1.5. Surse de energie. Caracteristicile surselor.

Din analiza funcţionării instalaţiei şi din analiza histogramelor rezultă că instalaţia nu

este suficient de economică comparativ cu instalaţiile moderne de capacitate mare care folosesc
procedeul uscat. Aceasta se datorează consumului ridicat de combustibil folosit la procedeul de
clincherizare, cât şi pierderilor mari prin praful antrenat, capacităţii de producţie raportată la
suprafaţa sa exterioară. Astfel rezultă pierderi mari de căldură pe unitatea de produs în mediul
înconjurător.

Posibilitatea de conducere mai exactă a procesului de clincherizare, precum şi

omogenitatea mai ridicată a amestecului brut obţinut prin procedeul umed, permite folosirea
acestuia în continuare pentru obţinerea cimenturilor speciale.

Din studiul histogramelor, reiese că % CaCO3, % H2O şi reziduul pe sita de 0,09

influenţează foarte mult arderea în cuptor, deoarece cu creşterea acestora peste valorile
admise, se va consuma un plus de combustibil rezultând o producţie mică, ceea ce în condiţiile
actuale nu mai este eficient.

Cantitatea de pastă admisă în cuptor va fi cea maximă pentru a nu avea consum

nejustificat de combustibil.

Presiunea gazului se va menţine constantă, deci un consum constant de gaz, ceea ce

determină o ardere bună, transferul de gaz de la flacară la material se va realiza în condiţii
normale. Daca vom avea variaţii mari de presiune, şi debitul de gaz va varia, ducând la o
funcţionare inconstantă a cuptorului, la consum nejustificat de combustibil şi la apariţia de CO în
gazele evacuate.

Aerul primar reprezintă aerul necesar arderii combustibilului şi se reglează în funcţie de

condiţiile de funcţionare a cuptorului, de debitul de gaz metan. Admisia de aer se reglează şi în
funcţie de gazele evacuate, astfel încât să se realizeze o ardere completă, fără apariţia de CO.
 În funcţionarea cuptorului este nevoie de intensificarea focului şi a tirajului pentru
ardere completă a combustibilului şi pentru realizarea traseului de gaze, pentru efectuarea
schimbului de căldură de la gaze la material acest lucru realizându-se cu ajutorul unui exhaustor.
Tirajul se va regla în funcţie de alimentarea cuptorului şi de ceilalţi parametrii care depind de
aceasta.

Aerul secundar are influenţa în procesul de ardere ; cu cât temperatura acestuia este
mai mare şi se conţine constantă (700 – 900 grade C.) vom avea o ardere mai bună. Daca
temperatura este scăzută, apare aerul fals (datorită neetanşeităţii corpului cald al cuptorului) şi
se realizează o ardere mai greoaie, cu un surplus de combustibil pentru încălzirea aerului din
cuptor şi la dereglarea analizei de gaze (creşterea O2 peste valorile admise).

Depresiunea realizată în camera de fum trebuie să se menţină între 60 – 80 mm C.A. în

funcţie de alimentarea cuptorului şi de tiraj.

Temperatura gazelor la coş nu trebuie să depăşească 280 C., deoarece o temperatură

mai ridicată duce la dereglarea electrofiltrului care nu mai funcţionează în parametrii normali nu
mai captează praful rezultat, ducând la pierderi mari şi la poluarea atmosferei, depăşind limita de
0,59 g. praf/cm3. De asemenea, dacă temperatura scade sub 190 C. în electrofiltrul apare
fenomenul de rouă.
Pentru o bună funcţionare a cuptorului se recomandă o durată lungă de funcţionare fără
opriri nejustificate. De asemenea, se impune folosirea materialelor refractare de bună calitate
pentru căptuşeala cuptorului.