Patrimoniul

Patrimoniul reprezintă atât totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare

economică, ce aparţin unei persoane fizice sau juridice, cât şi bunurile la care acestea
se referă.
Noţiunea de patrimoniu poate fi contestată ca obiect de studiu al contabilităţii
dacă este privită în mod simplist, cu caracter limitativ pentru contabilitate. Tocmai de
aceea, în ultima perioadă ,sfera patrimoniului unei întreprinderi şi implicit sarcinile şi
terminologia contabilităţii au fost îmbogăţite cu elemente provenite din noua concepţie
managerială “Guvernanţa Corporativă” şi “Responsabilitatea Socială a Companiei” ca
parte a acesteia.
Categoria de patrimoniu a fost studiată în literatura de specialitate din două
puncte de vedere: juridic şi economic.
1. Juridic, categoria de patrimoniu a fost definită ca fiind un complex de
elemente reprezentând, pe de o parte, bunurile economice ale unei entităţi,
iar pe de altă parte, drepturile şi obligaţiile cu valoare economică ale aceleiaşi
entităţi.
Ecuaţia patrimoniului potrivit concepţiei juridice este de forma:
BUNURI ECONOMICE = DREPTURI + OBLIGAŢII

2. Economic, categoria de patrimoniu delimitează valorile economice prin

prisma utilizărilor şi surselor.
Ecuaţia generală a patrimoniului este de forma:
UTILIZĂRI (Activ) = SURSE (Pasiv)

Componentele patrimoniului potrivit celor două structuri sunt definite în contabilitate prin
noţiunile de activ şi pasiv.
Potrivit conceptului juridic:
ACTIVUL reprezintă bunurile economice ca valori pozitive ale patrimoniului,
PASIVUL reprezintă drepturile şi obligaţiile ca valori negative ale patrimoniului.
Din punct de vedere economic:
ACTIVUL reprezintă utilizările de resurse, PASIVUL reprezintă sursele de finanţare.
STRUCTURA GENERALĂ A PATRIMONIULUI

ACTIV PASIV

I. ACTIVE IMOBILIZATE I. DATORII

1. Imobilizari necorporale - datorii financiare (credite, împrumuturi

din emisiuni de obligaţiuni)

- cheltuieli de constituire - datorii comerciale (furnizori, clienţi

creditori, efecte de plătit)

- cheltuieli de dezvoltare - datorii fiscale, salariale şi sociale

- concesiuni, brevete, licenţe, know-how, - datorii faţă de asociaţi

mărci (de fabrică, de comerţ, de serviciu) şi
alte drepturi similare - creditori diverşi.

- fond comercial

- alte imobilizări necorporale (programe

informatice, baze de date).

2. Imobilizări corporale II. PROVIZIOANE

- terenuri şi amenajări pentru terenuri III. CAPITALURI PROPRII

(desecări, fertilizări, nivelări, terasări,
îndiguiri, desărăturări, împrejmuiri,
investiţii în infrastructură, întocmiri de - capital social
documentaţii cadastrale şi de urbanism,
etc.) - prime de capital

- mijloace fixe (clădiri, construcţii speciale, - rezerve din reevaluare

maşini, utilaje şi instalaţii de lucru, aparate
şi instalaţii de măsurare, control şi reglare, - rezerve (legale, statutare, pentru acţiuni
mijloace de transport, animale şi plantaţii, proprii, alte rezerve)
unelte, dispozitive, mobilier şi aparatură
- rezultatul reportat
birotică).
- rezultatul exerciţiului
3. Imobilizări financiare IV. PASIVE DE REGULARI-ZARE

- titluri de participare - amortizările

- creanţe ataşate participaţiilor - provizioanele (pentru deprecieri de

valoare, pentru creşterea valorii datoriilor)

- titluri sub formă de interese de - venituri înregistrate în avans.

participare

- alte imobilizări financiare.

1. Avansuri pentru imobilizări

2. Imobilizări în curs

II. ACTIVE CIRCULANTE

1. Stocuri şi producţie în curs de execuţie

- materii prime şi materiale consumabile

- producţie în curs de execuţie

- produse finite şi semifabricate

- mărfuri şi ambalaje

- obiecte de inventar

- baracamente şi amenajări provizorii

2. Creanţe sau valori în curs de decontare

- creanţe comerciale (clienţi, furnizori

debitori, efecte comerciale de primit)

- creanţe faţă de angajaţi

- creanţe faţă de acţionari

- creanţe fiscale, sociale şi salariale

- debitori diverşi.

3. Investitii pe TS
 4. Casa si conturi la banci

III. Cheltuieli in avans

- cheltuieli constatate în avans (chirii plătite

în avans, abonamente, prime de asigurare,
dobânzi)

- cheltuieli de repartizat pe mai multe

exerciţii (reparaţii capitale imprevizi-bile,
reparaţii capitale curente şi revizii tehnice).

Structuri bilanţiere de activ

Principii contabile
In OMFM 3055/2009 sunt 7 principii contabile, si anume:
1) Principiul continuitatii activitatii
Principiul continuitatii activitatii presupune ca organizatia iti continua modul normal de
functionare , fara a reduce semnificativ activitatile.
Situatiile financiare simplificate nu se vor intocmi pe baza acestui principiu, daca persoanele
aflate la conducerea organizatiei stabilesc dupa data bilantului sa inceteze activitatea acesteia.

2) Principiul permanentei metodelor

Un principiu foarte simplu de aplicat este cel al permanentei metodelor. Acesta spune ca
metodele de evaluare si politicile contabile nu trebuie schimbate de la un exercitiu financiar la
altul.

3) Principiul prudentei
Prudenta este un factor important, iar la intocmirea situatiilor financiare anuale simplificate,
evaluarea este bine sa fie facuta tinand cont de acest factor si in mod special de urmatorii
factori:
 In contul de profit si pierdere simplificat poate fi inclus numai profitul realizat pana la data
bilantului.
 Este necesar sa se tina cont de toate datoriile aparute in cursul exercitiului financiar
curent sau al unui exercitiu precedent.
  Este necesar sa se tina evidenta tuturor datoriilor previzibile si a pierderilor potentiale
aparute in cursul exercitiului financiar curent sau al unui exercitiu ulterior. Pentru
indeplinirea acestui scop ar trebui avute in vedere si eventualele provizioane.
 Trebuie sa se aiba in vedere toate deprecierile, indiferent daca rezultatul exercitiului
financiar este pe pierdere sau pe profit.

4) Principiul independentei exercitiului

Pentru aplicarea acestui principiu trebuie sa se tina cont de veniturile si cheltuielile aferente
exercitiului financiar, indiferent de data incasarii veniturilor sau data platii cheltuielilor. In acest
mod vor iesi in evidenta, in conturile de venituri si creantele pentru care nu a fost intocmita inca
factura.

5) Principiul evaluarii separate a elementelor de active si de datorii

Aplicarea principiului evaluarii separate a elementelor de active si de datorii se face intr-un mod
foarte usor. Astfel, componentele elementelor de active si de datorii trebuie evaluate separat.

6) Principiul intangibilitatii
Conform acestui principiu, bilantul de deschidere pentru fiecare exercitiu financiar trebuie sa
corespunda cu bilantul de inchidere al exercitiului financiar precedent. In cazul in care se
descopera erori aferente perioadelor precedente, bilantul perioadei anterioare nu va fi modificat.

7) Principiul necompensarii
Compensarile de orice fel intre elementele de active si datorii sau intre elementele de venituri si
cheltuieli este interzisa. Este obligatoriu ca toate datoriile si creantele sa fie inregistrate separat
in contabilitate, pe baza unor documente care sa justifice aceste actiuni.

Tipuri de modificari bilantiere

Tranzactiile si evenimentele care au loc în activitatea unei întreprinderi
genereaza modificari în volumul si structura elementelor de activ, capital propr 949j96j
iu si datorii, fie sub forma de crestere, fie de diminuare, dar întotdeauna se pastreaza
ecuatia (egalitatea) bilantiera:
ACTIV = CAPITAL PROPRIU + DATORII

Tipurile de modificari sunt de forma:

 modificari numai în activ
 modificari numai în capitalul propriu
 modificari numai în datorii
 modificari în sensul cresterii în activ si în capitalul proprii
 modificari în sensul cresterii în activ si în datorii
 modificari în sensul diminuarii, în activ si în capitalul proprii
  modificari în sensul diminuarii în activ si în datorii
 modificari în sensul cresterii în capitalul propriu si în datorii
 modificari în sensul diminuarii în capitalul propriu si în datorii.

Daca avem în vedere gruparea elementelor bilantiere potrivit destinatiei si

provenientei lor, respectiv activ si pasiv, ecuatia bilantiera este de forma:
ACTIV = PASIV
iar tipurile de modificari se prezinta sub forma de:
1. modificari numai în activ
2. modificari numai în pasiv
3. modificari în sensul cresterii în activ si în
Pasiv
4. modificari în sensul diminuarii în activ si
în pasiv.

Bilantul contabil
Bilantul contabil, descrie pozitia financiara a entitatii, prin structurile sale calitative
de active, capitaluri proprii si datorii.

Prin aceste structuri, bilantul arata pe de o parte resursele economice de care o

entitate dispune (activele) iar pe de alta parte exprima raporturile entitatii fata de
proprietari (capitalurile proprii) si fata de terte persoane – creditori (datoriile) care au
pus la dispozitia entitati resursele economice.

Clasificarea bilanţului contabil:

1.După statul juridic al întreprinderii:

 Bilanţul contabil iniţial se întocmeşte la înfiinţarea întreprinderii, când
fondatorii îşi pun la dispoziţie mijloace materiale şi băneşti în vederea
realizării scopului pentru care a fost create
 Bilanţul contabil curent se întocmeşte în cursul activităţii întreprinderii, la
termenele impuse de legislaţia în vigoare
 Bilanţul contabil final se întocmeşte în momentul cesionării activităţii de
către întreprindere sau al lichidării ei
2.Dupa perioada de intocmire:
 Bilanţul contabil anual se întocmeşte la sfârşitul anului pe baza datelor
din conturi şi presupune în mod obligatoriu verificarea prealabilă a realităţii
acestora prin inventariere
 Bilanţul contabil intermediar se întocmeşte şi se prezintă semiannual
 3.Dupa sfera de cuprindere a elementelor patrimoniale:
 Bilanţul contabil primar se consideră bilanţul contabil întocmit la nivel de
întreprindere.
 Bilanţul contabil consolidat este întocmit la nivelul grupurilor de
întreprinderi.
 Bilanţul contabil centralizat sunt bilanţurile întocmite la nivelul
ministerelor, departamentelor, economiei naţionale în ansamblu

Funcţiile bilanţului contabil:

1. Funcţia de generalizare a informaţiilor contabile: este o manifestare a
procedeului generalizării în cadrul metodei contabilităţii şi este determinată de
modul în care bilanţul sistematizează şi grupează informaţiile contabile după o
structură bine determinată, care este unică şi obligatorie pentru toate
întreprinderile.

2. Functia de informare este esenţială pentru locul bilanţului în sistemul

informaţional contabil şi pentru demonstrarea rolului important pe care îl ocupă în
cadrul acestuia.

3. Funcţia de analiză este o continuare şi o desfăşurare a funcţiei de informare.

Contul
Cele două părți ale contului au rezultat în urma înregistrării separate a
celor două
tipuri de mișcări (creșteri și scăderi). În mod convențional, partea stângă a
contului poartă numele DEBIT, iar partea dreaptă a contului poartă
numele CREDIT.