunze determină apariţia unor pete pe ambele feţe ale frunzelor, dar mai evidente pe partea
superioară care la început sunt izolate şi pe măsură ce atacul avansează devin confluente, putând
determina decolorarea întregii frunze. În urma atacului frunzele se usucă și cad, atacul repetat în mai
mulți ani poate duce la debilitarea livezilor, debilitarea lemnului, afectarea producției și calității
fructelor.
Biologie: prezintă 5-6 generaţii pe an, iernează în stadiul de ou pe ramurile de schelet, pe plăgi și în
crăpăturile scoarței. La o invazie puternică suprafața acoperită de ouă este compactă, de culoare
roșie–carmin (fig. 2). Eclozarea larvelor din ouăle de iarnă se realizează eșalonat când temperatura
depășește 9ºC, perioadă care coincide cu dezmugurirea pomilor. Prima generație se dezvoltă în
cursul lunii aprilie, iar următoarele în lunile mai–octombrie. Începutul pontei de iarnă are loc în cea
79/99
de-a doua jumătate a lunii august și se continuă până în noiembrie. Numărul de generații este
influențat de factori ecologici, în special de temperatură.
Măsuri preventive
- verificarea trunchiului şi a ramurilor pentru depistarea ouălor de iarnă în vederea estimării nivelului
populaţional;
- verificarea periodică a frunzelor în timpul vegetaţiei pentru depistarea timpurie a dăunătorului şi a
faunei utile.
Măsuri curative
→ metode biologice: acarianul prădător Typhlodromus pyri, dar şi specii din genul Amblyseius s-au
dovedit eficiente.
→ metode chimice prin aplicarea următoarelor produse de protecţie a plantelor:

cerificat pauza
omologare
MOSPILAN 20 SG 01/03/2020 0,450 kg/ha+ adjuvant (ouă de iarnă ) - măr 14 zile
APACHE 30/04/2020 80 ml/hl după căderea petalelor la infestare, 2 3 zile
tratamente la interval de 15 zile – măr și păr
MILBEKNOCK 31/07/2019 0,05% - măr 14 zile
ENVIDOR 240 SC 31/07/2021 0,04% se efectuează un singur tratament pe 14 zile
sezon, prefloral (până la faza de buton roz) sau
postfloral (de la sfârşitul înfloritului până când
fructele au atins 40% din mărimea normală) -
măr
VOLIAM TARGO 31/05/2019 0,75 – 1,1 l/ha în funcţie de nivelul de infestare 14 zile
(2 tratamente la interval de 10-14 zile) - măr
NOVADIM PROGRESS 31/07/2019 1,0 l/ha in 1500 l apa (0,7%) se aplica la NA*
avertizare -măr
INVERT 1,8 EW 30/04/2020 0,6 – 0,96 l/ha (80 mL/hL) – măr ăi păr 3 zile
IMPORTANT !
Acarienii pot fi principalii vectori de transmitere ai virușilor la plante!
La alegerea produselor de combatere se va ţine cont de toxicitatea acestora astfel
încât să nu fie afectată fauna utilă.
80/99
Phyllonorycter blancardella (Fabricius)
Denumire populară: molia minieră a frunzelor sau molia marmorată a mărului
Plante gazdă: specie caracteristică rozaceelor lemnoase, atacă în mod deosebit mărul.
Descriere
Adult: fluture de talie mică de 3-4 mm, cu aripi brun gălbui cu pete albe, mărginite cu linii fine
negre. Anvergura aripilor anterioare este de 6-9 mm. Aripile posterioare sunt înguste și prevăzute
marginal cu franjuri lungi cenușii (fig. 1).
Ou: formă eliptică, de culoare alb-gălbuie, de 0,3 mm.
Larvă: larva neonată este apodă, de 1-3 mm lungime, cu corpul turtit dorso-ventral, de culoare alb-
gălbuie și capul transparent. Larva ajunsă la completa dezvoltare este o omidă adevărată, care are
corpul de 3-5 mm lungime, culoare alb-gălbui şi picioare mai închise la culoare.
Pupă: este galben-brună, de 3-4 mm.
Fig. 1. Adulţi ( https://www.cabi.org) Fig. 2. Simptom produs de larve (https://www.cabi.org)
Simptome: larvele rod galerii specifice în mezofilul frunzelor, care apar ca mici umflături ovale,
alungite, de 1 mm, diseminate ca pete mici clare, de culoare deschisă (fig. 2). Pe fața superioară a
frunzei, epiderma zonei minate este ridicată și plisată neregulat, în timp ce epiderma inferioară din
zona afectată, este intactă și transparentă.
Biologie: specia prezintă 3-4 generații pe an şi iernează în stadiul de pupă în galeriile frunzelor
infestate de sub coroana pomilor, uneori şi în sol. Fluturii generaţiei hibernante apar începând cu
luna martie şi continuă până în luna iunie. În perioada aprilie-mai depun ouă, izolat, pe fața
inferioară a frunzelor de măr și primele mine apar la sfârșitul lunii mai. Stadiul larvar durează între
17 şi 21 de zile. Transformarea în pupă se realizează în galerii, iar fluturele părăsește exuvia pupală
prin străpungerea epidermei inferioare. Durata stadiului de pupă este de 10-14 zile, iar la generaţia
81/99
hibernantă este între 230-260 de zile. Zborul generaţiei I se desfăşoară în lunile iunie-iulie, iar cel al
genereţiei a II-a loc în lunile august-septembrie.
Măsuri preventive
- încorporarea frunzelor căzute sub coroana pomilor, în care se găsesc pupele hibernante
- asigurarea necesarului de apă și substanţe nutritive care induce o toleranță mai bună la infestare,
stresul hidric agravând în special daunele asupra frunzelor.
Măsuri curative
- utilizarea paraziților eficienţi împotriva larvelor şi pupelor: Cirrospilus lyncus, Cirrospilus vittatus,
Minotetrastichus frontalis, Neochrysocharis formosa, Pnigalio pectinicornis, Pnigalio soemius,
Sympiesis gordius, Sympiesis sericeicornis, Tetrastichus amethistinus.
- utilizarea capcanelor cu feromoni sexuali (ATRABLANC) pentru capturarea adulţilor în vederea
diminuării nivelului populaţional, dar şi pentru avertizarea tratamentelor fitosanitare.
→metode chimice prin folosirea următoarelor produse de protecţie a plantelor:

cerificat pauza
omologare
FASTAC 10 EC 31/07/2019 0,008% - măr NA*
AFFIRM OPTI 30/04/2025 2,0 kg/ha – măr și păr 7 zile

MILBEKNOCK 31/07/2019 0,05% - măr 14 zile
CALYPSO 480 SC 30/04/2020 0,3 l/ha 14 zile
CORAGEN 30/04/2025 150 ml/ha 14 zile
RELDAN 22 EC 20/12/2021 2,0- 2,2 l/ha - măr 21 zile
IMPORTANT !
În anii cu atacuri mari pomii sunt desfrunziţi prematur.
Aplicarea tratamentelor fitosanitare împotriva fluturilor generaţiei hibernante şi a larvelor

neonate ale generaţiei I este esenţială în controlul dăunătorului.
82/99
Psylla pyri L.
Denumire populară: puricele melifer al părului
Plante gazdă: părul cultivat și sălbatic, mai rar gutuiul
Descriere: dăunător care prezintă două forme, respectiv hibernală și estivală
Adult
-forma hibernală: dimensiuni mai mari comparativ cu cei din forma estivală, masculii având între
2,9 și 3,2 mm, iar femelele de 3,2-3,5 mm. Culoarea corpului este brun-roșcată şi linear pe torace se
pot observa pete roșii. Abdomenul este brun, pe margini prezintă segmente roșcate. Aripile sunt
dispuse în formă de acoperiș, cele anterioare sunt transparente cu nervuri cafenii și pete fumurii (fig.
1). Picioarele au culoarea cafeniu închis.
- forma estivală: adulții au culoarea corpului mai deschisă comparativ cu cei hibernali și aripile sunt
translucide.
Ou: 0,3-0,4 mm lungime, alb strălucitor la depunere, apoi galben-portocaliu înainte de eclozare. Pe
partea ventrală prezintă un pedicel cu ajutorul căruia se fixează în țesutul plantei, iar extremitatea
posterioară este prelungită într-un filament lung și subțire.
Larva: corp oval, turtit dorso-ventral, de culoare galben-brună, cu pete brun-negricioase pe cap și
abdomen.
Nimfa: este asemănătoare cu adultul și prezintă rudimente de aripi.
Fig. 1. Adult (https://www7.inra.fr ) Fig. 2. Fructe atacate (https://www7.inra.fr )
Simptome: puricele melifer al părului atacă cu preponderență plantațiile de păr tinere. Coloniile de
larve și nimfe se pot observa pe muguri, lăstari tineri, frunze, flori și în final pe fructe. Procesul de
hrănire se realizează prin înțeparea și sugerea sucului celular din țesuturi din care cauză mugurii se
usucă și cad, lăstarii se curbează, frunzele se încrețesc și apar necrozări, iar florile sunt avortate. În
urma atacului fructele rămân mici, sunt deformate și pătate, cu aspect cleios (fig. 2). Pe organele
atacate se poate observa „roua de miere” care favorizează dezvoltarea ciupercii Capnodium
salicinum ce produce fumagina, fenomen care blochează fotosinteza.
83/99
Biologie: frecvent dăunătorul prezintă 3-4 generaţii pe an, dar în anii cu condiții foarte favorabile
poate avea până la 6 generații. Poate ierna în stadiul de adult în scoarța pomilor, pe sol în grămezi de
frunze sau în resturi vegetale. La sfârșitul lunii februarie și începutul lunii martie, adulții părăsesc
locurile de iernare, în câteva zile se împerechează și are loc depunerea ouălor pe toate organele
vegetative. Femelele depun 300-600 de ouă pe o perioadă de 30-60 de zile. Ouăle sunt fixate pe
substrat cu ajutorul pedicelului, sunt așezate de-a lungul nervurilor în special pe partea inferioară a
frunzelor. După aproximativ 2 săptămâni larvele eclozează și colonizează frunzele. Larvele migrează
către vârful pomului și se hrănesc cu țesuturile fragede ale lăstarilor erbacei. După năpârliri
succesive ale larvelor acestea se transformă în nimfe și apoi în adulții. Primii adulți apar la jumătatea
sau sfârșitul lunii mai. Adulții rămân în coroana pomilor și dezvoltă mai multe generații până în luna
august-septembrie. Zborul adulților se poate prelungi în toamnele lungi și călduroase până în lunile
octombrie-noiembrie, apoi când vremea se răcește are loc hibernarea.
Măsuri preventive
• aplicarea măsurilor de igienă culturală și agrotehnice (tăierile de întreținere, strângerea şi
distrugerea resturilor vegetale)
Măsuri curative
→ metode biologice prin utilizarea prădătorilor: Anthocoris nemoralis, Orius vicinius și Chrysopa
carnea.
→ metode chimice prin aplicarea tratamentelor cu următoarele produse de protecţie a plantelor:
cerificat pauza
omologare
MOSPILAN 20 SP 01/03/2020 0,02% 14 zile
APACHE 30/04/2020 0,375-1,2 L/ha (50-100 ml/hl) după căderea 3 zile
petalelor (la infestare)
colorării fructelor (BBCH 69-81)
VANTEX 60 CS 30/04/2025 1,875 l/ha se aplica la avertizare NA*
POLECI 31/10/2019 75 ml/hl apa (0,075 %) 3 zile
KARIS 10 CS 30/09/2019 90 ml/ha 7 zile

CYCLONE 31/03/2020 0,18 l/ha
„ * ’’ = neaplicabil
IMPORTANT !
Puricele melifer al părului este cel mai păgubitor dăunător al părului având cea mai mare
frecvență și densitate în sudul țării. Pomii atacați puternic se debilitează, în consecință
producția de fructe din următorii ani va fi foarte scăzută.
84/99
Quadraspidiotus perniciosus Comst.
Denumire populară: păduchele din San José
Plante gazdă:insectă polifagă, dintre speciile de semințoase atacă mărul, părul şi gutuiul
Descriere
Adultul: femela este lipsită de ochi, antene, picioare și aripi, are culoarea galbenă-portocalie, forma
corpului circulară sau cordiformă, de 0,8-1,2 mm diametru, cu rostrul de 0,5-1,8 mm lungime. Întreg
corpul este protejat de un scut circular bombat (cenușiu cu cercuri concentrice brune-cenușii) având
un diametru de 1,6-2 mm (fig. 1). Masculul are o pereche de aripi membranoase, de culoare galbenă
portocalie, aparatul bucal lipsește sau este rudimentar.
Larva: cea primară este galben-portocalie, mobilă, de 0,2-0,26 mm lungime, prezintă ochi, antene,
picioare și două sete anale lungi, iar cea secundară este lipsită de picioare și are forma corpului
asemănătoare cu femela.
Fig.1. Adulți (femele) și larve (pistil.ro) Fig.2. Atac pe păr (https://www7.inra.fr )
Simptome: păduchele atacă atât părțile lemnoase cât și frunzele și fructele. În zonele atacate, sub
scoarță, lemnul se înroșește, iar pe frunze și fructe se formează pete roșii în jurul locului de fixare
(fig. 2 ). Din cauza atacului, pomii se degarnisesc de ramuri, slăbesc în dezvoltare și se usucă,
începând de la vârf către bază. Fructele sunt de dimensiuni reduse, pătate şi au valoare comercială
scăzută. Pomii tineri atacați se usucă în 2-3 ani, iar cei bătrâni se usucă progresiv de la vârf către
bază.
Biologie: prezintă 1-3 generaţii pe an. Prima generație se dezvoltă în lunile mai-iulie, generația a
doua în iulie-octombrie și generația a 3-a în lunile octombrie-mai. Iernează în stadiul de larvă de
vârsta I (protejată de scut) pe scoarța ramurilor și a trunchiului pomilor. La începutul lunii aprilie,
după o perioadă de hrănire, larvele năpârlesc, diferențiindu-se femelele și masculii. La sfârșitul lunii
mai începutul lunii iunie, începe depunerea larvelor, eșalonat, de-a lungul unei perioade de 40–45
zile. O femelă dă naştere până la 450 de larve pe generație. La apariție, larvele sunt foarte mobile și
se răspândesc pe toate organele aeriene ale pomilor, mai rar pe fructe. Uneori larvele pot fi luate de
vânt sau de păsări și transportate pe alte plantații. Mobilitatea este de scurtă durată, după fixare
larvele încep să se hrănească cu seva plantelor. În urma hrănirii își construiesc un scut mătăsos,
impregnat cu ceară, care le apără de îngheț, secetă, ploi etc. După 3 săptămâni, larvele trec de prima
năpârlire, iar scutul devine dens și impermeabil. După alte 3 săptămâni, larvele ajung la dezvoltarea
85/99
completă și își definitivează scutul. Larvele care dau naștere femelelor cresc în diametru, iar cele
care dau naștere masculilor cresc în lungime. Masculii apar înaintea femelelor, nu se hrănesc și după
împerechere mor. La începutul lunii august, femelele încep să depună larvele generației a 2-a, care,
în funcție de condițiile meteorologice, se prelungește până în octombrie sau dă naștere celei de-a 3-a
generații.
Măsuri preventive
• folosirea puieților neinfestați, procurați numai din pepiniere autorizate la înființarea livezilor;
• procurarea altoilor din livezi neinfestate;
• evitarea plantării gutuiului japonez, a păducelului, a lemnului câinesc sau a altor specii lemnoase
susceptibile la atacul păduchelui, în apropierea pepinierelor.
Măsuri curative
→ metode biologice: utilizarea viespei parazite Encarsia perniciosi are rezultate foarte bune în
combaterea păduchelui din San José.
→ metode fizice: utilizarea capcanelor cu feromoni atraSAN pentru reducerea populaţiei.
→ metode chimice prin utilizarea următoarelor produse de protecţie a plantelor,

cerificat pauza
omologare
MOSPILAN 20 SG 01/03/2020 0,450 kg/ha+adjuvant (larve hibernate) 0,025– 14 zile
0,03 % generația de vară în funcție de nivelul de
infestare
JUVINAL 10 EC 31/12/2019 0,1 % (larve hibernate) și 0,05% (generația de
vară) -măr
interval de 14 zile – măr și păr
POLECI 31/10/2019 50-75 ml/hl apa (0,05-0,075 %) 3 zile
PYRINEX 25 CS 31/01/2020 0,3% (generația de vară) -măr NA*

„ * ‘’ - neaplicabil
IMPORTANT !
Se întâlneşte în toate regiunile ţării fiind unul din cei mai periculoşi dăunători ai livezilor de
măr.
86/99
Sciaphobus squalidus (Gyll.)
Denumire populară: gărgărița mugurilor.
Pante gazdă: dăunător polifag, care atacă dintre speciile de seminţoase mărul, părul şi gutuiul
Descriere
Adult: corp oviform, de culoare neagră acoperit cu solzi de culoare brun-cenușie sau cafenii-roșcată.
Lungimea corpului este de 5-6,5 mm. Rostrul este scurt și subțire, antenele sunt genunchiate, roșcate
cu ultimele articole de culoare neagră, picioarele brun-roșcate, fără spini. Elitrele sunt ovale, posedă
solzi rari care nu le acoperă complet, în timp ce interstriurile laterale au solzi foarte deși, albicioși.
Solzii de pe discul elitrelor sunt cenușii, cafeniu-roșcați sau pot prezenta un luciu mătăsos arămiu.
(fig.1).
Ou: oval-alungit, albicios, puțin lucios, având lungimea de 1mm.
Larva: are corpul de culoare alb-gălbuie, cu lungimea de 10-12 mm, capul galben-brun, acoperit cu
perișori rari și scurți.
Pupa: albă, de 7-8 mm lungime.
Fig.1 Adult (https://www.biolib.cz)
Simptome: adulţii rod mugurii vegetativi, floriferi și într-o oarecare măsură pot roade scoarța
lăstarilor tineri. În cazul unor atacuri puternice recolta poate fi compromisă. Modul de atac, diferă în
funcție de planta gazdă. Mugurii florali ai mărului sunt atacați superficial. În cazul părului,
gărgărițele rod orificii rotunde și superficiale, staminele rămânând intacte. Indiferent de specia
pomicolă atacată, la frunze este consumat limbul, prin roaderea dinspre margine a unor cercuri mai
mult sau mai puțin regulate. Un adult poate consuma 3,4 mg masă foliară într-o zi.
87/99
Biologie: iernează în stadiul de larvă și adult în sol, având o singură generație pe an sau o generație
la doi ani. La sfârșitul lunii martie sau începutul lunii aprilie, perioadă care coincide cu fenofaza de
la începutul înmuguririi prunului și deschiderea mugurilor florali la măr și păr, gândacii părăsesc
locurile de iernare și urcă în pomi, unde se hrănesc cu muguri, apoi cu frunzele de-abia apărute și cu
flori. Între părăsirea locului de hibernare, din sol, a primelor exemplare și ieșirea masivă a
gărgărițelor se interpune un interval de 7-12 zile. Deplasarea adulților se face prin mers, pe sol și pe
trunchiul pomilor până în coroana acestora și în final până în muguri. Adulți sunt activi pe timp
însorit și calm.
După aproximativ o săptămână de hrănire are loc împerecherea și apoi depunerea ouălelor.
Ponta este depună în mod obișnuit pe partea superioară a frunzelor, apical în zona nervurii. Ouăle
pot fi depuse și pe partea inferioară a frunzelor și mai rar pe alte organe ale plantei gazdă ca sepale,
petale și chiar lăstari. Femela depune eșalonat ouă, pe frunze (închizând cele două margini ale
frunzei cu o substanță lipicioasă), sub scoarța exfoliată, sau pe ramuri, acoperindu-le de obicei cu o
frunză pe care o lipesc. Incubația durează 9-21 zile, apoi larvele apar eșalonat și migrează în sol,
unde se hrănesc cu rădăcinile subțiri ale diferitelor plante ierboase. Transformarea în pupă are loc în
luna august, stadiu care durează 20-30 de zile. Larvele apărute mai târziu se împupează în cel de-al
doilea an. Adulții apar de regulă în luna septembrie și rămân în aceleași locuri la iernat, până în
primăvara celui de-al doilea an.
Gărgărița mugurilor preferă terenurile de luncă, zonele cu umiditate relativă a aerului mai
ridicată și nu depășesc altitudini de 500 m.
Măsuri preventive
• scuturarea gărgărițelor, dimineața, pe prelate și distrugerea lor, operaţie repetată de 3-4 ori, timp
de 2-3 săptămâni, metodă eficientă pentru livezile mici;
• aplicarea inelelor cu clei, primăvara devreme, pentru capturarea adulților hibernanți care urcă în
pomi;
• tăierea ramurilor uscate în perioada repausului vegetativ, răzuirea tulpinilor și ramurilor mai
groase și distrugerea resturilor rezultate, în care se găsesc adulți hibernanți;
• vara la începutul lunii iunie se vor așeza brâie capcană în jurul trunchiului sau a ramurilor mai
groase (confecționate din paie, fân, carton gofrat, tifon sau alte textile, diferite materiale adezive
etc.) pentru capturarea noilor adulți, care se retrag pentru estivație.
IMPORTANT!
În cazul unor atacuri puternice recolta poate fi compromisă.
88/99
Scolytus mali (Bechstein)
Denumire populară: cariul mare de scoarță
Plante gazdă: polifag, dintre seminţoase preferă mărul şi părul
Descriere
Adult: dimensiunile corpului de 3-4 mm, culoare neagră lucioasă, antenele şi picioarele brun
roşcate, pronot puţin mai lat decât lung, cu punctuații fine. Elitrele sunt castanii-roşcate sau brune,
cu striaţiuni regulate formate din puncte mici (fig.1.).
Larva: apodă (fără picioare), cu capul brun, lungimea corpului de 3 mm.
Fig.1. Adult (https://www.zin.ru)
Simptome: dăunătorul atacă trunchiul și ramurile groase ale copacilor deja afectaţi, rareori atacă
pomii sănătoși. Pomii atacaţi de carii se usucă în scurt timp şi prezintă numeroase orificii cu
diametrul de 1-1,5 mm, care reprezentă punctele de ieşire a adulţilor din trunchiul pomilor. Sub
scoarţa care se detaşează uşor, se găseşte o reţea de galerii formate de femele şi larve. Galeriile
maternale au 5-12 cm, din care pornesc 50-80 galerii larvare.
Biologie: prezintă 2 generaţii pe an. Iernează ca larvă ajunsă la completa dezvoltare, în galeriile
roase sub scoarţa pomilor şi a ramurilor. Larvele se transformă în pupe primăvara, în galeriile în care
iernează, iar în aprilie-mai apar adulţii. Femelele depun câte un ou, în mici cavităţi, sub scoarţă, o
femelă ajungând să depună între 50-100 de ouă. Larvele nou eclozate sapă în cambiu tuneluri
89/99
larvare, care se lărgesc terminal pe măsură ce cresc şi unde se împupează. Adulţii apar în august şi
sapă orificii circulare de ieşire.
Măsuri preventive
- înfiinţarea livezilor pe terenuri bine pregătite, fertile şi cu material săditor sănătos, care permit
pomilor tineri o dezvoltare normală;
- tăieri de rărire a coroanei și a ramurilor uscate;
- răzuirea scoarţei;
- la atacuri puternice pomii infestaţi sunt scoşi şi distruşi;
- folosirea pomilor capcană (pomi pe cale de uscare, slăbiţi fiziologic), care atrag femelele pentru
depunerea ouălor, fiind apoi scoşi şi distruşi.
IMPORTANT !
Cariul mare de scoarță atacă în asociere cu cariul mic de scoarţă (Ruguloscolytus rugulosus)
Ratz.
90/99
Stigmela malella (Stainton)
Denumire populară: molia minieră lineară a mărului.
Pante gazdă: Malus spp. (măr) și uneori Prunus spp. (prun)
Descriere
Adult: microlepidopter cu anvergura aripilor de 4-7 mm. Aripile anterioare sunt de culoare cenușie,
în treimea inferioară a acestora se distinge o bandă transversală de culoare albă argintie. Aripile
posterioare sunt franjurate și acoperite cu solzi, culoarea acestora este cenușie închis spre maroniu.
Pe capul adulților se află un smoc de perișori de culoare portocalie (fig.1).
Ou: aproape sferic, slab aplatizat, de culoare verzuie.
Larva: verde gălbuie, având lungimea corpului care variază între 3 și 4 mm. Are trei perechi de
picioare rudimentare dispuse în zona toracică.
Crisalida: castanie-roșcată cu lungimea de 2-3 mm, iar coconul este fusiform, confecționat din fire
mătăsoase de culoare galben-portocalie.
Fig.1. Adult (http://www2.nrm.se/en) Fig. 2. Frunză minată ( http://www2.nrm.se/en )
Simptome: atacul este în mare parte asemănător cu cel produs de specia Lyoneția clerckella, de care
se deosebește prin faptul că minele produse de Nepticula malella sunt mai sinuoase, mai puțin lungi
și mai largi la capătul terminal (fig. 2). În perioada hrănirii larvele pătrund în parenchimul frunzelor
şi formează mine (galerii) alungite sinuoase, largi de 3-4 mm. În mijlocul acestor galerii se disting
excrementele dispuse într-un șir continuu de culoare neagră. În final, frunzele infestate se brunifică
și cad.
Biologie: are 3-4 generații pe an şi iernează în stadiul de crisalidă în interiorul unui cocon, în sol la
adâncimea de până la 15 cm, în frunzișul căzut. Adulții apar în fenofaza de înălțare a inflorescențelor
merilor, zburând pe timp însorit și cald. Pe vreme răcoroasă și ploioasă se ascund în diferite
adăposturi (bulgări de sol, crăpăturile scoarței, resturi vegetale). Împerecherea are loc la câteva zile
după apariție și se face în perioada zborului. Ouăle sunt depuse pe partea inferioară a frunzei şi
incubația durează 8-16 zile. Pe o frunză se pot dezvolta până la 14 larve şi dezvoltarea larvară
91/99
durează 15-28 zile. Ajunsă la completa dezvoltare, larva roade epiderma superioară, părăsește mina,
țese un fir mătăsos cu ajutorul căruia coboară în sol, unde se transformă în crisalidă, acest stadiu
durând 10-15 zile. Ulterior apar adulții care continuă să se înmulțească până în luna septembrie
formând alte 2-3 generații.
Măsuri preventive
• efectuarea arăturilor adânci de toamnă pentru distrugerea crisalidelor din sol.
Măsuri curative
→metode biologice prin utilizarea entomofagilor paraziți din familia Eulophidae: Achrysocharella
chlorogaster, Chrysocharis prodice, Cirrospilus vittatus, Closterocerus trifasciatus.
→metode chimice prin aplicarea tratamentelor cu următoarele produse de protecţie a plantelor:

Primul tratament se aplică la câteva zile după apariția fluturilor în capcanele feromonale, în
cazul când gradul de atac în anul anterior a fost mai mare de 5%. Stropirea corespunde în general cu
fenofaza de răsfirare a inflorescențelor.
Tratamentul se repetă în fenofaza de scuturare a petalelor, aplicarea tratamentului
efectuându-se la câteva zile după apariția fluturilor, la o densitate mai mare de 5 larve/frunză la peste
40-50% din frunze, după care tratamentul se repetă la 8-10 zile.

cerificat pauza
omologare
FASTAC 10 EC 31/07/2019 0,008% NA*
DECIS 25 WG 31/10/2019 0,045 kg/ha (0,003%) - măr 7 zile
IMPORTANT!
În cazul unor atacuri puternice minele acoperă 80-95% din suprafața limbului foliar!
Principalele soiuri de măr preferate de insecte sunt: Jonathan, Golden delicious, Rose de
Virginie, Red Melba.
În dinamica populației speciei Nepticula malella se înregistrează variații mari de la un
centru pomicol la altul ca urmare a parazitismului natural.
92/99
Tetranychus viennensis Zacher
Denumire populară: păianjenul roşu al merelor
Plante gazdă: atacă în principal mărul şi în general speciile lemnoase din familia Rosaceae.
Descriere
Adult:
-femela prezintă 2 tipuri de forme: de vară şi de iarnă, care se diferenţiază prin mărime şi culoare.
Forma de vară este mai mare, având 0,6 -0,7 mm lungime, 0,4 mm lăţime şi are corpul oval, de
culoare roşie-vişinie, iar forma de iarnă este mai mică, de 0,37 mm lungime şi 0,25 mm lăţime, de
culoare roşie-strălucitoare (fig.1).
- masculul: corp alungit şi mult îngustat posterior, de culoare galbenă verzuie cu pete negricioase
(dispuse neregulat pe partea dorsală), cu lungimea cuprinsă între 0,35 şi 0,4 mm.
Ou: sferic, fără peduncul.
Nimfa: de culoare verde gălbuie are evidenţiată cea de-a patra pereche de picioare şi are dimensiuni
de 0,28 mm lungime şi 0,17 mm lăţime.
Fig.1. Adult (https://redsearch.org)
Simptome: pe frunze se observă pete mici de până la 10-20 mm, care nu confluează, de culoare
cenuşie–argintie. Deseori, atacul este însoţit de o secreţie abundentă de fire mătăsoase care
depreciază funcţiile asimilatoare ale clorofilei.
Biologie: are 4-5 generaţii şi iernează ca femelă adultă la baza trunchiului în zona coletului, pe sub
bulgări de pământ, în crăpăturile solului, sub resturile vegetale. Mortalitatea femelelor este de peste
50% în timpul hibernării, iar numărul de masculi dintr-o populație este de 3-5 ori mai mic decât cel
al femelelor.
93/99
La sfârşitul lunii martie, începutul lunii aprilie, când temperatura medie depăşeşte valoarea
de 9-100C, femelele hibernante migrează din locurile de iernare. La scurt timp după apariţie,
acarienii trec pe muguri, apoi pe frunze şi inflorescenţe unde se hrănesc înţepând şi sugând seva. La
5-8 zile de la apariţie începe ponta pe partea inferioară a frunzelor. O femelă depune în medie 50 de
ouă, iar în scurt timp eclozează larvele care evoluează alături de adulţi. Durata medie a unei generaţii
este de aproximativ 23 de zile, în funcţie de factorii abiotici şi biotici, respectiv temperatură şi hrană.
Metode preventive:
- cultivarea varietăților rezistente, precum şi văruirea trunchiurilor pomilor.
Măsuri curative:
→metode biologice: în reglarea populaţiei acestui acarian, un rol deosebit îl au acarofagii
Thyphlodromus rhenanus (Oud.) şi Thyphlodromus soleiger Ribaga, entomofagii (Stethorus
punctillum Weise.
→metode chimice prin aplicarea următoarelor produse de protecţie a plantelor–,–.
cerificat pauza
omologare
INVERT 1,8 EW 30/04/2020 0,6-0,96 l/ha măr și păr 3 zile
VOLIAM TARGO 30.04.2020 0,75-1,13 l/ha, 2 tratamente la interval de 10-14 14 zile

zile
IMPORTANT!
Cei mai mulţi acarieni se găsesc localizaţi pe partea inferioară a frunzelor, unde ţes un
păienjeniş dens, alcătuit din fire mătăsoase, care îngreunează procesul de asimilaţie.
Tetranychus viennensis poate fi vector pentru rapăn şi făinare.
94/99
Yponomeuta malinella Zeller
Denumire populară: molia frunzelor de măr
Plante gazdă: specie monofagă, atacă mărul
Descriere
Adult: capul şi toracele de culoare albă, pe torace 4 pete negre, aripile anterioare sunt albe, cu luciu
mătăsos, fiecare aripă prezintă 12-40 puncte negre, dispuse longitudinal pe trei rânduri. Aripile
posterioare sunt cenuşii-deschis, cu marginea franjurată (fig.1.). Anvergura aripilor este de 16–22
mm lungime.
Ou: are culoarea purpuriu întunecat, măsoară între 4 și 10 mm, aplatizat şi oval-alungit.
Larva: la completa dezvoltare are 15-20 mm lungime, corpul de culoare galben-pai sau cenuşiu
închis, iar dorsal prezintă două rânduri de puncte negre pe fiecare segment. Capul, picioarele,
pronotul şi placa anală sunt culoarea neagră.
Pupa: este închisă într-un mic cocon alb-mătăsos. Pupele sunt grupate paralel în centrul cuibului.
Fig.1. Adult (http://www.agroatlas.ru) Fig.2. Atac larvar (https://www7.inra.fr)
Simptome: la apariţie larvele rod mugurii nedeschişi, apoi migrează pe frunzele nou apărute pe care
le minează. Ulterior, omizile ies la suprafaţa frunzelor, migrează în grupe către vârful lăstarilor şi
înfășoară frunzele cu care se hrănesc din vârful lăstarilor cu fire mătăsoase producând un cuib
(fig.2). Când frunzele înfăşurate sunt consumate omizile trec la alte frunze sau lăstar vecin formând
un nou cuib. Fructele tinere atacate prezintă pete formate în urma hrănirii. Când defolierea este
severă, creșterea de vară a fructelor este stagnată și acestea pot cădea prematur.
Biologie: în condițiile climatice din România, această specie dezvoltă o singură generație pe an și
iernează ca larvă de vârsta întâi, sub scutul care acoperă ooplaca. În luna aprilie când temperatura
aerului depăşeşte 14°C, după năpârlire, larvele străbat acest scut şi migrează spre mugurii nedeschişi
pentru a se hrăni. După înflorirea pomilor, omizile din cel de-al doilea stadiu de dezvoltare
95/99
abandonează minele și înfășoară vârfurile ramurilor în fire de mătase, formând cuiburile specifice, în
care rod aparatul foliar. Completa dezvoltare a larvelor se înregistrează pe la mijlocul lunii iunie,
când migrează pe faţa inferioară a fruzelor şi se transformă în pupe. În ţesătura cuibului, fiecare larvă
îşi construieşte câte un cocon mătăsos propriu, grupându-se una lângă alta rezultând astfel pachete
de coconi, de culoare albă. Stadiul de pupă durează 10-15 zile, după care are loc apariţia adulţilor,
care sunt nocturni. După debutul zborului (iulie-august), aceștia se împerechează, apoi are loc
depunerea pontei. Ouăle sunt depuse pe scoarţa ramurilor tinere, în grupe de 20-50 (ooplacă),
acoperite de o secreţie, care în contact cu aerul se întăreşte şi devine un scut protector. Dezvoltarea
embrionară durează între 12 și 15 zile. După incubație, omizile tinere intră în diapauză și rămân
peste iarnă grupate în ooplacă.
Măsuri preventive
- strângerea și distrugerea frunzelor atacate în perioada verii;
- îndepărtarea cuiburilor de omizi imediat ce se observă apariţia acestora în coroana pomilor.
Combatere
Măsuri curative
→metode biologice:
- principalii entomofagi utilizaţi sunt reprezentaţi de viespile parazite: Herpestomus brunnicornis,
Ooencyrtus fuscicollis, care au un grad de parazitare a larvelor de 40-55%, Ageniaspis fuscicollis,
Zatipota bohemani, Angitia armillata, Mesochorus globurator, eficace împotriva larvelor şi pupelor.
- aplicarea de biopesticide cu Bacillus thuringiensis.
IMPORTANT !
În absența măsurilor de control, această specie poate fi un dăunător periculos. La un atac
puternic copacii pot pierde toate frunzele, ceea ce duce la diminuarea fructelor rămase, iar
rezistența acestora la condiții de secetă și îngheț va fi semnificativ redusă. Din cauza
epuizării puternice a copacilor, aceștia nu vor produce fructe în anul următor.
Pagubele produse de molia mărului variază considerabil de la an la an. Atacuri puternice se
pot observa frecvent în livezile îmbătrânite.
96/99
Pratylenchus penetrans (Cobb)
Denumire populară: nematodul care produce leziuni pe rădăcini
Plante gazdă: specie extrem de polifagă, considerat unul din cei mai periculoşi dăunători ai pomilor
şi arbuştilor fructiferi.
Descriere: toate stadiile sunt vermiforme, nu pot fi văzute cu ochiul liber, identificarea necesitând
examen microscopic (fig.1)
Fig. 1. Adult ( https//: nematode.unl.edu) Fig. 2. Atac pe rădăcină (https://agric.wa.gov.au)
Simptome: porţiunile de rădăcini unde aceşti nematozi se înmulțesc devin adesea de culoare roșu
închis sau maron, cauzând necroze și invazia celulelor care duc cel mai adesea la infecţii secundare
ale altor patogeni cum sunt ciupercile și bacteriile. În afară de creșterea slabă și îngălbenirea
foliajului în general, nu există simptome clare pe plantă. În cazuri de atacuri puternice nematozii
produc putrezirea rădăcinilor (fig. 2).
Biologie: specie endoparazită care trăieşte în mod obișnuit în rădăcini, rizomi, dar ocazional au fost
găsiți şi în tulpini sau fructe. Temperatura optimă de dezvoltare este de 21°C. Pătrunzând în rădăcini
se pot multiplica într-un număr foarte mare fiind înregistate peste 10000 specimene/ 10 g rădăcini.
Ouăle sunt plasate în rădăcina plantelor gazdă și întreg ciclu de viață se desfășoară acolo. O
generație se formează în 6-8 săptămâni, astfel încât pot dezvolta mai multe generații în timpul unui
sezon de vegetație.
Datorită activității ciupercilor și bacteriilor asociate, rădăcinile sunt afectate și nu mai sunt atractive
pentru nematozi, care, ies din rădăcină în căutarea altor plante gazdă. Prin urmare, la începutul
sezonului de creștere există o corelație semnificativă între numărul speciilor de Pratylenchus pe
cantitatea de rădăcini și simptomele daunelor, dar mai târziu această corelație dispare.
Metode preventive
➢ verificarea cu atenție a plantelor care se importă în scopul prevenirii, introducerii și răspândirii
acestui dăunător;
➢ utilizarea la plantare a unui material sănătos liber de anematozi;
➢ utilizarea ovăzului în asolament având în vedere că este rezistent la atacul nematodului.
Măsuri curative
→ metode biologice speciile de Trichoderma suprimă Pratylenchus penetran
IMPORTANT!
Cel mai adesea infecția cu Pratylenchus predispune plantele la atacul bolilor.
97/99
CAPITOLUL 5
Bibliografie selectivă
1. A. L. Jones (Michigan State University, East Lansing) ;H. S. Aldwinckle (New York State
Agricultural Experiment Station Cornell University, Geneva) 1997- Compendium of Apple and
Pear Diseases-ed.APS PRESS – The American Phytopathological SocietyThird printing, p. 23-
24; 35-36, 38-39
2. Al. Alexandri, M Olangiu, M. Petrescu, E. Rădulescu, C. Rafailă 1972- Tratat de fitopatologie
agricolă, vol. IV, ed Academiei R.S.R. ,p. 116; 122-124
3. Boguleanu Gh, Bobîrnac B., Costescu C, Duvlea I., Filipescu C., Pașol P., Peiu M., Perju T.
(1980) – Entomologie horticolă. Ed. Didactică și Pedagogică București;
4. CABI Invasive Species Compendium - Morphological characteristics of Orgyia antiqua L. and
Orgyia gonostigma F. (Lepidoptera, Lymantriidae) and methods of controlling the larvae.
https://www.cabi.org/ISC/abstract/19830501709;
5. Dobrin Ionela, Frăsin Loredana, Pașol P. (2007) – Tratat de entomologie specială, Editura Ceres,
București;
6. Lefter G. I., Minoiu N. (1990) – Combaterea bolilor și dăunătorilor speciilor pomicole
semințoase, Ed. Ceres, București;
7. Manolache C., Boguleanu Gh. şi colab. (1978) - Tratat de zoologie agricolă, vol I, Ed.
Academiei Române;
8. Pașol P., Dobrin Ionela, Frasin I., (2007) - Tratat de entomologie specială, dăunătorii culturilor
horticole, Ed. Ceres, Bucureşti;
9. Prof. Dr. doc. E. Docea; Dr. doc. V. Severin; Dr. doc. T. Baicu; Dr. doc. I. Pop 1976
Îndrumător pentru recunoaşterea şi combaterea bolilor plantelor cultivate, Ed Ceres Bucureşti, p.
250-251
10. Pașol P., Paulian F., Pălăgeșiu I., Nițu E. și colab., (2013) – Tratat de zoologie agricolă.
Dăunătorii plantelor cultivate. Vol. III. Editura Academiei, București;
11. Pop I.V. Tratat de virologie vegetală, vol. III , Virusurile culturilor horticole, Ediția 1, Editura
PRINTECH, București, 2009
12. Perju T. (1995) – Entomologia agricolă componentă a protecţiei integrate a agroecosistemelor.
Vol. II. Ed. Ceres;
13. Perju T., Ghizdavu (2001) - Tratat de zoologie agricolă, vol V, Ed. Academiei Române,
Bucureşti;
14. Roșca I., Rada Istrate (2009) – Tratat de entomologie (agricultură, horticultură, silvicultură)
Alpha MDN, Buzău;
15. Roșca I., Drosu S., Bratu E., (2001) – Entomologie horticolă specială, Ed. Editura Didactică și
Pedagogică, R.A.;
16. Roşca I., Iacomi Beatrice Michaela (2012) – Bolile şi dăunătorii din principalele agroecosisteme
legumicole, Alpha MDN, Buzău;
17. Săvescu A. și colab. (1982) – Tratat de zoologie agricolă, Dăunătorii plantelor cultivate, Vol. II,
Editura Academiei RSR;
18. Standardul OEPP PP 2/18 (1) Bulletin OEPP/EPPO Bulletin 29;
19. Teodorescu G., Roman T., Sumedrea M. (2003) – Entomologie Horticolă - dăunători specifici și
metode de combatere, Ed. Ceres, București,
98/99
Alte resurse:
• https://wiki.bugwood.org/
http://ephytia.inra.fr/
https://www.toutjardindirect.fr/
https://www.cabi.org
https://doctorplant.ro
http://agricultura.gencat.cat
https://books.google.ro
https://ag.umass.edu
http://apples.ahdb.org.uk/apple-sawfly.asp
http://www.agroatlas.ru
https://gd.eppo.int/taxon
https://www.plantwise.org
http://www.abgenternasyonel.com/images/icerik
99/99

Ghid Semintoase Mai Iunie 2019

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid Semintoase Mai Iunie 2019

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

AUTORITATEA NAŢIONALĂ FITOSANITARĂ

GHID INFORMATIV SEMINȚOASE

MAI - IUNIE 2019

Nr. Capitol Pag.

10 3.1. Organisme dăunătoare de carantină la pomii fructiferi semințoși 7

11 3. 2. Organisme dăunătoare non- carantină la pomii fructiferi semințoși 8

13 4.1. Fise fitosanitare organisme dăunătoare de carantină 10

1. Importanța culturii semințoaselor

2. Simptome produse de organismele daunatoare la pomii fructiferi

Ciupercile fitopatogene acţionează puternic asupra plantei la nivel biochimic, fiziologic şi la

2.2. Simptome produse de bacterii.

În cazul bacteriozelor de carantină care afectează pomii fructiferi semințoşi, principalele

• Hipertrofiile (gale, tumori)

2.3. Simptome produse de virusuri și organisme analoage la semințoase

Cele mai comune și răspândite simptome produse de virusuri și miocoplasme sunt:

2.4. Simptome produse de insecte, acarieni.

2.5. Simptome produse de nematozi.

Nematozii fitoparaziţi au dimensiuni microscopice, se localizează fie în țesuturile

3. Organisme daunătoare la pomii fructiferi semințoși

Nr. Denumire știinţifică şi

3. Choristoneura rosaceana America: SUA, Canada

3.2. Organisme dăunătoare non- carantină la pomii fructiferi semințoși.

Denumire populară. Focul bacterian al rozaceelor.

Fig. 1. Atac de E. amylovora pe o inflorescenţă Fig. 2. Simptomul caracteristic "cârja păstorului"

Mod de răspândire. E. amylovora se răspândeşte:

Denumire produs Data expirare Doza recomandata Timp de

0,2% - prefloral 0,04% - postfloral – măr

0,3% (3,0 kg/ha `in 1000 l apa) – păr

Monitorizarea reziduurilor urmăreşte sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din

Denumire populară: Proliferarea mărului.

Statut: organism dăunător de carantină; este prezent în România.

Simptome: pot fi observate pe ramuri, frunze, fructe, flori, muguri, etc.

• utilizarea altoilor și portaltoilor sănătoși, verificați prin testare (înainte de livrarea

Denumire populară: Declinul părului

• Degradarea rapidă – fructele rămân mici, nu se dezvoltă; ofilirea și uscarea frunzelor și a

Denumire populară. Pătarea brună a frunzelor şi fructelor de păr şi gutui (entomosporioza).

Statut. Este organism non-carantină, prezent în România.

Denumire populară: cancerul ramurilor, cancerul nectrian

Fig.1-Atacul ciupercii pe ramură de măr Fig.2 -Fructificațiile ciupercii pe ramură

0,2% - prefloral 0,04% - postfloral – măr

0,3% (3,0 kg/ha `in 1000 l apa) – păr

Monitorizarea reziduurilor urmăreşte sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din

Denumire populară: cancerul rugos al pomilor fructiferi.

Statut: organism dăunător non-carantină prezent în România.

Plante gazdă: pomi fructiferi, în special mărul și părul.

Fig.1: Simptome incipiente pe ramuri Fig. 2: Simptome în interiorul fructelor

Denumire populară: făinare

Fig.1-Atacul ciupercii pe frunză Fig.2 -Fructificațiile ciupercii pe lăstar cu flori

Măsuri curative combatere chimica cu urmatoarele produse:

Monitorizarea reziduurilor urmăreşte sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din

Denumire populară: Pătarea cafenie și rapănul părului

Fig.1. Simptom pe frunze Fig.2. Atac pe fructe

Fig.1. Atac pe tulpină Fig. 2. Atac pe rădăcină

Fig.1. Atac pe tulpină Fig. 2. Atac pe rădăcină

IMPORTANT! Specile de semințoase sunt relativ sensibile la Agrobacterium tumefaciens,

Fig. 1 Simptome pe flori Fig. 2 Simptome pe fructe

Denumire produs Data expirare Doza recomandata Timp de

Monitorizarea reziduurilor urmăreşte sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din produsele

Denumire populară : Virusul mozaicului mărului

Statut: organism dăunator non- carantină, prezent în România.

Simptomele produse de Apple mosaic virus pe frunzele și fructele de măr

IMPORTANT: La soiurile sensibile, mozaicul mărului poate produce scăderi de producție

Denumire populară: Virusul pătării clorotice a mărului