Ce noapte grea!

autor: Costache Ioanid

Ce noapte grea, ce noapte grea!...

O zare de lumina nu era.
Maria suspina privind in zari,
sub cerul greu.
Si tremura la pieptul ei
Copilul- Dumnezeu...

Ce noapte grea, ce noapte grea!...

In Betleem un tipat izbucnea.
Din gene lacrimi grele picurau
ca flori de-april.
Si licarea pe orice prag
un sange de copil.

Ce noapte grea, ce noapte grea!...

Un tropot lung din vale se-nalta.
Urcau pe Ghetsimani otele reci
mereu mai sus.
si iata Iuda s-a oprit
la pieptul Lui Isus.

Ce noapte grea, ce noapte grea1...

Un negru val in miez de zi cadea.
C-un dor neinteles, murea Isus
nevinovat.
Si, peste nori, un cer intreg
plangea infiorat.

Ce noapte grea, ce noapte grea!...

O raza de lumina nu era.
Maria suspina, privind in zari,
cu glasul frant.
Si-o piatra rece a cazut
pe cel mai trist mormant.
O noapte grea, o noapte grea...
apasa uneori si-n viata ta.
O noapte de fiori,
sub nori de plumb,
sub reci poveri.
Si parca nu mai poate fi
O raza nicaieri...

Dar intr-o zi, dar intr-o zi,

lumina cea de sus va rasari!
Un tunet va chema
pe cel umil,
pe cel rapus.
Si-n fata noastra, printre nori,
va straluci Isus!