ANTONIMELE

În viziunea lingviștilor Vasile Șerban și a lui Ivan Evseev1,antonimele se numesc perechile

de cuvinte care aparțin aceleiași părți de vorbire și care au sensuri diametral opuse.

Din perspectiva lui Iorgu Iordan și a lui Vladimir Robu2 , antonimele sunt cuvintele care au
sensuri reciproc opuse.

Dicționarul Explicativ al limbii române ne oferă următoarele definiții ale antonimului:

1.Cuvânt care, considerat în raport cu altul ,are sens contrar;

2.Joc care cere să se caute un cuvânt opus altuia indicat sau care reiese dintr-o definiție;

3.Cuvânt cu sensul opus altui cuvânt corelativ;

4.Antonimele provin din limba greacă,de la cuvântul „anti”care înseamnă contra și

”onoma”-nume.Prin prisma acestor definiții ,observăm o viziune comună asupra
antonimelor care reprezintă,de fapt, cuvinte cu sensuri reciproc opuse.

De exemplu:

adevăr –minciună

afirmație –negație

frumos-urât

alb-negru

intern-extern

sus-jos

1
Șerban, Vasile, Evseev, Ivan, Vocabularul românesc contemporan, Editura Facla, Timișoara, 1978,pag.205
2
Iorgu, Iordan, Vladimir, Robu, Limba română contemporană, Editura Didactică și Pedagogică, București,
1978,pag,272