Sunteți pe pagina 1din 9

COLORANTI ORGANICI

CUPRINS

• Generalitati

• Clasificarea colorantilor

• Etapele colorarii

• Metoda de obtinere a coloratiei optime

• Rezultatul colorarii si culoarea colorantului

• Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca un colorant

• Concluzii
GENERALITATI

• Colorantii sunt substante organice naturale sau sintetice colorate care absorb
lumina in domeniul vizibil al spectrului si au proprietatea de-a conferi culoare altor
substante sau materiale.

Materialele pe care s-au aplicat,se aplica si se vor aplica colorantii ,cu scopul de a le
conferi culoare ,sunt foarte diverse si vor fi numite in continuare substraturi de
colorat.Ele au fost si sunt:

pielea,textilele,blanurile, lemnul, parul uman,


constructiile,alimentele,hartia,cosmeticele,masele

plastice,medicamentele,cauciucul,practic toate obiectele utiliate de om.

• In timp s-a constatat insa ca nu toate obiectele colorate isi pastreaa culoarea
conferita de coloranti pe durata dorita de utilizator,de aceea s-a impus o definitie mai
completa a colorantilor.

Conform acesteia un colorant este o substanta colorata capabila sa colorezeze


suficient de rezistent un substrat de colorat.

CULOAREA

• Culoarea este proprietatea substanţelor de a absorbi şi a reflecta selectiv cele


şapte culori fundamentale ale luminii albe.

• Culoarea substanţelor se datorează prezenţei în moleculă a unor grupe de atomi,


numite grupe cromofore sau cromofori, care absorb selectiv diferite radiaţii ale
luminii, fiecărui cromofor corespunzându-i una sau mai multe benzi de absorbţie în
spectrul vizibil.

• Cromoforii sunt grupari de atomi nesaturate –N=N-, -NO2, -N=O, C=O.

Substanta ce contine cromofori,fiind deci colorata este numita colorant ,el trebuie sa
contina si o alta categorie de grupari de atomi,de felul grupelor cromog .Pentru ca un
cromogen ,adica o substanta colorata,sa fie -OH, -NH2,numite auxocromi.
Auxocromii intervin in legarea cromogenului de substratul ce se dorea a fi colorat.

• Pentru a asigura solubilitatea unor coloranţi în apă, se introduc în molecula lor


grupe solubilizante, precum grupa sulfonică (-SO3H).

Clasificarea colorantilor

A. Dupa natura lor intalnim:


A 1 Coloranti naturali:

-de origine vegetala: hematoxilina( este colorantul extras din arborele Haematoxylum
campechianum .Prin oxidare se transformă în hemateină , un compus cu o colora.ie
albastru-violet intens.Aceasta este utilizată împreună cu un mordant (de regula saruri
de Fe(III) sau Al(III)))pentru colorarea nucleelor celulelor.

turnesolul este un amestec chimic solubil în apă, având în compozitie vopsele


extrase din licheni. Este deseori absorbit pe hârtie de filtru, devenind un indicator pH
(unul din cei mai vechi indicatori cunoscu.i), folosit pentru a determina caracterul acid
sau bazic al diverselor substante. Hârtia

albastră de turnesol devine ro.ie în contact cu acizi .i hârtia ro.ie de turnesol devine
albastră în contact cu baze (substan.e alcaline), schimbarea de culoare având loc
între 4.5 .i 8.3 pH(la temperatura normală de 25 °C). Culoarea neutră a hârtiei de
turnesol este violetul

TURNESOL

-de origine animala: carminul (este un pigment al unui colorant ro.u-deschis ob.inut
din sarea de

aluminiu a acidului carminic, care este produs la scară largă, prin zdrobirea femelei
insectei cum ar fico.enila rosie si cosenila poloneza. Carminul este folosit în
produsele alimentare , cum ar fi iaurtul .i anumite mărci de sucuri, în special cele
colorate rubin-ro.ii. Se mai utilizează la fabricarea florilor artificiale, vopselelor,
cerneală .i alte produse cosmetice).

ALTE EXEMPLE DE COLORANTI NATURALI

Antocianinele şi antocianidinele reprezintă o grupă largă de coloranţi


naturali.Pigmenti naturali care apar în multe flori, frunze sau fructe şi au culoare
roşie, violetă sau albastră.Sunt solubili în apă, dau

săruri solubile cu acizii şi îşi schimbă culoarea în funcţie dereacţia


mediului.Antocianinele întotdeuna conţin o grupare carbohidrat.

Antocianii sunt:

• E163a cianidina : roşu

• E163b delfinidina : albastru

• E163c malvidina : mov

• E164d pelargonidina : oranj

• E164e peonidina : roşu-brun


• E165f petunidina : roşu închis

• Sursele industriale sunt:

pieliţa strugurilor şi tescovina,varza roşie şi sfecla roşie afinele, coacăzele negre,


cireşele, vişinele, zmeura

• Doza maxima zilnică pentru E163 este de 2.5 mg/kg corp

• Utilizari: Se folosesc la colorarea băuturilor alcoolice şi nealcoolice, a sucurilor de


fructe şi a îngheţatei (limitat din cauza pH-ului).
CARAMEL

•Se prezintă sub formă lichidă sau solidă, de culoare brun-închis, solubil în apă. Se
obţine prin acţiunea controlată a căldurii asupra zaharurilor, în prezenţa unor agenţi
promotori de caramelizare: carbonat de Na (clasa I, culoare brună), sulfit de sodiu
(clasaII, culoare galben-oranj), NH3 (clasa III, culoare brună), sulfit de amoniu (clasa
IV,culoare brun-gri).Pentru obţinerea unor nuanţe de caramel diferite, se practică
diluarea cu apa.Utilizările celor 4 clase de coloranţi caramel :

Clasa I, E150a, Caramel alcalin : extracte de cafea

Clasa II, E150b, Alcali-sulfit caramel : lichior, rom, cognac, aperitive pe bază de vin

Clasa III, E150c, Caramel amoniu : sosuri, bere, oţet

Clasa IV, E150d, Caramel sulfit-amoniu : produse de patiserie, snack-suri, băuturi


carbonatate.

• Efecte secundare: Efectele secundare manifestate în cazul utilizării E150c şi


E150d, aufost probleme intestinale

• Doza zilnică: Până la 200 mg/kg corp pentru E150c şi E150d

A 2 Coloranti sintetici : albastru de metil(are o acţiune antiseptică şi analgezică


asupra diferitelor ţesuturi lezate (plăgi, arsuri, rosături, degerături, etc), favorizând
cicatrizarea).

…alte exemple de coloranti sintetici

ROSU CONGO

• Este un colorant folosit ini.ial pentru bumbac, abandonat în prezent datorită


toxicită.ii sale. Este un indicator acido bazic, având utilizări .i în domeniul medicinii,
pentru colorarea citoplasmei celulare .i a eritrocitelor

Galben de metil

.galbenul de metil este un indicator folosit pentru determinarea pH-ului dar .i drept
colorant alimentar.

Sub pH 2.9 Peste pH 4.0

-Sunset yellow

• Colorant solubil în apă. Testele efectuate pe animale au evidenţiat apari.ia tumorilor


renale.

.Doza admisă este de 0-5 mg/kg corp.


• Efecte secundare: prezintă risc de reacţii alergice, congestie nazală,
bronhoconstricţie, tumori renale, reacţii anafilactice, senzaţii de vomă, dureri
abdominale, pierderea gustului, hiperactivitate. Este interzis in Norvegia
Tartazina

•pulbere de culoare galben-oranj, solubil în apă

•Doza zilnică admisă este de 0-7,5 mg/kg corp

fecte secundare: prezintă risc de reacţii alergice, migrene, tulburări vizuale; suspect
de producerea de tumori tiroidiene, modificări cromozomiale şi determină deficienţe
în vitamina B6 şi zinc.

B DUPA CARACTERELE CHIMICE AVEM:

B1 Acizi

– sunt de obicei săruri de acizi organici , gruparea auxocromă principală fiind


încărcată electric negativ.

-se ataşează pe un substrat morfologic încărcat electric pozitiv

B2 Bazici

– gruparea auxocroma principală încărcată electric pozitiv , deci se va ataşa pe un


substrat încărcat

negativ

B3 Coloranti Neutri

– grupări auxocrome principale încărcate electric pozitiv şi negativ, fiind soluţii


apoase de coloranţi bazici şi acizi într-o anumită proporţie

Etapele colorarii

1. Deparafinarea

2. Hidratarea

3. Mordansarea ( la nevoie)

4. Colorarea propriu-zisă

5. Spălarea

6. Deshidratarea

7. Clarificarea
Metoda de obtinere a coloratiei optime

• -progresive – prin adăugări succesive pâna seajunge la momentul optim de


colorare

• -regresive -prin acţiunea prelungită a colorantului până la obţinerea unei


supracolorări ,

apoi se acţionează cu un agent chimic decolorant (diferenţiator) (ex. Coloratia Nissl).

Rezultatul colorarii si culoarea colorantului

• Ortocromatică

– substratul se colorează în aceeaşi culoare ca şi cea a colorantului

• Metacromatică

-substratul se colorează în altă culoare ca cea a colorantului

• Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca un colorant

• să nu fie toxic şi să nu fie cancerigen la diferite niveluri de utilizare;

• să nu conţină impurităţi toxice;

• să aibă solubilitate adaptata la încorporarea sa în faza apoasă şi/sau în faza lipidică


din

produsul alimentar;

• să nu imprime gust şi miros particular produsului alimentar în care se introduce;

• să fie stabil la lumină atunci când este introdus în produs;

• să nu fie afectat de temperaturile la care se face tratamentul termic


(pasteurizare,fierbere,

sterilizare);

• să fie stabil în timpul depozitării produsului alimentar în care s-a introdus;

• să nu reacţioneze cu urmele de metale şi nici cu agenţii oxidanţi sau reducători;

• să poată fi pus în evidenţă în produsul alimentar prin tehnici analitice adecvate;

Concluzii
Azocoloran.ilor le revine peste 50% din produc.ia mondială de coloran.i organici, de.i
până în prezent nu s–a găsit nici un azoderivat în natură.

Azocolorantii acoperă întreg spectrul de culori din vizibil .i satisfac necesită.iile de


colorare al oricărui substrat.

Coloran.ii organici servesc pentru multe scopuri: colorarea alimentelor, a hârtiei, , a


cernelurilor de tipar, a cauciucului, a benzinei .i a uleiurilor minerale (coloran.i
fluorescen.i).

Stiati ca…

• Cel mai vechi colorant natural este purpura antică, de culoare roşie, extras din
anumite specii de melci marini. Este singurul colorant ce conţine brom. Pentru 1g de
colorant erau necesari 10.000 de melci.

• Indigoul folosit din antichitate, este extras din plante (Indigofera tinctoria).

Pentru 2.5 kg de colorant sunt necesare 1000 de kg de plantă verde.

• Numele de “pieile roţii” dat de europeni amerindienilor, se datora faptului că triburile


războinice îşi colorau chipul şi trupul cu vopsea roşie, obţinută din seminţele
copacului Bixaoseilana.

• Albastru de anilină este un colorant bazic solubil în alcool, folosit la colorarea


alcoolului sanitar. Vopseşte rezistent lâna şi mătasea.

• Albastru de metilen este un colorant bazic. Se foloseşte în medicină la antiseptic şi


ca agent de colorare a germenilor patogeni. În 1882 R. Koch a descoperit cu ajutorul
lui bacilul tuberculozei.