Situații de blocaj de învățare identificate la elevi

Învățarea reprezintă procesul dobândirii experienței individuale de comportare,astfel încât ea

cuprinde nu numai asimilarea de cunoștințe ,formarea de deprinderi și priceperi ,ci și motivația
,atitudinile, sentimentele și voința. În aceste coordonate ,tot ceea ce nu este înnăscut este
învățat,se formează în experiență prin contactul cu mediul social și cel natural.
Motivația implică totalitatea acțiunilor care dinamizează comportamentul uman. Formarea
motivației este un process complex și de lungă durată ,al cărei început îl întâlnim în familie.
Atitudinile părinților se transmit treptat și copiilor. Satisfacțiile,ca și eșecurile,își spun pecetea
asupra tinerei generații .Un rol important îl joacă exemplul.

Este îndeobște cunoscut si recunoscut faptul că unul dintre cei trei mari factori, care conduc la
formarea personalitații umane este educatia. Încă din vechime, mințile luminate ale omenirii s-au
preocupat cu alcătuirea si perfecționarea de strategii metodologice în vederea realizării unei
educații cât mai performante, cât mai realiste și cât mai folositoare.

In vederea acestui deziderat, în om trebuie sa funcționeze cele două componente majore ale
minții sale: imaginația și gândirea critică. Când una dintre acestea două nu funcționează la
parametrii optimi apar așa numitele blocaje ale procesului instructiv educativ. Având in vedere
complexitatea si individualitatea persoanei umane, precum si multitudinea de factori ce concura
in cadrul acestui proces, trebuie precizat ca exista o gama largă de blocaje, care intr-o masura
mai mare sau mai mică conduc la alterarea sau chiar denaturarea acestui proces.

In cele ce urmeaza voi încerca să analizez sumar două categorii de blocaje, cu caracteristicile ei
principale, încercând să precizez sumar și modul in care ele afecteaza procesul instructiv
educativ.

I. Blocaje familiale

Înainte de a intra într-o instituție de învățământ, elevul îsi petrece cea mai mare parte a timpului
în familie, care are un rol crucial in formarea unei presonalități echilibrate. Pe cale de consecință
logică putem afirma deci că, o familie care nu-si îndeplinește rostul ei devine sursa de grave
dezechilibre fizice si emoționale ale viitorilor elevi.

Legatura dintre mediul familial din care provine ,și viitoarele performanțe școlare ale elevului
este una foarte evidentă probată de experiența de fiecare zi. Întâlnim aici cazurile de familii
dezorganizate(o familie în care intervine divorțul din diverse cauze va avea copii profund
marcați de acest eveniment, cu repercursiuni si asupra comunicarii in actul didactic): in care
unul sau altul dintre parinti suferă de diverse boli, familii monoparentale, familii în care unul
dintre părinți e plecat pentru o perioada îndelungată de timp,etc.

În toate aceste cazuri, aproape fără exceptie, personalitatea copilului va fi mai mult sau mai puțin
afectată, lucru care se va reflecta și in procesul instructiv educativ, profesorul avînd de-a face fie
cu elevi timizi, interiorizati excesiv, fie cu elevi hiperactivi in funcție de modalitatea fiecaruia de
a răspunde la stimuli enumerati mai sus.

Din păcate in cele mai multe astfel de cazuri profesorul nu poate decât să amelioreze această
stare de fapt, ea continuând să existe atât timp cât există cauzele care au generat-o.

. II. Blocaje cauzate de personalitatea elevului

Alt tip de blocaje își are originea chiar in persoana elevului. In funcție de moștenirea sa genetică,
de eventualele preferinte, sau chiar de bolile fizice sau psihice un elev poate fi mai mult sau mai
putin sociabil, încadrabil in mediul social.

O primă categorie de astfel de blocaje au ca sursă bolile fizice. Este indeobște recunoscut de
catre toti faptul că anumite boli ca autismul infantil sau deficientele mentale în diverse stadii, fac
din indivizii respectivi persoane foarte greu integrabile in societate, pentru ei existând școli
speciale.

Dar si fără a ne referi la asemenea deficiențe, trebuie să spunem, bazandu-ne pe

practica pedagogica curentă, faptul că și alte deficiențe fizice destul de curente pot conduce la
blocaje in comunicare.

In practica mea pedagogica am observat ca elevii instabili emotional, ca și cei supraponderali

manifestă o puternică tendință de interiorizare, in fața ironiilor si a aluziilor răutacioase,
preferând să se retraga în ei înșiși, și să blocheze orice cale de comunicare cu ceilați.

Cu astfel de elevi e necesară foarte multă răbdare, foarte multe incurajări, și de regulă un timp
destul de lung până când capătă încredere in ei și se deschid către ceilalti, restabilind astfel căi de
comunicare cu profesorul și cu ceilalti. Astfel de procese pot să dureze ani de zile, și se poate să
nu se ajungă niciodată la rezultatul scontat.

Dar nu numai cu elevii timizi se pot produce blocaje de comunicare, ci si cu cei foarte increzatori
in fortele lor, si care avand o incredere exagerată in ei inșiși nu mai comunică eficient cu ceilalți,
și prin aroganță pot da naștere la atitudini de respingere.

Aceștia de regulă comunică doar dacă au un anume interes si obișnuiesc să desconsidere frecvent
pe cei din jur considerându-i inferiori, și impunând conștient sau nu bariere de comunicare.
Acestea de regula dispar doar cu timpul, si pe masura ce aceste persoane se maturizează.

In experienta didactica curenta se pot intalni tot felul de blocaje de comunicare,unele dintre cele
mai frecvente fiind și cele despre care am vorbit, in toate cazurile fiind necesar de regulă un tact
pedagogic deosebit, soluția variind de la caz la caz.