Raționalizarea serviciilor de sănatate în sistemul public de sănătate

Sănătatea reprezintă un domeniu complex, consumator de resurse și cu rezultate vizibile pe termen

lung, organizat în sisteme de sănătate, cu politici de sănătate, care au la bază o serie de principii/doctrine.
Din punct de vedere al managementului financiar, în cadrul sistemului de sănătate avem o situație deosebită
și anume faptul că pe lângă furnizor și consumator mai există și terțul plătitor.1 Din cauza acestei
particularități s-a născut nevoia de raționalizare a serviciilor de sanatate, cee ace înseamna că nu toată lumea
primește ceea ce cere, în momentul în care cere, ci există anumiți decidenți care iau deciziile cu privire la
raționalizare, există anumite mecanisme care trebuie luate în considerare în implementarea deciziilor și nu
în ultimul rand, există criterii care trebuie să stea la baza luării acestor decizii.2

În luarea deciziilor putem vorbi de patru grupe de decidenți: politicienii, administratorii sanitari,
profesioniștii medicali și publicul.

Politicienii, atât cei de la nivel central cât și cei de la nivel local, decid asupra alocării resurselor din
domeniul sanitar prin faptul că, în principiu de la acest nivel pornește finanțarea serviciilor sanitare. Este
necesar ca aceștia să exprime explicit alocarea resurselor, să implementeze strategii de îmbunătațire a
serviciilor sanitare, să țintească obiectivele propuse și să stabilească prioritățile dintr-un domeniu, inclusiv
în cel sanitar.

Autoritățile sanitare și administratorii sanitari sunt responsabile de raționalizarea serviciilor

medicale dintr-o anumită zonă sau un anumit domeniu medical precis, avțnd la dispoziție un buget pe care
trebuie sa-l managerieze cât mai eficient posibil.

Profesioniștii medicali sunt principalii actori în ceea ce privește raționalizarea serviciului de sănătate
( ex.:ei decit cine, ce tratament primește) și sunt direct implicați în actul medical și vin în contact direct cu
resursele de care dispune sistemul.

Publicul este cel a cărui nevoie de sănătate este satosfăcută , în fucție de care se furnizează serviciile
medicale.

Mecanismele cu rol de raționalizare sunt plățile, care pot fi procentuale (din salariu), fixe, co-plata
serviciilor sanitare, efectele cele mai evidente fiind asupracelor cu venituri mici, De aceea, acest mecanism

1
F. L. Furtunescu, D. G. Minca, Managementul serviciilor de sănătate – abordare prin proiecte, ediția 2, Ed.
Universitară ”Carol Davila”, București, 2010, p. 13
2
C. Vlădescu, Raționalizarea serviciilor medicale, Revista de Cercetări Sociale, 1996, p. 129
1
trebuie analizat și manageriat cu multă atenție. De asemenea, există mecanismul de selecție la nivelul
asistenței medicale primare care reduce cererea de servicii medicale secundare și care în România este
scurtcircuitat din cauza prezentării în serviciul de urgențe.3 Listele de asteptare reprezintă un alt mecanism
în raționalizarea serviciilor medicale și reprezintă un tampon între cererea de servicii medicale și capacitatea
de ale satisface.4 Reglementările explicite ca mecanism de raționalizare folosește reguli, care în funcție de
circumstanțe limitează accesul la serviciile medicale (ex.: ce tratamente sau proceduri trebuie furnizate de
sistemul de sănătate). Cel mai important mecanism, în opinia mea, de raționalizare a serviciilor sanitare este
acela de a informa corect pacientul asupra procedurilor, tratamentelor sau serviciilor pe care le solicita, fapt
ce ar putea duce la o reducere a cererilor pentru o anumită procedudură care nu ii este necesară.5

Criteriile care stau la baza raționalizării serviciilor medicale sunt:

 principiul salvării
 eficiența
 echitatea
 dreptul la asistență sanitară
 nevoia

Cel mai discutat criteriu este cel al eficienței, deoarece trebuie avută în vedere probabilitatea
obiectivă de a avea rezultate pozitive în urma unui serviciu medical oferit asupra sănătății, fiind necesară
compararea costurilor asociate cu eficiența tratamentului respectiv (QALY).6

În concluzie, este necesar o raționalizare bazată pe nevoi, pentru optimizarea serviciilor, diminuarea
pierderilor și utilizarea justificată a serviciilor, fiind foarte importantă monitorizarea, evaluarea
performanței serviciilor și îmbunătațirea calitații serviciilor prestate, cu aplicarea mecanismelor și criteriilor
optime pentru a satisface interesele tuturor actorilor implicați. De asemenea, raționalizarea este justificată
datorită nevoii de prioritizare a serviciilor sanitare și oferirea de servicii prestabilite, conforme cu
reglementarile și fundamentele în vigoare.

3
www.medicaacademica.ro
4
Op. Cit. p. 133
5
www.policitcidesanatate.ro
6
Op. cit. p. 135
2
 Bibliografie

1. F. L. Furtunescu, D. G. Minca, Managementul serviciilor de sănătate – abordare prin proiecte,

ediția 2, Ed. Universitară ”Carol Davila”, București, 2010
2. G. Zanoschi, Sănătate publică și management sanitar, Ed. DAN, Iași, 2003
3. C. Vlădescu, Raționalizarea serviciilor medicale, Revista de Cercetări Sociale, 1996
4. www.medicaacademica.ro
5. www.policitcidesanatate.ro
6. www.forbes.com