În mintea omului rămâne

Tabloul fericirii stinse...

Astfel tresar şi-n al meu suflet
Reamintirile întinse;

Aci revad o albă casă...

O horă, fete, fluturi, salbe,
Frunzişuri vii şi flori pe câmpuri
Şi porumbei cu aripi albe!

Aci mă văd pe alte ţărmuri

Pribeag prin ţările străine,
Pe margine de-albastre lacuri
Cu negre stânci şi vechi ruine!

Aci revăd, revăd un tânăr...

La braţ el poartă o femeie...
Le bate inima-n unire
Şi află-a raiurilor cheie!

Pădurea-n umbră le-nfăşoară

Amorul lor ca un tezaur
Şi soarele prin frunze-apune
În fundul unui cer de aur!

Dar, Doamne, pentru ce pe lume

Când verşi atâta fericire
Ne-o iei îndată ce ne-ai dat-o
Şi-abia ne laşi o suvenire?