CURS 4

LEPTOSPIROZELE

1. Leptospiroza taurinelor
Etiologie: Leptospira interrogans serovarurile pomona, grippotyphosa,
icterohaemorragiae, canicola, etc.

Leptospiroza taurinelor are caracter sezonier pronunţat, fiind legată de păşunat.

Contaminarea se realizează prin purinul sau apele uzate provenite din fermele de porcine
sau bovine. Infecţia se poate transmite pe cale orală, transcutanată sau prin montă
naturală sau artificială. Apare rar în stabulaţie şi numai sub formă de endemii sau cazuri
izolate.

Tablou clinic:
Perioada de incubaţie – 3-14 zile.
Forma supraacută – apare mai ales la viţei – febră, apatie, tahicardie, tahipnee, atonia
rumenului, icter, hemoglobinurie, stări de depresiune care alternează cu stări de excitaţie
nervoasă; moarte în 12-36 ore.
Forma acută – febră, prostraţie, anorexie, tahicardie, tulburări digestive, anemie,
conjunctivite, edemul, necroza şi apoi exfolierea tegumentului de pe bot, necroze ale
pielii; uneori predomină manifestările nervoase; la vacile cu gestaţie avansată poate apare
avortul; mastite leptospirice; durata bolii este de 4-6 zile până la 10-15 zile.
Forma subacută - mai frecventă la animalele adulte; animalele gestante pot avorta dar
numai după 2-4 saptămâni; secreţia mamară scade cantitativ, este colorată roşietic sau
oranj.
Forma cronică – poate debuta ca atare sau ca urmare a formelor acute. Animalele aflate
în ultima treime de gestaţie pot avorta.
Forma atipică – apare la animalele mai rezistente; şi în această formă este posibil
avortul.

Tablou morfopatologic :
Principalele leziuni sunt : anemie, subicter sau icter, diateza hemoragică, distrofii ale
organelor parenchimatoase, necroze cutanate.

Diagnostic:
- confirmare prin ex microscopic direct in câmp întunecat, cultivare pe medii de
cultura, inoculări pe cobai (pt punerea în evidenţă a leptospirelor în umori sau
ţesuturi); test de aglutinare-liză, ELISA, RFC (pt evidenţierea anticorpilor din serul
sanguin).

Tratament:
- streptomicină, penicilină, teramicină, tetraciclină pe cale generală, în doze uzuale.

Profilaxie şi combatere:
- profilaxie generală (evitarea achiziţionării de animale din ferme infectate, carantină
profilactică, evitarea contactului cu alte specii de animale, etc)
- profilaxia specifică –se poate prepara la cerere un autovaccin din tulpina izolată
- combatere – boala se declară oficial şi se instituie carantină de gr.III; se identifică
sursa de infecţie; se retrag animalele de pe păşune; se izolează şi se tratează
individual animalele bolnave; laptele provenit de la animale bolnave poate fi
administrat în hrana viţeilor, după fierbere; boala se consideră stinsă şi măsurile de
carantină se ridică după 60 zile de la ultimul caz de vindecare, sau moarte.

2. Leptospiroza la ovine şi caprine

Se îmbolnăvesc cu aceleaşi serotipuri ca şi bovinele, în special la păşune. Oile adulte fac
de regulă infecţii inaparente şi mai rar forme exprimate clinic, dar la miei se poate
manifesta grav, prin forme supraacute, acute sau cronice ~ cu cele întâlnite la viţei, la
care se adaugă căderea lânii de pe anumite zone cutanate, după 2 săptămâni de la debutul
bolii.

3. Leptospiroza cabalinelor
Infecţia se realizează cel mai frecvent cu aceleasi serotipuri ca la bovine. Infecţia se
realizează la păşune.

Tablou clinic:
Forma acută – debut brusc cu febra, scăderea capacităţii de muncă, după care febra
scade, apare icterul şi se înrăutăţeste starea generală; mersul este rigid datorită mialgiilor,
iar mai târziu apar paralizii; diareea alterneaza cu constipaţia; urina este roşie.
Forma subacută – se manifestă anicteric, cu febră intermitentă.
Forma cronică – febră pasageră, stare subicterică, iepele gestante uneori avortează.
Sindromul hepato-encefalic al cailor este atribuit după unii autori tot infecţiei
leptospirice.
Forma atipică (oftalmia periodică a calului = OPC) – manifestările oculare sunt reacţii
alergice la unii antigeni leptospirici.

Tablou morfopatologic:
- aspectul icteric este mai pronuntat ca la bovine

Diagnostic:
- pe baza ex de laborator

Profilaxie şi combatere:
- ~ taurine
- pt tratamentul OPC se recomanda antibiotice i.m. şi iodură de potasiu 3 zile

4. Leptospiroza porcină
Etiologie: serovarurile pomona şi tarassovi , mai rar cu canicola, icterohaemorragiae,
etc.

Caractere epidemiologice:
Receptivitate – porcinele de toate vârstele, mai sensibili sunt purceii sugari şi scroafele
gestante
Transmitere – prin pielea lezionată, prin mucoasa buco-faringiană, esofagiană,
conjunctivală şi genitală şi transplacentar în a 2-a jumătate a gestaţiei.

Tablou clinic:
- la purcei receptivitatea este invers proportionala cu vârsta, cei mici făcând forme
mortale. Daca infecţia s-a produs postpartum, boala apare după o incubaţie de 2-5 zile
(la nou-născuţi) şi 5-10 zile (la cei mai mari).
- febrilitate, purceii se ţin greu pe picioare preferând decubitul, refuză suptul, sunt
apatici; pielea şi mucoasele pot fi icterice; frecvent apare diareea, uneori vomită sau
apar tremurături musculare
- purceii întărcaţi (2-4 luni) fac forme subacute, pot apare in plus forme nervoase şi
dermatite crustoase sau necrozante. Mortalitate 50% din cazuri
- la grăsuni şi porcii adulţi se inregistreaza de regulă numai febră pasageră, inapetenţa
şi eventual necroze cutanate în special la nivelul cozilor şi urechilor
- la scroafele gestante, avortul leptospiric poate să se producă începând cu a 10-a
săptămână de gestaţie

Tablou morfopatologic:
- hemoragii peteşiale pe mucoase şi seroase, splina hipertrofică, lnn. mărite; icter
inconstant; avortonii prezintă edeme ale ţesutului conjunctiv.

Diagnostic:
- deoarece manifestările clinice şi leziunile sunt puţin caracteristice, diagnosticul de
laborator este indispensabil. In caz de avort, ex de aglutinare-liza este edificator. Se
examinează probe perechi recoltate imediat după avort şi la 10 zile de la avort.

Tratament:
- streptomicină, tetraciclină, penicilină

Profilaxie şi combatere:
- evitarea introducerii infecţiei leptospirice intr-un efectiv, sau daca efectivul este
contaminat, evitarea introducerii de noi serovaruri
- se face control obligatoriu pentru serovarurile pomona, tarasovi, icterohaemorrhagiae,
canicola şi hardjo la 20% din vieri de 2 ori pe an (odata cu ex pentru bruceloza), a
scroafelor care avortează, a porcinelor de reproductie care urmeaza sa fie vândute
(10%) şi a porcinelor importate în perioada de carantină (ultimele cu un set de 13
serovaruri)
- profilaxie specifică – se vaccineaza antileptospiric cel putin scroafele şi scrofitele
gestante in a 55-a si a 65-a zi de gestatie precum si scrofitele aflate in asteptare. Vierii
se vaccinează trimestrial. Vaccinul inactivat se aplica s.c. in 2 reprize la interval de 7-
10 zile
- este o boala declarabila, supusa carantinei de gr. III

5. Leptospiroza canină
Este foarte raspândită în toată lumea. Se pare ca infecţia cu serovarul canicola se
transmite cu usurintă de la câine la câine. Câinii tineri sunt mai sensibili.
Tablou clinic:
- forma icterică (boala lui Weil sau interul infecţios) – febră, simptome digestive (vome
biloase, diaree cu strii de sânge sau melenică), urină brună, 50% mortalitate
- forma uremică - mai frecvent la adulţi, debuteaza cu febra pronuntata, vomizari
frecvente, polidipsie, diaree continua, uneori hemoragică, pe mucoasa bucala pot
apare ulcere;

Tablou morfopatologic:
- mucoasele si seroasele sunt presarate cu hemoragii, icter, ulceratii sau eroziuni pe
mucoasa digestiva, ficat hipertrofic, rinichi hiperemiati, splina si lnn. marite in volum.

Diagnostic:
- pe baza unui ex clinic atent, completat cu unele ex paraclinice ( determinarea nr de
elemente figurate si formula leucocitara)
- confirmarea diagnosticului – ex bacteriologic sau serologic; ELISA nu s-a extins in
practica curenta

Tratament:
- streptomicina 50 mg/kg 3-6 zile sau streptomicină asociată cu penicilină, ambele în
doze uzuale

Profilaxie şi combatere:
- trebuie evitat contactul dintre câinii sănătoşi şi câinii bolnavi, contactul cu rozătoare
- profilaxie specifică – vaccinuri inactivate.
- animalele bolnave se izolează şi se tratează; se fac dezinfecţii care să prevină
transmiterea bolii la om.