ARHITECTURA DIN BUCUREȘTI

Casa Dr. Nicolae Minovici

A fost realizată de arh. Hristea ”Cristofi” Cerchez în anul 1905 în stil
neoromânesc.

Înainte de începerea construcției, dr. Nicolae Minovici și arhitectul

Cristofi Cerchez au făcut o vizită în zona Olteniei unde au luat ca model
de inspirație pentru planificata reședință, Cula oltenească.

Cula era o locuință fortificată, cu volumetrie simplă și compactă, cu plan

pătrat sau dreptunghiular, având două sau trei nivele, cu rol de apărare
și de veghe, dar și de locuire.
Culele au apărut în perioada de sfârșit al secolului al XVII-lea și de
început al secolului al XVIII-lea, pe fondul deselor incursiuni turcești, din
nevoia de apărare a micii boierimii din mediul rural.
 Terasa de la etajul vilei
este împărţită în două. O
parte este alcătuită din
balconul de tip logie.
Cealaltă parte a terasei are
ca influenţă prispa
românească, având stâlpi
din lemn sculptaţi cu
motive populare.
Logia cu arcade
în formă de
treflă și coloane
în torsadă
ornamentate.
Capitelurile și
soclurile
coloanelor sunt
ornamentate cu
motive florale.
Bazele de coloană
ornamentate cu
motive florale.
Balustrada este
de asemenea
ornamentată cu
motive florale.
Mulurile sunt
pronunțate și sunt
ornamentate cu
motive florale și
zoomorfe.
Ornamente din faianță
policromă acoperă
partea superioară a
arcadelor.
Logia cu arcele
trilobate și
ornamente din
faianță
policromă
Turnul este
prevăzut cu un
foișor.
Arcele trilobate
se sprijină pe
coloane scurte,
simple în formă
de fus.
Balustrada este
realizată din
lemn.
Turn
fortificat
cu un
contrafort,
preluat din
arhitectura
oltenească
 PALATUL DE JUSTIȚIE
Construcţia propriu-zisă a început în anul 1890, când a fost pusă prima
piatră la temelia edificiului.

Pentru construirea Palatului de Justiție au fost organizate două

concursuri de proiecte și abia la al treilea a fost desemnat câștigător
arhitectul francez Albert Ballu (1849-1939), diplomat al Şcolii de Arte
Frumoase din Paris şi restaurator de monumente istorice.

Arhitectul Albert Ballu a întocmit planurile şi pentru Palatul de Justiţie

din Charleroi (Belgia).
Palatul de
Justiţie din
Charleroi
De finisaje şi de proiectarea interioarelor (plafoane, pardoseli,
balustrade, scări şi mobilier) s-a ocupat arhitectul român Ion Mincu.

Tot opera arh. Ion Mincu este și Sala Pașilor Pierduți care ocupă un sfert
din cei 13.000 metri pătrați cât este amprenta la sol a clădirii.

Clădirea este inspirată de Renașterea franceză.

Fațada clădirii este ritmată îmbinând spațiie goale, ferestrele și spațiile

pline.

Ca element predominant în decorarea fațadei este frontonul pe care îl

regăsim deasupra geamurilor și ușilor.
Toate elementele de sculptură și ornament incluzând statuile, orologiul,
tablele legii, sunt încadrate între două coloane corintice pe care se
sprijină un fronton

Tot caracteristic Renașterii Franceze este și acoperișul prevăzut cu pantă

mare și fațada simetrică pe care se poate citi un joc de volume .

Scara monumentală se întinde pe toată lățimea corpului central al

clădirii.
Statuile sunt operele lui G. Vasilescu şi ale fraţilor Carol şi Frederic Storck
(fiii celebrului Karol Storck, sculptor român de origine germană, stabilit
în Bucureşti, în 1849).

Statuile reprezintă Atenția, Vigoarea, Legea, Justiția, Elocința și Adevărul,

atribute care ar trebui să caracterizeze activitatea desfășurată în cadrul
Palatului de Justiție.
Atenția Vigoarea Legea
Justiția Elocința Adevărul
Orologiul
este încadrat
de două
statui
simbolizând
Forța și
Prudența
Printre
elementele
exterioare o
relevanţă
deosebită prezintă
coroana, inclusă în
ornamente, şi
tablele cu legi (cu
opt rânduri duble
pe fiecare tablă);
în spate se
remarcă fascia -
simbolul roman al
autorităţii.
Sala Pașilor
Pierduți,
concepția arh.
Ion Mincu.
De o parte și de
alta a sunt două
scări
monumentale
plasate în
oglindă, flancate
de coloane
corinticedin
marmură roșie,
pe care se
sprijină un
fronton sculptat.
Sala
pașilor
pierduți
Sala de judecată
Elemente
de decor și
mobilier din
sălile de
judecată
Scările de
acces în
clădire
 Palatul Vechi al Băncii Naționale a României
În septembrie 1882 este aprobat proiectul realizat de arhitecții francezi
Cassien Bernard și Albert Galleron.

Arhitecții români Nikolae Cerchez și Constantin Băicoianu sunt apoi numiți

responsabili de finalizarea lucrărilor, care se vor încheia în 1890.

Concepută şi decorată în stil eclectic academic, clădirea respectă simetria

clasică şi combină elemente de renaştere, clasic şi baroc.

Clădirea a fost construită pe locul vechiului Han Șerban Vodă.

Faţada principală are o dispunere simetrică de o parte și de alta a
intrării.

La fiecare colţ, volumul compact este marcat de câte un pavilion de

formă pătrată, care avansează faţă de restul clădirii și are o acoperire
specială care preia tipul de cupolă frecvent utilizat în epocă.

Axul central de simetrie al clădirii care coincide cu intrarea principală,

este marcat de cele patru coloane corintice care depășesc cornișa
generală ceea ce accentuează verticalitatea elementului decorativ.
Deasupra intrării, datorită avansului coloanelor, se află un balcon care
corespunde etajului I al clădirii.
Aceeași ritmare verticală este reluată și la pavilioanele laterale, dar
acestea au un relief mai redus și sunt prevăzute cu câte patru coloane
ionice care încadrează în zona centrală a fiecărui pavilion câte un balcon
mic ce se sprijină pe două console viguroase.
Spaţiile laterale adăpostesc patru sculpturi decorative, realizate în
ronde-bose opere ale lui Ion Georgescu şi Ştefan Ionescu Valbudea şi
înfăţişează patru personaje alegorice, care reprezintă Justiţia (Themis) şi
Agricultura (Ceres), plasate central, iar lateral se află Comerţul (Mercur)
şi Industria (Vulcan). Simbolistica lor comunică programul asumat de
BNR de a susţine economia naţională
Golurile ferestrelor sunt dispuse echidistant şi ierarhizat.

Ferestrele de la parter se termină cu ancadramente în semicerc

Cele 10 ferestre de la etaj au, alternativ, frontonul triunghiular sau

rotund, iar în partea de jos este prevăzut un registru de balustrade.
Grup sculptural
alcătuit din două
personaje (un
bărbat şi o
femeie), care
încadrează
lucarna în care se
afla un ceas. Se
presupune că
autorul acestui
grup statuar a
fost Athanasie
Constantinescu.
Ceres Mercur Vulcan Themis
agricultura comerțul industria Justiția
Faţadele secundare au o tratare mai simplă și nu sunt identice.

Faţada dinspre strada Smârdan era tencuită şi se caracteriza, în primul

rând, prin avansul unui segment echivalent cu aproximativ o treime din
lungimea ei faţă de planul general.

La nivelul parterului şi al etajului I, ferestrele au frontoane semicirculare,

cele din registrul inferior fiind prevăzute cu grilaje.

Această aripă a adăpostit, încă de la începuturi, imprimeria Băncii.

Fațada din str.
Smârdan
Faţada dinspre strada Eugeniu Carada Nord este de asemenea ritmată,
ferestrele având frontoane triunghiulare iar în partea de jos este
prevăzut un registru de balustrade.

Pavilioanele marginale au un avans mai mare în exterior, astfel încât

restul faţadei este mai retras faţă de limita maximă a acestora.
Curtea interioară care are în centru copacul ca punct de intersecșia al
axelor planului.
Ultima faţadă, avea un ax ce coincidea cu un portal bogat decorat, care
marca intrarea în curtea interioară, rezervată guvernatorului. La nivelul
parterului, se află dispuse ferestre cu frontoane dreptunghiulare, iar la
nivelul etajului I ferestrele au ancadramente triunghiulare. Golurile
pavilioanelor din colţuri se deschid în două balcoane mici şi au
frontoane decorate în formă triunghiulară, astfel încât ies în evidenţă.

Toate golurile registrului secundar superior, corespunzătoare birourilor

de la al doilea etaj sunt în formă dreptunghiulară. Pe lângă intrarea
destinată guvernatorului, pe această faţadă mai existau alte două intrări
secundare pentru accesul la locuinţele personalului.
Sala ghișeelor
Sala de consiliu unde se află 4 tablouri mari ale unor pictori importanţi
ca N. Grigorescu, G.D. Mirea, Eugeniu Voinescu.