1.

3 SILOGISME

În acest subcapitol vom prezenta câteva aspecte referitoare la deducŃie / deductibilitate şi

raŃionamente matematice. Pentru început avem:
ObservaŃia 1.3.1: Regulile de raŃionament prezentate în ObservaŃiile 1.1.34, se mai numesc şi
reguli de deducŃie sau reguli deductive.
În continuare redăm două aplicaŃii imediate ale celor prezentate mai sus:

tipurile de raŃionament,

silogismele.
În Matematică utilizăm foarte des raŃionamentul:
„Dacă o proprietate (P) are loc pentru un element oarecare x0 din mulŃimea E,
atunci tragem concluzia că proprietatea (P) este adevărată pentru orice x∈E. Şi
reciproc, adică: dacă ştim că o proprietate (P) are loc pentru toate elementele
x∈E, atunci ea este adevărată şi pentru un element x0∈E, arbitrar ales”.
DefiniŃiile 1.3.2: Aceste raŃionamente, descrise mai sus, se mai numesc:
1) generalizare universală (GU):
P(x0) → ∀P(x), (1.3.1)
2) substituŃie universală (SU):
∀xP(x) → P(x0). (1.3.2)
Uneori utilizăm următorul raŃionament:
„Din faptul că ştim că o proprietate (P) are loc pentru un x din mulŃimea E, în
anumite raŃionamente, nominalizăm acest x prin x0, şi, astfel, putem afirma că
proprietatea (P) are loc pentru acest element. Şi reciproc, dacă ştim că o
proprietate (P) are loc pentru un anumit x0 din E, atunci putem concluziona că
există x∈E, pentru care proprietatea (P) are loc”.
Deci, în mod analog cu cele prezentate în DefiniŃiile 1.3.2, putem defini regulile
următoare:
DefiniŃiile 1.3.3: RaŃionamentele descrise anterior, se mai numesc:
1) substituŃie existenŃială (SE):
∃xP(x) → P(x0), (1.3.3)
2) generalizare existenŃială (GE):
P(x0) → ∃xP(x). (1.3.4)

1
Exemplele 1.3.4: Prezentăm, în continuare, câteva exemple de aplicare a acestor reguli:
1) Pentru a demonstra că mulŃimea A este inclusă în mulŃimea B, se consideră x∈A – un
element arbitrar şi se arată că x∈B. Cum x este ales arbitrar, se conchide că:
∀x(x∈A → x∈B),
adică:
A⊆B.
Aici am aplicat regula GU – (1.3.1).
2) Determinarea funcŃiei de gradul I,
f:R→R
în anumite condiŃii. De exemplu, să se determine funcŃia de mai sus, astfel încât punctele
A(1,3) şi B(2,5) să fie situate pe graficul lui f. Pentru rezolvarea acestei probleme,
considerăm funcŃia dată de legea: pentru orice x∈R,
f(x)=mx+n.
Atunci, conform ipotezei,
 f (1) = 3
 ,
 f ( 2) = − 5
adică:
m + n = 3
 ,
2m + n = −5
cu soluŃia:
 m = −8
 .
n = 11
Aşadar, funcŃia cerută este dată de legea, pentru orice x∈R,
f(x)=-8x+11.
Aici am aplicat regula SU – (1.3.2).
3) Să rezolvăm următoarele probleme:
P1: Pe o masă se găsesc 8 bile la fel ca formă, culoare şi mărime. Toate sunt construite
din acelaşi material. Una din bile este cu puŃin mai uşoară decât celelalte 7, dar nu se
ştie care este. Cum se poate găsi, numai prin două cântăriri, care este cea mai uşoară
bilă?
Rezolvare: Fie a bila care este mai uşoară decât celelalte 7. Atunci, dăm 2 bile la o parte,
iar pe cele 6 le punem pe un cântar astfel: 3 să fie pe un taler şi 3 pe celălalt taler. Dacă

2
 greutatea bilelor de pe primul taler este egală cu greutatea bilelor de pe al doilea taler,
atunci bila a este una din cele două bile puse deoparte, şi printr-o a doua cântărire se poate
găsi care este aceea. Dacă grupele nu sunt egale, atunci bila a se află în grupa de 3 bile
care cântăreşte mai puŃin. Se dau la o parte bilele din celălalt taler şi din grupa unde se
află bila a se lasă una deoparte şi celelalte două le punem pe talerele cântarului. Dacă
acestea sunt egale, bila a este cea lasată deoparte. Dacă talerele cântarului nu sunt egale,
atunci bila a este aceea care este pusă pe talerul ridicat mai sus.
Aici am aplicat regula SE – (1.3.3).
4) Din faptul că:
4!+1=52,
5!+1=112,
putem deduce că:
„Există x∈N∗, astfel încât x!+1 şi (x+1)!+1 sunt pătrate perfecte”.
Aici am aplicat regula GE – (1.3.4).
În multe raŃionamente matematice se folosesc silogismele:
DefiniŃiile 1.3.5: Silogismul este tipul fundamental de inferenŃă deductivă mediată, alcătuită din
numai trei propoziŃii categorice, primele două numindu-se premise, iar a treia (numindu-se)
concluzie. În alcătuirea silogismului apar exact trei noŃiuni, numite termenii silogismului: doi
sunt termeni extremi, notaŃi cu S şi P, iar al treilea se numeşte termen mediu şi este notat cu M.
ObservaŃia 1.3.7: Într-un silogism, termenul mediu, notat cu M, pune în evidenŃă raportul dintre
S şi P, raport pe care concluzia îl redă explicit.
Datorită poziŃiei pe care o ocupă termenii silogismului, există patru situaŃii silogistice,
prezentate în Tabelul 1.3.1, de mai jos. Cele patru propoziŃii categorice, le-am notat cu A, E, I,
respectiv O. De asemenea am notat cu S, respectiv P, mulŃimea elementelor care au proprietatea
S, respectiv proprietatea P.
Tabelul 1.3.1:
Denumirea silogismului Simbol Citire standard Scriere logico - simbolică
Universal afirmativă A ToŃi S sunt P ∀x(S(x)→P(x))
Universal negativă E Nici un S nu este P ∀x(S(x)→P(x))
Particular afirmativă I Unii S sunt P ∃x(S(x)∧P(x))
Particular negativă O Unii S nu sunt P ∃x(S(x)∧P(x))
Interpretările prin diagrame Venn - Euler ale acestor silogisme sunt:

3
 S
S
S P
P

UA (A) UN (E)

P
P
S∩P
S S\P

PA (I) PN (O)
ObservaŃia 1.3.8: Fiecărei figuri silogistice îi corespund câte şase moduri silogistice valide,
prezentate în tabelul de mai jos.
UA (A) UN (E) PA (I) PN (O)
1 AAA EAE IAI IAI
2 EAE AEE AAI AAI
3 AII EIO AII AEE
4 EIO AOO EIO EIO
5 AAI AEO OAO AEO
6 EAO EAO EAO EAO
Exemple 1.3.9: Prezentăm, aici, câte un exemplu pentru fiecare din cele patru figuri silogistice:
ProprietăŃile Figura Modul Reprezentarea prin diagrame
silogismului silogismului silogismului
1. Numerele care au
ultima cifră 5 sunt S 
→
A
M
P
impare.
Numerele impare dau M
prin împărŃirea la 2 M 
→
A
P AAA S
restul 1.
Numerele cu ultima

4
cifră 5 dau prin S 
→
A
P
împărŃirea la 2 restul 1.
2. Nici un număr prim,
diferit de 3, nu este P 
→
E
M M
divizibil cu 3.
S
Toate numerele
divizibile cu 6 sunt S 
→
A
M EAE
divizibile şi cu 3.
Nici un număr
P
divizibil cu 6 nu este S 
→
E
P
prim.
3. Unele numere
naturale pare sunt M 
→
I
P S
divizibile cu 4.
Toate numerele M
naturale pare se M 
→
A
S IAI P
termină cu cifră pară.
Unele numere
terminate în cifră pară S 
→
I
P
se divid cu 4.
4. Unele romburi sunt
pătrate. P 
→
I
M

S M
Toate pătratele sunt
IAI P
dreptunghiuri. M 
→
A
S

Unele dreptunghiuri
sunt romburi. S 
→
I
P