PROIECT PSIHOPEDAGOGIE

ANUL III , SEM. II

AN UNIVERSITAR 2018-2019
ELEMENTE DE PSIHOLOGIE
MEDICALĂ
 O ramură a
psihologiei generale,
aplicată la studiul
aspectelor psihosociale
care însoțesc actul
medical în toate etapele,
având ca scop redarea
sănătății persoanei și
reinserarea ei în mediul
familial și social.
 Elemente care au delimitat și organizat
psihologia medicala , ca disciplină autonomă:
- Progresul în domeniul științelor psihologice și
descoperirile, care au adus în cercetare și
practică metode științifice care au condus la
noi cunoștințe despre funcționarea
psihismului.
• Medicina științifică , a permis sesizarea
limitelor metodei anatomo-clinice, astfel
înțelegându-se mai bine locul ocupat de alți
factori în declanșarea și menținerea unei
boli.

! Astfel, se dezvăluie rolul patogenic al:

- factorilor socio-economici
- de mediu
- psihologici
- interrelaționali.
 În ce măsură, personalitatea unui pacient,
determină un tip de răspuns patogenic?
• Psihologia clinică se focalizează pe:
- Evaluarea, tratamentul și înțelegerea tulburărilor
și problemelor psihologice
- Interacțiunea psihicului uman cu aspecte psihice,
emoționale și sociale ale sănătății și suferinței.
 Conceptele de bază ale abordării psihanalitice
freudiene sunt:
• postulatul topografic:

CONSTIENTUL PRECONSTIENTUL
INCONSTIENTUL

Activitatea psihică inconștientă include

gânduri, dorințe, nevoi, vise,
• postulatul genetic: experiențele timpurii

Joacă un rol primordial în comportamentul

adultului. În anumite circumstanțe, trecutul
personal determină tulburările psihopatologice din
prezent;
• postulatul dinamic: comportamentul este condus de
două pulsiuni:
- pulsiunea iubirii sinelui și a celuilalt și pulsiunea
instinctului morții. Ambele au un potențial creativ și
distructiv.
• postulatul structural decelează trei entități
separate, dar interdependente, în cadrul
aparatului psihic.
• Sinele este definit a fi rezervorul celor mai
primitive impulsuri sexuale sau agresive, el
acționează după principiul plăcerii.
• Eul se fundamentează pe principiul realității
și se dezvoltă în procesul de interacțiune
dintre individ și lume. Acesta funcționează, în
mare măsura, conștient.
• Supraeul impune restricții normative atât
Sinelui, cât și Eului, prin generalizarea
sistemului de valori sociale și morale,
guvernat de principiul moralității.
• postulatul economic, circulația energiei în interiorul
ființei umane, ca într-un sistem închis. Energia, este
introdusă în sistem sub forma pulsiunilor primare,
trebuie eliberată într-o manieră directă sau
transformată. Energia nici nu se pierde, nici nu se
câștigă, psihicul tinde întotdeauna spre un echilibru
economic.
• stadiile dezvoltării psihosexuale a personalității:
sunt determinate de transformările progresive
ale pulsiunilor, de la debutul lor, în perioada
micii copilării, și până la stadiul de adult.
DEFINITIVAREA
PERSONALITĂȚII

stadiul oral,
stadiul anal,
stadiul falic,
perioada de
latență și
stadiul genital.
Fixarea într-un anumit stadiu
intermediar de dezvoltare
determină tulburări
identificabile la vârsta adultă,
traduse fie prin anumite
trăsături dizarmonice de
personalitate fie prin tulburări
psihopatologice.
Interacțiunile psihologiei medicale cu alte
domenii de cunoaștere și cercetare:
 PSIHOLOGIA MEDICALĂ

• Aceasta interacționează și cu psihologia socială

în diverse moduri:
- de la relația medic-pacient la impactul profesiunii
medicale cu alte profesiuni (biologi, chimici)
- de la modelul biopsihosocial al bolii la modelele
terapeutice privind lumea medicamentului
- de la calitatea vieții ca indicator modern de
apreciere a intervenției terapeutice și a activității
medicale la atitudinea față de boală și suferință a
instituțiilor.
 Rolul psihologului medical:
• A evalua și a pune un diagnostic
• Asistența psihologică generală și specifică
• Cercetare
• Educație și formare
PSIHOLOGIE MORALĂ

• Caută să înțeleagă natura individului

din punct de vedere sufletesc și
moral, să-i răspundă dilemelor
legate de sensul vieții și destin.
Căutând să înțeleagă persoana
aflată în suferință, psihologia morală
oferă salvarea nu doar ca reparație,
ci și ca psihoterapie.
 PSIHOLOGIA CULTURII

• Are conexiuni strânse cu psihologia culturii și cu

problemele teoriei valorilor. Lumea specific umană este
o lume a valorilor (culturale, religioase, etice, estetice
etc).
Atitudinea bolnavului față de medic, față de boală, față
de moarte depinde de coordonatele sale culturale.
Pentru medicină sunt importante atât procesele psihice
cu rădăcini sociale, cât și cele cu rădăcini biologizante
puternice, care țin de pulsiuni și temperament, ca și
cele care țin de particularitățile biografice individuale.
 PSIHOLOGIA
MORALĂ

• Vocația de medic include, pe lângă calitățile

intelectuale necesare, și acea căldură sufletească
și empatie care să se reflecte în planul
interrelațional și să-l apropie de persoana aflată
în suferință.
• Nietzsche spunea că : ,,medicul ideal trebui să
aibă calitățile tuturor celorlalte profesii: elocvență
de orator, energie virilă de luptător, suplețe de
diplomat, finețea spiritului unui detectiv și
elocvența unui avocat.
CE ESTE PSIHOSOMATICA?
 PSIHOSOMATICA
• Psihosomatica a apărut în 1818, în scrierile lui Heinroth (internist și
psihiatru). Acest termen desemna influența psihicului asupra
somaticului dar și reciproc, intervenția somaticului asupra
schimbărilor din sfera psihică. Studiile unor importanți fiziologi,
precum Canon și Selye asupra modificărilor fiziologice apărute în
stiuații de stres, au evidențiat faptul că echilibrul homeostatic al
organismului poate fi tulburat de orice modificare provenită din
exterior, cât și din interior.
• Tulburarea psihosomatică este acea modificare corporală care are în
determinismul său un factor psihologic ce intervine în declanșarea
bolii. În contrast cu simularea, simptomele somatoforme diferă de
simptomele psihice consecutive unei afecțiuni medicale prin aceea
că nu există nici o situație medicală care să fie considerată pe deplin
responsabilă pentru simptomele somatice.
• Manualul DSM IV (1994) subliniază trăsătura
comună a tulburărilor somatoforme: prezența
simptomelor fizice care sugerează o afecțiune
aparținând medicinii interne dar care nu poate fi
pe deplin explicată de o situație aparținând
medicinii generale, de efectele directe ale unei
substanțe sau de altă tulburare mintală (cum ar fi
atacurile de panică), în contrast cu simularea, nu
există control voluntar. De cele mai multe ori,
pacientul caută explicațiile în plan fizic negând,
uneori cu vehemență, posibilitatea originii
psihodinamice.
TULBURĂRILE SOMATOFORME
ÎN DSM-IV
• tulburarea de somatizare (care, din punct de vedere
istoric, se referea la isterie sau la sindromul Briquet)
este o tulburare polisimptomatică care debutează
înaintea vârstei de 30 de ani, evoluează mai mulți ani și
se caracterizează printr-o combinație de durere și
simptome gastro-intestinale, sexuale și –neurologice;
• tulburare somatoformă nediferențiată, se caracterizează
printr-o suferință fizică inexplicabilă care durează cel
puțin șase luni și se situează sub limita diagnosticului
de somatizare;
• tulburările de conversie implică simptome
inexplicabile sau deficite care afectează motricitatea
voluntară sau funcția senzorială sau sugerând o situație
neurologică sau alte situații de medicină generală.
Factorii psihologici sunt apreciați că sunt asociați cu
simptomele sau deficitele;
• tulburările durerii (tulburări somatoforme de tip algic)
sunt caracterizate prin dureri care focalizează
predominant atenția clinică. Factorii psihologici sunt
apreciați ca având un rol important în instalarea
tulburării, severității, agravării sau menținerii ei;
• hipocondria este preocuparea
privind teama de a avea o boală
gravă, bazată pe greșita
interpretare a simptomelor
corporale sau a funcțiilor
corporale;
• tulburarea dismorfofobică este
preocuparea pentru un defect
corporal imaginar sau exagerarea
unuia existent;
 TIPURILE
PSIHOCOMPORTAMENTALE
• Tipul psihocomportamental A – boli cardio-vasculare
(colecționarii de stresuri sau workoholicii) se caracterizează prin :
– Competitivitate excesivă,
– Sentimentul urgenței,
– Agresivitate și ostilitate,
– Insecuritate,
– Activități multiple,
– Comportamente autodistructive (fumat, consum de alcool și
cafea în exces)
• Sistemul nervos este hiperactiv în mod constant la acești subiecți
urmate de:
• o hipersecreție de noradrenalină
• o hipersecreție de testosteron care poate fi responsabilă de
creșterea anabolismului și de apariția obezității.
• Tipul psihocomportamental B descris în opoziție cu tipul
psihocomportamental A

• Tipul psihocomportamental C – afecțiuni din sfera

oncologică
– negarea și suprimarea emoțiilor, în special a mâniei,
– evitarea conflictelor,
– dezirabilitate socială exagerată,
– obediență exagerată,
– răbdare exagerată,
– control rigid al emoțiilor (antiemoționalitate)
• Se consideră că tipul psihocomportamental C este predispus
la îmbolnăvire ca urmare a impactului crescut al hormonilor
acumulați (legați de depresie, neputință, disperare). Cea mai
documentată relație este aceea între tipul
psihocomportamental C și stresul interiorizat, pe de o parte,
și cancerul, pe de altă parte.
• Tipul psihocomportamental D - pacienții
coronarieni – caracterizați prin afectivitate
negativă și inhibiție socială.
– Anxietate
– Iritabilitate,
– Stări depresive,
– Izolare,
– Reacții exagerate la situații stresante,
– Respect de sine redus.
 Aplicație practică
Pacient, vârsta 45 ani, fizioterapeut,deținătorul unui
cabinet , proaspăt căsătorit, orfan de ambii părinţi, tatăl
unui copil în vârstă de 1 an, diagnosticat cu ulcer
duodenal, cu program de lucru solicitant, caracterizat ca
fiind un şef bun, dar impulsiv, reactiv în momentele
stresante şi cu toleranţă scăzută la frustrare.
La comunicarea diagnosticului şi a planului de
tratament, pacientul s-a manifestat prin agitaţie,
acuzând echipa medicală că exagerează gravitatea bolii şi
consecinţele ei.
 • Care sunt comportamentele de
risc în cazul diagnosticului său?
• Care ar fi tipul comportamental
al pacientului?
• Identificaţi care ar fi mecanismele
de apărare?
• Cum ați convinge pacientul să
schimbe unul dintre
comportamentele de risc?
• Programul solicitant, irascibilitate, viaţa
personală dificilă, program de odihnă
redus, program de masă neregulat ,
expunerea prelungită la stres.

• Tipul A comportamental

• Negarea şi învinuire/comutare
 BIBLIOGRAFIE
• Autor: Vladut Vasile “ Psihologie medical.“
• Autor: Tudose Florin “ Fundamente in
psihologia medicala:psihologie clinica si
medicala in practica psihologului.”
• Autor: Szalontay Andreea Silviana“Note si
seminarii de psihologie medicala”.
• Autor: Randasu Stelian” Curs de psihologie
medicala: pentru uzul studentilor.
VĂ MULȚUMIM PENTRU
ATENȚIE!