Terapia ABA pas cu pas

Există o mulțime de idei și percepții despre analiza aplicată a comportamentului, iar de-a lungul
timpului au existat numeroase tendințe de a „împrumuta” programe din planurile de intervenție de
succes. Este însă esențial să înțelegem faptul că ABA nu reprezintă un set de programe și că
stabilirea planului de intervenție, respectiv selectarea programelor și a obiectivelor în terapie
trebuie sa fie realizate individualizat, pentru fiecare copil în parte, în funcție de o serie de factori
ce pot determina rezultatele ulterioare.

Copiii pot avea un ritm diferit de asimilare a informațiilor, au preferințe și abilități diferite, precum
și dificultăți de învățare sau comportamente inadecvate determinate de factori multipli, cu funcții
variate. Așadar, planul de intervenție necesită o permanentă ajustare și evaluare, pornind de la
motivația și performanțele fiecărui copil.

Ce este ABA?

Analiza aplicată a comportamentului este procesul de aplicare sistematică a intervențiilor bazate

pe principiile învățării, pentru a îmbunătăți abilitățile care au importanță sociala.

ABA este o disciplină care implică date obiective în procesul de selectare a deciziilor optime și de
implementare a programelor individualizate. Obiectivele intervenției sunt reevaluare constant
pentru a determina efectul acesteia asupra comportamentului, iar datele colectate ne oferă
posibilitatea de a verifica dacă intervenția și modificarile propuse sunt eficiente.

În ce poate fi aplicată ABA?

Răspunsul este simplu: în aproape orice. Dacă este un comportament și poate fi observat,
principiile ABA ne ajută să-l modificăm, adică să-l creștem sau să-l diminuam eficient.

Fiecare analist comportamental este responsabil de îmbunătățirea comportamentelor

semnificative din punct de vedere social. Acestea includ comunicarea, abilitățile sociale,
academice, de autonomie personală, adaptative și de lucru.

Câtă terapie ABA este necesară?

Aceasta este o întrebare des întâlnită, care nu are însă un singur raspuns. Cercetările susțin că
este necesar un minim de 25 de ore pe săptămână de intervenție comportamentală intensivă, în
cazul copiilor cu autism. Niciun studiu nu poate indica numărul optim de ore necesare deoarece
există o serie de factori implicați în evoluția fiecărui copil în parte.

ABA trebuie încorporată însă în stilul de viață al familiei, astfel încât fiecare parinte să învețe
principiile terapiei și cum să le aplice eficient, în contextele naturale, care apar de-a lungul unei
zile.

Care este rolul părintelui în programul ABA?

Părinții sunt indispensabili în programul de intervenție al copilului, având un rol foarte important.
Studiile demonstrează că rezultatele copiilor ai căror părinți se implică activ pe parcursul terapiei,
sunt mult mai bune.

Argumentele care susțin implicarea activă a familiei sunt numeroase:

Părinții iși cunosc cel mai bine copilul și pot oferi informații importante despre acesta, care să
ghideze programul de terapie ABA.

Părinții pot continua să prompteze sau să întărească comportamentele copilului în medii variate,
acestea fiind componente esențiale ale generalizării.

Nu în ultimul rând, părinții pot înregistra comportamentele copilului acasă sau în alte situații
sociale, oferind informații importante despre posibilele funcții ale comportamentelor.

Componentele unui program eficient

Modificarea antecedentelor – presupune modificarea evenimentelor contextuale sau stimulilor

care preced comportamentul. Aceste modificări sunt realizate pentru a mări șansele ca un
comportament țintă să fie atins cu succes. Exemplele includ: procedurile de prompt/ reducere a
acestora, momentum comportamental, operații de motivare artificiale, intervalele inter-trial,
încorporarea intereselor speciale ale copilului etc.

Intervenția comportamentală – programe realizate pentru a reduce comportamentele “problemă”

și de a crește comportamentele alternative funcționale. Exemplele includ: training de comunicare
funcțională, înlănțuirea, training trial-uri distincte (discrete trial), cereri, generalizare, întărire,
modelare, etc.

Intervenție intensivă și completă – Programele eficiente se bazează pe intervenție intensivă (25

h/ săpt +) și pe aplicarea intervenției în medii variate: centru, acasă, la gradiniță, la scoală, în alte
medii sociale.

Joint attention – programe realizate pentru a învăța copilul să răspundă solicitărilor sociale ale
celorlalți, sau să inițieze interacțiune sociala. Exemplele includ: să arate cu degetul, să arate
obiecte sau activități unei alte persoane, să urmărească privirea celuilalt.

Modelarea – adulții sau colegii demonstrează comportamentele țintă, iar copilul le poate imita.
Pentru aceasta, sunt necesare abilități de imitație. Modelarea este adesea combinată cu strategii
de prompt și întărire, care asistă copilul în a achiziționa abilități de imitație.

Strategii de învățare incidentală – utilizarea oportunităților de interacțiune initiațe de către copil

pentru a-l învața pe acesta abilități funcționale, în mediul natural. Aceasta intervenție presupune
oferirea unui mediu care să-l stimuleze pe copil, modelarea jocului, oferirea oportunităților de a
alege, încurajarea conversației și întărirea fiecărei încercări de interacțiune.

Training-ul colegilor – presupune oferirea de training și predarea unor strategii de interacțiune (de
joc și sociale) colegilor sau copiilor de aceeași vârstă, care să poată comunica mai eficient cu
copiii cu TSA și care să se implice în activități comune. În completarea acestuia, programul poate
presupune instruirea cadrelor didactice sau altor persoane care interacționează frecvent cu
copilul.

Training-ul răspunsurilor pivot (Pivotal Response Training) – Programul este realizat pentru a
atinge anumite comportamente pivot, care conduc ulterior la îmbunătățirea altor comportamente
sau arii de abilități. Acestea includ: motivația de a se angaja în comunicare socială, auto-
monitorizarea, oferirea de răspunsuri la indicații multiple, etc.

Orarul vizual – copilul învață să urmarească o listă de sarcini, de activități sau pașii necesari
pentru a finaliza o activitate specifică. Orarul vizual este individualizat și conține imagini sau
cuvinte și este însoțit de alte intervenții comportamentale, inclusiv de întarire.
Self-management sau auto-monitorizare – această intervenție îl ajută pe copil să-și regleze
comportamentul și să-l monitorizeze independent, asigurându-i un întăritor eficient pentru
aceasta.

Intervenții bazate pe povești sociale – presupun o descriere verbală sau scrisă a situațiilor în care
anumite comportamente apar sau nu. Poveștile oferă raspunsuri de tipul: cine, ce, când, unde și
de ce în ceea ce privește interacșiunea socială și dezvoltă abilitățile de perspective taking.

Primii pași pentru a începe terapia ABA

Pasul 1

Primul pas pentru a începe terapia este realizarea unei evaluări inițiale, care să indice nivelul
abilităților copilului.

Fiecare părinte trebuie să încerce cât mai repede să obțină o evaluare completă, care presupune:

– evaluare medicală, de tip psihiatric, care să ofere inormații despre diagnosticul copilului.
Diagnosticul este important pentru a face diferențierea între autism, sindrom Asperger, tulburare
pervazivă de dezvoltare sau alte tulburări. Se recomandă efectuarea unei evaluări medicale
anuale. Cele mai cunoscute teste de diagnosticare sunt: Autism Diagnostic Observation
Schedule (ADOS), Autism Diagnostic Interview Revised (ADI-R), PDD Behavior Inventory (PDD-
BI), Childhood Autism Rating Scale (CARS) and Gilliam Autism Rating Scale (GARS).

– evaluare psihologică, realizată de către un psiholog specializat în analiza aplicată a

comportamentului. Acest tip de evaluare va oferi informații despre nivelul abilităților pe fiecare
arie de dezvoltare sau pe o arie specifică.

Evaluarea psiho-comportamentală nu oferă informații despre diagnosticul copilului, ci determină

abilitățile necesare copilului, în funcție de vârsta acestuia, oferind suport în dezvoltarea planului
de intervenție.

Pasul 2

Pasul doi constă în solicitarea serviciilor specializate ABA. Programul de intervenție poate fi
implementat în cadrul centrelor de terapie sau la domiciliu, iar echipa este formată din 2-3
terapeuți și consultant. Despre beneficiile terapiei realizate în cadrul unui centru sau acasă puteți
afla mai multe în articolul ”Terapia la domiciliu vs. terapia în centru”, de pe site-ul nostru.

Există câteva tipuri de formare acreditată a specialistilor care lucrează în domeniu, care oferă
anumite garanții cu privire la profesionalismul serviciilor oferite. Acreditarea este internațională și
se referă la certificările de tip BCBA, BCaBA și RBT. Mai multe informații se pot afla
pe http://bacb.com. Calificarea, experiența și profesionalismul echipei sunt necesare pentru
eficientizarea procesului de terapie.

Pasul 3

Implementarea terapiei. Training-ul oferit părinților este o primă oportunitate pentru a învăța
tehnici eficiente de lucru și de interacțiune adecvată cu propriul copil sau de management al
comportamentelor inadecvate. Este important ca familia să urmarească înregistrari ale ședințelor
de terapie, să solicite informații consultantului și terapeuților, menite să ajute în lucrul cu copilul și
să creeze oportunități naturale de învațare pentru acesta.