Pediatrie

Sau varus eqin, este o deformatie a piciorului si gleznei, prezenta la nastere si care presupune ca
aceste este rasucit spre interior iar varful piciorului iruebtat in jos.

In cazul in care sunt afectate ambele picioare, talpile sunt pozitionate fata in fata (situatie intalnit
in aproape jumatate din cazuri).

Ca frecventa, reprez 85% din totalitatea variantelor de picior stramb congenital. Incidenta
globala fiind de 1 la 1000 de nasteri. Piciorul varus eqin apare cand muschii de pe partea
exterioara a labei piciorului sunt mai slabi decat cei de pe partea interioara, iar tendoanele de pe
interiorul piciorului sunt mai scurte Cauza exacta nu este cunoscuta. Se considera ca ar exista o
legatura intre piciorul stramb congenital si fumatul in perioada sarcinii. Cercetarile afirma ca
exista un risc de 20 de ori mai mare decat media, pentru ca fatul sa dezvolte picior varus eqin in
cazul unei mamici cu istoric familial de picior stramb congenital si care a fumat in timpul
sarcinii.

In cazuri rare, varus eqinul poate fi asociat cu alte diformitati ale coloanei vertebrale, cum ar fi
spina bifida sau alte afectiuni neuro musculare, insa trebuie mentionat ca in aceste cazuri piciorul
prezinta o deviatie mai mare decat piciorul varus eqin standard. Piciorul varus eqin este usor de
recunoscut, principalele caracteristici fiind:

- calcaiul este de dimensiuni mai mici decat normal;

- marginea externa a piciorului este convexa;

- maleola peroniera este mai proeminenta decat cea tibiala;

- tendonul lui achile este mai scurt;

- partea din fata a labei piciorului este rasucita spre interior;

- degetele de la picioare sunt orientate in jos;

- piciorul se sprijina pe partea laterala a labei piciorului si nu pe talpa;

- rigiditatea si alte schimbari survenite in miscarile piciorului;

In toate cazurile de varus eqin unilateral piciorul afectat este mai scurt si mai ingust decat
calalalt. Lunginea MI este aceeasi, dar circumferinta gambei pe partea afectata este mai mica.
Piciorul varus eqin se diagnosticheaza de la nastere sau chiar mai devreme, in timpul sarcinii, cu
ajutorul ecografiei cu ultrasunete in jurul saptamanii 20-22 de sarcina. Netratat sau tratat
incorect, piciorul varus eqin va determina un mers pe partea laterala a labei piciorului si a

1
degetelor, ceea ce va duce la ingrisarea pielii si dezvoltarea de ulceratii (bataturi), purtarea
pantofilor fiind dificila, iar in timp afectiunea devenind de nesuportat.

Tratament: scop - picior functional stabil, in special pt mers, fara durere. Cel mai in masura
specialist pt a pune in practica metoda de tratament este ortopedul pediatru. Cu cat se incepe mai
repede tratarea piciorului, cu atat rezultatele vor fi mai bune. Cea mai eficienta metoda de tratare
a piciorului varus eqin este metoda Ponseti. Manipularile corectoare se incep imediat dupa
nastere, se fac de 2-3 ori pe zi, in sedinte de 10 min. Dupa 10 zile de manipulari, se imobilizeaza
intr-un aparat gipsat, in pozitia ultimă de corectie. Gipsul se intinde de la degetele piciorului
pana la coapsa superioara, fiind necesare 5-7 gipsari, ajungandu-se si la 9, la un picior foarte
rigid. Inainte de aplicarea ultimului gips, care se poarta 3 sapt, se va sectiona tendonul achilian,
pt a ajuta la corectia completa a piciorului. Tenotomia se realizeaza in 80-95% din cazuri.
Ulterior se va purta orteza la ABD pt 2-3 luni, cate 23 de ore pe zi, dupa care, doar noaptea, 11
ore( pana la 2-4 ani). Orteza de ABD consta in 2 pantofiori cu glezna inalta, pozitionati la un
unghi de 70° rot externa, conectati prin intermediul unei bare de aluminiu ce trebuie sa aiba
lungimea egala cu distanta dintre umerii copilului. In timpul zilei, copiii vor purta pantofi
normali. Rata de succes a metodei este de 98%. Dupa eliberarea celui din urma gips, piciorul va
fi supracorectat, insa piciorul varus eqin are o tendinta naturala de a reveni la forma initiala, de
aici importanta purtarii ortezelor pentru cativa ani, pentru evitarea recidivelor. Dupa tratament,
copiii vor duce o viata normala. Vor fi evaluati periodic in copilarie si adolescenta.

Piciorul stramb congenital (2) se poate prezenta sub mai multe forme clinice, dar trebuie facuta
diferentierea dintre adevaratele forme malformative si deformatiile posturale. Deformatiile
posturale survin in perioada post embrionara, in contrast cu ele, malformatiile sunt defecte
survenite in perioada de organogeneza. Perioada embrionara ce cuprinde primele 60 zile din
viata intrauterina, in acest timp avand loc:

1. Embriogeneza - primele 4 sapt;

2. Organogeneza si morfogeneza- urmatoarele 4 sapt;

Intre sapt 3 si inceputul lunii 3, exista pericolul aparitiei malformatiei congenitale grave, sub
influenta diferitilor factori patogeni. Urmeaza perioada fetala, intre inceputul lunii 3 si nastere.
Malpozitiile intrauterine pot duce la deformatii in valgus- convex congenital, metatarsus
adductus, talus valgus si varus eqin.

Diferente intre malformatii si deformatii:

- manipularile pasive nu sunt eficiente in cazul malformatiilor, in schimb deformatiile posturale

raspund faborabil.

– corectia spontana nu survine niciodata in malformatii. ( obisnuita in deformatii posturale).

2
I. Picioril talus valgus congenital: Flexia dorsala a piciorului este foarte accentuata,
tratamentul trebuie inceput cat mai devreme dupa nastere prin manipulari corectoare,
urmate de imobilizari gipsate. Corectia se obtine de cele mai multe ori in max 5-6 luni,
foarte rar fiind necesar tratament chirurgical.
II. II. Metatarsus add congenital: Este o urgenta ortopedica neonatala. Malformatia consta
in ADD blocului metatarsian, prin luxatia sau subluxatia sa fata de cuneiform si cuboid.
Daca al ADD se asociaza si o componenta se supinatie, varianta primeste munele de
metatarsus varus. Tratamentul se incepe cat mai devreme pein manipulari, urmate de
imobilizari gipsate, corectia ortopedica obtinandu-se frecvent. Daca insa tratamentul a
fost inceput cu intarziere, sau daca pacientul a fost diagnosticat tarziu, actul chirurghical
devine necesar.
III. III. Piciorul convex congeniral: Aspectul clinic este: privit din profil, planta apare
convexa, avand aspectul unei talpi de balansoar. Antepiciorul este in ABD si dorsiflexie
din art medio tarsiana. Se pot palpa corzile tendinoase ale lungului extensor al halucelui,
tibialului anterior, peronierilor, acesti muschi fiind contracturati, scurtati. Flexia plantara
si supinatia piciorului nu este posibila. Tratament: manipulari urmate de imobilizari
gipsate. De cele mai multe ori se intervine chirurgical, varsta optima pt operatie fiind 3
luni.

Program de recuperare in torticolis.

Torticolisul, gatul stramb, reprezinta inclinarea capului pe partea bolnava si rasucirea spre partea
sanatoasa. Este vorba de o contractie musc, mai mult sau mai putin dureroasa la nivelul gatului,
si anume contractia m. SCM.

Torticolisul congenital este forma specifica nou nasculului si este caracterizata prin inclinarea
permanenta a capului si rotatia de partea opusa. Cea mai frecventa cauza este reprez de pozitia
intrauterina. Torticolisul congenital determinat de malpozitia intrauterina raspunde foarte bine la
tratamentul prin kinetoterapie. Torticolisul congenital este destul de rar. Este cauza de lezarea m.
Sternocleidomastoidian in timpul nasterii sau din cauza unei pozitii vicioase a capului
intrauterin. M. SCM se transforma intr-o banda fibroasa care nu se mai alungeste pe masura
cresterii copilului. Aceasta afectiune se depisteaza la nastere sau in prima luna de viata a
copilului. Tratamentul consta in kinetoterapie. Daca aceasta nu da rezultate in primul an de viata,
se intervine chirurgical.

In ceea ce peiveste boala la adult, este mult mai frecventa. Afectiunea apare in urma unei miscari
bruste a capului, o pozitie vicioasa in timpul somnului sau tumori locale.

Patogenia: intinderea sau presiunea asupra m. SCM in timpul travaliului laborios. Apare un
hematom in teaca muschiului ( oliva) --> fibroza secundara si retractie musc --> pozitia vicioasa
a capului. La cateva sapt dupa nastere apare oliva in grosimea m. SCM.
3
Dispare dupa cca. 3 luni. 80% din cazuri nu prezinta oliva. Se instaleaza retractia musc
progresiva.

Cauzele aparitiei torticolisului la adult:

- malformatii congenitale, cand muschiul SCM este mai scurt;

- traumatisme provocate in timpul nasterii;

- o miscare brusca si gresita a gatului;

- expunere la frig, umezeala;

- o pizitie vicioasa in scaun, la calculator, in timpul somnului;

- infectii ortopedice, neurologice.

Obiective: - alungirea fibrelor musc scurtate;

- stergerea reflexului gresit de postura si insturarea unuia nou si corect. Kinetoterapia reprezinta
baza recuperarii torticolisului la copii. Aceasta presupune:

- masaj usor in zona afectata;

- mobilizari pasive pentru relaxarea m. SCM , apoi pt alungirea acestuia;

- mobilizari active prin stimuli auditivi determina miscarea capului in cautarea zgomotului;

- stimuli vizuali ( lumini, jucarii );

- stimuli tactili (atingerea in coltul gurii determina intiarcerea capului). Mobilizarile active sunt
cele mai indicate si corecte deoarece miscarile sunt naturale, fara sa existe riscul contracturii
musculaturii din cauza opunerii acesteia, cum ar aparea la mobilizari pasive. Torticolisul poate
avea o evolutie negativa daca este ignorat, putand aparea scurtarea m. SCM. In acest caz se
impune tratamentul chirurgical pt alungirea m. Sterno dupa un an si jumatate. Interventia
chirurgicala este recomandata in cazuri foarte grave, atunci cand apar hematoame mari care nu se
resorb sau cand este necesara alungirea muschiului prea scurt.

Artrogripoza
Este o boala congenitala ce poate imbraca aspecte de gravitate f diferita de la forme minore pana
la forme invalidante. Nu este o afectiune propriu zisa articulara Limitarea miscarilor datorandu-
se in mod special fibrozei periarticulare si retractiilor musculare . Cauza majora a acestei
afectiuni dste data de diminuarea miscarilor fetale ( lichid amniotic in cantitate redusa).

4
Artrogripoza inmanuncheaza 4 sindroame : articular , muscular, cutanat si dismorfic. Psihicul
acestor copii este totdeauna normal , ceea ce face afectiunea si mai greu de suportat.

Sindromul articular se caracterizeaza prin redori articulare multiple in extensie sau flexie si este
evocator pt afectiune.

Sindromul muscular comporta atrofii si retractii musculare ;

Sindromul cutanat cuprinde infiltratie tegumentara, pliurile de flexie si santurile tegumentare

normale lipsesc .

Sindromul dismorfic este extrem de variat: hipertelorism( inseamna modificarea aspectului facial
prin marirea distantei dintre globii oculari), microcefalie ( dimensiunea mai mica a craniului),
implantarea joasa a urechilor, despicatura velopalatina, malformatii ale extremitatilor(sindactilie,
polidactilie, luxatii de sold, picior stramb), uneori malformatii viscelare ( hernie ombilicala,
malformatii cardiace sau digestive).

Formele clinice sunt foarte variate : de la afectarea unei singure articulatii pana la formele cele
mai grave cand pot fi afectate toate articulatiile Formele grave cele mai tipice in care sunt lezate
atat Mb. superioare cat si cele inferioare se caracterizeaza in aspectul cilindric al membrelor fara
relief muscular cu pliuri cutanate disparute Membrele inferioare sunt plasate cel mai adesea in
flexie, ABD si ROT externa a soldurilor , genunchii in flexie cel mai frecvent , picioarele
deformate in varus equin, soldurile adesea sunt luxate Mb. superioare sunt subtiri, plasate langa
torace in ADD. coatele in flexie sau extensie , antebratele frecvent in pronatie , mainile in flexie
palmare, degete in grefa. Diagnosticul este evident in cazurile tipice de redori multiple dar
ramane mai greu de incadrat in formele localizate . Prognosticul ramane totdeauna mediocru desi
afectiunea nu este evolutiva insa datorita conditiilor musculo articulare recuperarea este dificila
si de cele mai multe ori partiala sau limitata .

Tratament Artrogripoza trebuie considerata o urgenta ortopedica neonatala ,din primele zile de
viata copilul trebuie luat in primire de catre specialistul kinetoterapeut care prin masaje si
manipulari blande va inepe recuperarea . Tratamentul artrogripoticului are drept scop sa aduca
copilul sa poate merge singur sau ajutat si sa isi foloseasca la maxim functiile membrelor
superioare. Principii recuperare

1Relaxarea chirurgicala a partilor moi contractirate prin tenotomii, alungiri tendinoase,

capsulotomii, pt a oferi articulatiilor maximum de mobilitate

2.mentinerea cat mai indelungata a rezultatelor obtinute prin relaxarea chirurgicala prin
kinetoterapie efectuata zilnic si folosirea atelelor de imobilizare in pozitii articulare castigate ,pe
timpul noptii .

3. Recidiva deformatiilor in artrogripoza este frecventa si se datoreste faptului ca tesuturile

fibroase periarticulare nu sunt elastice si nu se alungesc proportional cu cresterea scheletului!!!!!!

5
4. Programele kinetice sunt strict personalizate tinand cont de stadiul evolutin al bolii, varsta ,
boli asociate

5.tratamentul este complex prin kineto, posturare, hidrokineto, masaj, proceduri fizicale, terapie
ocupationala

Boala perthes
Reprezinta osteonecroza de cap femural. Sunt afectati prioritar baietii, varsta intre 4 si 8 ani, mai
rar intre 10 si 12 ani si dupa 12 ani este o raritate. Etiologia afectiunii este necunoscuta.
Patogenia este de natura vascular ischemica (aportul sangvin deficitar la acest nivel produce o
lipsa de nutrienti necesari ce determina moartea celulara a osului. Se produce prabusirea
arhitectuii semisferice a capului femural cu aplatizarea acestuia si cresterea anormala in alte
regiuni). Afectarea este unilaterala, bilateralitate doar in 12% din cazuri.

Simptome: - durere la nivelul soldului, coapsei, genunchiului exacerbata de miscarile membrului

inf;

- schiopatare si oboseala la mers;

- hipotrofia musculaturii;

- inegalitate de membre;

- limitarea mobilitatii soldului ( numai la ABD si Rot int).

Tratament:

1. Ortopedic - metode care incearca sa reduca presiunea la nivelul regiunii afectate ( mijloace de
tractiune). Este interzis sprijinul de membrul afectat. Kinetoterapie specifica seamana cu cea,
inot.

2. Chirurgical

- repozitionarea capului femural fata de acetabul.

Complicatii:

- coxamagna ( cap femural mare);

- coxabreva ( col femural scurt);

- coxaplana ( lipsa de adancime a acetabulului);

6
 -coxartroza ( se poate trata prin protezarea soldului si chiar artrodeza- desfiintarea unei
articulatii).

Rahitismul la copii
Afectiune specifica celor mici care se datoreaza unui deficit de vit D, Ca, fosfati, care impiedica
procesul de crestere si dezvoltare normala a oaselor. Boala e caracterizata prin deformari
variabile ale scheletului la copiii cu varsta cuprinsa intre 6 luni si 4 ani. Tipul deformatiilor
depinde de varsta la care survine carenta. Corespondenta acestei afectiuni la adult este
osteomalacia (caracterizata printr o mineralizare anormala a oaselor).

Rahitismul e o boala a copilariei si adolescentei care se caracterizeaza prin mineralizarea

incompleta a oaselor in conditiile carentei de vit. D . Aceasta se datoreaza pierderii de Ca din
oase care devin flexibile si se deformeaza.

Cauze: • Rahitismul apare datorita carentei de vit D, ca, fosfor. Vit D e o vit. liposolubila care
poate fi absorbita din intestine sau poate fi produsa la nivelul epidermei atunci cand pielea este
expusa la lumina soarelui. Razele UV contribuind la sinteza vit D de către organism. Copiii
predispusi riscului de aparitie a deficitului de vit D sunt in principal cei care locuiesc in regiuni
cu soare putin, cei care nu ies afara si stau in casa mult, cei cu o dieta vegetariana, cei cu
intoleranta la lactoza si cei care nu consuma produse lactate. Bebelusii alimentati la san pot
dezvolta si ei rahitism in timp deoarece laptele de mama nu e o sursa foarte buna de vit D. Astfel
i se administreaza profilactic o sursa de vitamina D si calciu inca din prima zi de la nastere.
Tablou clinic • Malformatiile scheletice sunt focalizate in special la niv MI, la niv. coloanei
vetebrale, pelvisului si sternului..

• Cranio-tabes-rahitic-inmuierea oaselor craniului care la palpare da impresia unei mingi de ping

pong.

• Fontanela e mai mare decat normal

• Coloana vertebrala poate prezenta deformari variate: scolioza, cifoza, lordoza,

• Stern proeminent "piept de porumbel" sau infundat "pectus escavatum"

• Extremitatile sunt frecvent afectate, largirea extremitatilor distale ale antebratelor, (bratari)
palpabila si vizibila clinic.

• La niv MI genu varum, valgum, ingrosarea extremitatilor tibiei.

• Tendinta crescuta de fracturi ale oaselor (fractura in lemn verde).

• Musculatura slab dezvoltata, hipotona, apar crampe musculare

7
 • Intarzierea aparitiei dintilor cu defecte a structurii acestora. Cele mai frecvente complicatii care
pot aparea sunt : durere osoasa cronica, deformari scheletice ireversibile, fracturi patologice.
Diagnostic In vederea diagnosticarii rahitismului e necesara realizarii examenului fizic
amanuntit. Diagnosticul de certitudine necesita teste si investigatii paraclinice, investigatii
imagistice, cel mai adesea radiografia simpla a oaselor, evidentiaza anomaliile caracteristice
rahitismului. De asemenea se fol si analizele sanguine pt det cantitatii de minerale Ca, fosfor.
Tratament

Obiective principlaae ale tratamentului sunt:

• Ameliorarea simptomelor, si corectarea caizei de aparitie a rahitismului.

• Cauza trebuie tratata curativ pt a stopa evolutia malformatiilor si pt a preveni recurenta

deficitelor de vitamine si minerale.

• Majoritatea simptomelor vor disparea daca se suplimenteaza adecvat cu Ca, fosfor, si vitamina
D care lipsesc.

• Daca rahitismul nu e tratat in perioada de crestere a copilului, deformarea scheletului si statura

mica pot fi permanente.

• In schimb, daca tratamentul se efectueaza in timp util, deformarea oaselor este redusa si
dispare cu timpul

. • Tratamentul recuperator consta in tratarea fiecarei deviatii aparute ca urmare a existentei

rahitismului.

• Tratamentul cuprinde regimul igieno-dietetic, vitamile si agenti fizici. Tratament

balneofizioterapic ( cura heliomarina pt fixarea Ca cu ajutorul razelor ultraviolete) • Tratamentul
kinetoterapeutic se realizeaza printr.o serie de exercitii care sjnt recomandabile, nu numai in
rahitism, ci constituie forme de miscare dorijata pentru orice copil.