CAPITOLUL 1: ELEMENTE DE LOGICĂ MATEMATICĂ

În acest prim capitol vom face o prezentare a câtorva elemente de logică referitoare la
propoziŃii şi predicate, pentru ca în capitolul următor vom trata câteva noŃiuni legate de mulŃimi
iar, apoi, în cel de al treilea capitol să tratăm mulŃimile din perspectiva logicii matematice.

1.1 ELEMENTE DE LOGICA PROPOZIłIILOR

Scopul acestui prim capitol este de a aduce in atenŃia cititorului câteva elemente de
Logică matematică, deoarece, pentru a rezolva probleme de Matematică (indiferent de gradul de
dificultate) este bine să se ştie modul în care trebuie tratate şi gândite acestea, pentru a construi,
pe baza unui raŃionament logic, rezolvarea corectă.
Logica matematică studiază procesele de raŃionament – produsele superioare ale gândirii
umane, cu mijloace matematice. Pentru a putea parcurge şi înŃelege elementele de Matematică
superioară, pe care se fundamentează toată Matematica, trebuie cunoscute:

proprietăŃile:
o operatorilor logici,
o ale cuantificatorilor,
precum şi:

principalele
o tipuri
şi
o forme
de raŃionament matematic.
Pe de altă parte, este cunoscut faptul că de-a lungul şcolarităŃii, începând cu grupa
pregătitoare pentru şcoală, din gradiniŃă, continuând cu ciclul primar, apoi cel gimnazial şi
terminând cu cel liceal, gândirea copilului realizează progrese considerabile, mai ales în direcŃia
apariŃiei şi consolidării construcŃiilor logice. Aceştia devin capabili – şi este recomandabil să fie
astfel învăŃaŃi – să îşi argumenteze afirmaŃiile făcute, propriile judecăŃi. Ei învaŃă prin acŃiune:

obiectuală
şi

mintală,

1

intuitiv
şi

deductiv,
utilizând, la început, forme simple de raŃionament, apoi din ce în ce mai complicate, utilizând
proprietăŃi ale conectorilor logici în rezolvarea unor probleme:

nonstandard,

de perspicacitate
şi

de logică,
şi a problemelor, în general.
Dascălilor, de la toate nivelurile, le revine sarcina de a ajuta copii să efectueze:

analiza logică a unei probleme
şi

să rezolve probleme de orice tip.
ConsideraŃiile de mai sus reprezintă o motivaŃie a cunoaşterii de către dascăli a unor
elemente fundamentale de Logică matematică şi o motivare, pentru care am considerat utilă
prezentarea, pe scurt, a principalelor chestiuni de:

logica propoziŃiilor

logica predicatelor,
şi

teoria silogismelor,
pe care se clădeşte gândirea umană. Datorită importanŃei pe care le au aceste elemente de logică
în Matematică, începând cu ciclul primar, unde se pun bazele învăŃării acestei discipline şcolare,
la nivelul acestui ciclu de învăŃământ, le-am sintetizat în diagrama de mai jos, de unde se pot
vedea implicaŃiile Logicii matematice în:

înŃelegerea
o operaŃiilor aritmetice,
o a proprietăŃilor lor,
dar şi

efectuarea analizei unei probleme,
chestiuni care se pot considera cele mai importante aspecte ale Matematicii preuniversitare.
Precizăm, însă, că ori de câte ori a fost nevoie am luat exemple din toate ramurile
Matematicii - ştiinŃă care constituie baze ale Matematicii predate în învăŃământul preşcolar şi

2
primar:

Aritmetică,

Algebră,

Geometrie.

-rezolvare de exerciŃii şi probleme

-demonstraŃii

-argumentarea afirmaŃiilor
-efectuarea analizei logice a unei probleme

-moduri silogistice Exprimă:

-relaŃii între cuantificatori -tipuri de raŃionament,
-relaŃii între operatorii logici

-proprietăŃi ale operaŃiilor aritmetice,

-proprietăŃi ale operaŃiilor cu mulŃimi

-propoziŃii existenŃiale, tautologii

-propoziŃii universale

-propoziŃii compuse,
-predicate compuse: -expresii propoziŃionale
unare, binare, etc universale

Predicate simple PropoziŃii simple

Operatori logici

Desigur că o schemă cum este cea de mai sus, se poate întocmi pentru fiecare an de
studiu, din clasa I - a şi până în clasa a XII - a / XIII - a.
În acest prim subcapitol vom aborda:

probleme fundamentale de logica propoziŃiilor
şi

aplicaŃiile imediate ale acestora în:

3
 o formarea
şi
o dezvoltarea raŃionamentului matematic.
Astfel, sunt prezentate aici:

propoziŃiile matematice,

conectorii logici
şi

formulele propoziŃionale.
Stabilirea valorii de adevăr a unei astfel de formule logice va conduce la aflarea tipului
acestuia, iar ca aplicaŃii ale teoriei tautologiilor sunt prezentate şi exemplificate tipurile de
raŃionament matematic.
După definirea noŃiunilor amintite mai sus (de propoziŃie logică, operatori logici şi
formulă propoziŃională), vom prezenta, în acest subcapitol, legile de bază ale logicii propoziŃiilor
şi vom demonstra unele dintre acestea, prin întocmirea tabelelor de adevăr.
DefiniŃiile 1.1.1: 1) Numim enunŃ matematic corect constituit un enunŃ (matematic) care nu
conŃine nici o contradicŃie.
2) Numim propoziŃie logică un enunŃ corect constituit, despre care se poate afirma, cu
certitudine, că este adevărat sau fals.
3) Datorită faptului că se operează cu două valori de adevăr, logica aceasta se va numi logica
bivalentă.
Exemplele 1.1.2: 1) „Numărul 7 este un număr par” este o propoziŃie logică falsă.
2) „Orice număr natural care are ultima cifră 0 sau 5 se divide cu 5” este o propoziŃie logică
adevărată.
3) „Într-un pătrat diagonalele sunt congruente”, propoziŃie adevărată.
Se impun aici câteva observaŃii:
ObservaŃiile 1.1.3: Precizăm următoarele:
1) În cazul unei propoziŃii matematice nu ne interesează structura gramaticală a enunŃului
acesteia, ci doar valoarea lui de adevăr.
2) PropoziŃiile interogative sau exclamative ale limbii vorbite nu sunt propoziŃii logice,
deoarece lor nu li se poate atribui o valoare de adevăr.
3) DefiniŃiile nu sunt considerate propoziŃii matematice în sensul DefiniŃiilor 1.1.1, deoarece
nici o definiŃie nu se clasifică din punct de vedere logic.

4
Exemplele 1.1.4: Următoarele afirmaŃii:
1) E timp frumos!
2) LuaŃi loc!
3) Ce faci?
4) Pătratul este dreptunghiul cu toate laturile congruente.
nu sunt considerate propoziŃii în sensul logicii bivalente.
ObservaŃia 1.1.5: Logica bivalentă are la bază, pe lângă noŃiunea de propoziŃie logică, şi
următoarele trei principii:
1) Principiul identităŃii: Orice propoziŃie logică este identică cu ea însăşi.
2) Principiul terŃului exclus: Orice propoziŃie logică este adevarată sau falsă, iar a treia
posibilitate nu există.
3) Principiul noncontradicŃiei: Orice propoziŃie logică nu este în acelaşi timp şi adevarată
şi falsă.
NotaŃia 1.1.6: Pentru valorile de adevăr din logica bivalentă vom utiliza notaŃia „1” pentru
„adevărat” şi „0” pentru „fals”.
ObservaŃia 1.1.7: După formă, propoziŃiile logice se clasifică în:
1) propoziŃii simple, adică propoziŃii logice de forma:
„S este P”,
unde

S = subiect
şi

P = predicat.
2) propoziŃii compuse, adică propoziŃii logice obŃinute din propoziŃii simple legându-le prin
operatorii logici:
 , ∧, ∨, →, ↔,
pe care îi definim mai jos prin tabelele lor de adevăr.
Aşadar, cu ajutorul operatorilor logici, din una sau două propoziŃii date se pot forma noi
propoziŃii a căror valoare de adevăr depinde numai de valoarea de adevăr a propoziŃiilor date.
NotaŃia 1.1.8: Vom nota propoziŃiile logice simple cu p, q, r, ... .
DefiniŃiile 1.1.9: Operatorii precizaŃi mai sus se definesc astfel:
1) Operatorul logic un-ar:
,

5
 numit negaŃie, se defineşte prin:
Tabelul 1.1.1:
p p
0 1
1 0

2) Operatorii logici binari:

∧, ∨, →, ↔,
numiŃi respectiv

conjuncŃie,

disjuncŃie,

implicaŃie,

echivalenŃă
se definesc prin:
Tabelul 1.1.2:
p q p∧ q p ∨ q p → q p↔ q
0 0 0 0 1 1
0 1 0 1 1 0
1 0 0 1 0 0
1 1 1 1 1 1

ObservaŃii 1.1.10: Din Tabelele 1.1.1 şi 1.1.2 rezultă că au loc următoarele afirmaŃii:
1) PropoziŃia:
p (1.1.1)
este adevărată dacă şi numai dacă propoziŃia p este falsă. Această propoziŃie se citeşte:

„non p”,
sau

„nu este adevărat că p”.
2) PropoziŃia:
p∧q (1.1.2)
este adevărată dacă şi numai dacă ambele propoziŃii (p şi q) sunt adevărate. Ea este o
propoziŃie falsă dacă cel puŃin una din propoziŃiile p sau q este falsă. Această propoziŃie

6
 se citeşte:

„p şi q”.
3) PropoziŃia:
p∨q (1.1.3)
este falsă dacă şi numai dacă ambele propoziŃii p şi q sunt false. Aceasta este o propoziŃie
adevărată dacă cel puŃin una din propoziŃiile p sau q este adevărată, şi se citeşte:

„p sau q”.
4) PropoziŃia:
p→ q (1.1.4)
este falsă dacă şi numai dacă p este o propoziŃie adevărată şi q este o propoziŃie falsă.
Aceasta este o propoziŃie adevărată dacă:

p este falsă (iar q poate fi sau adevărată sau falsă),
sau

ambele sunt adevărate.
Ea se citeşte:

„p implică q”,
sau

„dacă p, atunci q”.
5) PropoziŃia:
p ↔q (1.1.5)
este adevărată dacă şi numai dacă propoziŃiile p şi q au aceeaşi valoare de adevăr, şi este
o propoziŃie falsă dacă una din ele este adevărată şi una este falsă. Această propoziŃie se
citeşte:

„p este echivalent(ă) cu q”,
sau

„p dacă şi numai dacă q”,
sau

„p exact dacă q”.
DefiniŃiile 1.1.11: Precizăm următoarele:
1) În expresia logică:
p∧q, (1.1.2)
p şi q se numesc factorii conjuncŃiei.

7
 2) În expresia logică:
p∨q, (1.1.3)
p şi q se numesc termenii disjuncŃiei.
Exemplele 1.1.12: Fie propoziŃiile:
p: „5 este un număr prim”
q: „9 este un număr par”.
Atunci, în baza celor prezentate mai sus, obŃinem propoziŃiile:
 p: „5 nu este un număr prim”,
care este o propoziŃie falsă, deoarece propoziŃia p este adevărată;
∧q: „5 este un număr prim şi 9 este un număr par”,
p∧
care este o propoziŃie falsă, deoarece propoziŃia q este falsă;
∨q: „5 este un număr prim sau 9 este un număr par”,
p∨
care este o propoziŃie adevărată, deoarece propoziŃia p este adevărată;
→q: „5 este un număr prim implică 9 este un număr par”,
p→
sau
„dacă 5 este un număr prim, atunci 9 este un număr par”,
care este o propoziŃie falsă, deoarece propoziŃia p este adevărată, iar propoziŃia q este falsă;
↔q: „5 este un număr prim este echivalent cu (faptul că) 9 este un număr par”,
p↔
sau
„5 este un număr prim dacă şi numai dacă 9 este un număr par”,
sau
„5 este un număr prim exact dacă 9 este un număr par”,
care este o propoziŃie falsă, deoarece propoziŃia p este adevărată, iar propoziŃia q este falsă.
NotaŃiile 1.1.13: Vom nota:

propoziŃiile logice simple cu litere mici: p, q, r, s, ....,
şi

cu P mulŃimea tuturor propoziŃiilor logice.
ObservaŃia 1.1.14: Operatorii logici introduşi mai sus pot fi priviŃi (şi) ca operaŃii pe mulŃimea P
a tuturor propoziŃiilor logice, astfel:
 : P → P,
este o operaŃie unară, care la fiecare propoziŃie p∈P îi asociază negaŃia ei p∈P, definită prin
afirmaŃia (1.1.1) – respectiv Tabelul 1.1.1, iar:

8
 ∧, ∨, →, ↔ : P× P → P
sunt operaŃii binare, care oricăror două propoziŃii p şi q∈P, le asociază, respectiv câte una din

propoziŃiile definite de afirmaŃiile (1.1.2), (1.1.3), (1.1.4) şi (1.1.5) – respectiv Tabelul 1.1.2.
Definim acum valoarea de adevăr a propoziŃiilor, de care am amintit mai sus:
DefiniŃia 1.1.15: Numim funcŃie de valuare sau funcŃia valoare de adevăr, funcŃia:
v : P → {0,1}, (1.1.6)
definită prin:
0, dacă p este falsă
v( p ) =  . (1.1.6′)
1, dacă p este adevarată
Această funcŃie va permite stabilirea valorilor de adevăr pentru formulele propoziŃionale
(vezi definiŃia următoare).
Aşa cum, în limbajul cotidian, propoziŃiile simple sunt părŃi componente ale unor
propoziŃii mai lungi, numite fraze, tot aşa şi propoziŃiile logice simple sau compuse fac parte
dintr-o categorie mai generală, aceea a formulelor propoziŃionale.
DefiniŃia 1.1.16: Se numeşte formulă propoziŃională (pe scurt, formulă) o expresie logică
obŃinută din literele x, y, z, ..., numite variabile propoziŃionale (variabile ce pot fi înlocuite cu
propoziŃii logice simple), formată cu ajutorul operatorilor logici, după următoarele reguli:
1) variabilele propoziŃionale sunt formule, numite formule elementare;
2) dacă α şi β sunt formule, atunci:
α, (1.1.1)
α∧β, (1.1.2)
α∨β, (1.1.3)
α→β, (1.1.4)
şi
α↔β (1.1.5)
sunt formule.
Exemplul 1.1.17: Expresia:
α: [y→(x∧z)]∧[(x∨y)→z]
este o formulă propozitională.
NotaŃia 1.1.18: Vom nota cu:
α=α(x1,x2,...,xn) (1.1.7)

9
o formulă propoziŃională în care intervin variabilele propoziŃionale x1, x2, ..., xn.
ObservaŃia 1.1.19: Deoarece variabilele propoziŃionale ce intervin într-o formulă se pot înlocui
cu propoziŃii simple, rezultă că lor li se poate atribui o valoare de adevăr. Ca urmare, DefiniŃia
1.1.16 ne arată că orice formulă propoziŃională se obŃine prin aplicarea operatorilor logici de un
număr finit de ori unor variabile propoziŃionale sau propoziŃii simple.
NotaŃia 1.1.20: Fie α o formulă propoziŃională ca şi în egalitatea (1.1.7). Înlocuind variabilele
propoziŃionale x1, x2, ..., xn, respectiv cu propoziŃiile logice simple p1, p2, ..., pn, obŃinem o
propoziŃie logică pe care o notăm cu:
α(p1,p2,...,pn). (1.1.7′)
FuncŃie de valorile de adevăr ale unei formule propoziŃionale, distingem următoarele
categorii, de astfel, de formule:
DefiniŃiile 1.1.21: Fie α o formulă propoziŃională, ca şi în (1.1.7). Atunci:
1) α se numeşte formulă realizabilă sau consistentă dacă, cel puŃin pentru un sistem de
valori p1, p2, ..., pn ale variabilelor, formula α(p1,p2,...,pn) este adevărată. Dacă formula α
este adevărată pentru orice sistem de valori p1, p2, ..., pn dat variabilelor, atunci ea se
numeşte:

tautologie,
sau

lege logică,
sau

formulă identic adevărată.
2) α se numeşte formulă nerealizabilă sau inconsistentă dacă, pentru orice sistem de valori
p1, p2, ..., pn ale variabilelor, formula α(p1,p2,...,pn) este falsă. În acest caz α se mai
numeşte şi

contradicŃie,
sau

absurditate,
sau

formulă identic falsă.
3) α se numeşte formulă neutră sau nevalidă dacă există cel puŃin un sistem de valori p1, p2,
..., pn ale variabilelor astfel încât formula α(p1,p2,...,pn) este adevărată şi există cel puŃin
un sistem de valori q1, q2, ..., qn ale variabilelor astfel încât formula α(q1,q2,...,qn) este

10
 falsă.
DefiniŃiile 1.1.22: Dacă:
α=α(x1,x2,...,xn)
este o formulă propoziŃională, atunci orice formulă propoziŃională care intră în componenŃa lui
α se numeşte subformulă a formulei α. Variabilele propoziŃionale x1, x2, ..., xn se numesc
formule elementare, iar celelalte subformule se numesc formule nelementare.
Exemplu 1.1.23: În formula:
α: [y→(x∧z)]∧[(x∨y)→z]
avem următoarele subformule elementare:
x, y, z,
şi următoarele subformule neelementare:
x∧z,
x∨y,
y→(x∧z)
(x∨y)→z
[(x∨y)→z].
Din DefiniŃia 1.1.16 rezultă că valoarea de adevăr a unei formule propoziŃionale este dată
de valorile de adevăr a propoziŃiilor simple ce o compun. De aceea, problema fundamentală –
numită şi Problema deciziei, care apare în calculul propoziŃional este aceea a determinării unui
procedeu de stabilire a valorii de adevăr a unei formule propoziŃionale, şi, mai departe, a
apartenenŃei formulei respective la una din categoriile prezentate în DefiniŃiile 1.1.21, cunoscând
valorile de adevăr ale propoziŃiilor ce o compun. Aceasta se poate realiza prin mai multe metode.
ObservaŃia 1.1.24: Stabilirea valorii de adevăr a unei formule propoziŃionale, de tipul (1.1.7), se
poate face întocmind tabelul de valori pentru toate propoziŃiile simple, repectiv subformulele
care formează formula respectivă. În acest sens, se completează sistemele de valori de adevăr
atribuite variabilelor propoziŃionale, ordonându-le „lexicografic” (ordonarea fiind dată de
ordonarea 0<1 a simbolurilor de adevăr) şi, apoi, se completează coloanele subformulelor
neelementare cu valorile de adevăr corespunzătoare, determinate pe baza definiŃiei operatorilor
logici. În final, se citeşte din ultima coloană valorile de adevăr ale formulei în cauză.
Exemplele 1.1.25: Au loc următoarele afirmaŃii:
1) Formula:
α1: (x→y)↔(y→x)

11
 este o tautologie;
2) Formula:
α2: (x∨y)∧(x∧y)
este o contradicŃie;
3) Formula:
α3: (x→y)∨(y∧x)
este o formulă neutră.
Într-adevăr, întocmind tabelul de valori pentru fiecare din cele trei formule propoziŃionale
de mai sus obŃinem:
Tabelul 1.1.3:
x y x y →y) (y→
(x→ →x) α1
0 0 1 1 1 1 1
0 1 1 0 1 1 1
1 0 0 1 0 0 1
1 1 0 0 1 1 1

Tabelul 1.1.4:
x y x y ∨y) (x∧
(x∨ ∧y) α2
0 0 1 1 0 1 0
0 1 1 0 1 0 0
1 0 0 1 1 0 0
1 1 0 0 1 0 0

Tabelul 1.1.5:
x y (x→ →y) (y∧
∧x) α3
0 0 1 0 1
0 1 1 0 1
1 0 0 0 0
1 1 1 1 1

Acum, citind ultima coloană din fiecare tabel deducem că:

α1 este tautologie,

α2 este contradicŃie

12
 şi

α3 este o formulă neutră.
Trebuie să precizăm că metoda tabelelor de adevăr se pretează foarte bine pentru formule
propoziŃionale cu număr relativ mic de variabile propoziŃionale (aşa cum întâlnim la ciclul
preşcolar şi primar), fiind cea mai des utilizată în şcoală, şi datorită simplităŃii sale şi caracterului
ludic pe care aceasta îl prezintă.
ObservaŃia 1.1.26: Dacă formula α este generată de n propoziŃii simple, atunci, deoarece fiecare
astfel de propoziŃie are două valori de adevăr, rezultă că tabelul de adevăr al formulei α are 2n
linii de valori de adevăr.
Operatorii de implicare şi echivalenŃă logică, utilizaŃi în definirea formulelor
propoziŃionale (vezi DefiniŃia 1.1.16), îi extindem, ca având loc, şi între aceste formule.
DefiniŃiile 1.1.27: Fie α şi β două formule. Atunci:
1) Spunem că formula α implică logic formula β, şi notăm:
α ⇒ β, (1.1.8)
dacă formula:
α→β (1.1.4)
este o tautologie. Vom numi „⇒” ca fiind relaŃia de implicaŃie logică între formule.
2) Spunem că formula α este logic echivalentă cu formula β, şi notăm:
α ⇔ β, (1.1.9)
dacă formula:
α↔β (1.1.5)
este o tautologie. Vom numi „⇔” ca fiind relaŃia de echivalenŃă logică între formule.
Se impun, aici, două observaŃii:
ObservaŃia 1.1.28: Au loc următoarele afirmaŃii:
1) Toate tautologiile sunt echivalente între ele;
2) Toate contradicŃiile sunt echivalente între ele.
ObservaŃia 1.1.29: Din DefiniŃiile 1.1.31 rezultă că:
(α ⇔ β) dacă şi numai dacă [(α ⇒ β) ∧ (β ⇒ α)]. (1.1.9′)
ObservaŃiile 1.1.30: În logica propoziŃiilor există anumite legi (tautologii) a căror importanŃă
este deosebită şi pe care le vom numi legile de bază ale logicii propoziŃiilor. Aceste legi sunt
următoarele:
x∨x (principiul sau legea terŃului exclus); (1.1.10)

13
 (x∧x) (principiul noncontradicŃiei); (1.1.11)
p↔p (legea de reflexivitate); (1.1.12)
x ⇔ x (pricipiul sau legea dublei negaŃii); (1.1.13)
(x→y) ⇔ (y→x) (principiul contrapoziŃiei); (1.1.14)
(x→y) ⇔ (x∨y) (legea implicaŃiei); (1.1.15)
(x↔y) ⇔ [(x→y)∧(y→x)] (legea echivalenŃei); (1.1.16)
(x∧x) ⇔ x (1.1.17)
şi
(x∨x) ⇔ x (legile de idempotenŃă); (1.1.17′)
(x∧y) ⇔ (y∧x) (1.1.18)
şi
(x∨y) ⇔ (y∨x) (legile de comutativitate); (1.1.18′)
[(x∧y)∧z] ⇔ [x∧(y∧z)] (1.1.19)
şi
[(x∨y)∨z] ⇔ [x∨(y∨z)] (legile de asociativitate); (1.1.19′)
[x∧(y∨z)] ⇔ [(x∧y)∨(x∧z)] (1.1.20)
şi
[x∨(y∧z)] ⇔ [(x∨y)∧(x∨z)] (legile de distributivitate); (1.1.20′)
[x∧(x∨y)] ⇔ x (1.1.21)
şi
[x∨(x∧y)] ⇔ x (legile de absorbŃie); (1.1.21′)
(x∧y) ⇔ (x∨y) (1.1.22)
şi
(x∨y) ⇔ (x∧y) (legile lui De Morgan). (1.1.22′)
ObservaŃia 1.1.31: Demonstrarea acestor legi se face cu ajutorul tabelelor de adevăr. Vom
demonstra, în continuare, legea de distributivitate (1.1.20′), întocmind tabelul de adevăr şi
observând, din ultima coloană a tabelului, că formula corespunzătoare este o tautologie. Vom
nota cu:
α=x∨(y∧z)
şi
β=(x∨y)∧(x∨z).

14
Atunci obŃinem următorul tabel de valori de adevăr:
Tabelul 1.1.6:
x y z (y∧ ∧z) ∨y)
(x∨ ∨z)
(x∨ α β α↔β
0 0 0 0 0 0 0 0 1
0 0 1 0 0 1 0 0 1
0 1 0 0 1 0 0 0 1
0 1 1 1 1 1 1 1 1
1 0 0 0 1 1 1 1 1
1 0 1 0 1 1 1 1 1
1 1 0 0 1 1 1 1 1
1 1 1 1 1 1 1 1 1

Aşadar, echivalenŃa de la (1.1.20′) are loc.

Toate celelalte tautologii de la ObservaŃiile 1.1.30 se vor demonstra în subcapitolul 1.4.
ObservaŃia 1.1.32: Dacă la cele trei principii definite în ObservaŃia 1.1.5 mai adăugăm şi
Principiul raŃiunii suficiente, conform căruia:
„Un raŃionament nu poate fi acceptat sau respins, numai dacă există un temei
suficient pentru acesta”,
obŃinem cele patru legi generale ale gândirii umane.
După toate cele prezentate până aici, putem spune că problema deciziei în calculul
propoziŃional prezintă trei aspecte:
1) A decide dacă o formulă propoziŃională se încadrează într-unul din tipurile prezentate în
DefiniŃiile 1.1.21;
2) A decide pentru ce valori ale variabilelor componente o formulă propoziŃională este
adevărată sau falsă. Această problemă se realizează tot cu ajutorul tabelelor de adevăr,
alegând valorile de adevăr ale variabilelor componente din liniile care au pe ultima
coloană valoarea 1, respectiv 0.
3) A construi o formulă propoziŃională de n variabile, care să fie adevărată pentru anumite
valori ale variabilelor componente şi care să fie falsă pentru restul valorilor acestor
variabile.
Exemplele 1.1.33: Vom prezenta câte un exemplu pentru fiecare din cele trei cazuri de mai sus.
1) Să se clasifice cu ajutorul tabelelor de adevăr următoarea formulă propoziŃională:

15
 F: [x∧(y∨x)]∧[(y→x)∨y].
2) DeterminaŃi valorile de adevăr ale propoziŃiilor x, y şi z, pentru care formula
propoziŃională Φ(x,y,z) este adevărată, dacă:
Φ(x,y,z): [x∧(y∨z)]↔[(x∧z)→y].
3) Să se construiască formula Φ(x,y) ştiind că ea este adevărată numai pentru cazurile
următoare:
v(x)=v(y)
=1,
şi
v(x)=1
v(y)=0.
Rezolvare: Aplicăm, aceeaşi metodă a tabelului de adevăr, pentru fiecare caz.
1) Pentru formula F avem următorul tabel de valori de adevăr:
x y x y ∨x)
(y∨ ∧(y∨
[x∧ ∨x)] (y→
→x) [(y→
→x)∨
∨y] F
0 0 1 1 1 0 0 0 0
0 1 1 0 1 0 1 1 0
1 0 0 1 0 0 1 1 0
1 1 0 0 1 1 1 1 1

Din ultima coloană deducem că F este o formulă realizabilă, dar neutră.

2) Pentru formula Φ(x,y,z) avem următorul tabel de valori de adevăr:
x y z x y z (y∨
∨z) [x∧
∧(y∨
∨z)] (x∧
∧z) [(x∧
∧z) →y] Φ
0 0 0 1 1 1 0 0 1 1 0
0 0 1 1 1 0 0 0 0 1 0
0 1 0 1 0 1 1 0 1 0 1
1 0 0 0 1 1 1 1 0 1 1
0 1 1 1 0 0 1 0 0 1 0
1 0 1 0 1 0 1 1 0 1 1
1 1 0 0 0 1 1 1 0 1 1
1 1 1 0 0 0 1 1 0 1 1

Din ultima coloană se observă că formula Φ este adevărată în toate cazurile cu excepŃia a trei

16
dintre ele, şi anume când:
a) v(x)=v(y)
=v(z)
=0,
respectiv, când:
b) v(x)=v(y)
=0,
v(z)=1,
şi când:
c) v(y)=v(z)
=1,
v(x)=0.
3) Din datele iniŃiale deducem că:
Φ(x,y)=(x∧y)∨(x∧y).
Pentru a arăta acest lucru, întocmim tabelul de adevăr pentru formula Φ(x,y):
x y y ∧y)
(x∧ ∧y)
(x∧ Φ
0 0 1 0 0 0
0 1 0 0 0 0
1 0 1 0 1 1
1 1 0 1 0 1

Din ultima coloană se observă că formula Φ satisface la datele iniŃiale; deci ea este cea căutată.
Formulele logice conduc la formarea unor reguli de logică. Aceste reguli stau la baza
raŃionamentelor matematice, de aceea se mai numesc şi reguli de raŃionament matematic. Fiecare
dintre aceste reguli este generată de o tautologie.
ObservaŃiile 1.1.34: Regulile de raŃionament matematic sunt:
R1. Regula substituŃiei: Dacă formula α este o identitate şi se înlocuieşte o variabilă
propoziŃională, peste tot unde apare cu o altă variabilă sau cu o formulă arbitrară, atunci se
obŃine o nouă formulă α*, care este tot o identitate.
Această regulă de raŃionament este generată de următoarea tautologie:
[(x→y)∧(x↔z)]→(z→y). (1.1.23)
AplicaŃie: Regula substituŃiei stă la baza metodei substituŃiei, metodă folosită în rezolvarea de

17

ecuaŃii
sau

sisteme de ecuaŃii.
R2. Regula inferenŃei pozitive (sau modus ponendo ponens): Dacă α este identitate şi
α→β este identitate, atunci şi β este identitate, care scris simbolic devine;
α ,α → β
. (1.1.24)
β
Această regulă de raŃionament este generată de următoarea tautologie:
[(x→y)∧x]→y. (1.1.24′)
AplicaŃie: Regula inferenŃei pozitive stă la baza metodei de demonstraŃie prin inducŃie
matematică, metodă folosită în:

rezolvarea de exerciŃii / probleme,
respectiv în:

demonstraŃiile teoremelor
în toate subramurile Matematicii predate în şcoală.
R3. Regula inferenŃei negative (sau modus tollendo tolens): Dacă α→β este identitate şi
β este identitate, atunci şi α este identitate, care scris simbolic devine;
α → β , ¬β
. (1.1.25)
¬α
Această regulă de raŃionament este generată de următoarea tautologie:
[(x→y)∧y]→x, (1.1.25′)
şi se aplică, în special, atunci se scoate în evidenŃă caracterul limitat al proprietăŃilor unor obiecte
sau fenomene matematice.
AplicaŃii: Iată câteva aplicaŃii ale regulii R3:
1) Orice număr natural care are ultima cifră 0 sau 5 este multiplu de 5. Nu orice număr
natural este multiplu de 5; deci nu orice număr natural are ultima cifră 0 sau 5.
2) Orice dreptunghi este un paralelogram. Nu orice patrulater este un dreptunghi; deci nu
orice patrulater este paralelogram.
R4. Regula implicaŃiei inverse: Dacă α→β este identitate, atunci şi β→α este
identitate, care scris simbolic devine:
α →β
. (1.1.26)
¬β → ¬α
Această regulă de raŃionament este generată de următoarea tautologie:

18
 (x→y)→(y→x). (1.1.26′)
AplicaŃie: Regula implicaŃiei inverse stă la baza metodei de demonstraŃie prin reducere la absurd,
metodă utilizată atât în:

rezolvări de exerciŃii / probleme,
cât şi în:

demonstraŃiile teoremelor,
în toate subramurile Matematicii predate în şcoală.
R5. Regula silogismului ipotetic: Dacă α→β este identitate şi β→γ este identitate, atunci
şi α→γ este tot o identitate, care scris simbolic devine:
α → β,β → γ
. (1.1.27)
α →γ
Această regulă de raŃionament este generată de următoarea tautologie:
[(x→y)∧(y→z)]→(x→z). (1.1.27′)
AplicaŃie: Regula silogismului ipotetic stă la baza demonstraŃiei proprietăŃii de tranzitivitate a
unei relaŃii, de exemplu:

egalitatea numerelor,

incluziunea mulŃimilor,

paralelismul dreptelor / planelor, etc.
R6. Regula permutării premiselor: Dacă α→(β→γ) este identitate, atunci şi β→(α→γ)
este identitate, care scris simbolic devine:
α → (β → γ )
. (1.1.28)
β → (α → γ )
Această regulă de raŃionament este generată de următoarea tautologie:
[x→(y→z)]→[y→(x→z)]. (1.1.28′)
AplicaŃie: Regula premutării premiselor stă la baza metodei de demonstraŃie a unei concluzii
generate de două ipoteze dependente; de exemplu:
1) Dacă un număr natural este par, atunci dacă el este multiplu de 3, este multiplu (şi) de 6.
Deci, dacă un număr natural este multiplu de 3, atunci dacă el este număr par, este
multiplu (şi) de 6.
2) Dacă într-un patrulater diagonalele se înjumătăŃesc, atunci dacă el are un unghi drept, este
dreptunghi. Deci, dacă un patrulater are un unghi drept, atunci dacă diagonalele lui se
înjumătăŃesc, el este dreptunghi.

19
 R7. Regula inferenŃei prin cazuri: Dacă α→β este identitate şi γ→β este identitate,
atunci şi (α∨γ)→β, care scris simbolic devine:
α → β ,γ → β
. (1.1.29)
(α ∨ γ ) → β
Această regulă de raŃionament este generată de următoarea tautologie:
[(x→y)∧(z→y)]→[(x∨z)→y]. (1.1.29′)
AplicaŃie: Regula inferenŃei prin cazuri stă la baza metodei de demonstraŃie a unei concluzii
generate de două ipoteze independente; de exemplu:
1) Dacă un număr natural are ultima cifră 0, atunci el este multiplu de 5. Dacă un număr
natural are ultima cifră 5, atunci el este multiplu de 5. Deci, dacă un număr natural are
ultima cifră 0 sau 5, este multiplu de 5.
2) Dacă un paralelogram are proprietatea că diagonalele sale sunt congruente, atunci el este
dreptunghi. Dacă un paralelogram are proprietatea că are un unghi drept, atunci el este
dreptunghi. Deci, dacă un paralelogram are proprietatea că diagonalele sale sunt
congruente, sau are proprietatea că are un unghi drept, atunci el este dreptunghi.
R8. Regula implicaŃiei (sau modus tollendo ponens): Dacă α∨β este identitate şi α este
identitate, atunci şi β este identitate, care scris simbolic devine:
α ∨ β , ¬α
. (1.1.30)
β
Această regulă de raŃionament este generată de următoarea tautologie:
[(x∨y)∧x]→y. (1.1.30′)
AplicaŃie: Regula implicaŃiei stă la baza unei metode de rezolvare a multor exerciŃii. De
exemplu, se cere să se determine mulŃimile A şi B ştiind că sunt îndeplinite simultan condiŃiile:
1) {1,2}⊆A∪B,
2) 2∈A\B,
3) A∩B={1}.
Atunci, din condiŃia 1) rezultă că elementul 1 sau elementul 2 aparŃine lui B, dar din condiŃia 2)
rezultă că elementul 2 nu aparŃine lui B. Rezultă că 1∈B şi, astfel:
A={1,2},
iar
B={1}.
Vom demonstra că (1.1.23) şi (1.1.27′) sunt tautologii, celelalte demonstrându-se analog.

20
 [(x→y)∧(x↔z)]→(z→y). (1.1.23)
DemonstraŃie: Pentru formula (1.1.23) vom nota:
ϕ: (x→y)∧(x↔z)
şi
λ: z→y.
Atunci avem:
Tabelul 1.1.7:
x y z (x→y) (x↔z) ϕ λ ϕ→λ
0 0 0 1 1 1 1 1
0 0 1 1 0 0 0 1
0 1 0 1 1 1 1 1
0 1 1 1 0 0 1 1
1 0 0 0 0 0 1 1
1 0 1 0 1 0 0 1
1 1 0 1 0 0 1 1
1 1 1 1 1 1 1 1

Aşadar, formula (1.1.23) este o tautologie.

Pentru formula:
[(x→y)∧(y→z)]→(x→z), (1.1.27′)
vom nota cu:
ϕ: (x→y)∧(y→z)
şi cu:
λ: x→z.
Atunci avem:
Tabelul 1.1.8:
x y z (x→y) (y→z) ϕ λ ϕ→λ
0 0 0 1 1 1 1 1
0 0 1 1 1 1 1 1
0 1 0 1 0 0 1 1
0 1 1 1 1 1 1 1
1 0 0 0 1 0 0 1

21
 1 0 1 0 1 0 1 1
1 1 0 1 0 0 0 1
1 1 1 1 1 1 1 1

Deci, formula (1.1.27′) este o tautologie.

ConsecinŃa 1.1.35: Tautologiile din logica propoziŃiilor le putem împărŃi în patru categorii:
1) Tautologii care exprimă legile generale ale gândirii umane:
(1.1.10), (1.1.11), (1.1.12) şi (1.1.13);
2) Tautologii care exprimă relaŃii între operatorii logici:
(1.1.14), (1.1.15), (1.1.16), (1.1.22) şi (1.1.22′);
3) Tautologii care exprimă proprietăŃi ale operatorilor logici:
(1.1.17), (1.1.17′), (1.1.18), (1.1.18′), (1.1.19), (1.1.19′), (1.1.20), (1.1.20′), (1.1.21) şi
(1.1.21′);
4) Tautologii care exprimă regulile de raŃionament:
(1.1.23), (1.1.24′), (1.1.25′), (1.1.26′), (1.1.37′), (1.1.38′), (1.1.29′) şi (1.1.30′).
În continuare vom prezenta câteva echivalenŃe fundamentale în logica propoziŃiilor.
PropoziŃia 1.1.36: Dacă formula propoziŃională Φ este o tautologie, iar formula propoziŃională
Ψ este o contradicŃie, atunci, oricare ar fi formula propoziŃională α au loc următoarele
echivalenŃe:
(α∧Φ) ⇔ α, (1.1.31)
(α∧Ψ) ⇔ Ψ, (1.1.32)
(α∨Φ) ⇔ Φ, (1.1.33)
(α∨Ψ) ⇔ α. (1.1.34)
DemonstraŃie: Vom folosi tabelele de adevăr.
1) Pentru echivalenŃa (1.1.31), considerăm formula propoziŃională:
F1: (α∧Φ)↔α.
Atunci, conform DefiniŃiilor 1.1.9, obŃinem următorul tabel de valori pentru F1:
α Φ (α∧Φ) F1
0 1 0 1
1 1 1 1

Deci, formula F1 este o tautologie şi, conform DefiniŃiilor 1.1.27, punctul 2), are loc echivalenŃa

22
(1.1.31).
2) Pentru echivalenŃa (1.1.32), considerăm formula propoziŃională:
F2: (α∧Ψ)↔Ψ.
Atunci, conform DefiniŃiilor 1.1.9, obŃinem următorul tabel de valori pentru F2:
α Ψ (α∧Ψ) F2
0 0 0 1
1 0 0 1

Deci, formula F2 este o tautologie şi, conform DefiniŃiilor 1.1.27, punctul 2), are loc echivalenŃa
(1.1.32).
3) Pentru echivalenŃa (1.1.33), considerăm formula propoziŃională:
F3: (α∨Φ)↔Φ.
Atunci, conform DefiniŃiilor 1.1.9, obŃinem următorul tabel de valori pentru F3:
α Φ (α∨Φ) F3
0 1 1 1
1 1 1 1

Deci, formula F3 este o tautologie şi, iarăşi, conform DefiniŃiilor 1.1.27, punctul 2), are loc
echivalenŃa (1.1.33).
4) Pentru echivalenŃa (1.1.34), considerăm formula propoziŃională:
F4: (α∨Ψ)↔α.
Atunci, conform DefiniŃiilor 1.1.9, obŃinem următorul tabel de valori pentru F2:
α Ψ (α∨Ψ) F4
0 0 0 1
1 0 1 1

Rezultă că formula F4 este o tautologie şi, ca şi la punctele precedente, conform DefiniŃiei 1.1.27,
punctul 2), are loc echivalenŃa (1.1.34).
Acum, în baza celor prezenate până aici prezentăm următoarea definiŃie:
DefiniŃia 1.1.37: Dacă α şi β sunt două formule propoziŃionale astfel încât:
α ⇒ β, (1.1.8)
atunci, funcŃie de context, avem următoarea corespondenŃă de limbaj:

23
 α β
ipoteză concluzie
premiză consecinŃă
cauză efect

În Capitolul 3, unde vom face diverse conexiuni între Logica matematică şi Teoria
mulŃimilor, vom prezenta şi demonstra şi alte proprietăŃi ale operatorilor logici prezentaŃi aici.
În finalul acestul subcapitol precizăm că Logica propoziŃiilor are numeroase aplicaŃii în
rezolvarea diverselor probleme de logică.
Exemplul 1.1.38: Despre elevii Andrei, Bogdan şi Corina ştim următoarele:
i) Dacă Andrei nu citeşte, atunci Bogdan nu cântă şi Corina dansează.
ii) Dacă Bogdan cântă, atunci Andrei citeşte sau Corina nu dansează.
iii) Dacă Corina dansează sau Bogdan nu cântă, atunci Andrei citeşte.
Se cere:
1) Să se transcrie în limbaj simbolic cele trei informaŃii.
2) Să se stabilească ce activităŃi simultane pot desfăşura cei trei elevi.
Rezolvare: Considerăm următoarele propoziŃii:
p: „Andrei citeşte”;
q: „Bogdan cântă”;
r: „Corina dansează”.
1) Acum, retranscriem cele trei informaŃii din enunŃ, în termeniii propoziŃiilor p, q şi r,
astfel:
i) devine: i′) p→(q∧r);
ii) devine ii′) q→(p∨r);
iii) devine: iii′) (r∨q)→p.
2) CerinŃa problemei se reduce la stabilirea valorii de adevăr a formulei:
F: [p→(q∧r)]∧[q→(p∨r)]∧[(r∨q)→p].
Tabelul valorilor de adevăr al acestei formule are, conform ObservaŃiei 1.1.26, 8 linii şi este
următorul:
p q r p q r (q∧r) (p∨r) (r∨q) i′) ii′) iii′) F
0 0 0 1 1 1 0 1 1 0 1 0 0
0 0 1 1 1 0 1 0 1 1 1 0 0

24
 0 1 0 1 0 1 0 1 1 0 1 0 0
1 0 0 0 1 1 0 1 0 1 1 1 1
0 1 1 1 0 0 0 0 1 0 0 0 0
1 0 1 0 1 0 1 1 1 1 1 1 1
1 1 0 0 0 1 0 1 0 1 0 1 0
1 1 1 0 0 0 0 1 1 1 1 1 1

Din ultima coloană a tabelului de mai sus deducem că pot avea loc următoarele trei posibilităŃi:
a) p∧q∧r, adică:
„Andrei citeşte”
şi
„Bogdan nu cântă”
şi
„Corina nu dansează”;
b) p∧q∧r, adică:
„Andrei citeşte”
şi
„Bogdan cântă”
şi
„Corina nu dansează”;
c) p∧q∧r, adică:
„Andrei citeşte”
şi
„Bogdan cântă”
şi
„Corina dansează”.

25