Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
22-Coruri de Lumina
22-Coruri de Lumina
Toţi îl ştiau cu numele de Unchiul Mihai. Era un călugăr de prin părţile Ardealului de
Nord, hărăzit de Dumnezeu cu puteri vindecătoare. A salvat mulţi oameni de la
intervenţii chirurgicale, prin tratamente cu plante. Pe lîngă aceste ceaiuri de viaţă
lungă, călugărul tămăduia suferinţa insuflînd credinţă. Cei care i-au urmat sfaturile
au ajuns să se bucure de viaţă. Unchiul Mihai nu mai e în lumea pămîntească, dar
ne-a lăsat reţetele lui miraculoase. Ingredientele sînt acestea: plante şi rugăciune.
Aşa a reuşit el să vindece peste un milion de români.
Călugarul Mihai Neamţu s-a născut la 12 octombrie 1924 în satul Prilog, judeţul
Satu-Mare. Şi-a dedicat întreaga viaţă credinţei creştine şi a suferit prigoana
comunistă, fiind izgonit de la Mănăstirea Bixadului. Din 1970, a început să meargă
din sat în sat să vindece oamenii cu ajutorul tratamentelor cu ceaiuri şi îndemnîndu-i
la rugăciune. Cu timpul, vestea i s-a dus în toată ţara, şi au început să vină zilnic
sute de oameni bolnavi la Prilog. Toţi cei care l-au căutat au fost primiţi. Dar
călugărul vindecător refuza bani pentru binele pe care-l făcea celor suferinzi.
Programul de primire a celor bolnavi era de la ora 9 dimineaţa pînă tîrziu în noapte,
astfel încît Unchiul Mihai, cum i se zicea, avea doar două pauze de masă pe zi. Chiar
extenuat, continua să primească bolnav după bolnav. Nu se plîngea niciodată de
nimic, ca şi cum el n-ar fi avut niciun necaz. La 23 iunie 2000, s-a stins din viaţă la
Prilog. La înmormîntare au participat mii de pelerini, oameni care l-au iubit, l-au
ascultat şi pe care i-a vindecat trupeşte şi sufleteşte. Aceşti credincioşi i-au ridicat
Unchiului Mihai o biserică în grădina casei sale, sfinţită în 1997. Încă din timpul vieţii
lui, biserica a devenit loc de pelerinaj pentru căutători de adevăr şi sănătate.
Orice boală poate fi vindecată, cu excepţia bolilor aflate în ultimul stadiu. Aceasta era
credinţa călugărului Mihai. El nu recomanda să se renunţe la terapia
medicamentoasă aducătoare şi ea de efecte benefice. Spunea doar că
medicamentele trebuie ajutate cu ceaiuri naturiste. În plus, îndemna la rugăciune. În
modestia lui credea cu toată convingerea că orice om are în el o părticică de
Dumnezeu, de aceea fiecare bolnav se poate vindeca. „Nu fiţi trişti, căci bucuria
Domnului este Puterea voastră“, spunea el. Îi cunoştea bine pe toţi care îi călcau
pragul. Le răspundea la întrebări legate de boală, de tratamente, la întrebari legate
de viaţa de zi cu zi. Cine urmează terapia indicată de Unchiul Mihai trebuie să ţină
cont de cîteva sfaturi generale. Ceaiurile se pot îndulci doar cu sirop natural de afine,
lămîie, brad, zmeură, mure. Lichidele nu trebuie băute reci sau fierbinţi, la fel şi
mîncarea. Periodic, bolnavul trebuie să facă analize şi controale medicale.
Împărtăşania, luată conştient, conduce spre sănătate sufletească şi trupească.
Cele două ceaiuri de mai sus se folosesc în aproape orice suferinţă. În plus, călugărul
recomandă şi tratamente ajutătoare. Contra căderii părului, se iau cîte trei linguri din
fiecare plantă: cimbrişor de cîmp, coada-şoricelului, flori de trifoi sălbatic, salcie
galbenă, salcie roşie, sunătoare, porumbar, urzică vie, alun, păducel, mur şi nuc.
Amestecul se fierbe un minut în doi litri de apă. În fiecare seară se fac băi la cap. Nu
se şterge părul, ci se înfăşoară capul cu un material din lînă de culoare albă (o
căciulă) şi se ţine pînă a doua zi dimineaţa. Un alt ceai care „taie“ boala, acţionînd în
sensul vindecării: se ia cîte o lingură rasă din: albăstrele, cătină, cicoare, ciuboţica-
cucului, pătrunjel, patlagină, salcie, porumb, plop, lumînărică, soc, vişin, vîsc, trei-
fraţi-pătaţi, troscoţel, urzică moartă. Se pun în 1,5-2 litri de apă care fierbe. Se lasă
ap roxi mativ două minute la fiert, după care se stinge focul. După ce se răceşte, se
strecoară şi se poate bea. În timpul tratamentului nu se bea apă. Nu se ia mai mult
de şase zile la rînd. Ceai contra diareei: chimion, corn, grîu, iarbă mare, măceş,
păducel, urzică vie, urzică moartă, dud, fasole, mesteacăn, răchitan, vîsc, volbură.
Ca să arăţi la 80 de ani ca la 50
Cu acest ceai, vom obţine o stare de linişte sufletească şi mai multă putere de
muncă. Procesul de îmbătrînire este mult încetinit. Unchiul Mihai spunea că acest
ceai băut permanent ajută persoana respectivă să ajungă la vîrsta de 80 de ani şi să
arate ca la 50. Trebuie băut 21-22 zile pe lună. Gustul e bun, iar în caz de îndulcire,
aceasta se face cu miere. Ceaiul conţine cătină, ciuboţioca-cucului, coada-calului,
coada-şoricelului, cimbrişor, cireş, cruşin, dud, levănţică, muşeţel, măceş, mentă,
mesteacăn, păducele. Se pune cîte o lingură în 2 litri de apă aflată la fiert. Se beau,
din 30 în 30 de minute, cîte 50 mililitri sau se bea o ceaşcă de 250 de mililitri înainte
şi una după masa de dimineaţă, de prînz şi de seară. O altă combinaţie cu acelaşi
efect: păpădie, pătlagină, pătrunjel, pir, porumb, vîsc, volbură, traista-ciobanului,
troscoţel, urzică moartă, vîsc, volbură, trifoi.
Ceai pentru temători, pentru cei ce n-au încredere, n-au curaj şi sînt neliniştiţi: trifoi
roşu, ştir de apă, osul-iepurelui. Se pun la fiert 400-500 ml de apă. Se ia din fiecare
plantă cîte o jumătate de lingură şi se pune în apă. Se fierb două minute. Se
masează, de la umăr, prin spatele urechii, pe deasupra urechii, pe frunte şi pe
deasupra ochilor. Se începe o dată din stînga şi apoi din dreapta. Ceai pentru
memorie: soc, muşeţel, pătrunjel, cimbrişor, albăstrele, flori de narcise. Se ia cîte o
lingură din fiecare plantă şi se pun într-un litru de apă care fierbe. Ceaiul se toarnă în
spirt sanitar şi se face frecţie. Nu se bea. Frecţia se face circular în partea de jos, sub
buric şi la organele sexuale. Călugărul mai recomandă, pentru cei cu boli psihice ca,
în fiecare an, în luna martie, să se bea sevă de mesteacan şi de carpen.
• Ceai pentru boli de inimă: păducel, troscoţel, trifoi cu foi roşii, trifoi cu foi albe,
măcriş domnesc, nalbă mare, nalbă mică, talpa-gîştii, mesteacăn, cimbrişor de cîmp,
mentă, măcriş de pădure, cicoare, muşeţel. Ceai pentru boli de plămîni: fenicul,
muşeţel, alun, păr pădureţ, scai vînăt, anason, ovăz, salvie, păr de livadă, arnică,
chimion, păducel, potbal, tătăneasă. Contra tusei convulsive: crenguţă de păr, ovăz,
soc, frunze de alun, urzică moartă, scai vînăt. Se pune la fiert un litru de apă. Se ia o
lingură rasă din fiecare plantă şi se pun toate deodată în apa care fierbe. Se lasă ap
roxi mativ două minute la fiert. Se beau 700-1.000 ml pe zi, o ceaşcă înainte de
fiecare masă.
• Pe lîngă reţetele de sănătate, Unchiul Mihai ne-a transmis şi învăţăturile lui pline de
înţelepciune, care ne vor face viaţa mai bună. „Fiţi veseli!“, „Înainte de orice, fii
moral!“, „Nu te enerva!“, aceastea sînt principiile de bază ale filosofiei lui. „Certăreţii
au faţa urîtă, brăzdată de riduri, iar cei buni, care sînt gata să ierte oricînd şi orice
greşeală, au faţa liniştită, plăcută şi luminoasă. Dacă de la noi pleacă o faptă bună,
locul nu rămîne gol, ci se va înmulţi binele de 10 ori în acel loc. Încercaţi să urmăriţi
şi voi cînd faceţi un lucru bun: vă simţiţi mai bine şi aşa se va simţi şi cel căruia îi
faceţi binele. Învaţă şi pe alţii care aud sau văd fapta, să o facă şi ei. Dacă sînteţi
toata ziua binedispus, puteţi observa cum creşte puterea în voi. Cînd ne certăm cu
cineva, sîntem nervoşi, nu mai putem mînca, nu ne putem odihni, împrăştiem
agitaţie în jurul nostru şi, dacă se repetă des, ne îmbolnăvim“, aceasta era credinţa
călugărului înţelept. Cît priveşte rugăciunea ca metodă de tămăduire, el spunea:
„Vindecarea depinde de harul dat de la Dumnezeu persoanei respective şi de credinţa
cu care este spusă rugăciunea“.
„Cele 24 de cuvinte care nu trebuiesc rostite“