Introducere

Personalul angajat în unitățile sanitare este în permanență expus la risc, prin contactul cu
pacienți purtători de germeni cu înalt potențial patogen, în special în România, unde problema infecțiilor
noscomiale cu germeni multirezistenți a luat amploare în ultimul deceniu, fiind datorată atât abzului de
substanțe antimicorbiene, nerespectării schemelor de tratament antibiotic, dar și lipsei unor strategii de
prevenție, cum ar fi izolarea pacienților cu patologie infecțioasă în saloane speciale, interzicerea
pătrunderii persoanelor străine în spital fără echipament de protecție, dezinfectarea minuțioasă a
suprafețelor și dispozitivelor medicale, etc.

Rezistența la antibiotice, este o adevarată problemă de sănătate publica, nu numai în țara

noastră, dar și la nivel mondial, iar amenințarea apariției unei ere post-antibitotice trebuie conștientizată,
atât de angajații din domeniul medical, cât și de cetățeni. Înuși Alexander Flemming, care facuse în anul
1928 descoperirea revoluționară a penicilinei, la ceremonia de acordare a Premiului Nobel, pe care l-a
primit 12 ani mai târziu, în anul 1945 alături de Florey și Chain, care au purificat penicilina și au obținut-
o la scară industriala, a anticipat în discursul său că nu trebuie să se facă abuz de această substanță,
deoarece folosirea inadecvată a penicilinei ar putea artage după sine dezvoltarea unor mecansime
microbiene de rezistență.
Figura 1. Flemming, Florey și Chain
Sursa (http://ib.bioninja.com.au/standard-level/topic-6-human-physiology/63-defence-against-
infectio/penicillin.html)

După descoperirea Penicilinei, până în anul 1970 au fost descoperite alte substanțe
antimicrobiene active asupra patogenilor comuni, iar după 1980 s-au descoperit antibiotice pentru
tratamentul infecțiilor cu patogeni rezistenți la antibioticele clasice, însă dupa 1987 cercetarea în acest
domeniu a stagnat și nu s-au mai introdus în uz substanțe cu efect animicorbian care să poată fi utlizate
pentru combaterea infecțiilor cu germeni care au dezvoltat rezistență la antibioticele descoperite
anterior.
 Figura 2. Descoperirea principalelor clase de antibiotice.
Sursa
(https://www.google.ro/search?q=antibiotic+discovery&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUK
EwinhvHL6drTAhWQY1AKHTJ6B9IQ_AUICigB&biw=1755&bih=925#imgrc=I7AYaeYWIez9IM
)

Infecțiile nosocomiale sunt infecțiile dobândite în cursul spitalizării/îngrijirii bolnavului și care

în momentul internării nu se află în perioada de incubație.
Acestea reprezintă domeniul în care rezistența la antibiotice se exprimă cel mai evident, fiind
atât rezultatul administrării de tratamente antibiotice inadecvate, de exemplu prin utilizarea unor
substanțe puternic inductoare de dismicrobisme, antibiotice cu spectru larg (cefalosporine, peniciline
asociate cu inhibitori de betalactamază) în detrmientul celor cu spectru îngust dar și a lipsei încercării
de limitare a transmiterii interumane de germeni multirezistenți prin aplicarea și respectarea unor măsuri
esențiale de protecție (utilizarea unor echipamente de protecție, mască, mănuși, halate, botoși) asespsie
și antisepsie.

.........................................Ma ocup eu de asta, iti las precautiunile iti pun si un document misto
cu ele.

Precauțiunile universale au fost elaborate cu scopul de a educa și proteja angajații unităților

medicale, în vederea evitării răspândirii infecțiilor cu cale de transmitere parenterală la locul de muncă
și se referă la:
 - Măsurile care se aplică în vederea prevenirii transmiterii virusurilor HIV, HVB, HVC și alțti agenti
microbieni cu cale de transmitere sanguină
- Sângele, fluidele bilogice, țesuturile tuturor pacienților se consideră a fi potențial infectate cu HIV,
HVB, HVC și alți agențti microbeini cu cale de transmitere sanguină.
- Toți pacienții sunt considerați potențial infectați cu HIV, HVB, HVC, deoarece pot fi
asimptomatici și prin urmare, există posibilitatea ca unii dintre ei să nu îsi cunoască patologia.

Astfel, contactul tegumentelor și mucoaselor cu fluide precum sânge, lichid amniotic, lichid
pleural/pericardic/peritoneal/cefalorahidian, lichid spermatic sau vaginal trebuie considerate la risc.