Introducere

I. Infecțiile nosocomiale
II . Precauțiunile universale
Nota: Introducerea a fost împărțită în două părți, partea I.Infecțiile nosocomiale reprezintă
riscurile la care sunt supuși studenții la medicină, personalul medical, dar și pacienții, prin iar
partea a II-a Precauțiunile universale prezină metodele de protecție pe care personalul sanitar
și studenții la medicină trebuie să le cunoască și să le respecte pentru limitarea infecțiilor
nosocomiale și a transmiterii interumane de germeni patogeni.

I. Infecțiile nosocomiale
Personalul angajat în unitățile sanitare este în permanență expus la risc, prin contactul cu
pacienți purtători de germeni cu înalt potențial patogen, în special în România, unde problema
infecțiilor noscomiale cu germeni multirezistenți a luat amploare în ultimul deceniu, fiind
datorată atât abzului de substanțe antimicorbiene, nerespectării schemelor de tratament
antibiotic, dar și lipsei unor strategii de prevenție, cum ar fi izolarea pacienților cu patologie
infecțioasă în saloane speciale, interzicerea pătrunderii persoanelor străine în spital fără
echipament de protecție, dezinfectarea minuțioasă a suprafețelor și dispozitivelor medicale, etc.

Studenții la medicină reprezintă o categorie de persoane expuse la risc, aceștia

frecventând diverse secții și având constant contact cu pacienții, deaceea este foarte important
pentru aceștia să cunoască problema rezistenței la antibiotice, a infecțiilor intraspitalicești și
metodele de prevenție.

Infecțiile nosocomiale și impactul lor asupra sănătății publice

Conform “Ghid de Control și prevernire a infecției în spital în anul 20141” “Infecția

noscomiala este infecţia contractata în spital sau în alte unităţi sanitare cu paturi şi se referă la
orice boala datorată microorganismelor, boală ce poate fi recunoscută clinic sau microbiologic
care afectează fie bolnavul datorită internării lui în spital sau îngrijirilor primite, fie pacientul
spitalizat sau în tratament ambulatoriu, fie personalul sanitar datorită activităţii sale, indiferent
dacă simptomele bolii apar sau nu în timp ce persoana respectivă se află în spital. Definiţia
infecţiei nosocomiale se bazează pe date clinice (examen clinic), de laborator şi alte teste de
diagnostic. Dovada clinică derivă din observarea bolnavului sau din analiza informaţiei din
foaia de observaţie a pacientului şi alte evidenţe din salon sau din unitate. Dovada de laborator
constă în rezultatele culturilor, testelor de detectare a antigenelor sau anticorpilor şi metodelor
de vizualizare micropscopică. Alte teste de diagnostic cum ar fi: rezultatele examenelor
radiologice, tomografie computerizată, examene endoscopice, biopsii şi aspiraţie cu acul
(puncţie). Pentru ca o infecţie să fie dovedită ca nosocomială trebuie să nu existe dovada că
infecţia era prezentă sau în incubaţie în momentul internării în spital.
ATENŢIE! Trebuie considerate nosocomiale şi infecţiile dobîndite în spital dar
diagnosticate după ieşirea din spital.
NU se consideră infecţie nosocomială infecţia asociată cu o complicaţie sau o extindere
a unei infecţii prezente la internare, dacă nu s-a schimbat agentul patogen sau dacă semnele nu
arată o nouă infecţie.”
Acestea reprezintă domeniul în care rezistența la antibiotice se exprimă cel mai evident,
fiind atât rezultatul administrării de tratamente antibiotice inadecvate, tratamente “empirice”,
bazate doar pe examenulul clinic, fără efectuarea preliminară a identificării microorgansimelor
și adminstrarea antibioticului conform rezultatelor testării sensibilității la antibiotice, prin
utilizarea unor substanțe puternic inductoare de dismicrobisme, antibiotice cu spectru larg
(cefalosporine, peniciline asociate cu inhibitori de betalactamază) în detrmientul celor cu
spectru îngust dar și a lipsei încercării de limitare a transmiterii interumane de germeni
multirezistenți prin aplicarea și respectarea unor măsuri esențiale de protecție (utilizarea unor
echipamente de protecție, mască, mănuși, halate, botoși) asespsie și antisepsie.
Frecvența infecțiilor, tipuri de infecții nosocomiale, agenții implicați în patologie

Infecțiile intraspitalicești sunt amintite ca avându-și locul printre cauzele majore de

mortalitate și morbiditate la pacienții spitalizați, fiind o povară atât pentru bolnavi cât și pentru
sănătatea publică. Conform OMS, dintr-o investigație realizată în 55 de spitale din 14 țări
reprezentând 4 regiuni OMS (Europa, Regiunea Mediteraneană de Est, Sud-Estul Asiei și
regiunea Pacifică Vestică) a rezultat că 8.7% dintre pacienții spitalizați aveau infecții
nosocomiale. În orice moment, peste 1.4 milioane de oameni din întreaga lume se confruntă cu
infecții intraspitalicești și suferă de complicații din cauza acestor infecții.
Potrivit raportului „Consumul de antibiotice, rezistența microbiană și infecții
nosocomiale în Romania 20142” publicat pe site-ul Institutului Național de Sănătate Publică,
“Analiza raportării statistice a infecțiilor nosocomiale în România pentru anii 1995-2014 indică
un nivel extrem de scăzut, de 25-30 de ori sub media Uniunii Europene în această perioadă (fig
30); această situație poate fi explicată prin subraportarea și probabil și subdiagnosticarea
infecțiilor nosocomiale în spitalele din România.”
Figura 1. Incidența infecțiilor nosocomiale în România în perioada 1995-2014.
Sursa „Consumul de antibiotice, rezistența microbiană și infecții nosocomiale în
Romania 2014”

Există mai multe variabile ce pot influența transmiterea infecțiilor în mediul spitalicesc, cum
ar fi virulența tulpinilor bacteriene vehiculate, rezistența la substanțe antimicrobiene, factori de
mediu, dar și factori ce țin de pacient.
Factori de mediu
În ceea ce priveste factorii de mediu, unitățile de îngrijiri medicale sunt spații publice, în care
circulă și persoane din exterior, dar unde sunt internați și pacienți care suferă deja de o anumită
patologie infecțioasă, care pot deveni sursă de infecție pentru alți pacienți și pentru personalul
medical. Astfel, infecția se poate răspândi, prin contactul dintre indivizi, prin mutarea
pacienților pe diferite secții medicale. Infecțiile nosocomiale se pot răspândi prin contaminare
de la alte persoane - infecție încrucișată, prin contaminare dim mediul înconjurător (obiecte,
cearșafuri, catetere, ace, etc) sau cu flora endogenă a pacientului.

Imunitatea pacienților
Imunitatea pacienților joacă un rol important în evoluția acestor infecții, pacienții cei mai
expuși sunt cei cu deficit imun
-nou-născuții
-vârstnicii
-pacienții din secțiile de terapie intensive
-bolnavii de SIDA, tumori, leucemie, diabet zaharat, cei cu terapie imunosupresoare
-pacienții internați în secțiile de chirurgie
-pacienți dializați

Microorganisme implicate

Printre cele mai frecvent implicate microorganisme în infecțiile nosocomiale se numără:

- bacterii Gram pozitive: SARM( Stahpylococcus aureus rezistent la meticilină,
Enterococcus faecium, Enterococcus faecalis, Streptococcus pneumoniae
- bacterii Gram negative: Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae, Pseudomonas
Aeruginosa, Acinetobacter baumanii, Clostridium difficile.
- dintre virusuri amintim : VHB Virusul hepatitei B, Virusul hepatitei C VHC, Virusul
varicelo-zosterian VZV, Enterovirusuri, Citomegalovirus CMV, Virusul respirator sinicițial,
VRS, etc.
- paraziți: Giardia lambila, Sarcoptes scabies, Cryptosporidium parvum
- fungi: Candida albicans Aspergillus spp., Cryptococcus neoformans

Figura 2. SARM
 Figura 3. Exemplu de Tulpini bacteriene rezistente la antibiotice, izolate de la pacienți
spitalizați.
Imaginile 1,3,4 Pseudomonas aeruginosa
Imaginea 2 Klebsiella pneumoniae rezistentă la carbapeneme. (lipsa sinergisumului și
rezistența la Temocilină indică prezența OXA-48like)

Microorganismele implicate mai sus pot fi implicate în diverse patologii nosocmiale, precum
pneumonii, infecții ale tractului digestiv, infecții urinare, infecții ale plăgilor, septicemii.

Mecanisme de producere
Infecția se poate produce exogen ( de la alte persoane, sau din mediul înconjurător) sau endogen
(prin contaminare cu flora prorpie a individului)
Transimterea exogenă
Contaminarea între indidivizi (infecția încrucișată)
Poate fi transmisă între pacienți, sau între pacienți și personalul medical, prin contact direct cu
fluide biologice, pe cale aeriană, prin intermediul personalului care nu respectă normele de
igienă (spalat pe mâini, desinfectat, halate murdare) , prin apă, mâncare, tacâmuri, obiecte, etc.
Contaminarea din mediul înconjurător

Suprafețe nedesinfectate, folosirea de desinfectanți diluați, contaminare cu Pseudomonas și

Acinetobacter din surse de apă.
Infecția endogenă
Infecții ale peretelui abdominal , cu bacterii ale tractului digestiv la pacienții din secțiile de
chirurgie , infecții urinare la pacienții sondați, infecții ale cateterelor, enterocolita post
anitbiotice cu C.difficile.
Figura 4. a.Septicemie b. Infecție a plăgii abdominale

Figura 5. Infecția cu C.difficile

Tabel I. Criterii simplificate pentru supravegherea infecțiilor nosocomiale, după OMS.
( „Prevention of hospital-acquired infections A practical guide 2nd edition3 ”)

Tipul de infecție nosocomială Criterii simplificate

Infecție a plăgii chirurgicale Orice scurgere purulentă, abces, celulită la

nivelul plăgii în următoarea lună după
intervenția chirurgicală.

Infecție urinară Urocultură pozitivă (1 sau două specii) cu

cel puțin microorganisme/ml cu sau fără
simptome prezente,

Infecție respiratorie Simptome respiratorii cu cel puțin două

dintre următoarele semne apărute pe durata
spitalizării:
-tuse
-spută purulentă
-radiografie edificatoare

Infecția cateterului vascular Inflamație, limfangită, secreție purulentă la

locul de inserție al cataterului.

Septicemie Febră, sau cel puțin o hemocultură pozitivă.

Rezistența la antibiotice

Rezistența la antibiotice, este o adevarată problemă de sănătate publica, nu numai în țara

noastră, dar și la nivel mondial, iar amenințarea apariției unei ere post-antibitotice trebuie
conștientizată, atât de angajații din domeniul medical, cât și de cetățeni. Înuși Alexander
Flemming, care facuse în anul 1928 descoperirea revoluționară a penicilinei, la ceremonia de
acordare a Premiului Nobel, pe care l-a primit 12 ani mai târziu, în anul 1945 alături de Florey
și Chain, care au purificat penicilina și au obținut-o la scară industriala, a anticipat în discursul
său că nu trebuie să se facă abuz de această substanță, deoarece folosirea inadecvată a
penicilinei ar putea artage după sine dezvoltarea unor mecansime microbiene de rezistență.
 Figura 6. Flemming, Florey și Chain. Sursa (http://ib.bioninja.com.au/standard-
level/topic-6-human-physiology/63-defence-against-infectio/penicillin.html4)

După descoperirea Penicilinei, până în anul 1970 au fost descoperite alte substanțe
antimicrobiene active asupra patogenilor comuni, iar după 1980 s-au descoperit antibiotice
pentru tratamentul infecțiilor cu patogeni rezistenți la antibioticele clasice, însă după 1987
cercetarea în acest domeniu a stagnat și nu s-au mai introdus în uz substanțe cu efect
animicorbian care să poată fi utlizate pentru combaterea infecțiilor cu germeni care au dezvoltat
rezistență la antibioticele descoperite anterior.

Figura 2. Descoperirea principalelor clase de antibiotice.

Sursa
(https://www.google.ro/search?q=antibiotic+discovery&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwinhvHL6drTAhWQ
Y1AKHTJ6B9IQ_AUICigB&biw=1755&bih=925#imgrc=I7AYaeYWIez9IM)
II. Precauțiunile universale
Reprezintă un set de practici folosite pentru a preveni contactul cu sângele şi fluidele
biologice provenite de la pacienţi, fie că prezintă sau nu semne de infecţie.
Inainte de începerea unei activităţi medicale, personalul medical trebuie sa anticipeze
posibilitatea de a veni în contact cu diverse produse biologice infectate şi sa ia măsurile
necesare pentru a preveni infectarea.
Reguli de baza care se aplică în vederea prevenirii transmiterii infectiilor
- sângele, fluidele bilogice si tegumentele tuturor pacienților se consideră a fi potențial
infectate cu HIV, HVB, HVC și alți agenți microbeini;
- toți pacienții trebuie considerați potențial infectați cu HIV, HVB, HVC; la momentul
examinarii acestia pot fi asimptomatici, iar unii dintre ei pot să nu îsi cunoască patologia.
Astfel, contactul tegumentelor și mucoaselor cu fluide precum sânge, lichid amniotic,
lichid pleural/pericardic/peritoneal/cefalorahidian/ spermatic sau vaginal trebuie considerate
la risc si trebuiesc luate masuri stricte de dezinfectie, respectiv asepsie si antisepsie.

ADRESABILITATE:
Personal medical şi auxiliar, studenţi, elevi.

APLICAREA PRECAUŢIUNILOR UNIVERSALE

1. Utilizarea echipamentului de protecţie adecvat, complet si corect

Echipamentul de protecţie = bariera dintre lucrător şi sursa de infecţie, utilizată în
timpul activităţilor care presupun risc de infecţie.
a) Mănuşi: (nu reprezintă un substitut pentru spălarea mâinilor!) trebuie utilizate în
următoarele situaţii:
- Anticiparea contactului mâinilor cu sânge, lichide biologice contaminate, alte lichide
biologice cu urme vizibile de sânge, ţesuturi umane
- Abord venos sau arterial
- Contact cu pacienţii care sângerează, au plăgi deschise, escare de decubit, alte lezini
cutanate
- Recoltare de LCR
- Dacă personalul medical prezintă la nivelul mâinilor soluţii de continuitate, tăieturi,
escoriaţii, dermatite
 - Manipulare, după utilizarea instrumentarului contaminat în vederea curăţirii,
decontaminării;
Mănuşile folosite pot fi:
Sterile, de uz unic: chirurgie, examinare internă, intervenţii care implică contact cu
regiuni ale corpului în mod normal sterile, abord vascular prin puncţie, tegumentul
pacientului cu soluţii de continuitate.
Nesterile, curate: examinări curente, manipulare de materiale contaminate, îndepărtare
de produse biologice contaminate, curăţenie - mod de folosire: Schimbare după fiecare
pacient şi chiar la acelaşi pacient pentru a preveni contaminarea încrucişată.
b) Halate
c) Şorţuri, bluze impermeabile:
Acestea completează protectia oferita de halate atunci când se anticipează producerea
de stropi, picături, jeturi cu produse biologice potenţial contaminate, protejând tegumentele
personalului medical din secţii cu profil chirurgical, laboratoare, servicii de anatomie
patologică, servicii de urgenţă.
d) Masca
Protejează mucoasa bucală, nazală, tegumentele personalului medical. Masca
chirurgicală trebuie folosită o singură dată.
e) Protectoare faciale: ochelari, ecran protector
f) Bonete
g) Încălţăminte de protecţie

2. Igiena mâinilor
Se referă la spălarea mâinilor cu apă şi săpun şi/sau utilizarea unui antiseptic pentru
mâini. Igiena mâinilor are o importanţă deosebită în prevenirea infecţiilor nosocomiale.
“Spălarea mâinilor la timp, reduce transmiterea încrucişată a microorganismelor, de
la o persoana la alta şi dintr-un loc în altul.” (Gruendemann & Mangum, 2001) Este
interzisă purtarea bijuteriilor în timpul activităţii medicale iar unghiile vor fi îngijite, tăiate
scurt.
Protocolul de spalare si dezinfectie a mainilor este cel mai important si sigur mod de
prevenire a contaminarii si diseminarii agentilor microbieni. Se efectueaza inaintea tuturor
actelor medicale care implica asepsia (punctie venoasa, montarea sondei urinare, contact cu
bolnavi infectati, etc.) si trebuie avut in vedere de catre toate persoanele (personal medical,
vizitatori, elevi, voluntari etc.) ce vin în contact direct cu pacientul.
 Prin spălare - săpun lichid; apă de reţea; prosop de unică utilizare, nesteril.
TEHNICA - se udă mainile abundent; se săpunesc > 15 secunde; se clătesc; se usucă
* in cazuri de urgenţă este permisă utilizarea de antiseptice ca înlocuitor al spălatului
dar nu ca rutină
** în unele situaţii spălarea este completată de dezinfecţia mâinilor
Prin frecare - produs dezinfectant recomandat pentru frecare .
TEHNICA - mâinile trebuie să fie curate şi uscate (după spălarea mâinilor) - se
fricţionează mâinile cu 3-5 ml din produsul dezinfectant: suprafaţa palmară, dorsală, între
degete, vârfurile degetelor, unghiile şi articulaţiile falangelor, pană la uscarea completă a
mâinilor

Dezinfecţia chirurgicală a mâinilor este indicata pentru personalul medico-chirurgical

inainte de: interventii chirurgicale, montare de cateter, proceduri care implica manopere
aseptice, circulatia extracorporala si explorari hemodinamice
Prin spălare - săpun dezinfectant, apă sterilă; perie de unghii, prosop steril;
TEHNICA - se udă mainile şi antebraţele pană la cot, abundent - se săpunesc mâinile şi
antebraţele timp de 2 minute - se perie unghiile 1 minut - se clătesc mâinile şi incheieturile 1
minut - se săpunesc mainile şi încheieturile 1 minut - se clătesc mâinile şi antebraţele - se
usucă - durata maximă a procedurii este de 5 minute
Prin frecare -săpun normal, lichid; perie de unghii; apă de reţea; prosop de unică
utilizare; produsul dezinfectant recomandat pentru frecare (PROMANUM N)
TEHNICA - se spală mainile şi antebraţele până la cot (spălare simplă) - se perie
unghiile 1 minut (30 sec./ mană) - se clătesc - se usucă.
I. Se freacă mâinile, inclusiv coatele, cu produs dezinfectant, până la uscare completă II.
Se freacă mâinile şi antebraţele până la cot, cu produs dezinfectant, până la uscare completă.
(se repetă manevra I)

3. Prevenirea accidentelor şi a altor tipuri de expunere profesională

a) Expunerea profesională
Se refera la expunerea cu risc de infectie HIV, VHB, VHC care necesita profilaxie
postexpunere profesionala: accidentare transcutana; contactul mucoaselor sau al pielii care
prezinta leziuni ce-i afecteaza integritatea; contact cutanat pe piele intacta, dar cu durata
prelungita (cateva minute sau mai mult); suprafata intinsa de contact cu sange, tesuturi sau
alte produse biologice contaminate vizibil cu sange.
 b) Metode de prevenire
Obiecte ascutite:
- reducerea de manevre parenterale la minimum necesar;
- colectarea imediat după utilizare în containere rezistente la intepare şi tăiere,
amplasate la indemana şi marcate corespunzător conform reglementărilor MSP pentru:
pregătire în vederea utilizării; distrugere; evitarea recapisonarii, indoirii, ruperii acelor
utilizate; de evitat scoaterea din seringile de uz unic.
Lenjerie:
- manipularea lenjeriei contaminate cu sânge şi alte produse biologice potenţial
contaminate cat mai puţin posibil;
- sortarea şi prelucrarea cu echipament de protecţie potrivit, în spaţii special destinate;
- colectare în saci impermeabili, la nevoie dubli, marcati în mod corespunzător
- evitarea păstrării lor indelungate, înainte de prelucrare;
- asigurarea unui ciclu corect şi complet de prelucrare - decontaminare.
Curăţenie şi decontaminare:
- folosirea manusilor la îndepărtarea urmelor de sânge, alte lichide biologice sau
tesuturi;
- decontaminarea iniţială cu substanţe clorigene, îndepărtarea cu hârtie absorbanta care
se colectează în containere sau saci de plastic marcati;
- dezinfecţie cu soluţie germicida;
- uscarea suprafeţei prelucrate;
- folosirea de tehnici standard în vederea efectuării curăţeniei, sterilizarii si
decontaminarii echipamentului medical, mobilierului, pereţilor, veselei, tacamurilor, conform
reglementărilor MSP.
Reziduuri infectante
- neutralizare prin ardere sau autoclavare;
- colectare inrecipiente impermeabile, marcate pentru diferentierea clara prin culoare şi
etichetare.
Igiena personală
- spalarea mainilor

c) Atitudinea adecvata a persoanei accidentate in functie de caz:

 Expunere cutanată: se spală imediat locul cu apă şi săpun şi apoi se clăteşte; se
utilizează un antiseptic, timp de contact minim 5 minute.
Expunere percutană: se spală imediat cu apă şi săpun şi apoi se clăteşte; se utilizează un
antiseptic; este interzisă sangerarea.
Expunerea mucoaselor: spălarea abundentă timp de 5 minute cu ser fiziologic sau apă,
în cazul absenţei acestuia; se prezintă la medicul şef de secţie / compartiment sau la medicul
şef de gardă în prima oră de la accident; în termen de 24 de ore se prezintă la CPCIN; anunţă
medicul de medicina muncii pentru luare în evidenţă (daca este cazul).

DATE DIN LITERATURA

Numeroase studii arata ca in ciuda constientizarii riscului de a contacta boli cu

transmitere pe cale sanguina, majoritatea personalului medical si auxiliar are o aderarenta
scazuta in ceea ce priveste respectarea precautiunilor universale. Ponderea semnificativa a
expunerilor profesionale și slaba lor raportare subliniază necesitatea de a motiva personalul
medical să adere la practici de lucru în condiții de siguranță prin desfasurarea de campanii,
traininguri; și să caute consiliere profesională imediat după expunerile la risc.(2. “Impact of a
hand hygiene audit on hand hygiene compliance in a tertiary care public sector teaching
hospital in South India”. Sastry AS, et al. Am J Infect Control. 2017. 3. “Work experience
and seniority in health care vs. medical students' knowledge of selected hand hygiene
procedures”. Różańska A, et al. Med Pr. 2016. 7. “The effect of hand hygiene compliance on
hospital-acquired infections in an ICU setting in a Kuwaiti teaching hospital”. Salama MF,
et al. J Infect Public Health. 2013,8. “Awareness of blood-borne infections and burden of
occupational exposures to blood and body fluids among health care personnel in a tertiary
care teaching hospital”. Swetharani, et al. Indian J Occup Environ Med. 2016 Sep-Dec.
16.”Prevention of healthcare associated infections: a descriptive study”. Accardi R, et al.
Ann Ig. 2017 Mar-Apr )
Frecventa crescuta a infectiilor nososcomiale incrucisate (transmise de la un pacient la
altul, prin intermediul mainilor murdare) face ca respectarea precautiunilor universale si
controlul epidemiologic sa fie un deziderat pentru toate institutiile sanitare. Dintre masurile de
prevenire a imbolnavirilor, igienizarea corecta a mainilor s-a dovedit a fi cea mai simplă,
eficienta si putin costisitoare procedura..
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a inițiat in 2005 campania "Clean care is safer
care" si de atunci peste 120 de țări s-au angajat să îmbunătățească igiena mâinilor ca o piatră
de temelie a programelor naționale/ subnaționale de prevenire a infecțiilor intraspitalicesti. De
la sfârșitul anului 2010, peste 700 de instituții de asistență medicală au participat activ la
campanie, dintre care 28 sunt spitale universitare. În 2013 s-a raportat o creștere semnificativă
de 11% a respectării normelor de dezinfectare a mâinilor în 62 de spitale care au comparat
complianta personalului medical înainte și după intervenție. Disponibilitatea solutiilor de
curatare pe bază de alcool a crescut de la 86,8% la > 100% în unitățile de terapie intensivă și
de la 63,6% la 91,3% în unitățile non-terapie intensivă. În concluzie, punerea în aplicare a
unei campanii naționale ce folosește strategia de intervenție multi-modală a OMS a condus la
cresterea disponibilitatii substantelor dezinfectante si la o mai bună respectare a procedurilor
de igienenizare a mâinilor în institutiile participante. (5.”Three years of national hand hygiene
campaign in Germany: what are the key conclusions for clinical practice?”. Reichardt C, et
al. J Hosp Infect. 2013; 13.”Healthcare workers' hand decontamination practices:
compliance with recommended guidelines”. Creedon SA. J Adv Nurs. 2005.)
Un alt studiu initiat in 2012 in 4 țări din regiunea baltică pe baza proiectului SAVE
LIVES: Clean Your Hands din cadrul OMS a avut rezultate asemanatoare celui precedent.
Desfasurarea campaniilor de promovare, incurajarea periodica a cadrelor medicale de a
respecta normele de asepsie- antisepsie si disponibilitatea produselor necesare dezinfectiei
mainilor sunt puncte cheie in preventia si controlul infectiilor nosocomiale. (4.”A joint,
multilateral approach to improve compliance with hand hygiene in 4 countries within the
Baltic region using the World Health Organization's SAVE LIVES: Clean Your Hands
model”. Lytsy B, et al. Am J Infect Control. 2016.)
Studenții medicinisti sunt expuși unor infecții severe in timpul desfasurarii actelor
medicale dacă nu urmează cu strictete măsurile de prevenire și control ale infecțiilor. Atat in
literatura de specialitate cat si pe plan local există informații limitate privind cunoștințele,
conștientizarea, practicile studenților referitoare la precautiunile universale și abordările
educaționale utilizate pentru a-i învăța aceste practici. (14.”Knowledge, awareness, and
attitude regarding infection prevention and control among medical students: a call for
educational intervention”. Ibrahim AA, et al. Adv Med Educ Pract. 2016, 15.”Adherence to
standard precautions in a teaching hospital.” Ferreira LA, et al. Rev Bras Enferm. 2017 Jan-
Feb).
Putinele studii referitoare la cunostintele studentilor medicinisti cu privire la riscul de
contactare a HVB, HVC, HIV in timpul stagiilor practice si respectarea normelor de
preventie arata o discordanta intre nivelul de cunostinte si atitudinea acestora. Astfel, datele
existente sustin necesitatea îmbunătățirii nivelului de instruire și promovarea unei atitudini
pro-active in randul studentilor, fapt care va conduce în cele din urmă la perfectionarea
practicii lor medicale. (17.”Knowledge, attitude and practice on standard precautions for
prevention of HIV infection among clinical year medical students.” Chee HP, et al. Med J
Malaysia. 2016. 18.”Hepatitis C infection awareness among fourth year medical students at
University of Dammam.” Almansour AH, et al. J Family Community Med. 2017 Jan-Apr.
19.”Do medical students receive training in correct use of personal protective equipment?”
John A, et al. Med Educ Online. 2017 )

Bibliografie I. Infecții nosocomiale

1
“Ghid de Control și prevernire a infecției în spital în anul 20141”, Spitalul de
Pneumofitiziologie Brașov
2
„Consumul de antibiotice, rezistența microbiană și infecții nosocomiale în Romania
2014” (Gabriel Adrian Popescu, Roxana Șerban, Adriana Pistol)
3
OMS. „Prevention of hospital-acquired infections A practical guide 2nd edition ”
http://www.who.int/csr/resources/publications/whocdscsreph200212.pdf
4
http://ib.bioninja.com.au/standard-level/topic-6-human-physiology/63-defence-
against-infectio/penicillin.html

1. http://documents.tips/documents/infectii-nosocomiale-si-precautiuni-
universale.html
2. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/m/pubmed/28131421/?i=21&from=infection%20co
ntrol%20for%20medical%20staff Impact of a hand hygiene audit on hand hygiene
compliance in a tertiary care public sector teaching hospital in South India.
Sastry AS, et al. Am J Infect Control. 2017.
3. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/m/pubmed/27819701/?i=44&from=infection%20co
ntrol%20for%20medical%20staff Work experience and seniority in health care vs.
medical students' knowledge of selected hand hygiene procedures. Różańska A, et al.
Med Pr. 2016
4. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/m/pubmed/27106164/?i=50&from=infection%20co
ntrol%20for%20medical%20staff A joint, multilateral approach to improve
 compliance with hand hygiene in 4 countries within the Baltic region using the World
Health Organization's SAVE LIVES: Clean Your Hands model. Lytsy B, et al. Am J
Infect Control. 2016.
5. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/m/pubmed/23453170/?i=5&from=/27106164/relate
d Three years of national hand hygiene campaign in Germany: what are the key
conclusions for clinical practice?. Reichardt C, et al. J Hosp Infect. 2013
6. http://lege5.ro/Gratuit/geydcnbsha/ordinul-nr-916-2006-privind-aprobarea-
normelor-de-supraveghere-prevenire-si-control-al-infectiilor-nosocomiale-in-
unitatile-sanitare
7. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/m/pubmed/23290090/?i=2&from=/28131421/relate
d The effect of hand hygiene compliance on hospital-acquired infections in an ICU
setting in a Kuwaiti teaching hospital. Salama MF, et al. J Infect Public Health. 2013
8. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/m/pubmed/28446839/?i=2&from=healthcare%20p
roviders%20nosocomial%20infections Awareness of blood-borne infections and
burden of occupational exposures to blood and body fluids among health care
personnel in a tertiary care teaching hospital. Swetharani, et al. Indian J Occup
Environ Med. 2016 Sep-Dec.

9. http://www.neuroiasi.ro/attachments/article/422/ANEXA%203.%20GHID%20P
REVENIRE%20IN%20VARINATA%20PENTRU%20CONCURS.pdf
10. http://pneumologie.ro/documents/GHIDINPNEUMO2014final.pdf
11. ORDIN nr. 916 din 27 iulie 2006 privind aprobarea Normelor de supraveghere,
prevenire si control al infectiilor nosocomiale in unitatile sanitare EMITENT:
MINISTERUL SANATATII PUBLICE PUBLICAT ÎN: MONITORUL
OFICIAL nr. 759 din 6 septembrie 2006
12. http://www.oamr.ro/wp-content/uploads/2013/11/Proceduri-de-practica-pentru-
Asistentii-Medicali-Generalisti.pdf
PROCEDURI DE PRACTICĂ PENTRU ASISTENŢII MEDICALI GENERALIŞTI
13. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/m/pubmed/16033588/?i=6&from=/27106164/related
Healthcare workers' hand decontamination practices: compliance with recommended
guidelines. Creedon SA. J Adv Nurs. 2005.
14. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/m/pubmed/27579002/?i=21&from=standard%20precau
tions&filters=ffrft Knowledge, awareness, and attitude regarding infection prevention
 and control among medical students: a call for educational intervention. Ibrahim AA,
et al. Adv Med Educ Pract. 2016
15. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/m/pubmed/28226047/?i=5&from=standard%20precauti
ons&filters=ffrft Adherence to standard precautions in a teaching hospital. Ferreira
LA, et al. Rev Bras Enferm. 2017 Jan-Feb
16. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/m/pubmed/28244579/?i=4&from=standard%20precauti
ons&filters=ffrft Prevention of healthcare associated infections: a descriptive study.
Accardi R, et al. Ann Ig. 2017 Mar-Apr
17. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/m/pubmed/28064288/?i=14&from=medical%20student
s%20nosocomial%20infection&filters=ffrft Knowledge, attitude and practice on
standard precautions for prevention of HIV infection among clinical year medical
students. Chee HP, et al. Med J Malaysia. 2016.
18. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/m/pubmed/28163576/?i=10&from=medical%20student
s%20nosocomial%20infection&filters=ffrft Hepatitis C infection awareness among
fourth year medical students at University of Dammam. Almansour AH, et al. J
Family Community Med. 2017 Jan-Apr.
19. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/m/pubmed/28178912/?i=9&from=medical%20students
%20nosocomial%20infection&filters=ffrft Do medical students receive training in
correct use of personal protective equipment? John A, et al. Med Educ Online. 2017