Religia creştină este o religie a iubirii şi a iertării.
Ne învaţă Sfânta Scriptură: „Să ne iubim unul pe
altul pentru că dragostea este de la Dumnezeu şi
oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi
cunoaşte pe Dumnezeu. Cel ce nu iubeşte n-a
cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este
iubire”  (I Ioan 4, 7-8). La Cina cea de Taină,
Domnul Hristos le spune ucenicilor: „Poruncă
nouă dau vouă: să vă iubiţi unul pe altul. Precum
Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi, să vă iubiţi unul
pe altul” (Ioan 13, 34). Această poruncă o repetă
iarăşi după puţin timp: „Aceasta este porunca
Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit
Eu” (Ioan 15, 12), pentru ca apoi să spună acelaşi
lucru cu şi mai multă tărie: „Aceasta vă
poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul” (Ioan 15,
17). Asupra nici uneia dintre porunci nu stăruie
aşa de mult şi niciuna din ele nu este mai insistent
reluată şi tratată atât de amănunţit. Să ne amintim
că Mântuitorul pune o singură condiţie în
rugăciunea domnească Tatăl nostru: şi ne iartă
nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm
greşiţilor noştri (Matei 6, 12).
Că de veţi ierta oamenilor greşelile lor, iarta-va şi vouă
Tatăl vostru Cel ceresc, iar de nu veţi ierta oamenilor
greşelile lor, nici tatăl vostru nu vă va ierta greşelile
voastre”
(Matei 6, 14-15)
“Zis-a Domnul pilda aceasta: Asemănatu-s-a
Împărăția Cerurilor omului împărat care a hotărât
să facă socoteala cu slugile sale. Și, începând să Duminica a 11-a după Rusalii
facă socoteala, i s-a adus un datornic cu zece mii de 20.08.2023
talanți. Dar, neavând el cu ce să plătească, stăpânul
său a poruncit să fie vândut el și femeia lui și copiii
și toate câte are, ca să se plătească datoria. Deci,
căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina,
zicând: Stăpâne, îngăduiește-mă și-ți voi plăti ție
tot! Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el,
i-a dat drumul și i-a iertat și datoria. Dar, ieșind,
sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el
și care-i datora o sută de dinari. Și, punând mâna pe
el, îl sugruma, zicând: Plătește-mi ce ești
dator! Deci, căzând cel ce era slugă ca și el, îl ruga
zicând: Mai îngăduiește-mă și îți voi plăti! Iar el nu
voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare până ce
va plăti datoria. Iar celelalte slugi, văzând cele
petrecute, s-au întristat foarte mult și, venind, au
spus stăpânului toate cele întâmplate. Atunci,
chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă vicleană,
toată datoria aceea ți-am iertat-o, fiindcă m-ai
rugat. Nu se cădea, oare, ca și tu să ai milă de cel
împreună slugă cu tine, precum și eu am avut milă de
tine? Și, mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna
chinuitorilor până ce-i va plăti toată datoria. Tot așa
și Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă fiecare Feodor Dostoievski
dintre voi nu va ierta greșelile fratelui său, din toată
inima”.
Ev. Matei 18, 23-35 Rănile se vindecă
cu iubire și
iertare.
Dostoievski
„Şi ne iartă greşelile noastre, precum
şi noi iertăm greşiţilor noştri”
(Matei 6, 12)
Parohia Sfânta Parascheva
Țolici
 Sfântul Ioan Gură de Aur ne
prezintă îmtr-o scriere următorul
fapt: „Gândește-te că toți
suntem ca într-un spital în care
Poruncă nouă dau vouă: Să vă
fiecare trebuie să ne îngăduim
iubiţi unul pe altul. Precum Eu cu boala lui. Nimeni nu acuză pe
v-am iubit pe voi, aşa şi voi să altul că i s-a îmbolnăvit un
vă iubiţi unul pe altul. Ioan 13, anume mădular. Știindu-se și el
34 bolnav, trece mai ușor și suportă
mai lesne manifestările
celuilalt”.
Dar de ce suntem datori sa iertăm? Trebuie să iertăm așa cum ne
iartă pe noi Dumnezeu. Odată ce
Sfinții Părinți ne spun că iertarea este fiica mai mare a te căiești, îți mărturisești păcatul
dragostei. Cine nu poate să ierte, acela nu poate să în fața duhovnicului, și primești
iubească. Cine nu poate iubi pe oameni nu poate iubi iertare de la Dumnezeu prin
pe Dumnezeu. Iar ca să putem iubi pe Dumnezeu, mâna duhovnicului, și nu îl mai
trebuie să fim împăcați cu semenii noștri. Deci, trebuie
repeți, de acel păcat nu ți se va
să iertăm, ca să putem trăi în bună înțelegere și cu mai cere socoteală la judecata
semenii și cu Dumnezeu, pentru că noi, oamenii, nu cea înfricoșătoare, pentru că
putem trăi izolați în societate. Avem nevoie unul de Dumnezeu ți l-a iertat. Dacă
Dumnezeu „te iartă, dar nu te
altul.
Sfântul Nicolae Velimirovici uită”, nu te poți mântui. Dacă
n-am primi de la Dumnezeu
iertarea prin ștergerea cu totul a
păcatelor din suflete și din
memoria lui Dumnezeu, nu ne-
am putea mântui.
Duminica aceasta învățăm
cu toții că Dumnezeu ne
iartă fiecăruia păcatele. Că
iertarea noastră nu
depinde decât de relația
noastră sinceră și directă
cu Dumnezeu.
De starea noastră de
părere de rău când ne
prostim ori ne umplem de
ură și o manifestăm. E
Duminica unui examen
greu în care suntem puși
față în față cu cei pe care
îi disprețuim dar și cu
Dumnezeu care le iartă pe
toate.
Fericitul Augustin:
„V-a supărat vreun om
rău? Iertați-l, ca să nu fie
altfel doi oameni răi”.
Sfântul Isaac Sirul:
„Lasă-te prigonit şi nu
prigoni. Lasă-te răstignit
şi nu răstigni.
Lasă-te nedreptăţit şi nu
nedreptăţi. Lasă-te bârfit
şi nu bârfi. Fii blând şi nu
zelos în rău”
Pilda datornicului nemilostiv Pe lângă înțelesurile imediate
este un exemplu foarte ale pildei, unele detalii merită
potrivit pentru a ne face să o atenție deosebită. „Omul
înțelegem care este opusul împărat”, personajul decident
cererii noastre de zi cu zi, al pildei, îl închipuie în
atunci când ne rugăm rostind primul rând pe Dumnezeu-
Rugăciunea Domnească: „și Judecătorul.
ne iartă nouă greșelile noastre Acesta văzând că unul
precum și noi iertăm din slugile sale îi
greșiților noastre”. datorează o sumă mare
Ba potrivirea e și de bani, trimite imediat
mai mare, fiindcă “Că de veţi ierta pe acel datornic,
în originalul
grecesc nu e vorba
oamenilor greşelile împreună cu femeia și
de „greșelile lor, iarta-va şi vouă copiii săi, să fie
vânduți ca sclavi ca să
noastre”, respectiv Tatăl vostru Cel
„greșiții noștri”, ci
i se recupereze datoria.
ceresc…” Auzind rugăciunea
chiar de „datoriile
noastre”, respectiv robului, nu doar că îl
păsuiește pentru o
„datornicii noștri”.
vreme, ci îi iartă tot.
Cine citește sau ascultă
această pildă e cu siguranță Dar când slujitorul nu iartă, la
foarte mișcat de învățătură și, rândul său, unuia ca el o datorie
de multe ori probabil, se de o valoare infimă, la
poate simți cu musca pe plângerile celor din jur stăpânul
căciulă amintindu-și pe cine își revizuiește judecata.
nu a iertat și, implicit, ce
Anulează iertarea generoasă și îl
greșeli impardonabile a trimite la chinuri pe debitor până
comis. își va plăti tot.

De câte ori să iertăm pe
aproapele?
“Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de câte ori
va greşi faţă de mine fratele meu şi-i voi ierta lui? Oare până de
şapte ori? Zis-a lui Iisus: Nu zic ţie până de şapte ori, ci până
de şaptezeci de ori câte şapte.” Matei 18, 21-22
Suntem datori să iertăm pe aproapele necondiționat și fără a
contoriza situațiile în care fratele ne-a greșit. Să nu uităm că zi
de zi supărăm pe Dumnzeu prin păcatele noastre și avem
nevoie de iertare, iar pentru a primi vindecare trebuie să iertăm.
Într-una din cărțile de referință ale Spiritualității Ortodoxe, Patericul egiptean, se scrie, printre altele, despre „un frate din Libia ce a
venit la avva Siluan în muntele Panefo şi i-a zis: părinte, am un vrăjmaş care mi-a făcut multe rele, că şi ţarina mea, când eram î Într-
una din cărțile de referință ale Spiritualității Ortodoxe, Patericul egiptean, se scrie, printre altele, despre „un frate din Libia ce a
venit la avva Siluan în muntele Panefo şi i-a zis: părinte, am un vrăjmaş care mi-a făcut multe rele, că şi ţarina mea, când eram în
lume, mi-a răpit-o şi de multe ori m-a vrăjmăşit. Iar acum a pornit şi oameni otrăvitori, să mă omoare şi aş vrea să-l dau în judecată.
Zis-a lui bătrânul: precum te împaci, fiule, fă! Zis-a fratele: cu adevărat, părinte, de va fi pedepsit, îi va fi de folos sufletului. Răspuns-
a bătrânul: cum socoteşti, fiule, fă! Şi a zis fratele: scoală-te, părinte, să facem rugăciune şi voi merge la dregător! Deci, sculându-se
şi rugându-se amândoi, când a venit să zică: şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri, a zis bătrânul:
şi nu ne ierta nouă greşalele noastre căci nici noi nu iertăm greşiţilor noştri! Apoi a zis bătrânului fratele: nu aşa, părinte! Iar
bătrânul a zis: ba aşa, fiule! Căci cu adevărat, de vei voi să mergi la dregător, să-ţi facă ţie dreptate, Siluan altă rugăciune nu-ţi va
face ţie. Şi punând fratele metanie, l-a iertat pe vrăjmaşul său”.