Jocul. Joaca.

Prima varsta a omului sta sub semnul jocului, care insa il fascineaza si e adult, prin frumusete si
libertate. Vocatia pentru joc desavarseste conditia omului de fauritor si intelept, probandu-i imaginatia
si spiritual creator.
Definitia cuvantului joc, asa cum apare in DEX, dictionarul folosit pentru cunoasterea
vocabularului romanesc actual, poate fi utila pentru a arata ce aspecte ale jocului sunt prezente in
fragmentele literare citite:
Joc=1. Actiunea de a juca si rezultatul ei; activitate distractive (mai ales la copii), joaca; joc de
societate= distractie intr-un grup de persoane care consta din intrebari si raspunsuri hazlii sau din
dezlegarea unor probleme amuzante; joc de cuvinte= gluma bazata pe asemanarea de sunete dintre doua
cuvinte cu interes diferit; calambur.
2. Competitie sportive de echipa careia ii este proprie si lupta sportive (baschet fotbal etc.);
Mod specific de a juca, de a se comporta intr-o intrecere sportive.
3. Deplasare relativa maxima pe o directie data intre doua piese asamblate, considerate fata
de pozitia de contact pe directia respective.
4. Model simplificat si formal al unei situatii, construit pentru a face posibila analiza pe cale
matematica a acestei situatii; Teoria jocurilor= teorie matematica a situatiilor conflictuale in care doua
sau mai multe parti au scopuri, tendinte conflictuale.
Jocul este o activitate umana complexa. El se poate grupa in trei categorii gnoseologice:
1. Jocul divin;
2. Joc al oamenilor mature;
3. Jocul copiilor
Jocul divin este un joc al zeilor in fata pamantenilor pentru a observa reactiile acestora,
sentimentele, comportamentul si altele.
Jocul oamenilor mature reprezinta imitarea actului divin adica un efort de recreare.
Jocul copiilor este considerat autentic, adica mai apropiat de creatia divina. Jocul copiilor este un
joc sincer pentru ca ei nu inteleg si nu accepta conversatiile sociale si cognitive. Jocul lor ignora
barierele temporale si spatiale. Pentru fiecare copil joaca nu este doar un obiect de distractie ci si o
exprimare a personalitatii si de explorare a lumii. Copilaria si jocul alcatuiesc un spatiu ideal spre care
scriitorii se intorc adeseori invocandu-l cu incantare si nostalgie, iar printre acesti scriitori sunt amintiti
Ion Creanga si Ovidiu Verdes.
Creanga isi asterne gandurile si sentimentele in “Pagini Aurii” ale operei literare
Amintiri din Copilarie”, in care este povestita “copilaria copilului universal”, idee reliefata de autorul
insusi atunci cand afirma: “Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copiii, de cand ii
lumea asta si pamantul”. El descrie lumea copilariei ca pe un taram al jocului. Jocul cunoaste o
diversitate de modalitatea de manifestare copilul se manifesta prin joc de la cea mai frageda varsta.
Uneori deghizati in preoti “incep a toca in stative” , facand un zgomot infernal. Alteori se joaca
“de-a mijoarca“ sau se joaca “cu matele”.
De fapt, jocul copilului” a acelui “homo ludens” este nelimitat si permanent , este o stare continua
, determinate de lipsa de griji caci I Creanga isi aminteste si de alte “jocuri si jucarii pline de hazul si
farmecul copilaresc”.
Universul mirific, fabulos al copilariei , cu toate caracteristicile lui, este infatisat in intregul
fragment care se incadreaza unui spatiu ocrotitor, lipsit de griji, cu obiceiuri si norme stabilite in
atemporal, ceea ce nu se intampla si in opera Muzici si Faze de Ovidiu Verdes, in care copilaria este
descrisa ca fiind un mijloc de reper, si un prilej pentru om de a se intoarce in timp: “Doamne cat timp
trecuse de atunci!” Sentimentele, senzatiile sunt de monotonie deoarece viata se desfasoara monoton si
nici macar betia sau sinuciderea nu surprind intru-un oras monoton, oras care este lipsit de misterul
satului in care a trait Nica , de oboseala, de resemnare.

1
 Concluzia ar fi ca lumea copilariei precum sic ea a jocului lui Ovidiu Verdes nu este o lume
magica, plina de zambetele copiilor. Asa cum este cea din Amintirile lui I Creanga. Jocul are un rol
important reliefat si in Jocurile si oamenii de Roger Caillois si Homo ludens de Johan Huizinga. Roger
Caillois prezinta jocul in adevaratul sens al cuvantului, pe care il claseaza in patru rubrici principale
luand ca mijloc de reper rolul competitiei, al norocului, al simulacrului, sau al vertijului.:joaca fotbal
“agon”, lupta de copii “ilinx” pe cand Johan Huizinga considera poezia un joc care presupune incitarea
spiritului de imaginatie , dar si formarea expresiei. De asemenea poezia creeaza senzatia ca se
adreseaza initiatilor.
Tudor Arghezi face referire la lumea de dincolo, la cei morti , la oamenii care pot supravietuii in
jocurile copiilor: jocul “de-a baba oarba” sau “de-a v-ati ascuns”.
Ideea in poezia “De-a v-ati ascuns…” este aceea a jocului cu moartea. Moartea este un eveniment
foarte grav in viata fiecarui om deoarece un om , de cand este mic, incearca sa economiseasca ceva
pentru a duce o viata decenta si la un moment dat acest fir se rupe din tot ce ai strans nu mai ramane
nimic. Jocul de-a moartea nu poate fi evitat deoarece toti oamenii sunt antrenat in acest joc “viclean si
misterios”, iar copiii ar trebui sa inteleaga ca aceasta lege este fireasca doarece ei repeta ciclurile
experientei. Moartea poate veni oricand indiferent de varsta iar sufletul fiecarui om ramane viu, pe cand
trupul ramane prada viermilor. Toate fiintele sunt implicate in joc. Sentimentul este de tristete, pentru ca
toate fiintele sunt supuse tacerii ireversibile a timpului.
La un copil, dupa felul cum “se joaca”iti poti da seama de personalitatea sau caracterul pe acre il
are.
Copilaria este un taram al jocului. Atunci cand esti copil, trebuie sa profiti de frumoasa si
nevinovata copilarie deoarece doar o singura data esti copil.

Rolul jocului in viata copilului

Jocul reprezinta activitatea preferata a copilului inca din primele luni de viata. Pe masura ce se
dezvolta, acesta acumuleaza noi informatii, maturizandu-se si la capitolul joc. Devine mai constient de
mediu, de propriile reactii, jocul fiind din ce in ce mai structurat.
Jocul este o activitate voluntara si spontana, ce produce bucurie, placere. Acesta are o componenta
fizica, reala si una paralela, fantastica, in care copilul interpreteaza un rol intr-o poveste imaginata de el
insusi.
In lumea fantastica a jocului, jucariile indeplinesc roluri pe care micutul si le imagineaza. Pentru
acest lucru, copilul apeleaza la reprezentare, adica la imaginea senzoriala a unor obiecte din realitate,
evocand mental imaginea obiectului in absenta acestuia.
In cadrul jocului si prin intermediul lui, copilul exploreaza mediul si acumuleaza noi cunostinte,
diversificandu-si actiunile mentale si dezvoltandu-si imaginatia. Pentru adult, jocul poate sa para de
neinteles, fara un fir logic si fara scop. Pentru copil, cu siguranta lucrurile stau cu totul altfel si rolul
jocului este foarte important.
O imaginatie bogata este dovada unei inteligente bine antrenate, de aceea este important sa-i
permiti copilului sa-si orienteze jocul in directia in care se indreapta imaginatia sa.
Jocul are un rol major in dezvoltarea copilului. Acesta reprezinta invatare si miscare. Acesta
modeleaza inteligenta si imbogateste vocabularul, contribuie la dezvoltarea inteligentei sociale si
disciplineaza.
Principalul mod prin care invata copilul este prin joc (exploreaza, traieste experiente noi, isi
exerseaza abilitatile intelectuale si senzoriale, comunica). De aceea este foarte important sa-i oferim
copilului posibilitatea de a se juca in voie.
Este contraindicat sa-i limitam copilului libertatea de miscare, sa-i structuram sau sa-i modificam
jocul, sa-i transmitem mesaje negative vis-à-vis de modul in care se joaca (ex. “Este o prostie, asa te
joci tu?”).
Jocul, ca si povestile, detine un rol important si in dezvoltarea imaginatiei si vocabularului
copilului, atat a vocabularului pasiv, cat si a celui activ. Cei mai multi copii impletesc povestea cu

2
jocul: dupa ce li s-a citit o poveste, pun in act ceea ce au aflat prin intermediul povestii: o papusa este
printesa, o jucarie de plus este calul printului si iata teatrul de papusi la scara redusa.
Parintii, bunicii si educatorii sunt persoanele care ajuta copilul sa isi dezvolte intelectul prin joc si
joaca. Prin joc sunt identificate aptitudinile copilului (inclinatii artistice, talent muzical, actoricesc),
pentru ca ulterior sa poata fi directionati catre activitati menite sa dezvolte aceste aptitudini.
Jocul este cea mai usoara si mai placuta maniera de a-l disciplina pe copil (in special in cadrul
jocului cu reguli). Prin joc, copilul invata ce inseamna reguli sociale, ce reprezinta respectul pentru cei
din jur, invata sa fie recunoscator si empatic.
In cadrul jocului, copilul exerseaza reactii, comportamente, emotii asociate anumitor situatii pe
care le va intalni ulterior si in viata reala.
Prin intermediul jocului, copilul socializeaza, isi dezvolta inteligenta sociala, invata sa nu se teama
de oameni, invata ce este invidia, invata sa fie ambitios (de obicei, cei mai multi copii prefera pozitia de
lider in cadrul jocului de grup).
Prin joc se realizeaza o schimbare radicala a pozitiei copilului fata de lumea inconjuratoare. Acesta
trece de la rolul de spectator la cel de actor, “modificand”, intr-o masura mai mare sau mai mica,
mediul proxim in care traieste.
Prin joc, copilul transmite trairi emotionale, “vorbind” intr-o maniera mult mai facila despre ce
simte. In functie de dispozitia emotionala, jocul este incarcat de veselie sau de tristete (papusa este
trista, pentru ca astazi un coleg de-al fetitei de la gradinita s-a purtat urat sau este bucuroasa, pentru ca
doamna educatoare a laudat-o astazi pe fetita).
Copiii se joaca diferit in functie de stadiul de dezvoltare in care se afla. In primul an de viata,
copilul face cunostinta cu jocul de miscare (se joaca cu mainile si cu picioarele), cu jocul de manipulare
a obiectelor (foloseste jucarii sau obiecte) si jocul de vocalizare (se joaca cu sunetele).
In intervalul 1-3 ani, jocul este foarte simplu si se desfăşoară intotdeauna cu jucării sau obiecte
casnice, jocul avand un caracter intuitiv (nevoia de concret– copiii au o slaba capacitate de
reprezentare, la aceasta varsta). Desi ocupă 90% din timpul de veghe, jocul este de scurtă durată (10-15
minute). In aceasta etapa de dezvoltare, copiii se joacă unii lângă alţii şi nu unii cu altii
In intervalul 3-7 ani, jocul cunoaste o noua latura, una mai elaborata, mai dezvoltata din toate
punctele de vedere. Aceasta perioada este considerata cea mai importanta in dezvoltarea intelectuala a
copilului prin joc. Acum, invatarea se face doar daca este imbracata intr-o forma ludica. Copilul incepe
sa imita conduite, sa-si imite parintii, sa repete ce spun ei si inmagazineaza o multime de informatii
care adultilor le scapa, pentru ca sunt obisnuiti cu ele. In aceasta perioada, copilul incepe sa se joace cu
ceilalti copii.
In concluzie, pentru o dezvoltare armonioasa, copilul are nevoie sa se joace.