pitolul 1.

Sortimentul mărfurilor din piele şi înlocuitori

Articolele din piele şi înlocuitori ai pielii reprezintă circa 30% din totalul mărfurilor din
categoria textile-încălţăminte.În cadrul grupei se pot delimita subgrupele încălţăminte,
îmbrăcăminte, mănuşi şi articole de marochinărie, articole pentru sport, materiale pentru
tapiţerie, etc.
Pentru caracterizarea merceologică modernă a structurii sortimentale şi a calităţii din această
grupă, este necesara cunoaşterea pielii naturale şi a înlocuitorilor folosiţi ca materie primă
pentru confecţionarea încălţămintei şi altor articole, a principalelor operaţii tehnologice care
influenţează diversificarea sortimentală şi îmbunătăţirea calităţii, a criteriilor şi tehnicilor de
evaluare a calităţii produselor rezultate.
Pieile folosite pentru confecpţionarea bunurilor de consum sunt materiale de natură proteică
provenite din piei brute, cu proprietăţi modificate prin prelucrare, în funcţie de necesităţile
impuse de fiecare destinaţie.
Operaţiile la care este supusă pielea brută au drept scop transformarea ei intr-un material
imputrescibil, rezistent şi cun un aspect exterior corespunzător. Procesul de prelucare
cuprinde trei grupe de operaţii şi anume: operaţii preliminare tăbăcirii, tăbăcirea şi operaţii
de finisare. Tăbăcirea este operaţia care conferă pieilor in primul rănd rezistenţă la putrezire
şi constă in pătrunderea substanţelor tanante în structurile interne intime, unde se fixează
stabil prin procese fizico-chimice complexe. Pieile care au fost supuse operaţiilor de tăbăcire
nu prezintă aptitudinile necesare pentru confecţionarea încălţamintei şi a altor produse din
piele, moliciunea, grosimea, aspectul nu sunt corespunzătoare. De acea este necesar ca pieile
tăbăcite să fie supuse unei serii de operaţii de finisare. Numarul şi operaţiilor se stabilesc în
funcţie de destinaţia pieii.
Pieile tăbăcite si finisate au o microstructură asemănătoare, în general, pieilor brute, existănd
unele diferenţe datorate procesului tehnologic. Structura şi compoziţia chimică a pieilor
influenţează hotărâtor proprietaţile acestora. O parte din proprietaţi se apreciază organoleptic
(culoarea, netezime, grad de luciu, desenul poriolor) altele se determină prin metode de
laborator (masa volumică, rezistenţa la tracţiune, la sfăşiere, compresiune şi uzură,
comportarea faţă de apă şi gaze etc) Înlocuitori de piele.Întrucăt pe plan mondial, căt şi în ţara
noastră, resursele de piei naturale sunt limitate, nereuşind să satisfacă cerinţele producţiei de
încalţăminte şi confecţii din piele, baza de materii prime destinată acestui sector se
completează cu materiale produse pe scara industrială, avănd unele proprietăţi de
întrebuinţare corespunzătoare. Aceste materiale înlocuiesc parţial sau total o serie de
semifabricate din piele destinate confecţionării diverselor piese. Perfecţionările tehnologice
din ultima perioadă au asigurat înlocuitorilor de piele proprietăţi apropiate, uneori chear
superioare, pieilor naturale.
Sortimentul mărfurilor din piele şi înlocuitori cuprinde trei grupe şi anume:
1.1 Articole de încălţăminte
1.2Confecţii din piele
1.3 Articole de marochinărie
1.1Articole de încălţăminte
Încălţămintea ocupă o pondere însemnată în cosumul populaţie, datorită rolului pe care îl are
de a proteja picioarele faţă de agenţii atmosferici (umezeală, frig, căldură) şi de a le feri de
acţiunile mecanice ale mediului înconjurător. În acelaşi timp încălţămintea are un rol igienic,
ortopedic (împiedica deformarea tălpii piciorului), uşurează mersul şi îmfrumuseţarea
picioarele.Standardul de viaţă actual al populaţiei, precum şi cerinţele mereu crescănde ale
acesteia, necesită o atenţie deosebită asupra producerii încălţămintei. Pentru a satisface căt
mai mult cerinţele cumpărătorilor şi pentru a creşte mereu volumul desfacerilor în comerţ,
este necesar să se ţină cont de următoarele cerinţe ale consumatorilor faţă de caracteristicile
încălţămintei: comportarea la purtare, comoditate şi confortul, creşterea duratei de exploatare
a încălţămintei şi aspectul exterior. Toate aceste cerinţe se vor putea realiza prin folosirea
unor materii prime şi auxiliare corespunzătoare fiecărui sortiment de încălţăminte, prin
folosirea unor sisteme de confecţionare şi finisare adecvate, prin alegerea unor modele şi
calapoade corespunzătoare.Preocuparea omului de a se încălţa a fost orientată multă vreme
mai mult asupra formei modelelor. Numai în ultimul timp există preocupări pentru adaptarea
încălţămintei la cerinţele fiziologice ale organismuluiîn funcţie de condiţiile de muncă, viaţă
şi climă. Prin urmare, încălţămintea modernă trebuie să asigure în tot mai mare măsură
confortul şi estetica, în corelaţie cu condiţiile de mediu şi de îndeletnicirea purtătorului.Se
consideră că încălţămintea modernă îndeplineşte patru funcţii şi anume: funcţia de protecţie,
funcţia ortopedică, funcţia igienică şi de confort şi funcţia estetică.
a) Funcţia de protecţie
b) Este una din cele mai importante funcţii ale încălţămintei şi se referă la:
-protecţia faţă de agenţii mecanici: presiuni, lovituri, asperităţi ale solului;
-protecţia faţă de condiţiile termici: căldură, frig;
-protecţie împotriva agenţilor lichizi: apă, acizi, baze, soluţii de săruri.Funcţia de protecţie
se asigură prin alegerea materialelor avănd proprietăţi adecvate şi a celei mai potrivite
tehnologii în raport cu destinaţia încălţămintei.
b) Funcţia ortopedică
Încălţămintea trebuie să impiedice deformarea piciorului şi să faciliteze echilibrul
corpului atăt în poziţie ortostatică, căt şi în mers. Aceste cerinţe se îndeplinesc prin
alegerea modelului şi diminsiunilor care să confere încălţămintei cea mai bună stabilitate,
fără a ignora cerinţele modei.
c) Funcţia de igienă şi de confort
Această funcţie devine necesară prin însuşi existenţa încălţămintei, care imbrăcaănd
piciorul în scop de protecţie trebuie, în acelaşi timp, să permită funcţionarea fiziologică a
acestuia.Piciorul, pe langă asigurarea funcţiei de susţinere şi locomotoare, trebuie
considerat ca parte a sistemului pe care îl constituie organismul uman, existănd corelaţii
ăntre starea generală a piciorului şi funcţionarea întregului sistem.Principalele aspecte ale
funcţiei de igienă şi confort se concretizează în:
 menţinerea unui microclimat optim la nivelul piciorului prin:
-aerisirea piciorului;
-permeabilitatea la vapori de apă din interior către exterior;
-absorbţia şi debsorbţia de lichide şi vapori;
-evacuarea căldurii din interior;
-protecţia antemicrobiană.
 menţinerea sănătaţii organismului prin:
-construcţie anatomică corectă;
-influenţă asupra punctelor reflexe de preso-punctură.
Funcţia de igienă şi confort se asigură rin alegerea materialelor cu cea mai potrivită
structură şi compoziţie chimică, pentru asigurarea unui microclimat nedaunător pentru
picior şi nestănjenitor pentru circulaţia sanguină.
d) Funcţia estetică
Este asigurată prin proprietăţile estetice ale materialelor de confecţionare, prin model şi
tehnica de confecţionare. Aspectul estetic poate fi exprimat prin formă, model, culoare,
luciu,presaj, acurateţea operaţiilor de confecţionare.Prezentarea funcţiilor încălţămintei
pune în evidenţă faptul că acestea au o mare importanţă în protejarea piciorului,
menţinerea acestuia în stare de sănătate şi satisfacerea unor cerinţe de ordin psihic şi
social.Fiind pustată în condiţii deosebit de diverse, anumite funcţii ale încălţămintei
 capătă, după necesitaţi, o importanţă mai mare sau mai mică. Aceasta demostrează faptul
că nu se poate vorbi de încălţăminte cu utilizare generală, ci de tipuri de încălţăminte cu
diferite destinaţii.
1.1.1 Sortimentul articolelor de încăltăminte
Articolele de încălţăminte se comercializează într-un sortiment variat: dupa materia primă,
după destinaţie, după finisare, etc.Principalele sortimente ale articolelor de încălţăminte sunt:
1.Cizmele- încălţăminte cu cărambi înalţi, în general, pănă la jumătatea pulpei. Se
confecţionează cu feţe din piele, pentru bărbaţi, femeii, copii.
2.Bocancii- se aseamănă ghetelor din punctul de vedere al înălţimii carămbilor, diferă insă de
ele prin faptul că pielea utiliyzată este mai groasa, calapodul este mai înalt iar în loc de limbă
au burduf, se încheie cu şiret sau cu o cataramă.
3.Ghetele şi semighete- se aseamănă ci bocancii ca înălţime a carămbilor, dar în loc de burduf
au de obicei o limbă. Feţele sunt din box, şpalt, velur, bizon, iar talpa din înlocuitori.
Căptuşeala la ghete poate fi uneori şi din imitaţii de blănuri.
4.Pantofii- au cea mai mare pondere în totalul articolelor pentru încălţăminte şi se
caracterizează în general prin lăţimea carămbilor care este sub gleznă. Căputa este întreagă,
iar carămbii scurţi se încheie cu şiret, catarame, materiale elastice, butoni. Suferă mult
influenţa modei, atăt în cea ce priveşte materiile prime întrebuinţate, căt şi culoarea, modelul,
forma şi mărimea tocurilor, a tălpilor, etc.5.Sandalele- sunt în general fără vărf şi ştaif pentru
a se putea aerisi piciorul, în seyonul călduros care se poartă. Sortimentul comercial este de
asemenea influenţat de modă, ca şi la pantofi. În plus, sandalele trebuie să fie comode,
uşoare, igienice, rezistente, în culori foarte variate pentru a se asorta rochiilor de vara.
6.Saboţii- încălţăminte cu căputa montată, fără carămb.
7.Galoşii- încălţăminte de casă cu feţe din păr de cămilă.
8.Papucii- sunt cel mai uşor şi comod tip de încălţăminte , a cărei faţă este formată de obicei
numai din căpută. Materialele pentru feţe sunt din piei de porcine sau din înlocuitori de piele.
1.1.2 Marcarea, ambalarea, depozitarea şi transportul încălţămintei
Marcarea se execută pe ambele bucăţi din pereche, pe partea dreaptă a carămbului sau pe
acoperişul de branţ, specificăndu-se mărimea încălţămintei, numărul de program şi de
comision, numaru modelului, anul fabricaţiei şi semnul C.I.C. Pentru marcare se foloseşte o
foinţă aurie, argintie, hărtie copiativă sau imprimarea la cald.
Mărimea încălţămintei se exprimă in centimetri obişnuiţi (care reprezintă lungimea şi lăţimea
tălpii calapodului, deci şi a piciorului), în centimetri cizmăreşti ( 1 centimetru cizmăresc egal
cu 0,66 centimetri)
Încălţămintea se mai poate marca şi pe talpă, pe ambele bucăţi din pereche indicăndu-se pe
langă mărime, marca fabricii, preţul de vănzare, numărul documentului tehnic, normativ de
calitate şi eventual sistemul de confecţionare.
Prin numărul de comision marcat pe încălţăminte se înţelege o cantitate definită de perechi de
încălţăminte de acelaşi model, material, număr de mărime, culoare, sistem de confecţionare,
care parcurg împreuna acelaşi program.
Prin program se întelege o cantitate anumită de perechi de încălţăminte de acelaşi sortiment
produsă în condiţii identice de producţie.
Ambalarea. Fiecare pereche de încălţăminte se ambalează într-o cutie de carton sau de
mucava pliantă sau fixă în funcţie de tipul de încălţăminte. Încălţămintea cu feţe velurate şi
de lac se înveleşte în hărtie şi apoi se introduce în cutii. Încălţămintea din înlocuitori (feţe
textile, polietilenă) se poate ambala în cutii colective din carton sau mucava, dar fiecare
pereche se introduce într-o pungă de material plastic.
Depozitarea se face pe încaăperi uscate , aerisite, la o temperatură cuprinsă intre 10-25 grade,
lao umiditate de 65%, la distanţă de cel putin 1 metru de sursele de caldură. Cutiile se
depozitează pe rafturi, grătare sau palete, in stive de 15-20 cm de podea şi cel putin 1 metru
ce orice sursă de căldură.
Trasportul. Articolele de încaltăminte se trasportă cu mijloace acoperite în containere sau
lăzi. Se fac pachete în care se leagă căte 5 cutii, avăndu-se grijă să nu se degradeze. Fiecare
lot de livrare este însoţit de documentul de certificare a calităţii, întocmit conform
dispoziţiilor legale în vigoare.
1.2 Articole de marochinărie
Articolele de marochinărie sunt produse executate din piele sau înlocuitori de piele, care se
folosesc ca accesorii la îmbrăcăminte (cordoane, curele etc. ) sau se întrebuinţează la
păstrarea şi transportul altor obiecte (portmonee, portstilouri, portochelari, serviete, poşete,
ghiozdane).În vederea satisfacerii cerinţelor mereu crescănde ale populaţiei, articolele de
marochinărie trebuie să îndeplinescă anumite cerinţe ca, de exemplu: să fie uşoare,
încăpătoare, să nu se deformeze, să fie rezistente, multifuncţionale, să se întreţină uşor, să
aibă aspect plăcut în linia modei, să se poată asorta cu îmbrăcămintea şi încălţămintea cu care
se poartă.
1.2.1 Sortimentul articolelor de marochinărie
După destinaţie şi mod de execuţie distingem:
-articole de marochinărie grea: geamantane, serviete, genţi de voiaj, poşete, ghiozdane, valize
diplomat, mape;
-articole de mică marochinărie: portvizite, portochelari, portchei, portstilou, portţigări,
portpiaptăne, portbriceag, borsetă, curele de ceas, penare, truse (cosmetice, de manichiură, de
bărbierit), portcasete, portcalculator, cordoane, etc.
–mănuşi: obişnuite, de sport, de voiaj.În general produsele de marochinărie se obţin din
materii prime şi auxiliare similare, iar procesul tehnologic de fabricare urmează aceleaşi
faze. Deosebirile esenţiale între articolele de marochinărie se constată la formă , dimensiuni,
modele, accesorii ( cu sau fără captuşeală, accesorii metalice diferite, cu sau fără desparţituri
etc).
Mănuşile reprezintă o grupă distinctă în cadrul articolelor de marochinărie, ele executăndu-se
in special din piei glase, napa, velur, iar captuşelile sunt din tricoturi, blănuri sau imitaţii de
blănuri. Manuşile se comercializeză căptuşite sau necăptuşite, cu un deget sau cu cinci
degete, pentru copii, femeii, barbaţi.
Numărul de mărime la mănuşi reprezintă lungimea în cm a conturului măinii măsurată într-un
plan care trece prin articulaţiile metacarpofalangiene. Mărimile pentru copii sunt cuprinse
între 13-19 cm, pentru femei 16-23 cm, pentru bărbaţi 22-30 cm, din 0,5 în 0.5. Numărul de
mărime este înscris în interiorul mănuşii sau pe o etichetă de pănză tot în interior.
1.2.2 Marcarea, ambalarea, depozitarea şi transportul articolelor de marochinărie
Marcarea, se execută în interiorul şi exteriorul articolelor de marochinărie. În interior se
folosesc etichite textiele, din piele sau din plastic, etichete autodezive sau benzi imprimate ori
ţesute, care se pot fixa prin lipire, coasere sau imprimare. Articolele de mică marochinărie nu
vor fi marcate în interior. În exterior, marcarea se face prin introducerea unei etichete
normale în articole sau prin prinderea cu aţă sau fir de plastic a etichetelor pe produsul
respectiv. Eticheta va cuprinde denumirea întreprinderii producătoare, denumirea produsului,
numărul modelului, denumirea materiei prime, STAS sau NT, calitatea, preţul la consumator,
data fabricaţiei, ştampila CTC.
Ambalarea, are ca scop protejarea şi mentţinerea formei produsului în timpul trasporului şi
depozitării. Articolele de marochinărie grea se ambalează bucată, în hărtie de ambalaj
rezistentă sau în pungi de polietilenă. Produsele de marochinărie se împachetează bucută cu
bucată în hărtie şi apoi 10-100 bucăţi în cutii colective de carton sigilate.
Depozitarea articolelor de marochinărie se face în magazii uscate, aerisite, la temperatură
între 10-30 grade, la o umiditate relativă a aerului de 55%, la o distanţă de 0,5 metri faţă de
sursele de căldură. Geamantanele , valizele, trusele diplomat se depozitează pe rafturi dar
numai pe partea lor laterară (pe cant).
Trasportul se face cu mijloace de transport acoperite, curate. Fiecare lot este însoţit de
documtul de certicare a calităţii.
1.3 Articole din blană şi înlocuitori
Blănurile sunt piei de animale prelucrate pentru învelişul pilos caracterizeaza prin rezistenţă,
aspect plăcut şi conductibilitatea redusă a căldurii.
1.3.1 Tipuri de blănuri
Sortimentul comercial de blănuri este complex datorită diversităţii animalelor furnizoare de
blănuri, căt şi datorită posibilităţilor de prelucrare şi înnobilare.
Tipuri de blănuri în funcţie de speciile de animale mai frecvent utilizate:
1.Blănurile de ovine- merinos( lănă fină, deasa),ţigaie(lănă mai puţin fină), ţurcană(lănă
groasă, aspră), stogoţă ţi spancă.
2.Karakul (Astrahan) metiş karakul- se obţin de la mieii karakul şi metiş karakul. Părul este
mătăsos, lucios, ondulat în diferite forme sau tipuri de bucle specifice rasei, culoarea neagră,
brumărie, sau alte culori (alb, auriu, argintiu).
3.Iepure- blană de diferite culori, provenită de la iepurii de crescătorie sau salbatici, are păr
moale, fin şi lucios însă are puţină rezistenţă (părul cade foarte repede)
4.Vulpe roşie- cea mai întălnită specie, cu mai multe varietăţi: roşie de Kamcitka, de stepă, de
cămpie, etc.Blana are culoare roşie, ruginie cu părul foarte des, puful de culoare gri deschis
pănă la gri închis.
5.Vulpe argintie- blana este formată din spic de culoare neagră,cu un inel alb-argintiu,
aproape de vărf, vărful este negru strălucitor, iar puful fin, mătăsos, de culoare cenuşie ca
ardezia. 6.Vulpe
albă (polară)- blană foarte fină, moale, deasă, de culoare albă.
7.Vulpe albastră- blană cu păr fin, deşi moale de culoare gri-albăstruie sau brun albastru.
8.Vulpe platinată- blană moale de culoare albastru deschis pănă la alb-gri. Pe spate are păr
lung, alb cu vărfurile negre spre albastru, iar pe flancuri părul este alb.
9.Lup- blană cu păr lung, des, de culoare gri-cenuşie cu nuanţe de maro închis. Culoarea
variază dupa anotimp şi după zona de vegetaţie. Se prelucrează pentru covoare, huse.
10.Urs- blană de culoare brun-închis, neagră, albă, etc.
11.Blană de viţel- se caracterizează prin păr fin, mătăsos, puţin ondulat, pielea de grosime
uniformă, culoarea specifică rasei.
12.Blană de mănz- se caracterizează prin păr bine dezvoltat, lucios, neted sau ondulat, de
culoare maron.
13.Nutria (nutrii salbatice şi de crescătorii)- Blana de nutrie are puf moale, fin şi fire lungi,
dese de culoare brun-roşcată. În procesul de prelucrare, blănurile de nutrie se taie pe spate,
deoarece pe abdomen puful este des şi mai frumos.
14.Hamster (hărciog)- se caracterizează printr-o piele subţire cu puf fin, fire ţepoase de
culoare închisă. Blana are culoare gri, gălbuie pe spate, maron închis spre negru pe abdomen
cu pete alb-gălbui pe flancuri. Este o blană uşoară şi rezistentă.
15.Blană de vidră- blana este formată din puf fin ca mătasea, moale, de culoare brună.
Blănurile de vidră sunt cele mai rezistente şi durabile.
16.Jderul- blană de culoare brună-castanie pe partea dorsală şi brun închis pe partea ventrală.
Spicul este de culoare mai închisă decăt puful. Blana se recunoşte uşor după pete de culoare
deschisă de pe guşă. Blana de jder de molift se numeşte zibelină americană.
17.Sconcs- blana de sconcs are puful fin şi des, de culoare brună-negriciosă pănă la negru.
Firele de păr ţepos sunt lungi şi dese de culoarea pufului. Caracteristică la blana de sconcs
este dunga albă ce se întinde de la nas spre frunte, apoi se lăţeste pe creştet şi ceafa şe se
pierde spre mijlocul spatelui sau se întinde pănp la coadă. Coadă are păr lung şi gros, de
culoare neagră. Blana de sconcs este mătăsoasă şi durabilă. Se prelucrează pentru gulere şi
pentru haine. 18.Dih or-
blana este stufoasă constituită din puf de culoare gălbuie şi spicul de culoare brună, cu o tentă
de cafeniu închis. Culoarea nu este uniformă , părul fiind mai închis în zona gătului, pe spate
şi pe abdomen. Există şi o varietate de dihor de culoare mai deschisă- dihorul de stepă. Blana
lui este rezistentă şi uşoară asigurănd o durată mare de viaţă confecţiilor.
19.Marmotă- blana de marmotă are o culoare cenuşie, aspră, deasă, foarte rezistentă.
Extremităţile blănii sunt negre. Există varietăţi complet negre.
20.Ondatra(bizam)- blană cu păr lung şi lucios şi puful fin, lănos şi scurt. La partea dorsală
culoarea este brună pănă la galben, iar pe partea ventrală, cenuşie cu pete roşcate.
21.Blana de tigru- are culoare galben-roşcat cu dungi caracteristice de culoare cafenie-neagră,
întrebuinţăndu-se pentru jachete şi garnituri.
22.Blana de leopard- are culoare galben-roşcat cu pete caracteristicede culoare cafenie-
neagră, întrebuinţăndu-se pentru jachete şi garnituri.
23.Blana de panteră- are culoare la fel ca blana de leopard, dar în loc de pete are inele cafenii-
negre, şi se folosesc pentru diferite garnituri, jachete, etc.
1.3.2 Sortimentul comerciale confecţii din blană şi înlocuitori
Se clasifică după următoarele criterii:
-după modul de obţinere: articole de cojocărie şi de blănărie;
-după materia primă;
-articole din blănuri fine: obişnuite prelucrate natural şi cu feţe din material textil;
-confecţii din imitaţii de blănuri;
-după destinaţie: confecţii pentru copii, femei, bărbaţi.
Articolele de cojocărie sunt confecţii din blănuri larg răspăndite în ţara noastră. Din această
grupă fac parte: cojoacele, şubele, căciulile, misadele, piptarele.
Cojoacele sunt confecţionate din piei de ovine de rasă ţigaie sau ţurcană tăbăcite în crom cu
partea cărnoasă velurată.
Se execută în trei talii şi patru grosimi: 44, 48, 52, 56, în diferite culori prodominănd culorile
maro şi gri. Modelele variază în fucţie de cerinţele modei, pot avea gulere din alte blănuri,
(nutria, karakul).
Piptarele şi vestele sunt confecţionate fără mănecă din piei de ovine înnobilate sau
semiînnobilate pe dermă cu diferite ornamente.
Şubele se execută din blană de oaie, cu faţă din material textil în trei talii şi trei grosimi. Pot fi
lungi şi scurte de culori închise (negru, maro).
Căciulile se confecţionează din blană naturală, blană sintetică, blană combinată cu alte
materiale. Căciulile sunt căptuşite cu serj, atlas, piei de ovine de calitate inferioară. Se produc
în diferite forme, modele în fucţie de modă (tip calotă, tocă, cosmonaut, ascuţite, sferică) şi
culori variate. Mărimile pentru bărbaţi sunt de 56-62,
pentru femei 54-58, iar pentru copii 54-55-56. Mărimea reprezintă circumferinţa capului
măsurat la un centimetru deasupra urechii.
Misadele sunt confecţii din blănuri, folosite pentru căptuţirea confecţiilor din piele şi material
textil.
Articolele de blănărie sunt confecţii din blănuri fine. Ele pot fi prelucrate natural, înnpbilate,
prelucrate pe dermă sau imitaţii de blănuri.
Pentru femei şi fete se confecţionează jachete, cape, şaluri, gulere, haine lungi, căciuli,
manşoane, diferite garnituri.
Se execută din blănuri de ovine şi blănuri fine (karakul, jder, nurcă, dihor, vulpe polară,
argintie, hermine etc).
Hainele (jachetele) din karakul se execută ăîn funcţie de modă, pe calităţi după calitatea
pieilor folosite( Lux, Lux A; B; C; D; E). Au gulerele din blană karakul sau din blănuri de
vănat superioare. Tot pentru femei se mai folosesc la confecţionarea diferitelor articole
imitaţiile de blană, blănuri sintetice şi înlocuitori (materiale textile căptuşite cu diferite
blănuri). Pentru bărbaţi şi adolescenţi se execută:
gulere, căciuli, haine lungi sau scurte.
Hainele lungi şi scurte pentru bărbaţi se execută din blănuri de ovine, în special, lucrate pe
partea cărnoasă cu gulere astrahan ( karakul), nutrie etc. Confecţiile pentru bărbaţi şi
adolescenţi se mai execută din imitaţii de blănuri şi blănuri sintetice. Pentru copii se execută:
hăine, căciuli, gulere mai ales din blănuri sintetice, material textil captuşite cu blănuri
sintetice etc.
1.3.3. Marcarea, ambalarea, depozitarea şi transportul artilcolelor din blană şi
înlocuitori Marcarea confecţiilor se face prin etichetare.
Eticheta la confecţiile mari (haine, jachete) şi se prinde cu şnur de nasture sau de butonieră.
Pe această etichetă se trece: denumirea fabricii producătoare, denumirea produsului,
grosimea, talia, preţul de vănzare, data fabricaţiei, C.T.C., nr. STAS-ului sau N.I., numărul
modelului etc. Confecţiile mari au în interior o etichetă din
material textil unde se trece emblema fabricii producătoare şi eventual mărimea şi talia. În
cele mai multe cazuri eticheta din carton este dublă pe spate unde se trec instrucţiuni de
întreşinere a blănurilor.
Gurelele sunt marcate tot prin etichetare pe partea interioară cu aceleaşi date.
Ambalarea confecţiilorse face în saci de polietilenă. Confecţiile mici, cu excepţia căciulilor,
se ambalează în pungi de polietilenă sau cutii de carton. Căciulile din blană superioară se
ambalează în cutii duplex-triplex. Fiecare ambalaj de transport trebuie să conţină o etichetă
cu următoarele specificaţii: denumirea confecţiilor; numărul de bucăţi din ambalaj; mărimea,
talia; clasa de calitate; data ambalării; preţul.
Depozitarea confecţiilor cu blană se face în încăperi uscate, curate, bine aerisite ţi ferite de
razele solare. Temperatura din încăperile de depozitare trebuie să fie de 5-23 grade,iar
umiditatea relativă de 65%. În timpul depozitării se iau măsuri preventive contra dăunătorilor
(insecte, rozătoare).
Confecţiile trebuie aşezate la o distanţă minimă de 2 metri de orice sursă de căldură. Hainele
scumpe se păstreză pe umeraşe acoperite cu pănză sau saci de polietilă iar cele mici, gelere,
căciuli pe rafturi.
Trasportul confecţiilor cu blană se face cu mijloace de transport acoperite, curate, aerisite.
Hainele de blană pot fi transportate în containere de transport special amenajate, în care
confecţiile sunt aşezate pe umeraşe.

Capitolul 2. Verificarea calităţii mărfurilor din piele

2.1 Verificarea calităţii articolelor de încălţăminte
Verificarea calităţii încălţamintei se face pe loturi. Un lot trebuie să conţină încălţăminte de
acelaşi fel ( cizme, ghete, bocanci, pantofi etc.) şi destinaţie (femei, bărbaţi etc.)
confecţionată din acelaşi materiale, în acelasi sistem de confecţionare şi cu acelaşi model.
Caracteristicile de calitate ale încălţămintei se verifică pe bază de STAS, STR sau NT în
vigoare, urmărindu-se totodată concordanţa cu modelele avizate şi convenţiile între părţi.
Se execută de regula verificăr care nu distrug produsul; se urmăreşte aspectul, felul
materialului, dimensiunile, confecţionarea, marcarea şi ambalarea. Dacă apar incertitudini
referitoare la calitatea încălţămintei se continuă cu verificări distructibile ca: verificarea
calităţii materialelor, a dimensiunilor, a confecţionării (rezistenţa fixării tălpii, tocului, a
cusăturilor).
Verificările nedistructibile se efectuează asupra unei probe din lot reprezentănd 5% perechi
luate la întămplare, din diferite mărimi şi culori. Dacă numai unul din rezultatele verificărilor
nu este corespunzător, verificarea respectivă se repetă asupra unei probe duble. Dacă în acest
caz rezultatele sunt necurespunzătoare, se respinge lotul şi se urmeazăca el să fie
recondiţionat, resortat etc.
Verificările distructibile se fac asupra unei probe formată din 1% din numărul total de perechi
care compune lotul, dar nu mai puţin de o pereche. Şi în acest caz, se repetă verificarea
respectivă asupra unei probe duble.
a) Verificarea condiţiilor generale de calitate
Verificarea se efectuează pe probe de încălţăminte nedesfăcută şi constă în examinarea
tuturor condiţiilor de calitate, vizual sau prin palpare, pe care trebuie să le îndeplinească
încălţămintea. În pricipiu, examinarea se efectuează
eşezănd încălţămintea în mai multe poziţii, urmărindu-se măsura în care aceasta corespunde
prescipţiilor de calitae prevăzute în standardele pe fiecare tip de produs.
Poziţiile în care se verifică aspectul încălţămintei sunt:
Poziţia 1(încălţămintea se aşează cu carămbii spre exterior), urmărindu-se:
-simetria, forma, cusăturile şi înălţimea carămbilor;
-tragere pe calapod în regiunea călcăiului;
-finisarea marginii tocului şi tălpii;
-aşezarea (centrarea) tocului.
Poziţia 2( încălţămintea se aşează vertical în faţa examinatorului) urmarindu-se:
-lungimea vărfului, căputei, carămbului şi simetria reciprocă între piesele ambelor bucăţi;
-modul de asamblare ţi fixare a accesoriilor;
-fixarea coapselor(respectiv a perforaţilor), a cărligelor, a cataramelor în ce priveşte distanţa
dintre ele şi faţă de marginea carăbilor.
Poziţia 3(încălţămintea se aşează cu căputa în faţa examinatorului)
-calitatea tragerii pe calapod în regiunea vărfului;
-forma şi amplasarea bombeului;
-fixarea corectă a tălpii şi a ramei.
Poziţia 4(încălţămintea se suprapune) urmărindu-se:
-lungimea ţi lăţimea tălpilor şi a tocurilor;
-grosimea marginii tărpilor;
-prelucrarea şi finisarea marginii tălpii şi a tocului;
-lipsa golurilor între tălpi şi ramă, talpă şi toc sau între flecuri;
-aspectul feţelor din părţile interioare.
Poziţia 5(tălpile spre examinator) urmărindu-se:
-modul de prindere a tălpii;
-fixarea tocului;
-netezimea tălpii;
-distnţa de la şanţul de îngropare a cusăturii sau la şirul de cuie pănă la marginea tălpii.
Poziţia 6(carămb la carămb), urmărindu-se:
-înălţimea ştaifului, tocului, carămbului (a vipuştii);
-finisarea marginilor tălpii şi tocului;
-aspectul general al feţelor din părţile exterioare.
Poziţia 7( întroducănd măna în interior), urmărindu-se:
-aplicarea corectă a căptuşelilor;
-netezimea branţului, a acoperişului de branţ, talonetului;
-absenţa cuielor;
-aşezarea ştafului, bombeului;
-netezimea părţilor suprapuse
Poziţia 8 (se aşează pe o sufraţă plană) urmărindu-se:
-dacă tocul se sprijină pe întraga lui suprafaţă;
 -dacă ridicarea vărfurilor faţă de orizontală este la fel la ambele bucăţi ale perechii.
b) Verificarea dimensiunilor
Se face cu ajutorul instrumentelor de măsurat (riglă, compas, şubler, echer). Ea constă în
măsurarea dimensiunilor principale ale pieselor componente, urmărindu-se măsura în care
valorile obţinutecorespund celor prevăzute în standardele şi normele tehnice pentru produsul
respectiv. Se verifică: înălţimea carâmbului, a ştaifului, lungimea vărfului, a tălpii şi a
tocului, lăţimea tocului, înălţimea tocului.
c) Verificarea naturii materialului, a defectelor de confecţionare şi de proiectare
Aceste verificări se execută numai în cayul în care sunt incertitudini referitoare la natura ţi
calitatea materialului folosit sau asupra modului de confecţionare ţi a corectitudinii de
proiectare a încălţămintei.
Cele mai frecvente defecte care se pot constata în urma verificării calităţii încălţămintei
sunt: piese componente asimetrice, deformări datorate tragerii defectuoase pe calapod,
captuşelii cu cute, culori care nu se asortează cu faţa încălţămintei, piese deslipite, branţ cu
denivelări sau cu cuie, cusături, cusături incorect executate, forma tălpii şi a tocului
neidentică la ambele bucăţi etc.
La încălţămintea de cauciuc verificarea calităţii se face în mod asemănător ca şi la
încălţămintea din piele.
Se verifică în plus aspectul lacului de la suprafaţa şi etanşeitatea.
Verificarea aspectului lacului se face aşezăndu-se peste părţile lăcuite ale perechii o hărtie
subţire, peste ea o foaie de placaj şi deasupra greutăţii care să asigure o apasare de 2000gf/cm
pătraţi. După două ore se verifică daca hărtia se desprinde uşor şi nu lasă urme pe sufrafaţa
lăcuită.
Verificarea etanşeităţii se execută la ambele bucăţi din pereche, astfel: se introduce calapoade
corespunzătoare, se cufundă încălţămintea într-un vas cu apă astfel încăt nivelul apei să fie
pănă la maximum 5 cm de partea superioară şi se lasă 24 ore. Apoi, se scot din apă
verificandu-se cu măna sau vizual, dacă încălţămintea s-a umezit, sau nu, în interior.

2.2 Verificarea calităţii la articolele de marochinărie

Verificarea calităţii se execută pe loturi formate pe modele şi clase de calitate conform
criteriilor de clasificare în vigoare.
La baza recepţiei calitative a loturilor stă monstra omologată şi STAS sau NTR în vigoare.
Aspectul se compară proba cu monstra omologată şi se verifică abaterile admise prin normele
tehnice de ramură ale articolelor respective, constatăndu-se încadrarea corectă în clasa de
calitate.
Accesoriile metalice trebuie să fie protejate uniform contra coroziunii, să nu fie băşici ,
asperităţi, crăpături, suprafeţe neacoperite, muchii tăioase. Banda textilă a fermoarului trebuie
să fie la aceeaşi culoare cu materialul de bază.
Dimensiunile se verifică cu instrumentele de măsurat conform NT în vigoare.
Articolele de marochinărie trebuie executate îngrijit fără pete sau urme de adezivi, cusătura la
2-3 mm de margine şi paralelă cu ea, să nu fie paşi săriţi, accesoriile metalice bine fixate etc.
Corespondenţa materialelor cu mostra omologată se verifică îmtotdeauna deoarece este
interyisă prin STR reproducerea din alte materiale a modelelor create, omolagate şi cu preţuri
stabilite.

2.3 Verificarea calităţii confecţiilor din blană

Verificarea calităţii confecţiilor din blană se face în baza STAS 2531-69 care stabileşte
reguli pentru verificarea calităţii, marcare, ambalare, depozitare şi transport. Acestea privesc
confecţiile din piei finite cu blană sau din materiale textile îmblănite, destinate fondului
pieţei.
Verificarea calitaţii confecţiilor din blană urmăreşte modul cum sunt îndeplinite
caracteristicile de calitate, specifice fiecărui produs, prevăzut de standardele, norme interne,
caiete de sarcină şi alte convenţii între părţi, precum şi corespondenţa cu produsele
omologate.
Verificarea calităţii se face pe loturi care trebuie să conţină confecţii de acelaşi fel (haine
lungi, veste, căciuli etc.) şi destinaţie (pentru bărbaţi, femei, copii etc) confecţionate din
acelaşi material şi avănd acelaşi model. Lotul poate conţine confecţii de mărimi şi calităţi
diferite, în acest caz el este împărţit în subloturi, fiecare conţinănd confecţii de aceeaşi
marime şi aceeaşi calitate.
Verificarea calităţii constă în:
-verificarea condiţiilor tehnice pe care trebuie să le îndeplinească confecţia şi care pot fi
verificate cu ochiul liber (material, aspect, execuţie, corespondenţa cu modelul omologat etc.)
-verificarea dimensiunilor şi a desimii cusăturilor
-verficarea naturii materialelor şi a accesoriilor, a defectelor şi a pieselor interioare care
implică desfacerea confecţiilor şi a desimii cusăturilor
 -verificarea ambalării şi marcării.
a) Verificarea dimensiunilor tehnice (material, aspect, execuţie corespondenţa cu modelul
omologat etc.) se face bucată cu bucată, prin aşezarea confecţiilor pe o masă (suprafaţă plană)
sau pe un manechin (unde este cazul). Fac excepţie confecţiile mărunte (căciuli, gulere,
manşete) la care verificările se fac pe o păslă formată din 10% din numărul de bucăţi din lot,
luate la întămplare şi care trebuie să conţină confecţii de diferite mărimi. Dacă numărul
bucăţilor necorespunzătoare nu depăşeşte 2% din numărul bucăţilor din probă lotul se
acceptă, în caz contrar, lotul se înnapoiază pentru resortare.
b)Verificarea dimensiunilor şi a desimii cusăturilor se face pe o probă formată din 5%
din numărul bucăţilor din lot ( dar nu mai puţin de două bucăţi), luate la întămplare şi care
trebuie să conţină confecţii de mărimi diferite.
În cazul în care se constată chiar o singură bucată necorespunzătoare, verificarea respectivă
se repetă pe o probă dublă; dacă în acest caz se constată vreo bucată necorespunzătoare, lotul
se înapoiează pentru resortare.
Verificarea dimensiunilor se face cu panglica pentru croiorie şi cu şabloane, unde este cazul (
confecţiile trebuie să fie în stare netensionată).
Verificarea desimii cusăturilor (numărul paşilor) se face în cel puţin trei loturi diferite, cu
lupa textilă sau cu ochiul liber (folosind dacă este cazul un şablon).
c)Verificarea naturii materialelor şi a accesoriilor, a defectelor şi a pieselor interioare,
care implică desfacerea confecţiilor. Aceste verificări se fac pe o bucată din lot, luată la
întămplare şi care se desface cu grijă. Dacă chiar numai unul din rezultatele verificării nu este
corespunzător, verificarea respectivă se repetă asupra unei probe duble. Dacă şi în acest caz
rezultatele sunt necorespunzătoare, lotul se respinge sau poate fi pus în circulaţie în afara
standardelor sau normelor interne, în condiţiile stabilite între părţi.

Capitolul 3. Comercializarea mărfurilor din piele şi înlocuitori în

cadrul S.C. „Fluturi” S.R.L.
Denumirea firmei: S.C Fluturi S.R.L
Forma juridică: S.C. – societate comercială
Adresa sediului: sat Cătămărăşti-Deal, comuna Mihai Eminescu, judeţul Botoşani nr 500.
Telefon/fax/e-mail: tel şi fax: 0231 555676 ; e-mail: fluturi.srl@yahoo.com
Valoarea capital : 500000 RON
Conturi deschise la : BRD (RON)
Asociati, acţionari pricipali: firma are 4 asociaţi:
-Motriuc Anamaria
-Popescu Ion
-Ionescu Carmen
-Diaconescu Tudor
Tipul principal de activitate: conform codului CAEN: comercializarea încălţămintei din piele
şi înlocuitori.
Firma are urmatorii angajaţi şi sunt plătiţi iîn felul următor:
-manager general(2200 RON)
-contabil(1700 RON)
-administrator(1500 RON)
-sef de depozit(1200 RON)
-şef de sală(1100 RON)
-4muncitori calificaţi in 2 schimburi(unul la casă şi unul în incintă) (cei din
magazin(manipulatori) cu un salar de 1000 RON iar cei de la casă cu salar de 900 RON)
-2 femei de servici (800 RON fiecare)

Pantofi confortabili, la modă, pentru toate vărstele si gusturile, cu un raport corect între
calitate şi preţ au constituit şi sunt pentru Fluturi armele principale prin care a reuşit să devină
lider de piaţă în comerţul in detail cu încălţăminte.
Nu este uşor să devii lider pe piaţă şi mai greu este să te menţii în frunte. Datorită politicii
comerciale flexibile, firma noastră a reuşit şi reuşeşte cu succes să-şi adapteze cat mai repede
oferta cat mai aproape de potenţialul existent al pieţei. Furnizorii noştri de marfă s-au
specializat în producerea modelelor care sunt în tendinţă pe piaţa din Europa.
Fluturi prin oferta completă de marfă pentru toate vărstele, comercializează pantofi de calitate
superioră la preţuri foarte accesibile, firma satisface cererile clienţilor care s-au obişnuit să
gasească intotdeauna în magazinele noastre pantoful de bună calitate la cel mai bun pret de pe
piaţă.
Clientul vede pantofii aşezaţi, dar sub modelul expus se află toate cutiile cu toate mărimile
existente în stoc ale acelui model. Clienţii nu mai trebuie să ceară vănzătorului perechea sau
să întrebe de o altă culoare, ei pot să verifice singuri la raft acest lucru. Avantajul
magazinului nostru este că pantofii sunt oferiţi în pereche, după model. Amenajarea
magazinului este încăt să creeze spaţii largi, deschise ţi o atmosferă plăcută care invită
clienţii sa-şi aleagă cu calm încălţămintea dorită. Marfa este grupată după sezon, detinaţie,
calitate şi preţ iar magazinul are 5 raioane foarte bine individualizate:
-marochinărie şi accesorii
-încălţăminte femei
-încălţăminte bărbaţi
-încălţăminte copii
-încălţăminte sport
Firma noastră este în continuă a conceptului de prezentare şi vănzare a mărfurilor către clienţi
mai ales că standardele la care se alininiază sunt obligatoriu cele internaţionale.
Firma noastră işi menţine cota de piaţă prin atragerea unui segment nou de clienţi în
magazinele sale, odată cu introducerea unor sortimente de marfă la preţurile cele mai mici de
pe piaţă şi de o calitate bună.

3.1 Pregătirea pentru vănzare a articolelor de încălţăminte

Procesul de vânzare, cuprinde în structura sa şi pregătirea prealabilă a

mărfurilor, deoarece unele nu sunt furnizate, în toate cazurile, gata pregătite pentru vânzare.
Pregătirea mărfurilor în vederea vânzării are menirea de a contribui la reducerea gamei de
operaţii tehnice în timpul vânzării, la prezentarea mai atrăgătoare şi mai igienică a mărfurilor,
la creşterea productivităţii muncii, la sporirea volumului vânzărilor şi în ultima instanţă, la
creşterea beneficiilor concomitent cu o mai bună servire a consumatorilor.
Gama operaţiilor pregătitoare variază în funcţie de natura mărfurilor, de gradul lor de
pregătire de către furnizori ( producător sau de societatea comercială ), precum şi de formele
de vânzare folosite.
Operaţii comune pregătirii pentru vănzare a mărfurilor:
- dezambalarea;
- sortarea şi formarea sortimentului comercial;
- ştergerea sau curaţirea de praf;
- etichetarea şi afişarea preţurilor;
- deplasarea şi expunerea mărfurilor în sala de vânzare ;
Piesele părţii de
sus a incălţămintei:
1 – vârf
2 – căpută
3 – carâmb de pantof
4 – carâmb de bocanc
5 – carâmb de cizmă
6 – ştaif de pantof
7 – ştaif de bocanc
8 – ştaif de cizmă
9 – baretă
10 – vipuşcă de pantof
11 – vipuşcă de bocanc
12 – vipuşcă de cizmă
13 – limbă
14 – burduf

Piesele părţii de
jos a încălţămintei:
1 – acoperiş de branţ
2 – branţ
3 – glenc
4 – umplutură
5 – întăritura branţului
6 – ramă
7 – talpă
8 – toc