Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Serafim Sobolev
Marelui sfânt al Bisericii, Grigore Palama, arhiepiscopul
Tesalonicului, îi plăcea să se roage cu aceste cuvinte, în scurta sa
rugăciunea: „Doamne, luminează-mi întunericul”. Şi Domnul atât L-a
luminat cu lumina Harului Său, că, atunci când săvârşea Liturghia, lumina
dumnezeiască strălucea pe faţa sa şi putea fi văzută de mulţi oameni
evlavioşi, aflaţi în biserică.
Acest lucru L-a şi făcut Domnul, când S-a schimbat la faţă înaintea
ucenicilor Săi, pe Muntele Taborului şi li s-a arătat lor în toată slava Sa
dumnezeiască. Ei n-au putut suferi această slavă şi au căzut cu faţa la
pământ, simţind, în acelaşi timp, o negrăită fericire a Raiului şi înţelegând
cu toată fiinţa lor că Hristos este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, este
izvorul fericirii veşnice a celor care cred în El.
Sfânta Biserică ne arată însă şi un alt scop al schimbării la faţă a
Domnului. Despre acest scop ea vorbeşte în următoarele cuvinte din troparul
praznicului de astăzi: „Schimbatu-Te-ai la faţă, în munte, Hristoase
Dumnezeule,... . Strălucească şi nouă, păcătoşilor, lumina Ta cea pururea
fiitoare...”.
Domnul toate le-a făcut pentru noi, ne-a învăţat, a pătimit şi a murit pentru
noi, a înviat şi s-a înălţat la cer pentru noi şi s-a schimbat la faţă pentru noi, ca
prin această lumină dumnezeiască să ne schimbăm şi noi, ca prin această lumină,
din păcătoşi să ne facem curaţi şi sfinţi, din neputincioşi să devenim puternici,
din trişti să ne facem bucuroşi.
Astfel, prin acest Har s-a luminat cândva tâlharul, răstignit o dată cu
Hristos pe Cruce. Evangheliştii Matei şi Marcu povestesc că la început ambii
tâlhari l-au hulit pe Domnul, iar evanghelistul Luca spune că l-a hulit pe Hristos
numai unul dintre tâlhari. Este clar că Domnul, prin Harul Său, s-a atins de
inima celuilalt tâlhar.
(cuvânt ţinut în biserica rusă „Sfântul Nicolae” din oraşul Sofia, la 6/19 august
1947)