UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ „JUSTINIAN

PATRIARHUL”

Master ”Artă Sacră în Contemporaneitate”

Metode de prevenire, diagnoză şi control al deteriorării

Referat

Prevenirea efectelor dăunătoare ale poluării aerului asupra obiectelor și

colecțiilor de patrimoniu cultural

Coordonator Masterand
Prof. dr. Florea Oprea Boneanu Loredana Alexandra

București 2017
 CUPRINS

1. Noțiuni generale cu privire la conservarea preventive a obiectelor și

colecțiilor de patrimoniu cultural ...................................................................... 3
2. Efectele dăunătoare ale poluării aerului asupra obiectelor și colecțiilor
de patrimoniu cultural ........................................................................................ 3
2.1. Elemente cu efect nociv asupra obiectelor de patrimoniu.................. 3
2.2. Acțiunea compușilor aerului asupra obiectelor de patrimoniu ......... 6
3. Metode de monitorizare și control al poluării aerului cu pulberi și gaze7
3.1. Activități de monitorizare a nivelului de poluare în mediul muzeal . 7
3.2. Mijloace de monitorizare a poluării aerului cu pulberi ..................... 8
3.3. Modalități de control a poluării aerului ............................................... 8
4. Concluzii ........................................................................................................ 9
BIBLIOGRAFIE ............................................................................................... 10

2
 1. Noțiuni generale cu privire la conservarea preventivă a obiectelor și
colecțiilor de patrimoniu cultural

Conservarea preventivă reprezintă ansamblul acțiunilor directe și indirecte,

care au ca scop asigurarea perenității colecțiilor expuse sau depozitate într-un muzeu.
Aceste acțiuni sunt directe atunci când acționează asupra obiectului, și indirecte atunci
când intervin asupra mediului ambiant.
Conservarea preventivă constă într-o abordare globală a obiectelor de muzeu și
a colecțiilor în totalitatea lor, și nu a operelor luate individual, adică tot ceea ce
formează mediul ambiant al obiectelor, arhitectural, climatic sau uman.
Unul din cele mai importante câmpuri ocupaționale, în fapt cel mai important,
îl reprezintă ansamblul măsurilor menite să asigure un microclimat corespunzător. Cu
alte cuvinte ansamblul măsurilor, care-şi propun neutralizarea factorilor fizico-chimici
ai mediului ambiant, care promovează atât procesele fizice, cât şi chimice, care stau la
baza celor mai multe din formele de degradare ale bunurilor culturale și care au cele
mai dăunătoare efecte, întrucât procesele chimice sunt spontane şi ireversibile. 1

2. Efectele dăunătoare ale poluării aerului asupra obiectelor și

colecțiilor de patrimoniu cultural
2.1. Elemente cu efect nociv asupra obiectelor de patrimoniu

Mediul de conservare se caracterizează prin parametri și conjuncturi de

normaitate, care favorizează păstrarea colecțiilor. Astfel, un mediu de conservare cu o
compoziție normală este acela în care nu există praf și factori de poluare, temperatura
se păstrează între 15-24̊ C și umiditatea reativă a aerului de 50-65% și nu există
dăunători biologici.2
Nivelul impus pentru concentrația substanțelor nocive în mediul de conservare
este în mod semnificativ mai mic decât concentrația maximă admisă reglementată de
normativele medicale.

1
Aurel Moldoveanu, Conservarea și Restaurarea Bunurilor Culturale, Activități Specifice și Inconfundabile , Editorial
Revista Muzeelor
2
Prof.dr. Florea Oprea , Etiopatogenie Operei de Artă și a Materialelor Structurale, Editura OSIM 2010, pag.16

3
 Poluarea aerului provine de la contaminanții produși în afara muzeului.
Atmosfera poluată acționează ca vector de substanțe chimice agresive dintre cele mai
diverse.
Astfel există două categorii de poluanți ai aerului: poluanți pulverulenți (praf,
murdărie, funingine, cenușă, mucegaiuri și fibrele) și poluanți gazoși (dioxid de sulf,
hidrogenul sulfurat, dioxidul de azot, formaldehida, ozonul, acizii formic și acetic)
Poluanții pulverulenți sunt particule suspendate în aer provenind din surse
externe, dar și interne. Diametrul acestora este măsurat în microni și are o importanță
foarte mare pentru stabilirea capacității filtrelor ce urmează a fi utilizate în clădire
pentru filtrarea aerului. Aceși poluanți sunt un amestec de praf, spori, micelii de
ciuperci, polen etc care în timp pot avea efecte negative asupra obiectelor de
patrimoniu. De exemplu, particulele precum silicea sunt abrazive iar particulele de
polen, sporii pot fi atractive pentru dăunători. Pulberile pot atrage umezeala, și pot
interacționa cu poluanții gazoși producând deteriorări bunurilor de patrimoniu.
Poluanții gazoși sunt substanțe chimice reactive care pot ataca obiectele de
muzeu.
Gazele poluante aflate în atmosferă acționează aproape la fel cu cele dizolvate
în apă, deoarece vaporii de apă se găsesc peste tot în atmosferă și în strutura
materialelor.
Atmosfera oraselor industriale este totdeauna viciata de agenți distructivi
rezultați din gazele de ardere.
Poluanții externi sunt aduși în interior prin sistemul de încălzire, ventilație și
condiționarea aerului al clădirii sau prin ferestre.
Astfel, bioxidul de carbon, chiar in concentrația de 0,5 părți pe milion este
absorbit mai ales de obiectele extrem de sensibile, care au ca suport materiale
organice, cum ar fi: hârtie, piele, pergament, etc. Bioxidul de sulf, combinându-se cu
oxigenul și apa, formează acidul sulfuric, care, la rândul său, atacă obiectele de
patrimoniu. Clorul degajat de unele unități industriale sau folosit ca gaz de luptă
produce o modificare pronunțată a culorii hârtiei, pielii, pergamentului, pânzelor și a
culorilor folosite în pictură, a cernelurilor. Ozonul exercită o acțiune negativă în
special asupra materialelor organice. Praful, nisipul și fumul, mai ales în vecinătatea

4
liniilor de cale ferată, poluează puternic atmosfera. În general, praful atmosferic este
un amestec de silicați de aluminiu, sulfat de magneziu, particule de funingine care
pătează obiectele și care creează condiții favorabile degradării.
Pătrunzând în depozite, praful se așează pe obiecte, la care aderă puternic ca
urmare a absorbției de apă din atmosferă. În praful de pe obiecte se pot găsi și ouă de
insecte. În plus, praful este un suport excelent pentru dezvoltarea mucegaiurilor.
Cele trei categorii principale de poluanți externi sunt:
- Dioxidul de sulf SO2 și hidrogenul sulfurat H2 S produși prin arderea
combustibililor fosili, ai cărbunilor sulfurați și a altor materiale organice
- Monoxidul de azot NO și dioxidul de azot NO2 produși de orice fel de
combustie cum ar fi eșapamentul auto precum și de deteriorarea filmelor,
negativelor și obiectelor de nitroceluloză
- Ozonul O3 produs de lumina solară care reacționează cu poluanții în straturile
superioare ale atmosferei, dar produs și în spațiie interioare de echipamentele
electrice și de iluminat cum ar fi aparatele de tip xerox, imprimantele, unele
echipamente de filtrare.
Poluanții interiori sunt principalele surse de poluare internă a aerului și provin
din materialele clădirii. În această categorie intră lemnul care poate emite acizi,
placajul și păcile de pal care deasemenea emit acizi din lemn precum și aldehidă
formică și acizi din materialele de încleiere, betonul nefixat ce emite particule alcaline
minuscule (praf), anumite vopsele și lacuri care degajează acizi organici, peroxizi și
solvenți organici, textilele și covoarele cu finisaje cum ar fi uree-formaldehidă și
textile de lână care emit compuși de sulf, cleiuri folosite la atașarea covoarelor care
emit formaldehidă, plastice care emit substanțe de plastifiere și produse nocive de
degradare, cum ar fi ftalații și acizii.
Obiectele muzeale pot să contribuie la poluarea din interior datorită compușilor
pe care îi produc astfel: celuiloidul și alte plastice instabile folosite pentru a produce
multe obiecte din sec. XX, plastice pe bază de nitrat de celuloză și diacetat de celuloză
folosite pentru filme, pânza impregnată cu piroxilină folosită pentru legarea cărților și
fumiganții reziduali așa cum este oxidul de etilenă.

5
 2.2. Acțiunea compușilor aerului asupra obiectelor de patrimoniu

Compușii de sulf și de azot combinați cu umezeala și cu alți contaminanți din aer

produc acid sulfuric sau acid azotic care provoacă deteriorări la o mare diversitate de
obiecte. Ozonul reacționează în mod direct cu obiectele provocând deteriorarea.
Principalele procese etiopatogene provocate de gaze sunt: oxidarea și reducerea, atât
oxigenul cât și ozonul distrug materialele organice prin ruperea legăturilor de carbon a
macromoleculelor. De asemenea, ozonul crește rata de oxidare a argintului și fierului
precum și de sulfatarea argintului și cuprului.3
Sulfatarea
Uleiurile minerale și cărbunele pot să conțină până la 1-2% sulf. Acesta oxidează cu
ușurință în procesul arderii. Dioxidul de sulf poate să acționeze rapid asupra
materialelor care conțin apă de constitție sau apă de hidratare, efectul fiind deformarea
sulfaților. Dioxidul de suf are o acțiune preponderent agresivă asupra materialelor de
natură proteică, un fenomen clasic de degradare fiind putregaiul roșu al pieii tăbăcite
prezent mai ales pe legăturile de carte.4
Sulfurarea
Procesul de sulfurare este provocat de prezența hidrogenului sulfurat H2S. Acesta
reacționează rapid cu metalele formând sulfuri de culoare neagră. Un efect mai frapant
îl are hidrogenul sulfurat asupra pigmenților de plumb pe care îi înnegrește ca urmare
a formării sulfurii de plumb. De asemenea, metalele din structura operei de artă își
pierd luciul și devin mate. Hidrogenul sulfurat se produce în natură în spațiile de
putrefacție și la nivelul dermei normale.5
Clorurarea
Cea mai frecventă situație de clorurare este provocată de prezența cristalelor de
clorura de sodiu în atmosferă, de exemplu în zona litorală și în apropierea lacurilor
sărate. Astfel se formează aerosoli de apă sărată care sunt purtați de curentul de aer
efectul cel mai frecvent fiind apariția ruginii.6

3
Prof.dr. Florea Oprea , Etiopatogenie Operei de Artă și a Materialelor Structurale, Editura OSIM 2010, pag.66
4
Prof.dr. Florea Oprea , Etiopatogenie Operei de Artă și a Materialelor Structurale, Editura OSIM 2010, pag.67
5
Prof.dr. Florea Oprea , Etiopatogenie Operei de Artă și a Materialelor Structurale, Editura OSIM 2010, pag.68
6
Prof.dr. Florea Oprea , Etiopatogenie Operei de Artă și a Materialelor Structurale, Editura OSIM 2010, pag.68

6
 Nitrarea
Acidul azotos este instabil și formează cu oxigenul din aer acidul azotic puternic
oxidant. Efectul dioxidului de azot consta în coroziunea metalului, hidroliza celulolei
și în atacul calcarelor de rocă și murale.
Un avantaj pe linia protecției față de acțiunea dioxidului de azot îl constituie faptul că
după oxidare și producerea acidului azotic, acest produs coroziv este volatil și nu
rămâne prea mult în contact cu obiectul atacat, respectiv nu se acumulează la locul de
acțiune etiopatogenă. Cu toate acestea atacă materialele calcaroase, metalele,
bumbacul, lână și alte materiale organice.7

3. Metode de monitorizare și control al poluării aerului cu pulberi și

gaze

3.1. Activități de monitorizare a nivelului de poluare în mediul muzeal

În scopul stabilirii nivelului de poluare este necesară verificarea și

monitorizarea permanentă a activităților desfășurate în spațiile muzeale pentru
identificarea elementelor care pot produce poluarea aerului și găsirea de soluții pentru
limitarea sau înlăturarea acestora.
În acest scop se impune menținerea curățeniei atât în spațiile de depozitare
precum și în spațiul de expunere. Astfel, se va observa nivelului de praf depus de la
ultima curățire și verificarea activității insectelor având în vedere faptul că activitatea
sporită a insectelor este corelată cu acumularea de praf. Totodată se va observa
cantitatea de praf și murdărie care este lăsată în interior de salariați.
În zonele litorale trebuie verificată poluarea cu cloruri prin observarea și
notarea coroziunilor obiectelor metalice, clorurile reacționând cu fierul nevopsit sau
cu obiectele de oțel și generează rugina.
Este importantă studierea sistemului de control a aerului și natura construcției
deoarece pereții de beton și cărămidă sunt surse ale unui nivel ridicat de pulberi.

7
Prof.dr. Florea Oprea , Etiopatogenie Operei de Artă și a Materialelor Structurale, Editura OSIM 2010, pag.68

7
 Se vor identifica vitrinele de expunere, a containerelor de depozitare și a
rafturilor făcute din lemn netratat sau vopsit într-un mod impropriu care pot genera
formaldehidă și acid acetic

3.2. Mijloace de monitorizare a poluării aerului cu pulberi

Teste plantate (Oddy Tests) constau în plasarea unor decupaje de metal (mici
eșantioane de metal) într-un container cu un material ce trebuie testat și cu o mică
cantitate de umezeală. Containerul este ușor încăzit și după o vreme prestabilită
metalul este examinat pentru coroziune. În cadrul acestul test pot apărea reacții
neobișnuite deoarece temperatura și umiditatea sunt ridicate în container și pot să
apară reacții care nu s-ar petrece într-un mediu muzeal normal. Totodată datorită
reductibilității reduse, dintr-o mulțime de motive, rezultatele acestui test sunt în mare
măsură variabile.
Dispozitive de prelevare pasivă sunt dispozitive care absorb poluanți specifici
astfel măsurând un anume tip de poluant. Acest dispozitiv se lasă o anume perioadă de
timp într-o zonă după care se trimite la un laborator pentru a fi testat. Aceste
dispozitive pot să necesite analize externe și au sensibilități variabile fapt ce poate
constitui o problemă.
Benzile A-D sunt concepute pentru a detecta și măsura deteriorarea filmului
acetat sau sindromul acetic în colecțiile de film. Aceste benzi își schimbă culoarea pe
măsură ce nivelul de aciditate crește și sunt folosite pentru a stabili proprietățile de
reformatare a filmului.

3.3. Modalități de control a poluării aerului

O importanță deosebită pentru controlul eficient al poluării aerului îl constituie

menținerea spațiilor de depozitare în condiții de curățenie. Astfel, vor fi curățate
periodic pardoselile, partea superioară a cabintelor și suprafețele de lucru în acest scop
cele mai eficiente fiind aspiratoarelor de tip HEPA care captează mai multe particule
decât aspiratoarele normale. Birourile și spațiile de lucru trebuie separate de spațiile
de depozitare pentru reducerea influenței zonelor de trafic mare. Actualizarea și

8
menținerea sigiliilor și etanșarea cu bandă în jurul ușilor și ferestrelor pentru a păstra
poluanții afară.
Depozitarea obiectelor sensibile în cabinete de specimene muzeale potrivite,
menținerea garniturilor în bună stare la toate cabinetele de depozitare și înlocuirea
garniturilor vechi cu garnituri de neopren.
Depozitarea materialelor de arhivă în cutii, casete de hărți și dosare.
Folosirea de capace antipraf pentru protejarea obiectelor de pe rafturi deschise
realizate din materiale inerte din punct de vedere chimic și fizic care să asigure o
izolație cât mai completă și separarea obiectelor care emană poluanți de alte obiecte.
Depozitarea, expunerea și transportarea obiectelor în casete potrivite și evitarea
utilizării materialelor de expunere care emană acizi organici.
În zonele cu niveluri de poluare ridicată trebuie folosite filtre de poluare pe
sistem HVAC care extrag poluanții gazoși și pulverulenți înainte ca aceștia să ajungă
în spațiul muzeal. Nu trebuie folosite filtre care generează ozon nociv.
Se pot folosi filtre portabile cu filtre de carbon activat pentru a elimina
pulberile din aer, aceste filtre eliminând și unii poluanți gazoși.
Trebuie arătată o atenție sporită materialelor de depozitare care pot emana
substanțe nocive după cum și materialelor de construcție pentru depozitare și expunere
care par să fie sigure: metal, sticlă, ceramică, pigmenți anorganici, polietilena și
polipropilena, soluțiile acrilice, fibrele de poliester, bumbac și in, dar care în procesele
de manufacturare pot să primească apreturi și aditivi care pot degrada colecțiile din
muzeu.

4. Concluzii

Conservarea preventivă este cheia de boltă a eforturilor menite să asigure

sănătatea patrimoniului. Oricât de artistică sau ştiințifică ar fi o restaurare, aceasta are
limite, întrucât nu mai poate să readucă obiectul la aspectul şi starea pe care acesta le-
a avut înainte de apariția degradărilor.8

8
Aurel Moldoveanu, Conservarea și Restaurarea Bunurilor Culturale, Activități Specifice și Inconfundabile , Editorial
Revista Muzeelor

9
 BIBLIOGRAFIE

Prof.dr. Florea Oprea , Etiopatogenie Operei de Artă și a Materialelor Structurale,

Editura OSIM 2010
Aurel Moldoveanu, Conservarea și Restaurarea Bunurilor Culturale, Activități
Specifice și Inconfundabile , Editorial Revista Muzeelor
Prof.dr. Ziad al-Saad, Preventive Conservation – traducere realizată de Prof.dr.
Florea Oprea

10