NR.

294 24 AUGUST 2025

Parohia “Sfanta Mucenita Lucia” Firenze ll

BOBUL DE CREDINTA
FOAIE PAROHIALĂ CU ÎNVĂȚĂTURI CREȘTIN ORTODOXE DE
SUFLET MÂNTUITOARE.
“DOAMNE,DOAMNE, AUZI GLASUL MEU
SCOATE DIN TEMNIȚĂ SUFLETUL MEU”
Pilda datornicului nemilostiv

Ne-am regăsit și noi în evanghelia de azi? Nu?!… În care dintre

personaje? În datornicul nemilostiv, căci de câte ori nu procedăm și noi la
fel!… Cu o mână cerșim milă și iertare de la Dumnezeu, iar cu cealaltă îl
îmbrâncim pe cel de lângă noi. Știm să cerem, dar nu și să dăruim. Ne
bucurăm să primim iertare, dar noi nu iertăm.

Evanghelia de astăzi este, așadar, despre iertare. Despre iertarea aceea

pe care nu am deprins-o încă, deși o pretindem până și în rugăciunea
zilnică: „și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților
noștri”! Despre iertarea pe care o așteptăm adesea, o cerem, ba chiar ni se
pare că o și merităm: iertare de la Dumnezeu, iertare din partea celor
apropiați nouă, iertare de la prieteni, iertare de la dușmani…

Dar noi, procedăm la fel?

Iertăm și noi la fel de ușor celor care ne greșesc, după cum așteptăm sau
pretindem iertarea? Sau stăm și contabilizăm greșelile celorlalți cu multă
rigoare, în timp ce pe ale noastre le considerăm prea minore și scuzabile?

De multe ori spunem că iertarea are și ea limitele ei, dar, cu privire la

aceasta, Apostolul Petru L-a întrebat pe Domnul: „Doamne, de câte ori va
greși față de mine fratele meu și-i voi ierta lui? Oare de șapte ori? Zis-a lui
Iisus: Nu zic ție până de șapte ori, ci până de șaptezeci de ori câte șapte”
(Mt. 18, 21-22). Mai mult, în stihurile la «Rugăciunile dinainte de
Dumnezeiasca Împărtășanie» suntem preveniți: „Trupul Stăpânului vrând
să-l primești spre hrană (…) mergi și cu cei ce te-au mâhnit te împacă”!
Ce înseamnă toate acestea? Acestea înseamnă nu doar că iertarea noastră trebuie
să fie fără limite, de vreme ce și iertarea Domnului este infinit mai mare, ci și că e
necesar să ne cerem noi iertare atunci când ceilalți ezită ori refuză să o facă!… Cât
despre promptitudinea cu care trebuie împlinite toate acestea, Apostolul Pavel ne
îndeamnă: „soarele să nu apună peste mânia voastră!” (Efes. 4, 26).

Mântuitorul Iisus Hristos ne îndeamnă să iertăm si să-i iubim pe vrajmasii noștri din
toată inima noastră. El Însuși ,atunci când era răstignit pe Cruce,în marea Sa iubire de
oameni, S-a rugat Tatalui Ceresc :”Iarta-i Doamne că nu știu ce fac !”. În alte ocazii,
tot Domnul Iisus ne învață :”iată-i Doamne si nu le considera lor pacatul acesta !”.

Venind odată un frate la Ava Siluan, i-a zis:

−Ava, am un dușman care îmi face numai rele și mă duc să îl dau pe mâna
cârmuitorului.

Deci, i-a răspuns lui bătrânul:

−Treaba ta, fiule!…

−Aceasta pentru că dacă va fi pedepsit, se va potoli, a căutat fratele să se

îndreptățească.

Și a repetat bătrânul:

−Treaba ta, fiule!…

−Haide, părinte, să facem rugăciune și apoi să merg la cârmuitor! a stăruit fratele.

Și spunând ei „Tatăl nostru”, în loc de „și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și
noi iertăm greșiților noștri”, bătrânul a zis: „…și nu ne ierta nouă greșelile noastre,
precum nici noi nu iertăm greșiților noștri…” Deci, a protestat fratele și i-a zis
bătrânului:

−Nu așa, părinte!

 −Dar cum, fiule? a întrebat ava. De vreme ce nu vrei să-l ierți pe fratele tău, Siluan
altă rugăciune nu-ți face!

Și învățându-și fratele lecția, și-a iertat dușmanul.

Asadar iertarea,este una dintre cele mai puternice arme ale crestinului, alături de
credință ,rugăciune, dragoste, milostenie ,etc .

Iertând altora , ne eliberăm noi înșine de tot ceea ce înseamnă energie și încărcătură
negativă, de tot ceea ce ne apasă pe suflet și mai ales ne eliberăm de neliniște,
tulburare ,mânie, etc .

Iertarea ,alături de dragoste și bucurie, este un medicament indispensabil în

vindecarea multor boli ,mai ales a celor de natura psihică sau spirituală, care
netratate, duc și la boli trupești. Să arătăm mila față de semenii nostri, căci
milostenia este o cale foarte ușoară de a dobândi mântuirea, alături de iertare și
dragoste .

În multe dintre minunile Mantuitorului Iisus Hristos vedem cum anumiți bolnavi
,atunci când primeau vindecare ,auzeau din gura Domnului:” Fiule,iertare sunt
păcatele tale “,iar în alte ocazii vedem cum Hristos ne învață:”celui ce i se iartă mult,
mult a iubit ,iar celui ce i se iartă puțin, puțin a iubit !”

Să iubim și noi din tot sufletul ,să iertăm din toată inima și să fim milostivi ,căci
milostenia este"inima virtuții!”

Sfântul Ioan Gură de Aur consideră că nu este de ajuns să iubim pe cei dragi, ci este
necesar să iubim pe vrăjmași, aceasta fiind o dovadă a prezenței harului lui Dumnezeu
în suflet.

Când cineva îți face rău, cea mai mare pedeapsă pentru el este să îi faci bine.
Iertarea să o facem cu bucurie și dorința de împăcare. Nu iertăm doar din obligație
sau ca o faptă bună, ci dintr-o datorie morală de a face bine celorlalți.

A iubi cineva pe cel drag este un lucru al firii; a iubi cineva şi pe vrăjmaşi este un lucru
al harului.

Noi nu trebuie doar să iertăm, ci să şi uităm. Nu ierta doar din ascultare faţă de Dumnezeu,
ci din plăcere pentru ceilalţi.

Când nu îl ierţi pe altul, tu nu îl superi pe acela mai ales, ci mai ales te jigneşti pe
tine.
 Iubeşte pentru a fi iubit şi iartă pentru a fi [Link] cel mai important: iubeşte,
iubeşte, iubeşte cu tot sufletul şi... iartă.„ Adu-ţi aminte şi de binele ce ţi l-a făcut
cândva, ca şi de relele pe care tu le-ai făcut altora.”

− „Tu ţine porunca Domnului, iar dacă duşmanul tău se va înrăi şi mai mult ca
urmare a bunătăţii tale, Dumnezeu, în înţelepciunea Sa, nu îl va ierta.” Sfântul Ioan
Gură de Aur