II.

Argumentele interne cu privire la originea mozaica a Pentateuhului:

Din cercetarea atentă a Pentateuhului se poate deduce cu multă claritate că acesta a

fost scris în timpul dintre ieşirea din Egipt, şi intrarea în pământul Canaanului. Faptul
acesta este dovedit pe baza mai multor indicii:
1. Consideraţii de ordin geografic: Se constată din lecturarea Pentateuhului că
autorului îi este foarte bine cunoscută ţara Egiptului şi localităţile din Egipt, ca de
exemplul Goşenul, Pithonul, Ramsesul, Succotul, Ethamul şi celelalte, deoarece aceste
localităţi erau familiare autorului şi israeliţilor spre deosebire de localităţi din Canaan, ca
de exemplu: Hebronul, Sichemul, care nu sunt bine cunoscute şi trebuie să li se dea
anumite repere geografice în faţa cititorilor. Din aceste consideraţii putem constata că
israeliţii încă n-au ajuns în Canaan, pentru că altfel nu ar fi fost nevoie să li se ofere
indicii despre acele localităţi, prin urmare pentru ei sunt binecunoscute cetăţile Egiptului,
întrucât vin de acolo, iar celelalte localităţi sunt necunoscute întrucât urmau să le
cucerească.
2. Legile cuprinse în Pentateuh nu sunt redate într-o ordine sistematică ci în
legătură cu evenimentele în care au fost promulgate. Dacă aceste legi ar fi fost scrise mai
târziu, autorul respectiv ar fi avut în vedere o sistematizare a lor, ceea ce nu se poate
spune în cazul legislaţiei mozaice, întrucât aceasta a fost promulgată în timpul
peregrinării prin deşert.
3. În prima carte a Pentateuhului, în Facere, sunt relatate numai evenimentele mai
importante şi fără lux de amănunte, spre deosebire de cele relatate în următoarele cărţi la
care autorul a fost martor şi îşi permite să le relateze detaliat (în Iş. XV, sunt indicaţi
numărul palmierilor şi izvoarelor din Elim, la Lv. X sunt numiţi cei care au scos
cadavrele lui Nadav şi Abiud, la Iş. XXVIII se arată amănunţit lista darurilor aduse la
Cortul Sfânt, aşadar amănunte de genul acesta nu se pot păstra prin tradiţie ca să se scrie
ulterior ci ele au fost consemnate odată cu petrecerea lor).
4. Întâlnim foarte multe dispoziţii, cu privire la petrecerea populaţiei din timpul
peregrinării în corturi şi anumite practici legate de acest lucru. Ceea ce indică cu claritate
că israeliţii erau ieşiţi din Egipt şi îşi continuau traseul spre Ţara Făgăduinţei dar încă nu
ajunseseră deoarece locuiau în corturi.
5. În timpul scrierii Pentateuhului israeliţii nu erau aşezaţi în Canaan ci numai în
drum spre acesta: ,,Iată poruncile, hotărârile şi rânduielile pe care Domnul Dumnezeul
vostru mi-a poruncit să vă învăţ pentru ca voi aşa să faceţi când veţi ajunge în Ţara în
care mergeţi să o moşteniţi” (Dt. VI,1); ,,Când Domnul Dumnezeul tău te va face să intri
în Ţara pe care vei intra să o moşteneşti, va şterge dinaintea ta toate neamurile mari şi
numeroase …” (Dt. VII,1).
 În cele afirmate mai sus se confirmă şi dovezile externe, reiese clar că Pentateuhul
s-a scris în timpul dintre ieşirea poporului israelit din Egipt şi intrarea în Canaan şi că
această operă n-a putut fi alcătuită de altcineva decât de bărbatul cel mai competent pe
care Dumnezeu l-a desemnat la conducerea poporului şi cu care a colaborat cel mai
aproape, adică Moise.
Se obiectează de unii critici că uneori se vorbeşte despre Moise la pers a III-a şi că,
prin urmare, nu poate fi el autorul. Aceasta este o obiecţie minoră, deoarece în alte multe
scrieri antice găsim astfel de metode când în aceeaşi operă autorul se exprimă la pers. I,
iar in altă împrejurare la pers. a III-a.
În conformitate cu cele afirmate mai sus, Moise este autorul Pentateuhului, la
alcătuirea căruia probabil a folosit şi unele izvoare orale sau scrise anterioare, sau
contemporane lui, în ceea ce priveşte istoria potopului, lista genealogiilor patriarhale. De
fapt, în cartea Nm. XXI,14, chiar este indicat un astfel de izvor şi anume cartea
,,Războiul Domnului”. Să avem în vedere şi că Moise a crescut şi la curtea Faraonului,
unde şi-a însuşit cele mai înalte culturi şi învăţături, având acces la toate cărţile.
Într-adevăr nu putem susţine identitatea perfectă a textului Pentateuhului de astăzi
cu cel al autorului, posibil să fi intervenit mici schimbări de ordin literar, formal, fie din
neglijenţa copiştilor, prin traducere, intenţionat, sau adăugându-se anumite note
explicative.

BIBLIOGRAFIE
1. „BIBLIA SAU SFÂNTA SCRIPTURĂ”, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de
Bartolomeu Valeriu Anania, E.I.B.M.B.O.R., Buc., 2001.
2. BORCA Eusebiu, „Autorul Pentateuhului. Originea mozaică a lucrării (dovezi interne şi externe), în rev,
„Studia Universitatis Septentrionis Theologia – Orthodoxa”, nr. 2/2010,
http://teologie.cunbm.utcluj.ro/pdf/SU_cuprins/studia_2_2010.pdf, pp. 22-28.
3. CIUDIN Nicolae, Pr. Prof., „Studiul Vechiului Testament. Manual pentru seminariile teologice”, Ed.
Credinţa Noastră, Buc., 1997, pp. 48-50.
4. PRELIPCEAN Vl. Pr. Prof., NEAGA N. Pr. Prof., BARNA Gh. Pr. Prof., „Studiul Vechiul Testament”,
manual pentru Institutele teologice, Buc., 1955, pp. 71-73.
5. PRELIPCEAN Vl. Pr. Prof., NEAGA N. Pr. Prof., BARNA Gh. Pr. Prof., CHIALDA Mircea Pr. Prof.,
„Studiul Vechiul Testament”, manual pentru Institutele teologice, ediţia a II-a, Buc., 1985, pp. 118-121.
6. PRELIPCEAN Vl. Pr. Prof., NEAGA N. Pr. Prof., BARNA Gh. Pr. Prof., CHIALDA Mircea Pr. Prof.,
„Studiul Vechiului Testament”, Manual pentru Facultăţile de Teologie, ediţia a III-a, îngrijită de Pr. Conf. dr. Ioan
Chirilă, Cluj-Napoca, 2003, pp. 109-111.
7. PRELIPCEAN Vl. Pr. Prof., NEAGA N. Pr. Prof., BARNA Gh. Pr. Prof., CHIALDA Mircea Pr. Prof.,
„Studiul Vechiului Testament”, Manual pentru Facultăţile de Teologie, ediţia a IV-a, îngrijită de Pr. Conf. dr. Ioan
Chirilă, Cluj-Napoca, 2006, pp. 109-111.
8. SEMEN Petre, Pr. Prof., „Introducere în teologia biblică a Vechiului Testament”, Ed. Trinitas, Iași,
2008, pp. 150-154.