Haina de nuntă este veșmântul credinței și al faptelor bune.

Când în
Evanghelie se vorbește despre haina de nuntă, aceasta nu se referă la hainele
exterioare care acoperă trupul nostru trecător, ci se referă la haina sufletului nostru,
care se prezintă în fața Dreptului Judecător înveșmântat în lumină sau în întuneric,
în lumina credinței și a faptelor bune, sau în întunericul necredinței și al păcatelor.
Sfinții Părinți ne spun că haina aceasta este harul lui Hristos primit la Botez, după
cum ne spune mai întâi Sfântul Apostol Pavel : 'Câți în Hristos v-ați botezat, în
Hristos v-ați și îmbrăcât' (Gal. 3, 27).
Ne-am îmbrăcat în Hristos în sensul că prin Botez ne îmbrăcăm cu haina
harului Sau, a prezenței Sale luminoase și sfințitoare, în noi și în jurul nostru. De
aceea, la Botez se cere: 'Haină luminoasă, da-mi mie, Dătătorule de lumină'. Haina
luminoasă este harul iubirii lui Hristos, Care Se bucură de cel ce devine creștin și Îi
poartă numele.
Haina luminoasă este 'harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui
Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Duhului Sfânt' (cf. II Cor. 13, 13). Când cerem și
primim harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea milostivă a lui Dumnezeu
Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh, sufletul nostru este îmbrăcat cu haină de nuntă.
Când însă uităm de Preasfânta Treime, când nu ne mai rugăm, când nu mai
ascultăm cuvântul Evangheliei lui Hristos, când păcătuim cu gândul, cu vorba și cu
fapta, atunci haina luminoasă primită la Botez se întunecă și se urâțește.
Că să redobândim această haină luminoasă de nuntă dăruită nouă la Botez,
pentru a participa la ospățul euharistic, trebuie să ne pocăim de păcate și să
alungăm întunericul din gândurile noastre, din cuvintele noastre și din faptele
noastre, înlocuindu-le cu gânduri bune, cuvinte și fapte ale credinței pline de harul
Mântuitorului Iisus Hristos, de dragostea milostivă a lui Dumnezeu Tatăl, de
lumina Duhului Sfânt.
Iar toate acestea se realizează mai ales prin rugăciune și spovedanie,
considerată a fi un Botez al lacrimilor. De aceea, fețele oamenilor care se roagă
mult se luminează, iar unii dintre marii rugători s-au învrednicit încă din lumea
aceasta să vadă sau chiar să fie văzuți îmbrăcăți în lumina necreată a harului, în
slava care s-a arătat pe muntele Tabor când Hristos Domnul S-a schimbat la Față
'arătând ucenicilor slavă Sa pe cat li se putea'.
 *
Așa, de pildă, a fost văzută Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla rugându-se
noaptea în pădure, îmbrăcată în lumină. Asemănătoare a fost experiență Sfântului
Simeon Noul Teolog și a multor sfinți rugători isihaști. Încă din lumea această ei au
primit haina luminii neînserate, neapuse, pe care o dăruiește Duhul Sfânt sufletelor
care se unesc cu Dumnezeu prin rugăciune, prin Sfintele Taine și prin fapte bune
primind harul luminos al Preasfintei Treimi.
La fel a strălucit faţa lui Moise, robul lui Dumnezeu, când s-a pogorât din
muntele Sinai cu Tablele legii: „Atât strălucea faţa lui Moise, încât toţi fiii lui
Israel se înspăimântau la vederea feţei lui şi nu puteau să sufere strălucirea feţei lui,
încât proorocul Moise îşi acoperea faţa sa, până când intrau ei să grăiască cu
dânsul” (Ieşire 34, 29-35). Aşa strălucea şi faţa sfântului apostol, întâiul mucenic şi
arhidiacon Ştefan, ca o faţă de înger, când vorbea către evrei (Fapte 6, 15).

*
Toți sunt chemați, dar devin aleși cei care răspund chemării lui Dumnezeu
prin credință, rugăciune și fapte bune. Aceștia ascultă Sfânta Evanghelie, participa
la Sfintele Slujbe, se împărtășesc cu Sfintele Taine, care sunt arvuna nunții fiului
de împărat, și ajută pe cei în nevoi. Aleși devin cei care prin nevoințe multe, prin
lacrimi de pocăință își curăță haina de la Botez pătată de păcate și se luminează
prin Sfânta Spovedanie și prin Sfânta Împărtășanie.