Sub o salcie pletoasă

Sub o salcie pletoasă

Maica Sfântă se opri,
Şi cu vocea-ndurerată,
Către salcie grăi:

"Dacă îmi cunoşti durerea

Şi voieşti să mi-o alini,
Dă-mi din ramurile tale
O cunună făr-de spini.

Fiul meu stă pus pe cruce

Îndurerat şi-n mare chin,
Şi cu ea la El m-oi duce
Ca durerea să-i alin."

Şi-atunci salcia miloasă

Crengile şi le-a plecat
Maica a făcut cununa
Şi s-a dus la Golgota.

Dar iudeii n-o lăsară

Cu cunună făr' de spini
Şi voiau ca El să moară
În dureri şi-n mare chin.

De-atunci salcia pletoasă

Nu s-a mai ridicat sus,
A rămas aşa plecată
Ca să-L plângă pe Iisus!

Tot aşa şi noi creştinii

Capu-n jos să ni-l plecăm
Şi cu inima curată
Lui Iisus să ne-nchinăm.