INFLUENŢA PRESIUNII ATMOSFERICE ASUPRA OMULUI

1.Factorii fizici ai atmosferei, ai microclimatului care influenţează direct organismul şi,

prin aceasta, sănătatea populaţiei, sunt: presiunea atmosferică, temperatura, umiditatea şi
mişcarea aerului.

Oscilaţiile presiunii atmosferice influenţează în diverse grade diferitele funcţii ale

organismului în raport cu particularităţile individuale. Scăderea presiunii atmosferice măreşte
retenţia apei în organism, iar creşterea presiunii, eliminarea acestei ape prin urinare.

Scăderea presiunii atmosferice coincide cu apariţia "senzaţiei de greutate", cu localizări

diferite la nivelul organismului şi cu creşterea vitezei de circulaţie a sângelui.

Perioada de creştere a presiunii atmosferice poate favoriza unele procese inflamatorii,

apariţia trombozelor şi a emboliilor. Variaţiile acestui parametru al atmosferei duc la o creştere
a frecvenţei crizelor de astm bronşic.

Studiul tensiunii arteriale la persoanele sănătoase arată o creştere în cazul oscilaţiilor

bruşte şi ample ale presiunii atmosferice. Unele persoane resimt creşterea aceasta prin diverse
simptome: nevralgii, accentuarea durerilor reumatismale, dureri la nivelul plăgilor cicatrizate,
tulburări digestive, scăderea capacităţii de muncă.

2. Milioane de oameni reactioneaza la fel la scaderea presiunii, indeosebi primavara,

atunci cand fronturile atmosferice se gonesc din urma unele pe altele, intregul organism (in
primul rand sistemul circulator) oboseste repede. Nu trebuie sa intelegem ca oscilatiile
meteorologice ne imbolnavesc in adevaratul sens al cuvantului. Trecerea de la un front
atmosferic la altul poate doar declansa ori accentua anumite suferinte latente. Simptomele tipice
sunt durerile de cap, migrenele, sufocarile, ametelile, starea de slabiciune, irascibilitatea sau
transpiratiile excesive. creste tensiunea arteriala, palpitatiile si senzatia de greutate din piept.
Durerile reumatice si de articulatii - din pricina aerului umed si rece.

Cand barometrul urca, organismul produce mai multa adrenalina, colicile si crampele se
manifesta mai frecvent.
Daca va intrerupeti mereu somnul ori transpirati atat de puternic incat cearceafurile vi se lipesc
de corp, e posibil ca de vina sa fie vremea. Se prea poate ca tocmai in acel moment sa aiba loc o
schimbare de fronturi atmosferice.

Schimbarile de presiune atmosferica produc modificari la nivelul celulelor si-al tesuturilor,

creand disconfort in functionarea organismului. Cand valorile acesteia nu sint in limite normale,
persoanele cu hipertensiune arteriala au dureri de cap, palpitatii, senzatie de greutate in
piept.Presiunea atmosferica scazuta duce la tahicardie si la cresterea tensiunii.

3. Presiunea atmosferică devine un factor de stress fiziologic doar în cazul altitudinilor

ridicate când efectul său se combină sinergic cu cel al altor parametri meteorologici, generând
boala de altitudine sau ”răul de munte”.

Această stare meteoropatologică cuprinde un ansamblu de reacţii fiziologice induse ca

urmare a expunerii într-un mediu hipobaric, caracteristic atmosferei marilor înălţimi.
Intensitatea lor este determinată de nivelul hipoxiei (insuficienţei respiratorii de oxigen) care
variază în funcţie de valoarea presiunii parţiale a oxigenului din aerul inspirat (pO2), ce îşi
modifică calităţile pe măsura scăderii altitudinale a presiunii atmosferice. Astfel, în condiţiile
hipoxiei progresive de altitudine, componentele sistemului nervos generează primele simptome
de disfuncţionalitate fiziologică care, treptat, afectează echilibrul funcţional al întregului
organism.

În acest sens, s-a constatat că, la altitudini medii (2000 m), sistemul nervos central şi
analizatorii se găsesc într-o stare de hiperexcitabilitate, atât în timpul zilei, cât şi în timpul
nopţii. Aceasta se datorează creşterii pragului de hiperexcitabilitate a simţurilor cutanate
(manifestată prin creşterea sensibilităţii tactile a întregii suprafeţe corporale ), amplificării
gradului de sensibilitate gustativă, scăderii perioadei de latenţă a contracţiei musculare şi
accentuării funcţiilor şi reflexelor analizatorului vizual. Pe de altă parte însă, această stare de
hiperexcitabilitate corticală are şi efecte adverse datorate atenuării funcţiei de echilibru, scăderii
pragului de reacţie la substanţe inhibitorii sau accentuării insomniei şi viselor terifiante care
generează cefaleea nocturnă, exacerbată de somn.

La altitudini mai mari de 2000 m, starea de hiperexcitabilitate nervoasă se atenuează

treptat, pentru ca, la altitudini cuprinse între 4000 şi 6000 m să-şi inverseze manifestările,
transformându-se într-o stare de hipoexcitabilitate somatică şi vegetativă, caracterizată prin
creşterea cronaxiei oculare (timpul de reacţie al ochiului uman necesar adaptării la lumină sau
întuneric), diminuarea câmpului vizual stereoscopic, anularea sensibilităţii cutanate la presiune,
dispariţia simţului gustativ şi, nu în ultimul rând, atenuarea funcţiilor auditive şi vestibulare ca
urmare a profundelor modificări biochimice (scăderea glucozei) produse la nivelul creierului.

La altitudini de peste 6000 m, organismul uman începe să manifeste primele semne

clinice de intoleranţă hipoxică. Mai întâi, apar modificări impresionante ale stării psihice,
manifestate prin ilaritate, euforie, veselie, logoree, explozii emoţionale de râs şi plâns,
insubordonare, apariţia halucinaţiilor şi ideilor fixe ce pot duce la agresivitate comportamentală.
Argumentarea devine greoaie, auto-motivaţia scade substanţial, iar adaptarea la noi situaţii se
face incomplet şi târziu. De asemenea, activitatea motorie devine deficitară în sensul că : ritmul
execuţiilor se diminuează, lipsa de coordonare afectează precizia gesturilor, iar accesele de
tremurături se intensifică. Pe acest fond neuro-motor profund inhibat, apar manifestări de tip
astenic, reprezentate prin oboseală mintală, scăderea capacităţii de memorare, diminuarea
pragului percepţiei senzoriale care, în final, degenerează într-o stare de stupoare, prostaţie,
letargie, paralizie, comă, iar dacă anoxia (lipsa oxigenului inspirat) continuă, se instalează
moartea.

La nivelul aparatului respirator, efectul hipoxiei, datorat scăderii altitudinale a presiunii

parţiale a oxigenului (pO2), se combină cu cel al coeficientului respirator, datorat modificării
proporţiei de amestec a gazelor din compoziţia aerului inspirat, ca urmare a scăderii
altitudinale a presiunii atmosferice. Din această cauză, la început se declanşează mecanismul de
restructurare a funcţiei respiratorii, caracterizat prin modificarea amplitudinii şi frecvenţei
respiraţiei (hiperventilaţia), iar apoi, pe măsura accentuării hipoxiei şi hipocapniei (scăderii
conţinutului de CO2 din sânge), se activează mecanismele de reglare a respiraţiei tisulare, care
modifică procesele de difuziune şi transport celular ale gazelor.

4. În condiţii obişnuite, pe suprafaţa pământului oscilaţiile presiunii atmosferice pot fi

extrem de mici: 10-30 mm şi oamenii sănătoşi le suportă uşor şi nu le percep. Dar unii bolnavi
sunt foarte sensibili chiar şi la astfel de oscilaţii neînsemnate de presiune. În cazuri aparte se
observă devieri considerabile, care pot să apară ca un motiv direct de alterare a sănătăţii omului.

Aerul este un amestec de azot în proporţie de 78,08%, oxigen 20,93%, bioxid de carbon
0,03-0,04%, gaze inerte 1% şi cantităţi variabile de vapori de apă.

Schimbările de gaze dintre organism şi atmosferă se efectuează în funcţie de presiunea

atmosferică la locul respectiv. La variaţia presiunii, fiecare gaz din acest amestec îşi va păstra
proporţia faţă de celelalte, însă în acelaşi volum de aer, numărul moleculelor se va mări atunci
când presiunea va creşte, sau se va micşora - dacă presiunea va scădea.

Modificările presiunii parţiale a diferitelor gaze ce intră în compoziţia aerului

atmosferic au consecinţe asupra solubilităţii lor în lichidele şi ţesuturile organismului şi, de rând
cu alte modificări, duc la tulburările care apar la acţiunea presiunii atmosferice crescute şi
scăzute.

Compoziţia chimică a atmosferei, componenţa gazoasă: Azot (N2) - 78,0 %; Oxigen

(02) - 20,93 %; Bioxid de carbon (C02) - 0,03 %; Argon (Ar) - 0,937 %;

Activitatea muncitorilor cere în unele cazuri efectuarea unor procese în condiţii de

presiune atmosferică ridicată sau scăzută care depăşesc cu mult limitele obişnuite la care
organismul este adaptat. De aceste oscilaţii ale presiunii atmosferice sunt legate tulburările care
apar la aviatori sau scafandri, la persoanele ce activează în submarine, batiscafuri.