O, Adame, spune nouă

O, Adame, spune nouă? Și atunci acea iubire

Cum pe Domnul Îl iubeai Și dulceață ce era
Când erai în Rai cu Dânsu Și via în a mea fire
Și printr-Însul viețuiai. Dintr-odată dispărea.

O, Iubirea mea cea lină O ce jale și ce frică

Ce pe mine m-a creat Peste mine au venit
Ca să văd a Sa lumină Și prins cantr-o încleștare
Prin harul cel necreat. Sufletul mi l-am simțit.

O, ce slavă nesfârșită Mintea nu putea să vadă

O ce desfătare aveam Gândul era pironit
Când cu mintea mea unită Trupul era fără vlagă
Întru Domnul petreceam. Dorul de nestăvilit.

Copleșit de bucurie Și am început a plânge

Eu pe Domnul ascultam Și pe Domnul L-am strigat
Și eram doar veselie Cum Iubirea am călcat-o
Când smerit mă socoteam. Și pe șarpe l-am urmat.

Dar când gândul meu o clipă Cu suspine negrăite

De la Domnul a plecat Pe Hristos Îl căutam
De vicleana sfătuire Și din zări îndepărtate
Eu ușor am ascultat. Pe o cruce Îl vedeam.
O, Adame unde ești? Pentru tine-am plâns pe Cruce
De ce mintea-Ți dezlipești Și durerea ta am luat
De-ai lăsat a mea Iubire Ca să-nveți că doar prin Mine
Ca prin tine să gândești. Chipul tău s-a vindecat.

O, Iisuse unde ești? Înviază întru Mine

Cum pe cruce te găsești? Raiul e ascuns în tine
Tu-Împăratul cel slăvit Înlăuntrul tău voi fi
Și acum ești răstignit? Când prin Mine vei clădi.

Pe cruce m-ai pironit

Când cu mintea ai greșit
Și a ta neascultare
Mi-a înfipt în mâini piroane.

Îngerii s-au spăimântat

Când din ceruri am plecat
Pe tine să te găsesc
Rana să-ți tămăduiesc.

Chipul tău zdrobit de rane

Eu cu el m-am îmbrăcat
Ca să te refac pe tine
După chipul Meu uitat.

Pentru tine-am plâns pe Cruce

Și durerea ta am luat
Ca să-nveți că doar prin Mine.