Prima poezie

Frunza verde de fajet

Lui D-zeu m- am rugat
Sa-mi ajute Domnul Sfant
Pe drumul pe care am pornit.

A doua poezie

Dupa ce am intrat in foc

Veneau gloantele potop
Dar si noi puscam intruna
Mergeam pe rusi ca furtuna
Cadeau rusii cu gramada
Cum pica iarna zapada.

A treia poezie

Sus copii, in hora mare

Hora mortii cea cu spor,
De la Tisa pan' la Mare,
Bateti strasnic din picior!

Sus copii, lasati hodina,

Canta tunul in vecini,
Buruiana si neghina
S'o starpim din radacini!

Sus copii, deschideti focul

Si'l urniti ca un suvoi
Ca nevasta si norocul
Prea ne'asteapta'n sat la noi.

Sus copii, intindeti pasul

Dati navala rand pe rand
Si grabiti sa vie ceasul
Biruitii mai curand.

A patra poezie
De ce te-opresti din rumegat
Cand trec pe langa tine?
Ori sunt eu de invidiat
Ca nu sunt bou ca tine?

Tu orisicand ai fi voit
Puteai ca sa treci granita.
In timp ce eu am fost gasit
Bun sa port zilnic ranita.

Eu sunt dintre revizuiti

De forta militara;
Ori face sa ma feliciti
Ca's bou ramas in tara?

Nu vad de ce-as fi incantat,

In ce vezi bunatate?
Eram, chiar daca exportat,
Bou in strainatate.

A cincea poezie

Se poate'n asta seara sa mor! Ploi , vand si soare

Mi-or risipi'n tot locul nervi, inima si oase.
Sfarsi-se-va cu mine! Nici vis, nici desteptare
Nu-mi va fi dat sa umblu prin stelele frumoase.

Da, frati, frati de pretutindeni! (o stiu, o stiu prea bine)

Ca noi si ei sunt singuri. Svacnind de intristare.
Ei noaptea ne fac semne! N-o sa ne ducem oare?
Ne-am consola oleaca printre fierbinti suspine.

Caci sigur, astrii-odata isi vor intinde punte

Atunci s-o face poate internationala.
Ce ne-o tot canta bietii idealisti de frunte
Cand infratiti cu totii, vor da spre cer navala!

Dar vai! cu mult-nainte, de-ăst timp, ploi, vant si soare

Mi-or fi pierdut departe nervi, inima si oase,
Eu n-oiu mai fi de fata! Nici vis, nici desteptare!
Nu! N-am s-ajung sa umblu prin stelele frumoase.
A sasea poezie

Foaie verde lemn de brad

opt luni in lagar am stat
Vai ce truda ce necaz
Tot ma gandesc cum le-am tras
Sotioara de-ai vedea
Patul si perina mea
Cand am fost in Siberia
Plange-ai zau si -ai lacrama
Culcat pe scanduri de brad
Făr de perină sub cap
In loc de perna moale
Numai scandurele goale
O vai de oasele mele
Ma gandeam eu cateodata
Cum eram la noi acasa
Ce sa fac caci sunt robit
Caci dusmanul m-au rapit
Ca sa duc o soarta amara
Pentru prea iubita mea tara
Sa duc dor de copilasi
de sotie si de frati.

A saptea poezie

Frunza verde foi de nuc

In rea planet-am nascut
sa n-am loc unde ma duc?
Nici in sat nici in oras
Sa n-am pace nici un ceaș
Tot pe drum si tot pe cale
Sa n-am pace s-alinare
Vai rusule blastamat
Ca-n mare rau m-ai bagat.