Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cozonacii sunt buni, păcătos de buni, maniera de lucru nu e atât de dificilă cât de îndelungată și
dacă aveți timp să-i pregătiți, sigur veți simți o mare satisfacție punând în practică rețeta ce
urmează.
maiaua:
aluatul:
100 de grame de ou (bătut ușor cu furculița, asta înseamnă 2 ouă de mărime medie)
60 de grame de gălbenuș (3 gălbenușuri sau pe-acolo, trebuie cântărit)
80 de grame de zahăr fin
5 grame de sare fină
coaja rasă fin de la 1 portocală mare (doar partea de la suprafață, intens colorată)
coaja rasă fin de 1 lămâie mare (la fel, doar partea intens colorată de la suprafață)
30 de grame de rom
10 grame de extract de vanilie
500 de grame de făină cu conținut de proteină peste 11% (eu am folosit un amestec de
manitoba cu făină tip 550, ceea ce a dus la un procent de proteină de 12%)
60-80 de grame de lapte rece (eu am folosit 80 de grame)
150 de grame de unt cu 82% grăsime, tăiat cubulețe, moale (scos din frigider cu minimum
o oră înainte de a ne apuca de treabă)
umplutura:
1
50 de grame de cacao aromată, neagră (am folosit DeZaan, alta mai bună nu am găsit,
deocamdată)
3 albușuri + 1 ou întreg
50 de grame de vinars bun
1 praf generos de sare
siropul:
2
adaugă următorul cubuleț. Până s-a încorporat tot untul, am mai frământat aluatul încă
20 de minute, destul de energic, pe treapta 4 a mixerului Heinner. Dacă aș fi lucrat cu
mâna ar fi durat… chiar pân-asuda grinda, ca-n poveștile de speriat nurorile ale
soacrelor de altă dată!
10. Pentru sirop, lucrurile sunt simple: puneți într-o cratiță zahărul, apa și vinarsul. Rețeta
lui Mircea Banu prevedea adăugarea vinarsului la final, după ce siropul se va răcori,
dar astfel, tot alcoolul va rămâne. Eu am pus toate cele pe foc potrivit, fără să
amestec deloc. Când a început să fiarbă, am aprins vaporii. Atenție, dacă veți face ca
mine, să știți că va arde ceva vreme cu flacără vie, e mult alcool. Hota trebuie să fie
oprită și niciun fel de materiale inflamabile nu trebuie să fie prin preajmă.
3
La un moment dat, flăcările au dispărut de la sine, semn că alcoolul s-a consumat
complet. Am verificat să fie zahărul dizolvat – era – și am oprit focul. Am adăugat extractul
de vanilie, am amestecat și gata. Am lăsat siropul să se răcească, apoi l-am acoperit și l-
am pus deoparte până am avut nevoie de el.
Pentru mine, varianta asta e mai bună, pentru că tot alcoolul s-a dus dar toată aroma
vinarsului, care-mi place atât de mult, a rămas. Bine, a nu se înțelege că nu mi-ar plăcea
și câte-un pic de alcool, câteodată. M-am gândit, însă, cum ar fi să apară soră-mea cu
băieții în vizită și să li se facă și lor poftă de-o felie de cozonac. Deci, dacă vreți cozonac
îmbătat fără riscul de a vă îmbăta și voi, procedați ca mai sus, dacă nu, adăugați vinarsul
la final, deodată cu vanilia.
13. Rulăm strâns, începând din latura mai scurtă opusă celei
lăsate libere. Strâns chiar înseamnă strâns, încercați să
tensionați un pic aluatul după fiecare rulare. Umeziți ușor
cu apă marginea de aluat lăsată liberă și presați ușor, să
adere bine de rulou. Repetăm pașii de la 11-13 și apoi
așezăm ambele rulouri pe o tavă unsă cu un pic de ulei și
le dăm la congelator pentru 15-20 de minute.
14. Cât timp stau rulourile la congelator, pregătim două forme de cozonac cu
dimensiunile: L=24 cm, l=11 cm și h=7 cm, adică le ungem din belșug cu unt topit și
așezăm în ele și niște fâșii de hârtie de copt, de-a lungul și de-a latul.
4
17. Repetăm și cu al doilea rulou și așezăm cozonacii
astfel modelați în formele pregătite la punctul 14.
Înfoliem bine formele și le dăm la frigider pentru
minimum 8 ore. Merg și 10, liniștit.
18. A doua zi, sau după trecerea celor minimum 8 ore de dospire la frigider, puneți pe foc
o cratiță cu apă. Când fierbe, opriți focul și băgați cratița în partea de jos a cuptorului
vostru (stins). Dacă aveți, cumva, un cuptor cu aburi
care are și funcția de dospitor, evident, nu mai aveți
nevoie de cratița aia cu apă. Ideea e să fie călduț și
umed, cu toată abureala necesară, în cuptor. Scoateți
cozonacii din frigider, îndepărtați folia și așezați-i
frumos în cuptor, pe grătarul așezat la mijloc, timp de
30 de minute. După trecerea acestor 30 de minute,
scoateți cozonacii din cuptor, porniți-l și setați-l la
165°C, foc între mic și mediu pe cuptoarele fără
termostat.
19. Cozonacii se coc într-o poziție medie, timp de 50-55 de minute – 1 oră. În final, trebuie
să fie fermi la atingere și rumeni. Nu îi veți putea testa cu scobitoarea sau cuțitul
pentru că au multă cremă care inevitabil vă va umezi/mânji instrumentele înțepătoare.
Va trebui să vă ghidați după alte semne sau să folosiți un termometru cu citire
instantanee: 83°C ar trebui să aibă cozonacul în interior, ca să fie bine copt.
5
Cozonac îmbătat cu vinars – servire
După ce ați muncit atâta și ați mai și rezistat cu stoicism tentației, atâta amar de vreme,
meritați fără îndoială o felie de cozonac însiropat. După cum se poate vedea, are mai
multă umplutură decât aluat. Vă asigur că e absolut fabulos, deși nu e cozonacul ăla de
învelit în șervețel și mâncat din mână. Nu, ăsta e lipicios ca o baclava și plin de cremă ca
un tort bun cu nucă și ciocolată. Suspinele de plăcere ale degustătorilor vor fi confirmarea
clară că papilele gustative li se zbenguiesc ca nebunele, într-un orgasm prelungit. Asta e,
costă, durează dar merită!