MECANICA FLUIDELOR

-CURS 1-
OBIECTIVELE CURSULUI

1) Obiectul cursului
2) Generalitãþi
3) Starea de eforturi într-un fluid
4) Principalele proprietãþi ale fluidelor: presiunea, temperatura ºi ecuaþia de stare,
vâscozitatea, tensiunea superficialã.

1) Obiectul cursului
Mecanica fluidelor se ocupã cu studiul repausului respectiv miºcãrii fluidelor ºi interacţiunii
mecanice a acestora cu corpurile cu care vin în contact.
Maºinile hidraulice vehiculeazã fluide (lichide) cu scopul de a realiza în sisteme tehnologice
diferite obiective de lucru: vehicularea fluidelor, transmisia de putere, conversia unor parametrii
funcþionali, ungere, etc.

2) Generalitãþi
a) Definirea noþiunii de fluid ºi maºinã hidraulicã

Fluidele sunt corpuri (stãri) care nu au formã proprie ºi a cãror deformare fãrã variaþii
semnificative de volum se face foarte uºor, de unde decurge proprietatea de fluiditate. Exista douã
categorii de fluide:
- lichidele, care sunt foarte puþin compresibile ºi care în contact cu un gaz posedã
suprafaþã liberã;
- gazele sunt fluide foarte compresibile, ele umplu întreg spaþiul, nu rãmân în repaus decât
în spaþii închise.
Maºinile hidraulice realizeazã transformarea energiei mecanice în energie hidraulicã sau
invers dupã cum funcþioneazã, ca pompã sau ca motor.

b) Ipotezele fundamentale de lucru

Modelul de fluid
Curgerea fluidelor reprezintã un fenomen complex al cãrui studiu impune în fiecare aplicaþie
în parte o serie de ipoteze simplificatoare.
Ipoteza valabilã în mecanica fluidelor este aceea a continuitãþii: la scara de studiu a
fenomenului, care este una macroscopicã, toate funcþiile ataºate proprietãþii de curgere (viteze,
presiuni, densitãþi, etc.) sunt de clasã C1 pe domeniul considerat cu excepþia unor suprafeþe de
discontinuitate.
Fluidele se considerã medii continuu deformabile ºi izotrope, posedând un set de proprietãþi
care caracterizeazã comportamentul lor real.
OBSERVAÞIE: Scara de studiu a fenomenelor nu este microscopicã în sensul cã nu se þine
seama de agitaþia termicã a particulelor constituente.

1
3) Starea de eforturi într-un fluid
Forþele care se manifestã în mecanica fluidelor se clasificã în douã mari categorii:
- forþe masice;
- forþe de suprafaþã;
r
rm – vectorul de poziþie al elementului ∆D ;
r
rS – vectorul de poziþie al elementului ∆S ;
r
f – forþa masicã unitarã;
r
∆F m – forþa masicã;
r
∆FS – forþa de suprafaþã;
r
p n – tensiunea (efortul unitar);

2
 r r r r
r r ∆Fm dFm r ∆Fs dFs
f (r , t ) = lim = p n = lim =
∆m→0 ∆m dm ∆S → P ∆ A dA
Fluidele nu sunt capabile sã exercite decât eforturi de compresiune (nu de tracþiune) sau de
forfecare.

4) Principalele proprietãþi ale fluidelor: presiunea, temperatura ºi ecuaþia de stare,

vâscozitatea, tensiunea superficialã.
Proprietatea 1: PRESIUNEA
În cazul repausului fluidelor direcþia normalã ºi forþa de suprafaþã se aflã pe acelaºi suport,
astfel încât se exercitã exclusiv eforturi de compresiune.
r
dFS
r r
pn = − p ⋅ n ; p= ≥0; [ p SI ] = Pa = N2 ; 1bar = 10 5 N m 2
dA m
p= presiunea staticã (semnul „–„ se datoreazã faptului ca sensul efortului de presiune este
opus normalei exterioare).
OBSERVATIE: În orice fluid în repaus intensitatea efortului unitar , într-un punct oarecare nu
depinde de direcþie.

Proprietatea 2: VÂSCOZITATEA
Vâscozitatea este proprietatea fluidelor de a se opune deformaþiilor relative care se
manifestã între straturile adiacente de fluid aflate în miºcare relativã fãrã ca deformaþiile sã fie
însoþite de variaþii ale volumului.
Modelul de fluid caracterizat de vâscozitatea sa se numeºte fluid real, iar cel care neglijeazã
proprietatea în cauzã se numeºte ideal.
Vâscozitatea lichidelor creºte destul de puþin cu creºterea presiunii, acest aspect putând fi
neglijat în majoritatea aplicaþiilor tehnice.

Proprietatea a fost pusã în evidenþã prin experienþa lui Newton.

F v
τ = =η
A h
η=coeficient de vâscozitate dinamicã
OBSERVAÞIE: În strat molecular, fluidul aderã la pereþii solizi cu care intrã în contact.

dv
τ =η < η > SI = Pas
dn
3
 η m2 
υ=   (vâscozitate cinematicã)
ρ s 

- (2) Vâscozitatea este constantã în raport cu viteza de deformare;

- (1) sunt fluide „de tip nisip” care posedã prag de efort ºi care pot sã rãmânã în repaus în diferite
configuraþii geometrice complexe;
- (3) sunt comportamente de tip polimeri termoplastici care la viteze mici de deformare permit
alunecarea straturilor, practic fãrã frecare pânã la un anumit prag al vitezei de deformare.

Pentru lichide: vâscozitatea scade odatã cu creºterea temperaturii.

Pentru gaze: vâscozitatea creºte odatã cu creºterea temperaturii.
Din aceastã variaþie rezultã condiþia obligatorie de termostatare a instalaþiilor prin care curge
fluidul.

4
Proprietatea 3: TENSIUNEA SUPERFICIALÃ

N
< σ > SI =
m
Experienþele evidenþiazã cã în repaus o masã oarecare de lichid îºi modificã forma, în sensul
minimizãrii ariei suprafeþei de contact cu un alt fluid (energia superficialã are valoarea minimã).
Aplicând o tãieturã pe suprafaþa liberã S, conform principiului acþiunii si reacþiunii se
r r
manifestã forþele de legãturã ∆F ºi − ∆F , putându-se defini coeficientul de tensiune superficialã:
r
r dF
σ =
ds

Coeficientul de tensiune superficialã variazã invers proporþional cu temperatura.