Sunteți pe pagina 1din 5

CAPITOLUL I

BAZELE TEORETICO – METODOLOGICE ALE


ANALIZEI ECONOMICO – FINANCIARE
1.1. Definirea, necesitatea şi conţinutul procesului de analiză economicofinanciară
Analiza este o metodă generală de studiere a fenomenelor şi proceselor din natură
şi societate.
Astfel, analiza apare ca o metodă generală de studiere a fenomenelor şi proceselor
din natură şi societate.
Potrivit Dicţionarulul explicativ al limbii române1 termenul de analiză provine din
limba franceză “analyse”, cu sensul de “metodă ştiinţifică de cercetare care se bazează pe
studiul sistematic al fiecărui element în parte; examinarea amănunţită a unei probleme”.
După Le Petit Larousse2, termenul de analiză provine din limba greacă unde
“analisis” semnifică desfacerea întregului, “studiu elaborat în vederea diferenţierii
elementelor care compun întregul, a determinării sau explicării raporturilor dintre acestea
sau cu întregul”.
Analiza economico-financiară poate fi privită din trei perspective:
metodă de cercetare – analiza este operaţiunea logică de descompunere a
unui întreg în elementele sale componente pentru a permite descoperirea factorilor şi
cauzelor de influenţă, a legăturilor de cauzalitate, precum şi explicarea modului de formare
şi desfăşurare a fenomenelor cercetate.
disciplină de studiu – analiza economico-financiară constă într-un
ansamblu de concepte, metode tehnici şi instrumente care asigură tratarea informaţiilor
referitoare la un agent economic şi la mediul său, pentru cunoaşterea situaţiei
economicofinanciare
şi a stării de performanţă, în vederea identificării posibilităţilor de îmbunătăţire a
acestora.
activitate practică - analiza economico-financiară este un proces complex
de cunoaştere a modului de utilizare a resurselor umane, materiale şi financiare, precum şi
a factorilor şi condiţiilor care influenţează fenomenele şi procesele care se desfăşoară la
nivelul agenţilor economici, în vederea identificării posibilităţilor de ameliorare a situaţiei
acestora şi pentru a oferi soluţii managerilor pentru fundamentarea deciziilor
Cunoaşterea ştiinţifică a fenomenelor din natură şi societate face necesară folosirea
analizei în toate domeniile de activitate şi în toate ramurile ştiinţei. Cu ajutorul analizei se
adânceşte procesul cunoştinţelor de la singular la general, de la concret la abstract, de la
aparenţă la esenţă ceea ce permite descoperirea legăturilor de cauzalitate a factorilor de
influenţă precum şi a legităţilor de formare şi desfăşurare a fenomenelor cercetate. În
procesul cunoaşterii, analiza trebuie însoţită de sinteză (noţiunea de sinteză provine tot de
la un cuvânt grecesc, „sinthesis” și presupune unirea părţilor sau elementelor componente
ale unui fenomen într-un tot unitar pentru a cunoaşte diversele lui forme şi manifestări
existente în realitate).
1 Dicţionarul explicativ al limbii române, Editura Academiei, 1975
2 Le Petit Larousse, Dictionnaire enciclopedique, Editura Larousse, Paris, 1993
3
Cu ajutorul analizei economico – financiare se cercetează fenomenele, procesele
sau rezultatele economice, fiind necesară în acest sens, descompunerea lor în elemente
componente, descoperirea structurii, verificarea şi stabilirea relaţiilor de cauzalitate, a
factorilor care le generează, descoperirea legilor de formare şi desfaşurare a lor, şi, pe baza
acestora se formulează decizii privind activitatea în viitor.
Analiza economică – necesitate / particularităţi:
se ocupă cu cercetarea şi studierea fenomenelor sau proceselor economice
analiza fenomenelor din punct de vedere economic necesită descompunerea
lor în elemente componente, studierea relaţiilor structurale şi cauzale a factorilor de
influenţă în scopul cunoaşterii evoluţiei şi tendinţelor acestor fenomene, a descoperirii
esenţei şi legităţilor care generează apariţia şi desfăşurarea lor.
permite cunoaşterea ştiinţifică a evoluţiei fenomenelor economice şi
adoptarea unor decizii corespunzătoare de către fiecare agent economic.
face necesară studierea fenomenului economic în timp şi spaţiu atât sub
aspect cantitativ cât şi sub aspect calitativ
prin îmbinarea analizei cu sinteza se pot face generalizări privind aspectele
pozitive şi negative din evoluţia fenomenelor economice şi se pot elabora decizii pentru
ameliorarea activităţii economice în viitor.
În concluzie, în cadrul întreprinderilor, analiza economico-financiară are rolul de
a studia mecanismul de formare şi de modificare a fenomenelor economice, prin
descompunerea lor în elemente componente şi prin delimitarea factorilor de influenţă.
Analiza unei activităţi din punct de vedere economic presupune în general studierea
acelei activităţi prin prisma raportului dintre cheltuielile efectuate sau eforturile depuse şi a
rezultatelor sau efectelor utile obţinute.
Indiferent de obiectul şi sfera de cuprindere, conţinutul procesului de analiză
economică se referă la următoarele:
analiza porneşte de la constatarea anumitor fapte, fenomene, rezultate
exprimate cu ajutorul unor indicatori cantitativi şi calitativi precum şi a modificărilor în
timp şi spaţiu;
determinarea elementelor componente, a factorilor de influenţă şi a
cauzelor care acţionează asupra fenomenelor studiate;
stabilirea legăturilor cauzale dintre fiecare factor de influenţă şi fenomenul
analizat precum şi între factorii care acţionează;
măsurarea influenţei fiecărui factor asupra fenomenului analizat şi
stabilirea factorilor cu acţiune pozitivă sau negativă precum şi rezervele interne
nefolositoare;
sintetizarea rezultatelor analizei şi formularea concluziilor finale asupra
fenomenelor cercetate;
elaborarea măsurilor şi fundamentarea deciziilor privind folosirea optimă a
resurselor şi sporirea eficienţei economice a activităţii în viitor.
Analiza economico – financiară este necesară conducerii agentului economic,
întrucât descoperă esența fenomenelor şi proceselor economice, cauzele modificării lor şi
este în masură să elaboreze soluții de prevenire şi înlăturare a cauzelor ce generează situații
negative.
După obiectul ei, analiza economico – financiară face parte din grupa științelor
sociale. În cadrul științelor sociale există o serie de discipline ce se preocupă, cu precădere,
de studierea activităților depuse de entitățile economice. Printre aceste discipline se numară
contabilitatea, finanțele, statistica, managementul şi respectiv analiza economico –
financiară care ocupa un loc distinct. Analiza economico – financiară se diferențiază de
4
celelalte discipline prin modul cum abordează studiul fenomenului economic. Drumul pe
care-l parcurge analiza economică este invers evoluției reale a fenomenului cercetat.
Analiza economico-financiară cercetează nu numai activitatea fiecarei entități
economice, ci în egală masură poate cuprinde şi activitatea organismelor superioare: grup
de întreprinderi, ramura economică, economie națională.
Analiza economico – financiară se înfăptuiește practic, pe baza unui sistem de
indicatori ce caracterizează latura tehnică, latura productivă şi financiar-contabilă a entității
economice.
1.2. Noţiuni utilizate în activitatea de analiză. Factorii care determină
schimbări de stare în funcţiunea sistemelor economice
În cadrul desfăşurării procesului de analiză sunt utilizate câteva noţiuni specifice
precum: fenomenul, elementul, factorul, cauza, legăturile factorial-cauzale.
Fenomenele reprezintă forme exterioare ale realităţii economice, respectiv acele
aspecte, laturi şi legături dintre actele economice care apar şi se manifestă la suprafaţa
acesteia şi care pot fi cunoscute în mod directe de către oameni.
Elementele sunt reprezentate de părţile componente ale fenomenului sau
rezultatului economic analizat.
Factorii reprezintă forţele motrice care determină apariţia şi modificarea unui
fenomen sau rezultat economic.
Cauzele reprezintă acele fenomene care provoacă şi explică apariţia unui fenomen
sau rezultat economic (fenomenul analizat sau un factor care acţionează asupra
fenomenului analizat).
Între noţiunile de cauză şi factor există o apropiere din punctul de vedere al
funcţiilor de realizare a fenomenului sau rezultatului, cu precizarea că noţiunea de factor se
utilizează pentru fenomenele noi, complexe, iar noţiunea de cauză se utilizează pentru
fenomenele primare care nu mai pot fi descompuse.
Legăturile factorial cauzale reprezintă formele conexiunii prin care interacţiunea
unor fenomene sau părţi ale acestora generează fie transformarea fenomenului, fie a altor
fenomene.
În cadrul noţiunilor prezentate un loc aparte revine factorilor, întrucât aceştia
explică schimbările ce au loc la nivelul fenomenelor sau rezultatelor.
Fenomenele şi procesele economice dintr-o întreprindere au caracter complex şi
interdependent, astfel în procesul de analiză este necesar să se stabilească cât mai corect
factorii de influenţă şi legăturile de condiţionare care apar în cazul fiecărui fenomen
studiat. În acest fel, se pot identifica posibilităţile de amplificare a factorilor cu efecte
pozitive asupra activităţii întreprinderii şi eliminarea factorilor cu efecte negative asupra
activităţii
Pentru stabilirea corectă a factorilor de influenţă este necesară cunoaşterea
criteriilor de clasificare a acestora:
1) În funcţie de natura lor, factorii de influenţă pot fi grupaţi în următoarele
categorii: economici, tehnici, tehnologici, organizatorici, social-politici, demografici,
psihologici, biologici, naturali, etc.
2) După intensitatea acţiunii lor, aceştia pot fi:
- factori principali (factori cheie) – influenţa acestora în obţinerea rezultatelor este
hotărâtoare;
- factori secundari – nu au o influenţă decisivă în obţinerea rezultatelor.
3) În funcţie de modul de acţiune asupra fenomenului analizat, se disting:
5
- factori cu acţiune directă – îşi exercită influenţa în mod nemijlocit asupra
fenomenului analizat;
- factori cu acţiune indirectă – acţionează asupra fenomenului prin intermediul
altor factori.
4) După poziţia şi caracterul lor într-o relaţie factorial-cauzală:
- factori cantitativi - sunt purtătorii materiali ai factorilor calitativi fiind condiţia
indispensabilă a acţiunilor acestor factori şi se exprimă în unităţi de măsură diferite faţă de
fenomenul analizat; reflectă latura extensivă a fenomenului analizat.
- factori de structură - reflectă raporturile structurale dintre elementele factorilor
cantitativi şi exprimă ponderea acestor elemente în mărimea totală a factorilor respectivi
- factori calitativi - sunt de aceeaşi natură cu fenomenul analizat şi se exprimă în
aceleaşi unităţi de măsură; reflectă latura intensivă a fenomenului economic analizat
Această grupare a factorilor are o mare importanţă în desfăşurarea procesului de
analiză fiind o etapă premergătoare a metodei de comensurare a influenţei factorilor asupra
fenomenului studiat.
5) După gradul de agregare, distingem:
a) factori simpli – factori care nu mai pot fi descompuşi în alţi factori;
b) factori complecşi – care sunt alcătuiţi din mai mulţi factori simpli.
6) În funcţie de locul acţiunii lor:
a) factori interni sau endogeni – îşi au originea în interiorul întreprinderii, având
caracter determinist;
b) factori externi sau exogeni – îşi au originea în mediul ambiant, având caracter
probabilistic.
7)După efortul propriu al întreprinderii distingem:
a) factori dependenţi de efortul propriu – îşi au originea în eforturile depuse de
salariaţii întreprinderii şi acţionează pentru mobilizarea rezervelor interne;
b) factori independenţi de efortul propriu – provin în principal din mediul în care
întreprinderea îşi desfăşoară activitatea.
8) După posibilităţile de previziune, distingem:
- factori previzibili (determinativi) – nu implică riscuri, acţionând în cadrul unor
procese controlate;
- factori imprevizibili (aleatori) – acţionează necontrolat.
9) După sensul influenţei lor, distingem:
- factori pozitivi;
- factori negativi;
- factori indiferenţi
10) După posibilitatea de verificare a acţiunii lor:
- factori controlabili;
- factori necontrolabili;
11) După modul în care contribuie la obţinerea rezultatelor, distingem:
- factori independenţi – pot determina în mod independent rezultatul;
- factori interdependenţi - nu pot determina rezultatul decât în interacţiunea lor.
12) După durata de exercitare a influenţei:
- factori de durată;
- factori tranzitorii.
13) După posibilităţile de evaluare:
- factori determinabili;
- factori aproximabili.
Studiul factorilor prezintă o deosebită utilitate în analiza economico-financiară, însă
criteriile anterior prezentate nu au un caracter limitativ şi sunt departe de a fi epuizate.__