Revista editata de Fundatia ”Echipare pentru Generatia de Maine” Cluj-Napoca - Romania

nr. 17

aplicarea adevărului
în viaţa copiilor

învăţătură pentru o
viaţă schimbată

predând pentru
schimbare

lecţie
demonstrativă
din manualul
“În căutarea
Adevărului!
 cuprins 3 Editorial
4 Aplicarea adevărului în viaţa copiilor
8 Comorile dintre ruine
10 A bug’s life - Aventuri la firul ierbii
12 Învăţătură pentru o viaţă schimbată
16 Lecţie demonstrativă - David devine rege
22 Predând pentru schimbare
26 Activităţi de aplicare
30 Puppets
32 Privind în trecut şi în viitor
33 Jocuri
35 Activităţi de lucru manual
38 Glume

Echipare pentru
Generaţia de Mâine
CP 1012 OP 1 CLUJ-NAPOCA www.fundatiaegm.org

ISSN 1584-0654

Ca răspuns la dragostea lui Dumnezeu pentru Biserică şi copii, Echipare pentru Generaţia de Mâine,
doreşte să echipeze bisericile pentru o lucrare mai eficientă cu copiii şi familiile acestora.

Fundaţia Echipare pentru Generaţia de Mâine îşi propune să ofere:

>> un program creativ de instruire şi dezvoltare al învăţătorilor din cadrul bisericilor

>> seminarii speciale pentru învăţătorii şi profesorii care predau ore de religie în şcolile publice
>> consiliere şi consultanţă pentru învăţătorii din biserici
>> programe pentru tabere de vară organizate de bisericile locale
>> programe de pregătire pentru organizarea taberelor de vară, sau a Cluburilor Biblice de Vacanţă
>> o revistă adresată celor ce sunt implicaţi în educarea spirituală a copiilor
>> literatură de specialitate pentru lucrarea cu copiii şi resurse pentru predare

Editată de Fundaţia „Echipare pentru Generaţia de Mâine”

Editor: Daniel Bruda

Comitet editorial: Violeta Fărăgău, Corneliu Medrea, Emese Kenderesi, Oana Curpaş, Claudia Dascăl
Traducere: Ramona Negruşa
Corectură: Mlădiţa Hrihorciuc
Design: Marius Şerban [mario.print@gmail.com]
editorial
În ultimii douăzeci de ani am asistat la o adevărată explozie a informaţiei. Cantiatea de
informaţie a crescut covârşitor, iar viteza cu care ea este transmisă şi procesată e uluitoare,
totul în contextul dezvoltării tehnologice. Putem trimite şi putem primi informaţie prin
poşta electronică în mod instantaneu de oriunde din lume. Zilele şi săptămânile au devenit
în acest fel secunde. Avem acces la o mulţime de informaţii foarte variate prin intermediul
internetului. Nu doar noi ci şi copiii sunt expuşi la multe informaţii prin internet, unele dintre
ele de-a dreptul nocive pentru vârsta lor în procesul de formare a caracterului.
De multe ori, modul cum reacţionăm ca învăţători, la acest val informaţional, este prin a
contrabalansa informaţia pe care copilul o primeşte de pe ,,piaţă“, cu o altă cantitate mare
de informaţie biblică pe care copilul o primeşte la grupă. În acest fel, copilul e nevoit să
recepţioneze informaţia primită la Biserică, să o reţină, să fie în stare să o reproducă şi tot el e
responsabil să o şi proceseze. De multe ori învăţătorul îşi vede menirea împlinită atunci când
copilul deţine cât mai multe informaţii corecte, adevărate, sănătoase.
Să încercăm să revedem episodul în care Domnul Isus este vizitat de tânărul bogat. Un tânăr
care încă de la început ţine să îşi etaleze cunoştinţele în domeniul scriptural. Tonul cu care
se adresează lui Cristos e al unui erudit care cunoaşte toate detaliile şi înţelesurile Scripturii.
Atunci când Isus îi pune primele întrebări tânărul citează cu exactitate expresiile din Tora.
Totul pare perfect până în momentul în care apar provocările practice, concrete –,,vinde tot ce
ai”. E momentul în care dialogul se sfârşeşte. Tânărul pleacă de la Isus întristat. Peste veacuri
acest tânăr e cel mai fidel exemplu al omului care ştie, însă nu face.
Să revenim la realitatea Şcolii de fiecare duminică. Copilul primeşte informaţie de calitate,
memorează şi acumulează informaţia. Uneori se şi joacă cu informaţia. De multe ori jocul şi
premiile sunt în tonul emisiunii de altădată,,Ştii şi câştigi”. Copilul este apreciat şi răsplătit
pentru ceea ce ştie. Ajunge să participle la competiţii sau olimpiade biblice unde chiar câştigă.
Se simte apreciat şi simte că are confirmarea din partea grupei şi a Bisericii că a împlinit
aşteptările cu privire la el. Mă întreb dacă e suficient ceea ce aşteptăm de la acest copil sau
dacă acesta e cel mai bun lucru care i se poate întâmpla la vârsta copilăriei. Mă întreb dacă nu
cumva limitându-ne la ,,a şti” ajungem să dăm naştere la oameni după chipul şi asemănarea
tânărului bogat.
Nu putem să nu raportăm lucrurile la Cristos şi la modelul lăsat de El. Experienţa Lui încă
de la doisprezece ani a fost aceea a unei persoane care cunoştea şi înţelegea Scriptura, era
capabil să poarte un dialog cu învăţătorii Legii, creştea în înţelepciune, dar în acelaşi timp era
tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor, ceea ce dovedea un caracter şi
un comportament impecabil. Prin întreaga Lui personalitate, Isus se ridica nu doar la nivelul
aşteptărilor semenilor Săi, ci mai mult – la nivelul aşteptărilor lui Dumnezeu. Mai târziu Isus
afirmă şi prin cuvintele Sale importanţa împlinirii poruncilor lui Dumnezeu; El accentuează
importanţa verbului a face. Pilda cu cele două case pune în contrast două tipuri de persoane:
primul tip – oameni care ştiu poruncile şi le împlinesc – persoane stabile, cu o temelie
serioasă, şi oameni care doar ştiu – persoane instabile în situaţii critice.
Când vine vorba de Şcoala duminicală e bine să ne punem întrebarea în mod serios: ce zidim,
şi mai ales cum zidim? Zidim caractere de calitate, care rezistă în timp? Aducem mereu
provocări practice? Le creăm copiilor posibilitatea să aplice Biblia? Cred că la sfârşitul fiecărei
serii de întrebări pentru copii ar fi bine să mai adăugăm una destul de cunoscută: Ştii, şi la
ce-ţi foloseşte că ştii?

Daniel Bruda
M E T OD E

aplicarea
adevărului
în viaţa copiilor
OANA CURPAŞ

Săptămână de săptămână, duminică de duminică ne întâlnim cu copiii

credincioşilor în sala de şcoală duminicală. Ne pregătim lecţiile cu mare
atenţie astfel încât aceştia să fie interesaţi de subiectul pe care îl abordăm.
Alegem activităţi extraordinare care îi impresionează pe copii şi îi fac
să revină la grupă în următoarele duminici. Totul merge ca la carte în
sala de clasă unde noi conducem şi dirijăm fiecare activitate, dar ce se
întâmplă cu învăţătura dată, când copiii pleacă de la biserică?

| 4 | GE N ERAŢII | NR. 17

S
ăptămână de săptămână, duminică
de duminică ne întâlnim cu copiii
credincioşilor în sala de şcoală
duminicală. Ne pregătim lecţiile cu
mare atenţie astfel încât aceştia să
fie interesaţi de subiectul pe care îl
abordăm. Alegem activităţi extraordinare care îi
impresionează pe copii şi îi fac să revină la grupă
în următoarele duminici. Totul merge ca la carte
în sala de clasă unde noi conducem şi dirijăm
fiecare activitate, dar ce se întâmplă cu învăţătura
dată, când copiii pleacă de la biserică?
O dată ieşiţi pe uşa şcolii duminicale, copiii
se întorc în mediile lor în care trăiesc zi de zi,
confruntaţi cu diferite probleme personale, în
familie sau la şcoală. Interesul celui rău este să
fure învăţătura din inima copiilor şi să le ofere
preocupări lumeşti, aparent mai interesante.
Dar cum să îi ajutăm pe aceşti copii să aplice
adevărul învăţat la şcoala duminicală? Dr. Haim
Ginott spunea: Copiii sunt ca cimentul proaspăt.
Orice se răsfrânge asupra lor, se imprimă. Orice
activitate de învăţare pe care o facem împreună
cu copiii, lasă o urmă, o impresie în caracterul lor.
Scopul Domnului Isus nu a fost doar acela de a
transmite nişte informaţii, ci mai ales El a dorit
ca oamenii să răspundă învăţăturilor Sale. Isus a
ştiut că era crucial ca oamenii să audă cuvintele
Sale şi să asculte de ele. Învăţătura despre slujire
pe care le-a dat-o ucenicilor săi
era una care trebuia urmată
de aceştia. Partea de aplicare a
lecţiei are scopul de a-i ajuta pe
TREBUIE CĂUTATE
copii să răspundă Cuvântului OCAZII DE SLUJIRE
lui Dumnezeu, să facă ceva
ca răspuns la lucrarea de ÎN CARE COPIII
convingere făcută de Duhul SE POT IMPLICA.
Sfânt în ei.
Înainte de a crea activităţi de EXERSÂND
aplicare a adevărului, este bine
să ne luăm un timp de linişte
SLUJIREA, ACEŞTIA
în care să stăm înaintea lui SE DEPRIND CU EA
Dumnezeu cu inima noastră,
cerându-I înţelepciune în
crearea de activităţi care pot duce la schimbarea
vieţii copiilor. Iată câţiva paşi în crearea unor
activităţi de aplicare:
1. să ai clar în mintea ta scopul lecţiei
2. ce răspuns comportamental implică
învăţătura biblică?
3. care sunt situaţiile de viaţă cu care
se confruntă copiii şi care se leagă de
adevărul biblic prezentat?
4. creează o activitate care să lege una
dintre situaţiile de viaţă ale copiilor şi
adevărul biblic din lecţie.
Odată determinate nevoile de învăţătură ale
copiilor, putem trece mai departe să ne alegem
M E T OD E
subiectele pentru lecţii astfel încât învăţătura să
fie una care poate fi pusă în practică.
Aşadar copiii pot fi implicaţi în diferite activităţi
care să îi ajute să aplice adevărul biblic la viaţa
lor. Mulţi învăţători creează activităţi în care
copiii participă doar la sărbători, Crăciun, Paşte.
Dar oare numai atunci este loc pentru activităţi
din care copiii pot învăţa cum să arate bunătate,
dăruire, bucurie, încurajare semenilor lor? Cu
siguranţă, nu! Şi în timpul anului există suficiente
ocazii în care pot fi incluşi copiii, tot felul de
activităţi care le modelează caracterul şi viaţa.
De exemplu, dacă învăţăm despre slujire, putem
să facem aplicaţia la lecţie chiar în biserică, şi nu
doar în duminica în care am avut acest subiect.
Trebuie căutate ocazii de slujire în care copiii se
pot implica. Exersând slujirea, aceştia se deprind
cu ea. Este bine să se discute cu conducătorii
bisericii, oameni cu slujbe diferite în biserică şi să
fie întrebaţi dacă ar fi dispuşi să accepte câte un
copil ca ajutor în slujire. Iată câteva exemple:
• copiii pot sluji ca uşieri, să întâmpine
credincioşii şi să dea mâna cu ei,
urându‑le un bun venit călduros;
• copiii pot însoţi persoane în vârstă până
la biserică pe timpul iernii, şi nu numai;
• vorbiţi cu responsabilul cu închinarea
şi cereţi permisiunea de a conduce
închinarea împreună cu copiii o dată
pe lună, pregătind cântări şi
pasaje biblice;
• încurajaţi-i pe copii să
ajute la supravegherea celor
mici de 2-4 ani împreună cu
părinţii acestora;
• angajaţi-vă cu grupa de
copii ca o dată pe lună să slujiţi
ajutând la curăţenie în locaşul
de închinare;
• rugaţi fraţii care strâng
colecta să ceară ajutorul a
câte unui băiat din grupă la
strângerea colectei;
Dacă subiectul este încurajare, copiii pot:
• scrie felicitări pentru persoane care
slujesc în biserică prin diferite slujbe;
• vizita persoane bolnave, membrii din
biserică sau nu, pregătind o felicitare, un
buchet de flori şi câteva cântări;
• confecţiona un poster cu versete de
încuajare pentru o persoană care este în
spital.
Acestea sunt modalităţi practice de a pune în
aplicare diferite calităţi şi adevăruri, dar cum îl
ajutăm pe copil să pună în aplicare un adevăr
care ţine de alegeri morale, creştine?
De exemplu dacă dorim să îi ajutăm pe copii să
NR. 17 | GE N E R A ŢI I | 5 |
M E T OD E
reuşească să aleagă calea cea bună atunci când
sunt ispitiţi, putem crea o povestire despre un
copil căruia i s-a spus să nu facă un anumit lucru,
dar pentru care apare presiunea prietenilor săi
care îl batjocoresc pentru lipsa de curaj. Ar putea
fi vorba despre Andrei, un băiat de 8 ani căruia
mama i-a spus că nu are voie să meargă cu băieţii
pentru a distruge cuiburi de viespi. Când mama
pleacă de acasă, ceilalţi copii îl provoacă pe
Andrei la neascultare, sugerându-i că nimeni nu-l
va vedea. Andrei merge cu băieţii dar este înţepat
de mai mule viespi, prin aceasta el fiind pedepsit
deja pentru neascultare. Astfel copiii, în grupuri
mai mici, pot să schimbe finalul povestirii
respective sau pot spune ce ar fi fost bine să facă
personajul din povestire pentru a demonstra
ascultare. Copiii se pot regăsi în personaj şi vor
putea da exemple de momente când n-au fost
ascultători.
S
au, dacă dorim să îi ajutăm pe copii
să procedeze corect în anumite
circumstanţe, la şcoală sau pe stradă,
putem crea următoarea activitate.
De exemplu, copiii – ştim bine – se
confruntă cu batjocuri şi ridiculizări
din partea celorlalţi colegi sau prieteni. Pentru
a‑i ajuta să treacă peste astfel de situaţii, putem
invita două persoane necunoscute de copii. Doi
adulţi sau doi tineri care, pe rând, să povestească
ce li s-a întâmplat. Se
creează o povestire fictivă,
asemănătoare cu realitatea
cu care se confruntă copiii.
UN ALT FEL DE A
La finalul relatării celor două AJUTA COPIII SĂ
persoane, invitaţii vor cere
părerea şi sfatul copiilor. Ce
APLICE ADEVĂRUL
ar trebui să fac din moment ESTE ACELA DE A LE
ce în fiecare zi când intru în
clasă colegii mei strigă după DA O TEMĂ DE CASĂ
mine pocăitul sau alte nume?
Cum să reacţionez? Ce să
fac cu băieţii sau fetele de la bloc care mereu mă
ridiculizează atunci când mă văd mergând la
biserică împreună cu părinţii? Se pot găsi tot felul
de subiecte care pot fi dezbătute. Copiii nu numai
că vor da sfaturi invitaţilor, dar vor lua seama ei
înşişi la concluzii şi vor realiza că principiile şi
sfaturile date pot fi aplicate chiar de ei, în cazuri
particulare.
Un alt fel de a ajuta copiii să aplice adevărul este
acela de a le da o temă de casă. De exemplu, dacă
cineva le-a greşit, în săptămâna care urmează,
putem să îi solicitam pe copii să acorde iertarea
persoanei în cauză şi să povestească apoi
celorlalţi copii ce sentimente a avut atunci când
au iertat. Alţi copii pot să împărtăşească la rândul
lor experienţe asemănătoare. Copiii vor simţi cât
de importantă este iertarea.
| 6 | GE N ERAŢII | NR. 17
Încurajaţi copiii să experimenteze ceea ce au
învăţat, dându-le teme de casă interesante,
care să le amintească de povestirea din clasă.
Discuţiile individuale despre subiectul lecţiei
sunt foarte eficiente. Lucrul manual, activităţile
biblice şi alte lucrări pot întări mesajul lecţiei
biblice.
În final, iată câteva principii de ţinut
minte:
1. învăţarea este lucrarea lui
Dumnezeu;
2. copiii pot fi încurajaţi să răspundă
Duhului Sfânt. Suntem responsabili
să-i încurajăm pe copii să răspundă;
3. învăţătorul poate conduce copilul
până la punctul în care să-I răspundă
lui Dumnezeu printr-o decizie.
Noi suntem cei care îi putem ajuta
pe copii să înţeleagă implicaţiile
Cuvântului lui Dumnezeu şi
modalităţile în care se poate aplica
practic acest Cuvânt;
4. trebuie să avem o perspectivă care să
nu se limiteze la sala de clasă. Înainte
de a-i încuraja pe copii să răspundă,
trebuie să înţelegem care este
contextul lor real de viaţă, la
şcoală şi acasă.
În aceste activităţi de aplicare
şi creare de activităţi care să
transforme viaţa copiilor,
este nevoie şi de implicarea
părinţilor. Cum îi putem face
pe aceştia parte din planul şi
viziunea noastră? Iată câteva
sugestii:
1. Trebuie să îi ajutăm pe părinţi să-şi
înţeleagă responsabilitatea. Aceştia
au şi ar trebui să aibă o influenţă
semnificativă asupra propriilor
copiilor pentru că noi nu petrecem
decât puţin timp împreună cu copiii
lor, duminica.
2. Părinţii trebuie să fie permanent
informaţi despre ceea ce predăm –
dacă dorim să vedem reacţii pozitive
în viaţa copiilor, trebuie să-i ajutăm
pe părinţi să înţeleagă ce îi învăţăm
pe copiii lor. Astfel, ei vor putea în
timpul săptămânii să-şi ajute copiii
să aplice adevărul învăţat.
 M E T OD E

3. Putem să găsim modalităţi de a lucra

cu părinţii şi copiii acasă – este necesar
ca părinţii să lucreze cu copiii în afara
mediului de la biserică.

Dacă peste ani nu se vede transformare în nici un

copil cu care am lucrat, înseamnă că nu am lucrat
bine. Am rostit doar vorbe, fără să le ofer ocazia
de a trăi şi a experimenta puterea şi bunătatea lui
Dumnezeu.

Dorinţa mea cea mai mare, legată de copiii

cărora le predau este aceea de a le vedea vieţile
transformate. Ah, ce dorinţă mare să văd băieţii
şi fetele de odinioară transformându-se
în adulţi cu putere spirituală,
transformatoare pentru cei din jur.
Oameni ai rugăciunii şi oricând gata
de slujire şi sacrificiu.

Dumnezeu să ne facă tuturor

această bucurie de a-i vedea
pe copiii noştri dragi
trăind pentru El şi
renunţând la lume!

NR. 17 | GE N E R A ŢI I | 7 |
MĂRTURIE

Comorile dintre ruine

mărturie de la Şcoala biblică de vacanţă

GABRIELA PETRARIU

C
lubul Biblic de vacanţă, organizat la
Cluj-Napoca, a adunat şi anul acesta
peste 250 de copii în fiecare zi! Timp
de cinci zile copiii au pornit într-o
minunată aventură. În fiecare zi
aceştia, în grupe a câte 50 de copiii,
învăţau lucruri minunate despre Dumnezeu şi
despre oameni deosebiţi care L-au iubit pe El.
Împreună cu peste 50 de copii, în fiecare zi, eram
antrenaţi în aventura descoperirii comorii dintre
ruine. Cu siguranţă, fiecare copil îşi zice în inima
lui ,,trebuie ca EU să găsesc comoara” dar…

| 8 | GE N ERAŢII | NR. 17

nimeni nu ştia ce este, cum arăta, ştiau doar că
este ceva deosebit de preţios.
Pentru ca să ne fie mai uşor să descoperim
comoara, aveam câteva indicii ascunse printre
noi erau câteva bucăţi dintr-un vas vechi, spart…
şi o hartă. Cu ajutorul hărţii şi a bucăţilor de vase
sparte pe care am încercat să le reconstituim…
am descoperit împreună cu copiii, comoara
căutata de noi: Fântâna lui Iacov!
Oho, ce comoară! Fântâna construită de Iacov
însuşi ; fântâna unde se răcorea el şi vitele lui ;
fântâna care există şi azi, chiar şi după atâtea mii
de ani!
Reascultând evenimentele întâmplate la fântâna
lui Iacov – legate de viaţa femeii samaritence –
descopeream împreună cu copiii că nu fântâna
era comoara căutată de noi ; ooo, ce ne-am
înşelat!!! oare ce ar putea face o fântâna?!, decât
să te răcorească într-o zi toridă şi-atât ; nimic mai
mult ; În schimb, acolo, la ,,fântâna lui Iacov”
RUGĂCIUNILE UNORA DINTRE COPII NE-AU
ÎNCURAJAT ŞI NE-AU BUCURAT INIMA,
AUZINDU-I CUM ÎI MULŢUMEAU LUI ISUS
PENTRU SALVAREA OFERITĂ LOR
MĂRTURIE
dădeam faţă în faţă cu Isus – Apa vieţii – Cel
care cunoştea totul despre om, Cel care ştie chiar
şi viaţa mea – indiferent că am doar 5, 9 sau 12
ani! Cel care este gata să restaureze orice viaţă
– nu doar a femeii samaritence, ci a oricui care-I
acceptă Apa vie!
Zilnic, fiecare copil pleca acasă cu un vas de lut
sau carton construit de el care să‑i reamintească
despre Apa vieţii – salvarea – pe care Isus i-o
oferă, fiind încurajat să accepte ,,apa vie” oferită
de Isus, şi să continue aventura începută la VBS
de a ,,descoperi” cât mai multe despre comoara
găsită de el, la ,,fântâna lui Iacov”.
Rugăciunile unora dintre copii ne-au încurajat
şi ne-au bucurat inima, auzindu-i cum îi
mulţumeau lui Isus pentru salvarea oferită lor şi
cum cereau ajutor să asculte în continuare de El
– Apa vieţii. Alţii au acceptat pentru prima dată
,,Apa vieţii” oferită de Isus. Noi nu putem spune
decât: ,,Doamne, ajută-i să rămână cu Tine!”
NR. 17 | GE N E R A ŢI I | 9 |
FILM

aventuri la firul ierbii

EMESE KENDERESI

n film excelent despre hărnicie, despre curaj şi perseverenţă, despre presiunea

anturajului şi cum să fii diferit de ceilalţi, despre munca în echipă, dezvăluind lumea
minunată a insectelor de orice formă şi mărime.
Viaţa nu e picnic, pentru furnicile de pe Insula Furnicilor! Vară de vară, greierii cei
lacomi conduşi de Hopper atacă muşuroiul de furnicuţe pentru a cere o porţie imensă
din agoniseala acestora, transformându-le viaţa liniştită, într-un adevărat infern.
Nu are nimeni curajul să ia măsuri împotriva birului pus de greieri, în afară de o singură furnică
– Flick, cel isteţi şi inventiv, care din păcate până la momentul de faţă a eşuat de fiecare dată când
încerca să inventeze şi să schimbe ceva. Dar el nu se dă bătut, nici chiar după atâtea eşecuri. Porneşte
la drum pentru a aduce ajutoare de dincolo de insula furnicilor. Nu prea departe se şi întâlneşte cu
oastea eliberatoare, compusă din nişte gândaci circari care tocmai fuseseră concediaţi de la circul de
purici.
Flick – eroul filmului – îşi antrenează oastea şi împreună încearcă din toate puterile, şi cu mijloace
neconvenţionale, să salveze muşuroiul de la ameninţarea roiului de insecte prădătoare. Astfel începe
aventura.

Întrebări pentru discuţii

 
1. Întâlnim în film mai multe scene în care furnicile se luptă cu frica. Chiar la început este prezentată
o situaţie de criză: o frunză cade pe traseul bine cunoscut, blocând astfel drumul. Care era reacţia
primei furnicuţe? Cum s-a rezolvat situaţia de criză? Cum te comporţi tu şi ce te poate ajuta în
cazurile asemănătoare?

2. De ce nu avea nimeni curajul să părăsească muşuroiul de furnici? De ce a plecat Flick?

3. Ce ne învaţă 2 Tim 1:7-9; ce am primit noi de la Dumnezeu?

| 10 | GE NERAŢII | NR. 17
 FILM

4. De ce se tem de multe ori creştinii, de lumea ce îi înconjoară?

5. Ce s-ar întâmpla dacă ne-am ascunde în muşuroiul nostru, biserica?

6. Cum putem rămâne în lume şi păstra relaţiile, fără a ne abandona credinţa?

7. Ţi s-a întâmplat deja să-ţi respingă cineva ideea doar pentru că era nouă, inovativă, altceva decât
se făcea în mod obişnuit până la momentul respectiv? Cum ai reacţionat?

8. De ce se tem oamenii de lucrurile noi şi de schimbare?

Citiţi Marcu 2:23-3:6!

9. În ce situaţii şi de ce nu urma Isus întotdeauna tradiţiile? Ce consecinţe a avut acest lucru, cum au
reacţionat oamenii din jurul Lui şi care a fost răspunsul Lui?

10. Când e tradiţia un lucru pozitiv şi când devine aceasta o problemă?

11. Ce tradiţii avem noi care sunt greu de înţeles pentru prietenii tăi necreştini? Cum le-ai explica
semnificaţia acestora? 

12. Care ar fi tradiţiile pe care dacă le-am schimba, paguba ar fi mai mare decât câştigul?

NR. 17 | GE N E R A ŢI I | 11 |
D E VOR B Ă CU CEI MICI

învăţătură pentru o

| 1 2 | GE NERAŢII | NR. 17

u o viaţă schimbată AMY BLANDFORD
Proverbe 22:6
„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.”
A
cesta este un verset foarte cunoscut
pentru toţi cei care sunt implicaţi în
vieţile copiilor, indiferent de vârsta
lor. Versetul acesta se aplică de fapt
la toate vârstele, deoarece, la un
moment dat în viaţa noastră, cu toţii
am intrat într-un proces de pregătire în calitate de
„copil”, atunci când L-am acceptat pe Domnul, în
viaţa noastră.
Pe măsură ce ne adâncim în „Învăţătură pentru
o viaţă schimbată”, scopul este să putem pregăti
cât mai bine copiii de la Şcoala Duminicală, astfel
încât vieţile lor să reflecte adevărul şi înţelegerea
dragostei şi a mântuirii lui Dumnezeu. O astfel
de pregătire este esenţială. A insufla copiilor, din
fragedă pruncie, importanţa faptului că trebuie
să-I permitem lui Dumnezeu să ne schimbe
viaţa după Cuvântul Său, şi să trăim în fiecare zi
punându-l în practică, este cel mai potrivit mod
de a forma un obicei bun care să-i ţină o viaţă.
Există un element cheie necesar pentru învăţarea
şi modelarea unei vieţi schimbate în Domnul, şi
anume: pentru a-i învăţa pe alţii ceva, acest ceva
trebuie să fie în primul rând un obicei în viaţa
noastră de adult. Copiii au un spirit foarte bun
de observaţie şi cunoaştem faptul că impresia
cea mai pregnantă este lăsată de ceea ce facem,
DE VORB Ă C U C E I M I C I
mai degrabă decât ceea ce spunem. Aşadar, cum
pui în practică zilnic în calitate de adult, o viaţă
schimbată? Ca în cazul oricărui lucru când vrem
să-i învăţăm pe alţii, cunoştinţa trebuie mai
întâi însuşită de către noi. Ai încercat vreodată
să discuţi despre un subiect despre care nu ştii
mai nimic? Nu prea reuşeşti să convingi în acest
caz. După cum am menţionat, copiii au un spirit
foarte bun de observaţie şi o intuiţie puternică cu
privire la lumea ce-i înconjoară; ei pot discerne
onestitatea unei persoane, iar această lecţie este
învăţată uneori printr-o situaţie negativă mai
degrabă decât prin una pozitivă.
Proverbe 27:19 spune
„Cum apa reflectă faţa omului, aşa reflectă inima
omului, omul însuşi.” (n.tr.: traducere din lb.
engleză)
Isus a fost exemplul cel mai bun în acest sens:
faţa Lui şi acţiunile Lui reflectau pe deplin ce
era în inima Lui. Dragostea, pacea, răbdarea,
bunătatea şi mila izvorau din el în mod natural,
deoarece El credea acest lucru şi alegea zilnic să
trăiască astfel. Acesta este un standard destul de
înalt, dar după cum am mai spus, este o pregătire
care începe în clipa în care Îl acceptăm pe
Domnul în viaţa noastră şi continuă de-a lungul
vieţii noastre pe acest pământ.
NR. 17 | GE N E R A ŢI I | 1 3 |
D E VOR B Ă CU CEI MICI
Este deci esenţial să vedem modul în care Isus
a aplicat această învăţătură în timp ce era pe
pământ, deoarece El a fost şi este expert în acest
domeniu. În fiecare exemplu din Biblie vedem că
Isus le-a permis ucenicilor să umble alături de El
şi să vorbească cu El, şi că El avea o dorinţă de a
se adresa oamenilor şi mulţimii în mod personal.
Depunea eforturi pentru a-i vizita pe oameni în
casele lor şi pentru a se implica permanent în
activităţile lor zilnice. Isus le vorbea oamenilor
într-un context total potrivit pentru ei. Cum
S-a pregătit El pentru asta, cum de le-a putut
împărtăşi nişte pilde atât de relevante? Simplu,
trăia printre ei ; faţa Lui reflecta întocmai
lucrurile pe care le înţelegea din inimă, prin
faptul că umbla pe aceeaşi cale cu ei, în umilinţă.
Povestirile Sale oglindeau comunitatea în care
trăia, deoarece crescuse împreună cu ei şi făcea
aceleaşi lucruri ca şi ei. Pentru că Isus a rămas
atât de aproape de inima Tatălui, El a văzut
nevoile oamenilor şi I-a păsat suficient de mult de
DESEORI VEI DESCOPERI CĂ DIN NEVOILE CELE MAI SIMPLE ALE
COMUNITĂŢII SE VA IVI ALTCEVA, DACĂ EŞTI DISPUS SĂ ÎNCEPI.
ei, încât să se oprească în dreptul lor, indiferent
de faptele lor păcătoase. Dacă vă amintiţi,
mulţi dintre farisei credeau că oamenii cu care
se întâlnea Isus nu aveau valoare şi că nu ar fi
trebuit să-şi piardă vremea cu problemele lor.
Isus nu discrimina pe nimeni, fiindcă toţi aveau
valoare în ochii Lui. În viaţa noastră acesta este
un lucru esenţial pe care trebuie să ni-l amintim
în timp ce ne desfăşurăm activităţile zilnice; nu
este responsabilitatea noastră să judecăm cine
merită ajutorul nostru, mâncarea noastră, timpul
nostru liber. Prima noastră responsabilitate este
să stăm aproape de Domnul pentru a răspunde
îndemnurilor şi cuvintelor Sale de a-i ajuta pe cei
care ne apar în cale, oarecum ca în relatarea cu
Bunul Samaritean.
A
cum, dacă luăm această pildă şi ne
gândim s-o aplicăm la grupurile
de la Şcoala duminicală, trebuie
mai întâi să ne gândim de unde
începem. Cu excepţia unor oraşe
mai mari, România este o ţară în
care multe oraşe şi sate sunt suficient de mici
pentru a crea un sentiment de familiaritate între
oameni. În general, mulţi oameni nu fac un drum
prea lung pentru a merge la biserică, aşadar
sunt într-o comunitate mai restrânsă, având
multe ocazii de a cunoaşte cu adevărat nevoile
comunităţii proprii.
Încercând să le arătăm copiilor din biserică un
mod activ de a pune în practică Cuvântul lui
| 1 4 | GE NERAŢII | NR. 17
Dumnezeu în comunitatea noastră, noi trebuie
mai întâi să facem acest lucru, pe cont propriu.
Când faptele noastre devin un obicei în viaţa
noastră de zi cu zi, ne va fi foarte uşor să le
arătăm copiilor cum să vadă nevoile celorlalţi şi
să slujească în afara zidurilor bisericii. Pastorul
bisericii mele şi-a propus să se plimbe prin oraşul
nostru şi să cunoască oamenii din comunitate.
A început să observe domeniile în care s-ar ivi
posibilităţi pentru slujire şi, în timp ce se plimba,
se ruga ca Domnul să deschidă uşile respective.
S-a întâmplat că a apărut o asemenea posibilitate
când eu eram în şcoala generală. În ultima
duminică a fiecărei luni, două clase de la Şcoala
Duminicală mergeau împreună cu învăţătorii
noştri pe o stradă în apropiere, unde se afla o
casă de bătrâni. Ne întâlneam într-o cameră cu
toţi cei care alegeau să petreacă un timp cu noi
şi aveam un program tip ca la biserică, doar că
era cu „bunicile şi bunicii”. Mulţi dintre ei erau
în scaune cu rotile, unul avea un aparat pentru
respirat, alţii umblau doar ajutaţi, iar unii chiar
adormeau uneori în timpul programului. Nu-
mi amintesc să mă fi simţit vreodată neplăcut
în mijlocul lor, deoarece învăţătorii mei se
comportau normal şi ne încurajau să-i ţinem pe
bătrâni de mână sau să stăm lângă ei. Am făcut
acest lucru timp de atâţia ani încât devenise o
parte foarte normală a mersului la biserică. Îmi
plăcea atunci când aduceam baloane şi ne jucam
cu bunicuţele şi bunicuţii. Mă simţeam natural
în preajma lor iar acest timp petrecut împreună
era unul foarte special pentru ei, deoarece familia
şi nepoţii lor nu-i vizitau prea des. Apoi a venit
vremea când eu m-am mutat împreună cu
familia mea şi am început să frecventăm o altă
biserică. Aceasta fiind doar a doua mea biserică,
m-am aşteptat să facem acelaşi lucru în ultima
duminică a fiecărei luni, însă această biserică nu
avea un astfel de program. Îmi amintesc că îmi
lipsea foarte tare această parte din experienţa
mea legată de viaţa de biserică, dar în acelaşi
timp, vecinii lângă care ne mutasem erau un
cuplu în vârstă şi bineînţeles că mă duceam
şi îi vizitam des. Îmi amintesc cum stăteam
afară cu ei şi discutam despre florile pe care le
aveau în grădină şi petreceam timp udându-le.
Deoarece fusesem expus la slujire în comunitate
de timpuriu, acest interes a rămas în mine, ştiam
că acest lucru era ceva ce trebuia să fac cu cei pe
care Dumnezeu i-a aşezat în jurul meu.
Deseori vei descoperi că din nevoile cele mai
simple ale comunităţii se va ivi altceva, dacă eşti

dispus să începi. Un exemplu pentru aceasta
este o prietenă de-a mea din Bucureşti care lucra
la spital în fiecare zi. Lângă spital era un parc
mare şi frumos. Prietenei mele îi place să cânte
la chitară şi să cânte împreună cu alţii. De multe
ori îşi aducea chitara la serviciu iar după ce
ieşea din tură, mergea în parc şi cânta la chitară.
A observat câţiva copii care se apropiau de ea
suficient de mult încât s-o audă, iar pe măsură
ce ea a continuat această lucrare, a început să-i
cunoască. Şi-a luat un angajament de a merge
acolo în fiecare marţi după-masă, indiferent cât
de ocupată ar fi fost în săptămâna respectivă ; ea
şi-a propus să fie constantă. Nu după mult timp,
copiii stăteau jos lângă ea, iar ea cânta şi îi învăţa
şi pe ei acele cântece. Le spunea copiilor, cinci
pe-atunci, că va veni acolo în fiecare marţi iar ei
puteau veni şi cânta cu ea dacă voiau. Ei bine,
această relaţie s-a dezvoltat şi au venit din ce în
ce mai mulţi copii, iar ea s-a hotărât ca de fiecare
dată când vine, să aducă nişte biscuiţi. În tot
acest timp, prietena mea era învăţătoare la Şcoala
Duminicală şi i-a invitat pe copiii de-acolo să se
roage pentru copiii pe care i-a întâlnit în parc.
Şi-a întrebat clasa dacă este vreun mod în care
să-i ajute pe copiii din parc şi să le arate dragoste,
deoarece aceasta este voia lui Dumnezeu, să
ne iubim unii pe alţii. Clasa ei a decis că este
important să-i ajute, aşa că prima idee a fost ca
ei să facă felicitări şi să se roage pentru copiii
din parc în fiecare duminică. Dacă prezentaţi
o situaţie şi le permiteţi copiilor să ia parte la
desfăşurarea unui plan, inimile lor vor fi devotate
acelei cauze chiar mai mult decât dacă li s-ar fi
DE VORB Ă C U C E I M I C I
impus să participe; tuturor ne place să alegem
în mod deliberat. Cu trecerea lunilor, ideile de
la Şcoala Duminicală s-au schimbat, iar anumite
acţiuni erau mai interesante pentru ei decât
altele, însă dorinţa de implicare cu copiii din parc
a rămas aceeaşi. Când vremea s-a răcit, prietena
mea l-a întrebat pe păstorul ei dacă în zilele
de marţi după-masa camera mică din spatele
bisericii era disponibilă. Păstorul a încurajat-o
pe prietena mea să ducă acolo acest grup de
copii, şi de asemenea mai veneau şi câţiva copii
de la Şcoala Duminicală. Acesta este doar un
exemplu al unui adult care a rămas deschis la
îndemnurile lui Dumnezeu fiind conştient de ele,
pe măsură ce El aducea oameni şi situaţii noi în
viaţa lui. În primul rând prietena mea a trebuit să
răspundă, şi apoi să-şi ia un angajament, iar de
atunci, Domnul a amplificat restul lucrurilor şi
toţi copiii implicaţi au văzut un exemplu autentic
prin care lecţiile de la Şcoala Duminicală pot fi
puse în practică în viaţa reală. Deoarece prietena
mea şi-a folosit darul şi pasiunea pentru cântatul
la chitară, Domnul a folosit acest lucru pentru
gloria Lui şi prin urmare li s-a arătat dragoste
celor din jur.
Pe măsură ce lucrul cu clasa ta devine tot mai
uşor, începe să-L întrebi pe Dumnezeu cum
şi unde ar putea crea o ocazie de implicare în
comunitate. Nu uita să incluzi şi clasa când te
rogi pentru mai multe ocazii de slujire, din nou
pentru a-i implica în formarea unui obicei prin
care să-L întrebe pe Domnul unde ar putea exista
nevoi iar apoi să aştepte răspunsul Lui.
NR. 17 | GE N E R A ŢI I | 1 5 |
 V Ă
I E T I
E CŢ RA
L ST
ON LECŢIA 8
DEM

David
devine rege

SCOPUL REFERINŢĂ
LECIEI BIBLICĂ

Ştiu că Dumnezeu Îşi va îndeplini planul David devine rege

2 Samuel 5:1-5

IDEE DEVOŢIONAL
PRINCIPALĂ PENTRU
ÎNVĂŢĂTOR
Vezi 2 Samuel 5:2 Atunci când ne facem planuri cu privire la
În sfârşit a sosit vremea ca David să împlinească diferite aspecte din viaţă, probabilitatea de a le
cuvintele rostite peste el de Dumnezeu, prin putea duce la îndeplinire este mai mare sau mai
Samuel, pe când era copil mică, în funcţie de diferiţi factori. Banii, timpul,
starea de sănătate, sunt doar câţiva din aceşti
factori.
Nu acelaşi lucru îl putem spune despre
Domnul şi despre planurile Sale. Indiferent de
circumstanţe sau de oamenii care au dorit sau
doresc să se opună, Dumnezeu şi-a dus şi Îşi va
duce la îndeplinire planurile şi voia Sa. Biblia este
plină de astfel de exemple, la care oricine trebuie
să ia bine seama. Faraon a căutat să împiedice
înmulţirea poporului, prin uciderea băieţilor
nou născuţi, căutând apoi să-i distrugă pe
israeliţi după plecarea lor din Egipt. Nu a reuşit
niciunul din planurile lui Faraon, deoarece mai
presus de toate era planul lui Dumnezeu, care
nu putea fi împiedicat de nimeni. Ne amintim
de minunata intervenţie a Domnului, descrisă
în cartea Estera, când planul de nimicire atât
de bine alcătuit de Haman, a fost zădărnicit de
Domnul, prin intervenţia şi mijlocirea Esterei.
Mulţi împăraţi romani din primul secol au
căutat să distrugă credinţa creştină şi Biserica lui
Hristos, dar nu au avut nici un sorţ de izbândă,
deoarece nimeni nu poate suprima planul măreţ
de mântuire.
Scriptura ne spune că Dumnezeu are un plan
general şi unul particular cu fiecare dintre
copii Lui. Un plan general de mântuire şi unul
particular, legat de slujire. Ascultarea noastră şi
disponibilitatea de a face ceea ce Domnul ne
cere, conduce la binecuvântare şi rod în lucrare.
Neascultarea noastră şi împotrivirea la planul
divin ne pot aduce disciplinare şi lipsă de rod.
Exemplul sugestiv în acest sens este profetul
Iona. Neascultarea de a merge la Ninive şi de
a împlini planul şi lucrarea Domnului era să-l
coste viaţa, dar şi ruşinea de a fi mustrat de
un păgân, în persoana căpitanului de vas. Iona
a căutat să se opună planului divin de a duce
mesajul judecăţii în cetatea păgână, dar nu s-a
putut împotrivi Domnului. Toate acestea ne
arată că Dumnezeu este suveran şi conduce
istoria după buna plăcere a voii Sale. Versetul
de memorat ne spune că El păzeşte sufletele
credincioşilor şi îi izbăveşte din mâna celor rai
(Psalmul 97.10). O minunată promisiune ce
trebuie să fie o puternică încurajare pentru fiecare
creştin! Dumnezeu ne păstrează în harul Său,
ne păzeşte, ne ocroteşte şi orice încercare este
îngăduită de El. Oricât de mulţi împotrivitori
s-ar ridica împotriva creştinilor, aceştia sunt
păziţi de puterea lui Dumnezeu.
Indiferent cât de dificile şi de greu de împlinit
par a fi planurile Domnului, descoperite pe
paginile Scripturii, trebuie să crezi că El le va
împlini şi nimeni şi nimic nu I se poate opune.
Cei care au încercat, fie împăraţi, dictatori sau
regimuri ateiste, au fost sau vor fi nimiciţi de
“piatra ce s-a dezlipit fără ajutorul vreunei mâini”
(Daniel 2.34). Apostolul Pavel avea această
încredinţare atunci când le-a scris filipenilor:
”Sunt încredinţat că Acela care a început în voi
această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui
Isus Hristos.” (Filipeni 1.6). Deci, să ai această
încredinţare că Domnul îşi va duce la îndeplinire
planurile.
CAPTAREA
ATENŢIEI
Sentimente asociate cu obiectivul lecţiei
Pozitive >> Încredere
Vrednicie
Scop
Siguranţă
Negative >> Confuzie
Nerăbdare
Neputinţă
Timp necesar: 10 minute
Materiale necesare:
• Legături pentru ochi (fâşii de material
pentru a fi legate în jurul capului)
Înainte de oră:
Gândiţi-vă la clasa dvs. sau la un alt spaţiu care vă
este disponibil. Inventaţi o cursă cu obstacole, în
care copiii să treacă printre nişte sfori legate de
mobilă, să sară peste un obiect mic, etc. Alegeţi
un punct de plecare şi unul de sosire.
Rugaţi copiii să-şi găsească un partener.
Explicaţi-le că scopul activităţii este să parcurgă
această cursă cu obstacole. Daţi fiecărei echipe
câte o legătură pentru ochi. Spuneţi-le că
trebuie să se ajute unii pe alţii pentru a ajunge
la punctul de sosire. Vor fi legaţi la ochi pe rând,
iar partenerul îi va conduce.
Sfat pentru învăţător: S-ar putea ca unii copii să
ezite să participe la această activitate. Nu forţaţi
niciun copil să participe. ÎNVĂŢARE

Materiale necesare:
• Hârtie
• Carioci sau creioane colorate
Întrebări de legătură: • Bilete de hârtie
• Cum v-aţi simţit când v-am spus că veţi Pregătire:
parcurge cursa cu obstacole legaţi la ochi? Scrieţi următoarele pe câte un bilet:
• A fost uşor sau a fost greu să vă încredeţi • Samuel îl unge pe David
în partenerul vostru? De ce? • David şi Goliat
• Ce v-a plăcut mai mult? Să oferiţi • Saul încearcă să-l omoare pe David
instrucţiuni sau să ascultaţi? De ce? • David şi Ionatan
• David cruţă viaţa lui Saul

POVESTIREA

Deschideţi-vă Biblia.
Aţi aşteptat vreodată ceva foarte mult timp? Ce aţi aşteptat? Permiteţi copiilor să răspundă. Astăzi aş
vrea să mă ajutaţi să spun povestirea. Dar înainte de a afla ce s-a mai întâmplat cu David, trebuie să
ne amintim toate lucrurile care i s-au întâmplat înainte. Ne vom împărţi în cinci grupuri. Împărţiţi
copiii în cinci grupuri. Bun, acum fiecare grup va primi un bileţel, pe care veţi găsi povestirea pe
care vreau să o desenaţi. Apoi veţi avea câteva minute să vă desenaţi imaginea. Împărţiţi biletele,
foile de hârtie şi carioci sau creioane. Încurajaţi copiii să lucreze împreună pentru a desena o imagine care să
reprezinte povestea primită. După ce a terminat toată lumea (aproximativ 5-10 minute) adunaţi din nou
copiii împreună. Foarte bine, copii! Ce imagini minunate aţi creat! Am nevoie de un voluntar din
fiecare grup, care să vină în faţă şi să ne arate imaginea voastră. După aceea, vom vedea în ce ordine
vom pune imaginile. Aşteptaţi să vină voluntarii. Permiteţi fiecărui voluntar să-şi descrie imaginea. Acum,
care din aceste imagini reprezintă întâmplarea care a avut loc prima dată? Aşteptaţi să se răspundă
şi rugaţi acel voluntar să stea în partea opusă, ca să-i puteţi pune în rând pe toţi voluntarii de la început
până la sfârşit. Continuaţi până când toţi voluntarii s-au aşezat în ordine. Uau, ce viaţă a avut David! Vă
puteţi imagina cum a fost viaţa lui David? Mai întâi, pe când era încă foarte tânăr, a primit vizita
unui om ciudat, care i-a spus că într-o zi va deveni rege. Arătaţi înspre imaginea respectivă. După un
timp, merge să se lupte cu Goliat! Arătaţi înspre imaginea respectivă. Apoi petrece mulţi ani din viaţa
lui purtând bătălii, în calitate de comandant al oştilor lui Saul. Şi cu toate acestea, Saul încearcă
să-l omoare! Arătaţi înspre imaginea respectivă. Dacă aş fi fost în locul lui David, cred că mi-ar fi fost
foarte greu. M-aş fi întrebat dacă Dumnezeu are într-adevăr un plan pentru viaţa mea, sau Şi-a
uitat cumva promisiunea. Chiar putem citi în unii din Psalmii lui David cum acesta striga către
Dumnezeu în momentele de descurajare. David cerea ajutorul lui Dumnezeu. Uneori David se
îngrijora cu privire la duşmanii lui. Uneori îi era teamă. David a scris despre aceste sentimente în
Psalmi. El a scris de asemenea despre cât de mare este Dumnezeu. A scris despre cum Dumnezeu
i-a auzit glasul şi l-a izbăvit de oamenii răi. David şi-a putut aminti că Dumnezeu are un plan
pentru viaţa lui. Care este următoarea noastră povestire? Aşteptaţi răspunsurile copiilor. Da, aşa este.
David şi Ionatan. Cu siguranţă Ionatan a fost o mare încurajare pentru David. Ionatan l-a ajutat
pe David să fugă de Saul. Arătaţi înspre imaginea respectivă. După ce David a fugit de la palat, s-a
ascuns în munţi. Ne amintim că într-o zi, pe când David şi oamenii lui se aflau într-o peşteră, a
intrat acolo şi Saul! Arătaţi înspre imaginea respectivă. Saul se odihnea, şi David a avut ocazia să-i
facă rău lui Saul, să-l omoare chiar. Totuşi, David ştia că aceasta nu făcea parte din planul lui
Dumnezeu. Aşa că nu i-a făcut rău lui Saul, însă a făcut totuşi ceva – cine poate să-mi spună ce
a făcut David? Aşteptaţi răspunsurile copiilor. Da, a tăiat o bucată din haina lui Saul. După aceste
întâmplări, David a trebuit să mai aştepte până să devină rege. În timpul unei lupte împotriva
filistenilor, Saul moare! Vă vine să credeţi? Ce credeţi că a făcut David? Voi ce aţi fi făcut? Aşteptaţi
răspunsurile copiilor. A plâns, a jelit, era trist pentru că regele murise. Era trist pentru Ionatan şi
pentru ceilalţi oameni care au murit în acea bătălie. După ce a jelit o vreme, David L-a întrebat pe
Dumnezeu ce să facă în continuare. Dumnezeu i-a spus să meargă într-un oraş. David a mers în
oraşul Hebron, iar acolo oamenii din Iuda l-au uns pe David rege! David ştia că Dumnezeu Şi-a
îndeplinit în sfârşit planul. Haideţi să încheiem citind ce spune Biblia în 2 Samuel 5:4. Deschideţi-vă
Biblia. „David era în vârstă de treizeci de ani când s-a făcut împărat şi a domnit patruzeci de ani.”

APROFUNDARE
1. Ce făcea David când era descurajat sau
îngrijorat?
2. Ce a făcut David când a aflat că Saul a
murit?
3. Care a fost planul lui Dumnezeu pentru
viaţa lui David?
4. De ce credeţi că a trebuit David să aştepte
atâţia ani până să ajungă împărat?
5. Ce promisiuni v-a făcut vouă Domnul şi
care încă nu s-au împlinit?
6. Ce ne ajută să nu ne pierdem nădejdea
când avem de aşteptat mai mult timp
pentru ca o anumită promisiune să se
împlinească?
Activitate pentru
memorarea versetului
Verset de memorat: Psalmul 97:10
„Urâţi răul, cei ce iubiţi pe Domnul! El păzeşte
sufletele credincioşilor Lui şi-i izbăveşte din
mâna celor răi.”
Materiale necesare:
• Biblii
• pixuri
• hârtii
Timp necesar: 10 minute
Modalitate de desfăşurare:
Copiii vor fi împărţiţi în 3-4 echipe, în funcţie
de numărul total (câte 3-4 copii într-o echipă).
Fiecare echipă va primi câte o foaie de hârtie
şi câte un pix. Fiecare copil va avea nevoie să-
şi folosească Biblia personală pentru a putea
afla versetul de memorat. Învăţătorul va avea
pregătită, în prealabil, pentru fiecare grupă de
copii, câte o hârtie cu ceea trebuie să caute copiii
în Biblie, şi anume:
- _____________ cuvântul care se află între “mă” şi “şi” din Geneza 26:27
- ______________ ultimul cuvânt din Geneza 3:5
- ______________ primele două cuvinte care încep cu litera C din Galateni 1:17
- ______________ al doilea cuvânt din Matei 5:46
- ______________ două cuvinte înainte de a treia virgulă din Deuteronom 4:7
- ______________ primul cuvânt după primul punct din Iosua 3:4
- ______________ primul cuvânt după „El” din Psalmul 97:10
- ______________ primul cuvânt dinaintea cuvântului “neamurilor” din Fapte 14:2
- ______________ al doilea cuvânt de la coada din Proverbe 2:8
- ______________ cuvântul dinainte de .” din Isaia 2:3
- şi-i aceste cuvinte le primiţi cadou; nu mai e nevoie să le căutaţi
- ______________ cuvântul care apare între “neprihănirea” şi “de la”
din Proverbe 10:2
-______________ cuvântul care se afla înainte de cuvântul “cetate” din Neemia 3:15
- _____________ al doilea cuvânt care există înainte de al treilea „! „
din Mica 2:4
- _____________ al 8-lea cuvânt din Galateni 2:8
- răi cuvânt cadou, nu-l mai căutaţi
-_____________ a 19-a carte a Vechiului Testament
- ____________ numărul care se află între 96 si 98
-____________ este mai mic decât 11 şi mai mare decât 9

În spaţiul de mai jos puteţi scrie versetul de astăzi:

________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________

Învăţătorul poate spune copiilor: pentru a afla versetul de astăzi trebuie să descoperiţi fiecare indiciu.
Fiecare grupă a primit câte o hârtie cu ceea ce trebuie căutat în Biblie. Fiecare indiciu găsit vă va duce
mai aproape de versetul pe care trebuie să-l memorăm astăzi. Echipa care găseşte prima toate indiciile,
începe să înveţe versetul.

APLICAŢIE spus invitaţii, până când aceştia se opresc. Apoi,

Materiale necesare:
• câţiva invitaţi adulţi
• câţiva tineri
Timp necesar: 15 minute
Pentru această activitate, anunţaţi copiii că
astăzi vor face cunoştinţă cu nişte oameni care
au văzut cum Dumnezeu şi-a îndeplinit planul
în vieţile lor. Îndemnaţi copiii să asculte ce au de
vor putea interveni ei, spunându-şi opinia cu
privire la cele discutate.
Invitaţii vor intra pe rând şi vor începe prin a
se prezenta. Pentru fiecare invitat se alege un
copil, care să pună întrebări specifice, pregătite
dinainte, notate pe un cartonaş. Invitatul
povesteşte cum a simţit că Dumnezeu are un
plan pentru viaţa sa, oprindu-se înainte de a
dezvălui copiilor dacă s-a îndeplinit planul sau
nu, oferindu-le acestora ocazia de a presupune
ce s-a întâmplat mai departe. După câteva
opinii, invitatul continuă povestirea, iar la final
poate să pună copiilor întrebări de genul: Ai
simţit vreodată că Dumnezeu doreşte ca tu să LUCRU
faci ceva anume pentru El? Ce ai făcut? Crezi că
Dumnezeu are un plan pentru viaţa ta chiar dacă MANUAL
eşti copil? Crezi că îl va împlini?

Iată câteva posibile întrebări pentru invitat: Scutul lui David

1. Cum vă numiţi?
2. Când aţi simţit prima dată că Dumnezeu
vă vorbeşte şi cum v-aţi dat seama că
este El?
3. Ce aţi făcut după ce aţi înţeles că
Dumnezeu doreşte să faceţi un anumit
lucru?
4. Cum vă vorbea Dumnezeu? Vă vorbeşte
la fel şi astăzi?
5. Vi s-a întâmplat să nu ascultaţi de ceea
ce vă spune Dumnezeu?
La sfârşit, toţi invitaţii sunt invitaţi în sala de
clasă şi fiecare va avea un gând pentru copii,
urmând apoi să se roage împreună cu copiii.
ÎNTREBĂRI
Materiale necesare:
• carton
• carioca
• creioane colorate
• desene cu simboluri pentru
diferite calităţi necesare unui
conducător (dreptate, bunătate, milă,
înţelepciune...)
Modalitatea de lucru:
- li se prezintă copiilor simbolurile alese
pentru diversele calităţi necesare unui
bun conducător
- fiecare copil primeşte câte un carton pe
care este desenată imaginea unui scut
- folosindu-se de simbolurile alese, copiii
îşi vor realiza propriul scut (pot adăuga
şi alte simboluri)

DE VERIFICARE

1. Vă mai aduceţi aminte câteva lucruri

frumoase din viaţa lui David, lucruri pe
care le-am învăţat în lecţiile trecute?
2. Haideţi să ne amintim câteva situaţii mai
grele, sau încercări, prin care a trebuit să
treacă David!
3. Ce ne ajută să nu ne pierdem nădejdea
atunci când trecem prin încercări? (Ne
amintim că Dumnezeu Îşi împlineşte
întotdeauna planul Său!)
4. În săptămâna care a trecut ce promisiuni
s-au împlinit în viaţa voastră?
A R T I C OL DE FOND
predând
pentru
schimbare
L
ocul unde ne întoarcem de fiecare dată
în situaţiile grele, când nu mai avem
putere să mergem mai departe, sau
chiar şi în momentele frumoase, pline
de bucurie, este începutul. De unde
am pornit şi unde am ajuns? Unde ne
dorim să ajungem împreună cu copiii?
Scopul nostru ca învăţători de şcoală duminicală
este SCHIMBAREA. Iar schimbarea copiilor să se
facă după chipul lui Isus Hristos. Odată auzit şi
înţeles Cuvântul, el va trece de la nivelul cognitiv
la cel al faptelor, şi va produce astfel schimbarea
| 2 2 | GE NERAŢII | NR. 17
EMESE KENDERESI
aşteptată în viaţa copiilor. Aşa cum zicea cineva:
„Cuvântul lui Dumnezeu nu este doar pentru
informare, ci mai degrabă pentru transformare.”
Oamenii de ştiinţă cu ar fi Pavlov şi Burris F.
Skinner spun că învăţarea reprezintă schimbarea
permanentă a comportamentului determinată de
experienţă. Procesul învăţării este un proces de
durată, cunoştinţele fiind revizuite constant pe
măsura expunerii la noi stimuli, sau evenimente
percepute din mediul înconjurător. Conceptul
de învăţare acoperă o arie foarte largă, de la o
simplă asociere – stimul şi reacţia la acesta – la o
serie complexă de activităţi cognitive.
 AR T I C OL D E F ON D

Procesul învăţării este explicat de specialişti prin
intermediul următoarelor teorii:
 Teoriile comportamentale - au la bază
relaţiile simple de tipul stimul-răspuns.
Acestea susţin că învăţarea are loc ca rezultat
al răspunsurilor provocate de factorii externi
sau de evenimentele percepute din mediul
înconjurător.
Teoriile comportamentale sunt:
1. consolidare pozitivă sub forma unei
recompense, situaţie în care reacţia
este consolidată şi duce la învăţarea
acestui comportament.
2. consolidarea negativă fixează, de
asemenea, reacţia comportamentală şi
duce la învăţarea comportamentului.
3. dezaprobarea sau lipsa recompensei
are loc atunci când o reacţie
(manifestare) comportamentală este

1 Condiţionarea clasică de tip

pavlovian.
urmată de evenimente neplăcute.

 Teorii cognitive conform cărora oamenii

Aceasta se produce atunci când un desfăşoară procese decizionale complexe,
stimul care provoacă o anumită reacţie (stimul învăţând reguli şi concepte prin observarea
condiţionat) este asociat cu un alt stimul care altor persoane. Teoria cognitivă a învăţării
dacă ar fi fost folosit în mod izolat, nu ar fi pune accent pe importanţa proceselor
produs nici o reacţie (stimul necondiţionat). mentale, iar creativitatea şi introspecţia au,
Ulterior, acest al doilea stimul acţionând doar el de asemenea, un rol foarte important.
singur va determina o reacţie similară celui cu
care a fost asociat iniţial. Această formă de bază
a condiţionării clasice, demonstrată de Pavlov,
se bazează pe elementele olfactive şi vizuale care
induc senzaţii primare de foame, sete etc. Efectele
condiţionării se produc numai după ce stimulul
condiţionat şi cel necondiţionat au fost asociaţi
de mai multe ori. Repetarea expunerii la aceşti
stimuli creşte puterea asocierilor de tipul stimul
– reacţie.

2 Condiţionarea instrumentală.
Aceasta se produce atunci când indivizii
învaţă să adopte comportamente care produc
efecte pozitive şi atunci când învaţă să le evite pe
acelea cu efecte negative, reacţiile sunt complexe
şi, de asemenea, sunt controlate pentru atingerea
unui anumit scop. Comportamentul preferat sau
dorit poate fi învăţat de-a lungul unei perioade
de timp, deoarece acţiunile intermediare
care-l compun fac parte dintr-un proces numit
formarea comportamentului. De exemplu,
învăţătorul de şcoală duminicală oferă fiecărui
copil câte un premiu doar pentru simplul fapt că
au ales să vină la întâlnire, sperând ca, în timp,
copiii să vină şi datorită unei alte motivaţii.
În timp ce condiţionarea clasică implică
existenţa unei perechi de stimuli, condiţionarea
instrumentală se produce ca rezultat al
manifestării comportamentului dorit. Învăţarea
se realizează pe parcursul unei perioade în Învăţarea prin observare
care alte manifestări comportamentale sunt se produce atunci când indivizii urmăresc
abandonate deoarece nu sunt susţinute. acţiunile altora şi reţin avantajele pe care
aceştia le obţin în urma acestor manifestări
Condiţionarea instrumentală se poate produce pe comportamentale. Astfel, învăţarea se
una din următoarile trei căi: produce mai degrabă printr-o experienţă

NR. 17 | GE N E R A ŢI I | 2 3 |
A R T I C OL DE FOND

indirectă nu directă. Acest tip de învăţare
este un proces complex: indivizii stochează
aceste observaţii în memorie acumulând
cunoştinţe sau informaţii pe care le vor folosi
în viitor. În acest fel ei realizează o modelare
a propriului comportament.
Pentru ca învăţarea prin procesul de modelare să
se producă trebuie îndeplinite următoarele patru
condiţii:
1. atenţia persoanei care doreşte să
înveţe trebuie să fie atrasă de o
persoană cu un comportament
corespunzător care poate fi adoptat
2. cel care doreşte să înveţe trebuie să-şi
amintească comportamentul persoanei
model
3. trebuie să aibă loc convertirea
informaţiei în acţiune
4. trebuie să existe motivaţie pentru
realizarea schimbării
ucenicilor săi despre slujire era una care trebuia
pusă în aplicare de către aceştia. Partea de
aplicare a lecţiei are scopul de a-i ajuta pe copii
să răspundă pozitiv Cuvântului lui Dumnezeu,
să facă ceva ca rezultat al lucrării de convingere a
Duhului Sfânt în ei.
Ar trebui să li se dea copiilor ocazia de a pune în
practică învăţăturile biblice în propriile lor vieţi.
Una dintre priorităţile fiecărui învăţător este
aceea de a-i ajuta pe copii să se familiarizeze cu
Scriptura. De asemenea, o altă parte importantă
a acestei lucrări, este să-i învăţăm pe copii cum
să aplice practic în vieţile lor învăţăturile biblice.
Încurajaţi copiii să experimenteze ceea ce au
învăţat, dându-le teme de casă interesante,
care să le amintească de povestirea din clasă.
Discuţiile individuale, despre subiectul lecţiei,
sunt foarte eficiente. Lucrul manual, activităţile
biblice şi alte activităţi pot întări mesajul lecţiei
biblice.
De exemplu, dacă scopul lecţiei este să fim
mulţumitori chiar şi atunci când trecem prin
situaţii dificile, pentru dezvoltarea acestei
atitudini în vieţile copiilor va trebui să pregătim

Î
câteva activităţi, care să îi ajute deja din clasă să
n mare măsură comportamentul se formează practice acest lucru, apoi şi în săptămâna care
prin învăţare şi ca rezultat al experienţelor, va urma să aibă de făcut o temă care să le ofere
ca urmare, pentru a obţine o schimbare a ocazia copiilor să aplice lucrurile învăţate.
comportamentului copiilor, trebuie să ne
asigurăm că ei au înţeles adevărurile biblice
şi că aceştia sunt expuşi constant la stimuli
care întăresc aplicabilitatea adevărurilor în viaţa
lor de zi cu zi.

Dacă ne uităm cu atenţie la modelul de predare a

lui Isus, realizăm cât de important este aspectul
învăţării. Isus a spălat picioarele ucenicilor săi.
El a dorit ca ei să experimenteze în mod real
învăţătura, să o înţeleagă la nivel intelectual
DACĂ NE UITĂM
şi pentru aceasta a discutat cu ucenicii despre CU ATENŢIE
legătura dintre învăţătura Sa şi viaţa lor reală,
însă, cel mai important lucru a fost că El şi-a dorit
LA MODELUL
ca ucenicii Săi să aplice la rândul lor învăţătura DE PREDARE
primită. La sfârşit după ce le-a spălat picioarele,
Şi-a luat hainele, S-a aşezat iarăşi la masă şi le-a zis: A LUI ISUS,
,,Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiţi
,,Învăţătorul şi Domnul”, şi bine ziceţi, căci sunt.
REALIZĂM CÂT
Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am DE IMPORTANT
spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi
picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă,
ESTE ASPECTUL
ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu… Dacă ştiţi aceste ÎNVĂŢĂRII.
lucruri, ferice de voi, dacă le faceți.” - Ioan 13: 12-17
Scopul Domnului Isus nu a fost doar acela de
a transmite nişte informaţii, ci mai ales Şi-a
dorit ca oamenii să răspundă în mod pozitiv la
învăţăturile Sale şi să le aplice. Isus a ştiut că
era crucial ca oamenii să audă cuvintele Sale şi
să asculte de ele. Învăţătura pe care le-a dat-o

| 24 | GE NERAŢII | NR. 17

Exemple de activităţi:
a. În grupe mici, întreabă-i dacă simt
amărăciune legat de o situţie dificilă din
viaţa lor. Vorbiţi despre aceste situaţii şi
ajutaţi-i să găsească ceva pentru care să fie
mulţumitori.
b. Pune-i să scrie un cântec de mulţumire în
care să completeze spaţiile goale din fraze
de genul „Tu m-ai ascultat când__________
______________________________________
______________________descrie problema).
c. Adu nişte plicuri timbrate şi spune-
le copiilor să scrie pe o foaie, ca într-o
scrisoare, o problemă prin care trec. În
cursul săptămânii, învăţătorul le va trimite
prin poştă aceste scrisori copiilor împreună
cu versetul învăţat.
d. Confecţionaţi o cărticică mică, care să
servească pe parcursul săptămânii drept
jurnal de mulţumire în care copiii îşi vor
nota în fiecare zi cel puţin un motiv de
mulţumire.
Cum pot fi sigur că cei mici au înţeles ceea ce am
predat? Urmărind efectul informaţie auzite! La
următoarea întâlnire vom avea grijă să observăm
din ceea ce povestesc copiii nu doar că ei pot
reda cu precizie detaliile întâmplării auzite data
trecută, ci şi că pot relata despre schimbările
petrecute în viaţa lor personală în săptămâna care
a trecut.
Atunci când vorbim despre schimbare sunt
câteva principii importante pentru lucrarea cu
copiii:
AR T I C OL D E F ON D
1. Este Lucrarea lui Dumnezeu – EL
trebuie să-şi facă lucrarea în inima
copiilor. Ce putem face noi este să
creăm mediul potrivit pentru ca ei să
răspundă.
2. Copiii pot fi încurajaţi să-I
răspundă afirmativ Duhului Sfânt
– Responsabilitatea noastră majoră
este să prezentăm copiilor Cuvântul
lui Dumnezeu şi să le dăm ocazia
să răspundă în mod pozitiv punând
în aplicare ceea ce au auzit. Suntem
responsabili să-i încurajăm pe copii să
pună în practică ceea ce învaţă.
3. Învăţătorul îl poate aduce pe copil până
la punctul în care să-I răspundă lui
Dumnezeu printr-o decizie – Învăţătorii
pot crea mediul care să-i ajute pe copii
să vadă care este răspunsul pe care
Dumnezeu îl aşteaptă de la ei. Noi
suntem cei care îi putem ajuta pe copii
să înţeleagă implicaţiile Cuvântului lui
Dumnezeu şi modalităţile în care se
poate aplica practic acest Cuvânt.
4. Trebuie să gândim dincolo de zidurile
clasei – pentru a putea aplica Cuvântul
lui Dumnezeu la viaţa copiilor trebuie
să ne gândim la viaţa reală a acestora.
Înainte de a-i încuraja pe copii să pună
în practică ceea ce au învăţat trebuie să
înţelegem care este contextul lor real de
viaţă, de la şcoală şi de-acasă.
NR. 17 | GE N E R A ŢI I | 2 5 |
RESURSE
activităţi de
aplicare
OANA CURPAŞ
4-6 ani
1 2
Scop: Copiii să înţeleagă că regulile date de
părinţi şi de Dumnezeu sunt pentru siguranţa lor
Materiale necesare:
• 5 imagini cu reguli generale date
de părinţi, câte un set pentru
fiecare copil.
Aceste 5 reguli pot fi: 1) nu ai
voie să mergi pe unde circulă
maşinile, 2) nu atinge cuptorul
încins, 3) nu sări în pat, 4) nu te
juca cu chibritele, 5) nu te apleca
pe fereastră.
• un set de imagini pentru tine ca
învăţător
Când te afli înaintea copiilor după o lecţie despre
reguli şi legi date de Dumnezeu sau despre
ascultarea de părinţi, ca aplicaţie, poţi să-i
întrebi pe copii dacă au voie să facă orice doresc
şi oricând. Arată-le imaginile şi întreabă-i ce
înseamnă ele. După ce copiii răspund, explică-le
Că lui Dumnezeu îi place atunci când ascultăm
de părinţi şi de El.
Fiecare copil trebuie să ducă acasă hârtia cu cele
5 imgini şi să facă un poster împreună cu părinţii
pe care îl vor pune în camera lor. Astfel, ei vor
putea vedea aceste reguli zilnic şi îşi vor aminti
să asculte de părinţi.
| 2 6 | GE NERAŢII | NR. 17
Scop: Să exerseze să dăruiască din ce au pentru
Dumnezeu
Materiale necesare:
• monede strânse de copii pe
parcursul săptămânii
• săculeţi pentru strângerea lor
Cu o săptămână înainte, anunţaţi copiii să
strângă monede pentru duminica următoare.
Atunci când discutaţi la şcoala duminicală despre
dărnicie, chemaţi fratele care se ocupă de colecta
bisericii şi care să spună copiilor cât de important
este faptul ca oamenii care vin la biserică să
dăruiască bani. Poate să le dea copiilor câteva
exemple de realizări datorate banilor obţinuţi
prin colectă în ultima lună. Apoi invitaţi fratele
care strânge colecta să treacă cu săculeţul pe la
fiecare copil.
La final, mulţumiţi-I Domnului pentru banii
adunaţi şi rugaţi-L să-I ajute pe copii să dăruiască
şi mai mult. Acasă ei vor spune părinţilor cât de
bine s-au simţit că au dăruit pentru Dumnezeu
şi vor strânge şi pentru altădată bănuţi, ştiind că
fratele va veni din nou pentru colectă.

3 Bucăţile de hârtie colorată vor servi drept
Scop: Copiii să descopere cum pot ei să îi ajute
pe cei care nu-l cunosc pe Domnul Isus.
Materiale necesare:
• coli albe
• versetul de memorat tipărit
• creioane, carioci
• aţă sau sfoară
• lipici
Pe hârtia pe care aţi primit-o, vă rog să desenaţi cum îi
veţi ajuta voi pe oamenii care nu Îl cunosc pe Domnul
Isus în săptămâna care urmează. Ne vom face un plan
de acţiune.
Fiecare copil va primi câte o coală de hârtie mai
tare, în partea de sus a colii va scrie, cu ajutorul
voluntarilor, PLANUL MEU şi vor lipi versetul
de memorat şi apoi copiii vor desena cum cred ei
că îi pot ajuta pe cei care nu Îl cunosc pe Domnul
Isus. Voluntarii vor asista copiii în desenele lor,
ajutându-i să găsească o modalitate de ajutorare.
Când acestea sunt gata, li se va face o agăţătoare
din aţă pentru a fi atârnate.
Vă rog să duceţi acest plan cu voi acasă şi să îl
atârnaţi undeva la vedere. Uitaţi vă la el în fiecare
dimineaţă şi încercaţi să faceţi ce v-aţi propus şi vă
asigur că Dumnezeu se va bucura.
7-9 ani
1 Dacă aveţi tocmai lecţia despre David, Iosif sau
Scop: Copiii să înţeleagă că Dumnezeu aude
rugăciunile copiilor Săi.
Materiale necesare:
• dosare din carton de mărime
mică, câte unul pentru fiecare
copil
• bucăţi de hârtie colorată care vor
fi puse în dosar
• instrumente de scris
• creioane colorate, carioci
• opţional diferite imagini
decupate pentru decorare
La una dintre lecţiile la care vorbiţi despre
rugăciune, ca activitate de aprofundare se poate
propune copiilor să facă un dosar care poate fi
denumit dosarul preţios. Fiecare copil va primi
RESURSE
un dosar pe care îl vor decora după preferinţe.
documente de înregistrare. Copiii vor numerota
bucăţile de hârtie colorată. Explică-le copiilor
că noi, oamenii, deseori avem impresia că
Dumnezeu nu aude şi nu răspunde rugăciunilor
noastre. Încurajează-i să noteze pe prima
bucată de hârtie colorată, data aproximativă şi
rugăciunea făcută şi de câte ori s au rugat pentru
acel lucru. În partea de jos vor scrie dacă a fost
ascultată sau nu şi data aproximativă.
Invită-i apoi să se gândească ce lucruri anume
au cerut ei din partea lui Dumnezeu împreună
cu familiile lor şi încurajează-i ca atunci când
vor ajunge acasă, împreună cu părinţii, să noteze
subiecte de rugăciune vechi şi noi. Acest dosar
preţios poate fi păstrat pe biroul copilului sau pe
măsuţa din sufragerie unde poate fi consultat
frecvent. Astfel, părinţii împreună cu copiii îşi
vor împrospăta viaţa de rugăciune.
2
Scop: Copiii să aibă curaj să rămână de partea
dreptăţii când este momentul să apere adevărul
Materiale necesare:
• câte un omuleţ de hârtie şi unul
de carton pentru fiecare copil
• creioane colorate
• instrumente de scris
alte personaje biblice care au rămas de partea
dreptăţii când trebuia să apere adevărul, atunci
poţi să dai fiecărui copil câte un omuleţ din hârtie
şi unul din carton. Arată copiilor, exemplificând
cu omuleţii tăi, cum un om care spune că Îl
iubeşte pe Dumnezeu dar îi este frică să rămână
credincios atunci când este pus într-o situaţie în
care trebuie să aleagă între adevăr şi minciună,
se îndoaie precum omuleţul din hârtie. Pe când
omul credincios cu adevărat, rămâne tare, drept
şi apără adevărul, întocmai ca omuleţul din
carton.
Fiecare copil va primi câte un omuleţ şi pe cel
din hârtie va scrie ce anume îl face pe un om să
nu rămână drept, de exemplu: minciuna, lipsa
de bani etc. Iar pe cel din carton vor scrie ce pot
face ei ca să rămână drepţi, corecţi, de exemplu:
să citească Biblia, să se roage în acele momente,
să nu asculte îndemnuri rele etc. Invită copiii să
ia cu ei acasă aceşti doi omuleţi, să-i decoreze şi
NR. 17 | GE N E R A ŢI I | 27 |
RESURSE
să scrie pe ei şi alte motivaţii, să împărtăşească
ideea cu părinţii şi cu prietenii. Copiii pot începe
decorarea omuleţilor încă la lecţie.
10-11 ani
1 • beţişoare sau scobitori
Scop: Copiii să înţeleagă că Dumnezeu doreşte
să le vorbească: lor şi prin ei.
Materiale necesare:
• o coală mare A3 sau chiar mai
mare, în funcţie de numărul de
copii lipită pe un carton. Titlul
acestui panou poate fi plicuri cu
mesaje de sus
• plicuri suficiente pentru fiecare
copil
• bucăţi de hârtie mai mici, pătrate
sau dreptunghiuri
• marker-e colorate
• lipici
Copiilor le place să descopere că Dumnezeu se
poate folosi de ei şi că El le vorbeşte chiar şi lor.
Oferă câte un plic fiecărui copil, pe care îşi vor
scrie numele. Fiecare copil va primi apoi o bucată
de hârtie pe care va scrie când a văzut clar că
Dumnezeu doreşte ca ei să facă ceva, când El
i-a folosit pentru un lucru anume sau când au
observat că Dumnezeu a vorbit prin ei. Puteţi să
staţi într-un cerc şi să împărtăşiţi cum Dumnezeu
s-a folosit de voi. După ce şi-au pus aceste bucăţi
de hârtie în plicuri, le vor lipi pe coala mare.
Îndeamnă-i ca începând din acea zi să fie atenţi
la ce doreşte Dumnezeu de la ei. Când au o nouă
situaţie, în următoarele duminici, să meargă la
panoul cu plicuri şi să introducă biletul pe care
au scris situaţia, nu înainte de a împărtăşi acest
lucru cu ceilalţi. Astfel ei se vor încuraja reciproc
şi se vor simţi utili în lucrarea lui Dumnezeu, în
fiecare zi, căutând să vadă planul lui Dumnezeu.
| 2 8 | GE NERAŢII | NR. 17
2
Scop: copiii să înveţe să facă bine oridecâteori
au ocazia, valorificând o astfel de ocazie.
Materiale necesare:
• o coardă de sărit
• plastelină
Atunci când vorbiţi la şcoala duminicală tocmai
despre bunul samaritean sau alt episod din Biblie
în care se face un bine, poţi ruga 2 voluntari să
joace câte un rol. Unul dintre ei să sară coarda şi
să pară că nu-l acceptă pe cel de al doilea care ar
dori să i se alăture dar care nu ştie să sară coarda
sau să facă altceva.
În timp ce copiii privesc, poţi spune următoarele:
cum poţi tu arăta dragoste? Eşti în parc şi este un
copil cu care nimeni nu se joacă. Poate nu se pricepe
să se joace cu alţii sau nu ştie cum să intre în vorbă
cu ceilalţi copii. Cum crezi că se simte? Singur?
Nefolositor? Arată-i tu dragostea lui Dumnezeu. Ce
poţi face?
Lasă apoi timp copiilor să se gândească la soluţii
după care le veţi discuta, încurajându-i să arate
dragostea lui Dumnezeu chiar pe terenul de
joacă în săptămâna care urmează. Din plastelină
oferă-le şansa copiilor de a modela un copil,
punând mâini şi picioare din scobitori, figurina
respectivă reprezentând acel copil care este
mereu lăsat deoparte.
12-13 ani
1
Scop: Copiii să se gândească la lucrurile
împotriva cărora trebuie să reziste, în cultura de
azi.
Materiale necesare:
• decupaje din reviste cu diverse
lucruri promovate de cultura
recentă
• marker-e
• carioci colorate
• bandă adezivă sau lipici
• coală mare din carton subţire sau
hârtie
Această activitate poate fi folosită la lecţia cu
Daniel şi prietenii săi în Babilon. Copiii vor

încerca să determine ce lucruri din cultura
noastră i-ar putea îndepărta de Dumnezeu.
Se pot împărţi copiii în 2 echipe. O echipă să
noteze pe o jumătate de coală mare tentaţiile iar
cealaltă echipă, modurile de a evita să fie prinşi
în aceste lucruri. Discutaţi cu ei despre ceea ce
au experimentat ei înşişi, în timp ce ei vor folosi
decupajele şi vor decora posterul aşa cum doresc.
2 om nou. Încheiaţi acest moment cu rugăciune,
Scop: Să vedem cât de eficiente pot deveni
vieţile noastre dacă Îl lăsăm pe Dumnezeu să ne
prelucreze.
Materiale necesare:
• un vas murdar şi urât
• un lighean cu apă
• prosop
• dulciuri fără ambalaj
În cadrul lecţiei despre vindecarea ologului sau o
altă istorioară legată de reabilitarea unui personaj
biblic din punct de vedere trupesc sau spiritual,
poţi să aduci un vas murdar, urât la prima
RESURSE
vedere. Explică copiilor faptul că mulţi oameni se
simt inutili în această lume. Poate există copii în
grupă care simt că ei nu sunt cu nimic de folos lui
Dumnezeu sau Împărăţiei Lui. Dă un exemplu
chiar din viaţa ta personală, dacă ai. Subliniază
ideea că pentru Dumnezeu fiecare om este special
deoarece este creaţia Sa şi El este în stare să facă
din nimic, ceva foarte valoros. Spală vasul în
ligheanul cu apă şi şterge-l cu un prosop. Sângele
lui Isus poate să facă această transformare şi cu tine.
Trebuie doar să îi dai voie. El poate face din tine un
cerând Domnului să aducă schimbarea necesară.
Pune apoi dulciuri în vasul curăţat şi împarte-le
copiilor.
Încurajează copiii să facă această demonstraţie
în familie sau în cercul lor de prieteni, urmând
ca duminic viitoare să vă povestească reacţiile
provocate de ea.
NR. 17 | GE N E R A ŢI I | 2 9 |
PUPPETS

puppets
OANA CURPAŞ

Deseori la grupele de copii ne confruntăm cu copii care au tendinţe

de lenevie. Indiferent de ce activitate am face, există acel copil care
nu are chef să participe. Mereu nemulţumit, mereu obosit şi plictisit.

V
estea bună este că şi acest copil mai
special poate să guste implicarea în
activităţile de la şcoala duminicală
şi poate să răspundă lui Dumnezeu
într-un moment când nici nu se
aşteaptă.
Fiecare copil este special şi Dumnezeu ne poate
folosi pe noi, învăţătorii lor de şcoală duminicală
pentru a-i ajuta să se deschidă pentru El. Poate
se confruntă cu o problemă pe care nu le e uşor
să o verbalizeze. De aceea putem folosi păpuşile
pentru a încerca să identificăm problema şi să o
tratăm cu delicateţe, cu ajutorul Duhului Sfânt
care ne călăuzeşte şi ne dă înţelepciune. Aşa cum
spunea C.S. Lewis, sarcina unui educator modern
nu este aceea de a tăia jungla ci de a iriga deşertul. Nu
este de datoria mea să judec şi să dobor ce nu este
bun în copil, ci să ajut să crească ce este bun şi
valoros pentru Împărăţia lui Dumnezeu.
Sceneta pe care o propun pentru acest număr,
poate să determine un copil să răspundă lui
Dumnezeu.

| 3 0 | GE NERAŢII | NR. 17
 PUPPETS

Mihai, un copil obişnuit, plictisit de rutina de
la şcoală, este cuprins de lene. Întâlnirea cu
profesoara lui îi provoacă iniţial o şi mai mare
repulsie faţă de acel loc nedorit. Totuşi, Mihai,
realizând că dorinţa lui interioară vine de la cel
rău, se hotărăşte să îl învingă făcând alegerea
potrivită, adică să continue să meargă la şcoală.
Dumnezeu să ne dea înţelepciune fiecăruia
să ştim cum să creăm situaţii în care copiii să
răspundă lui Dumnezeu, făcând alegeri bune
încă din copilărie.

ALERGIE LA ŞCOALĂ
Roluri: Mihai şi profesorul (poate fi folosită şi o persoană în rolul profesorului)
Scena: Mihai este pe scenă mormăind în timp ce intră profesorul.

Profesorul: Bună, Mihai!

Mihai: Bună ziua, d-na/d-le profesor. (Continuă să mormăie)
P: Cum merge şcoala?
M: Vai, nu! (Îşi acoperă urechile cu mâinile)
P: Ce-ai păţit?
M: Să nu mai spuneţi cuvântul acela oribil.
P: Care cuvânt? Şcoală?
M: (Îşi acoperă din nou urechile) Nu, nu, nu! Uite, că iar l-aţi spus! Nu vedeţi ce alergic sunt la
cuvântul ăsta?
P: Păi, dacă faci alergie la ceva, atunci renunţi la acel lucru.
M: Da, mi-ar plăcea mie să renunţ.
P: Tu chiar ai vrea să renunţi?
M: Sigur! Imediat aş renunţa la şcoală!
P: Dar, Mihai, ăăă... hmm... nu cred că e chiar aşa de rău.
M: Păi, nici bine nu e.
P: Tu ştii însă că trebuie să mergi la ..... ştii tu unde.
M: Ştiu că trebuie să stau acasă şi gata!
P: Ce ai atâta de făcut acasă?
M: NIMIC! Şi la asta mă pricep cel mai bine.
P: Odată şi-odată o să te plictiseşti să nu faci nimic.
M: Eu? Niciodată! Mi-ar plăcea să fac asta opt zile pe săptămână şi treizeci de ore pe zi. (RÂDE)
P: Ştiai că lui Dumnezeu nu-i place să fim leneşi? Ne spune chiar în Proverbe ce crede El despre lenevie. ... Dar
totuşi, ştiu pe cineva căruia îi plac leneşii.
M: (Interesat) Pe cine?
P: Pe Satana.
M: Oho, nu vreau să am de-a face cu Satana. Nu-mi place de el deloc. E prea rău.
P: Pe deasupra e şi şmecher. Tare-i place lui când îşi găseşte câte unul care să intre în afacerile lui murdare.
M: Adică...?
P: Păi ... când facem fapte rele, el este cel care se foloseşte de mâinile noastre. Se foloseşte de ochii noştri când
privim la lucruri la care ştim că nu e voie să privim. Când mergem în locuri greşite se foloseşte de picioarele
noastre, iar când ascultăm ceea ce nu trebuie, tot el e cel care se foloseşte şi de urechile noastre.
M: (FOARTE TĂCUT CA ŞI CUM S-AR GÂNDI, APOI ÎŞI ATINGE NASUL) Atunci tot ce mi-a rămas
este nasul. Mă bucur că pe ăsta nu-l poate folosi.
P: Ba poate!
M: (SURPRINS) Cum adică?
P: Sunt tineri care inspiră substanţe toxice, droguri şi tot felul de alte lucruri care le fac rău. Aşa că Satana ştie
să se folosească şi de nas, dacă vrea.
M: (ÎŞI ATINGE NASUL DIN NOU) D-le profesor/Doamna profesoară?
P: Da, Mihai?
M: Ăăăăăă, pot să merg mâine cu d-voastră la şcoală ? Nu vreau ca Satana să se bucure că sunt leneş.
Vreau ca lui Dumnezeu să-I placă de mine şi eu să fiu un elev bun.
P: Da, sigur că da! Mă bucur că ai hotărât aşa. Ne vedem mâine la 8? Pe mâine, Mihai!
M: Nici voi, copii, să nu-l lăsaţi pe Satana să se folosească de voi. Să fiţi copii buni şi să mergeţi la şcoală,
să învăţaţi şi să ascultaţi de Dumnezeu şi de părinţi. Vă asigur că asta am să fac şi eu. Acum vă las cu
bine!
IESE.

NR. 17 | GE N E R A ŢI I | 31 |
MĂRTURIE
privind în
trecut şi în viitor
MELISSA KIRSCHER
F
undaţia Echipare pentru Generaţia
de Mâine (EGM) există pentru ca
Evanghelia să ajungă la inimile
copiilor, în cadrul bisericii locale,
oferindu-le astfel celor mici ocazia
de a se transforma după chipul lui
Hristos. Ca fundaţie, noi credem că echiparea
lucrătorilor cu copiii este un lucru esenţial în
vederea realizării acestui scop. În urma pregătirii
lucrătorilor cu copiii, am văzut mii de copii care
şi-au schimbat viaţa în mod radical.
Pregătirea învăţătorilor în cadrul conferinţelor
şi cursurilor de instruire organizate de Fundaţia
noastră a fost binecuvântată şi a cunoscut o
amploare deosebită.
„Ne trebuie materiale! Aveţi un curriculum?” era
întrebarea pusă la orice conferinţă cu învăţătorii.
Răspunsul era mereu acelaşi: „Nu, încă nu
avem.”
Drept urmare s-a considerat a fi necesară
întocmirea unui curriculum care să asigure
buna desfăşurare a întregii activităţi de la şcoala
duminicală.
EGM lucrează de trei ani la alcătuirea unui
curriculum internaţional. Această iniţiativă a
început cu două proiecte-test care au durat câte
zece săptămâni. Scopul proiectelor respective
a fost să se determine dacă obiectivul general
al unui astfel de plan ar avea şanse de izbândă
sau nu. Fiecare lecţie a fost scrisă de autori din
cel puţin două ţări. Acest parteneriat a însemnat
muncă mai puţină pentru toată lumea, oferind
în acelaşi timp lecţii relevante pentru ţara în care
urmau să fie folosite. Tot ce ţine de artă, design
şi – cel mai important – de aplicaţie, s-a realizat
| 3 2 | GE NERAŢII | NR. 17
în ţara în care s-a efectuat testul. Feedback-ul în
urma acestor proiecte ne-a încurajat să lansăm un
proiect şi mai amplu.
În martie 2007, toţi directorii naţionali ai EGM
din întreaga lume s-au întâlnit pentru a discuta
viziunea lor pentru acest proiect al curriculum-
ului. S-a constatat necesitatea unui total de 351
de lecţii, care să fie predate de-a lungul unei
perioade de nouă ani din viaţa unui copil. Aceste
lecţii sunt împărţite pe trei categorii de vârstă:
4-6, 7-9 şi 10-12.
A fost o adevărată aventură în ce priveşte studiul
biblic pentru a răscoli Cuvântul lui Dumnezeu şi
a hotărî ce anume să-i învăţăm pe copii şi când.
Pentru fiecare grupă de vârstă avem trei scopuri
majore. Obiectivul nostru este ca, după ce copilul
termină lecţiile din grupa de vârstă 4-6, să ştie
clar cine este Isus şi cum poate deveni tot mai
mult asemănător cu El. Temelia credinţei noastre
este Isus, dar pentru a înţelege cine este El şi ce a
făcut El, o persoană trebuie să înţeleagă Vechiul
Testament, aşadar curriculum-ul nostru pentru
7-9 ani se concentrează pe începuturile relaţiei lui
Dumnezeu cu omenirea. Şi în sfârşit, materialele
pentru 10-12 ani vor ajuta copiii să înţeleagă mai
bine două teme ale Cuvântului lui Dumnezeu.
Prima este începutul bisericii, aşa cum se
regăseşte el în Faptele Apostolilor. A doua este
o trecere cronologică prin povestirile cele mai
importante ale Bibliei pentru a-i ajuta pe copii să
înţeleagă faptul că planul lui Dumnezeu a fost
pregătit de la începuturi şi continuă să fie dus
la îndeplinire şi azi! Pe măsură ce copiii păşesc
prin acest curriculum, ne rugăm ca înţelegerea
Cuvântului Lui să le transforme vieţile.
 J OC U R I

Jocuri
CLAUDIA DASCĂL

PRINDE! NU PRINDE! (CERC/ACTIV)

Seamănă cu jocul „tresări”. Jucătorii stau cu braţele încrucişate
formând un cerc. Cineva va sta în centrul cercului. Persoana din
centru va arunca mingea cuiva din cerc. Ea va spune fie „Prinde!”, fie
„Nu prinde!”. Dacă spune „Prinde!”, jucătorul nu trebuie să prindă
mingea şi nu poate tresări (mişca mâinile). Dacă spune „Nu prinde!”,
jucătorul trebuie să prindă mingea. Dacă un jucător greşeşte sau scapă
mingea, va trebui să iasă din joc.

RAŢELE ZBURATOARE (ACTIV)

Când liderul spune: „Raţele zboară!” şi dă din mâini, toţi jucătorii
trebuie să facă la fel. Apoi, liderul poate spune: „Pisicile miaună!”,
făcând gesturile şi sunetele potrivite, pe care copiii trebuie să le imite,
la fel ca în cazul de mai sus. Liderul poate continua cu: „Găinile
cotcodăcesc!”, „Caii tropăie!” şi aşa mai departe, folosind gesturile şi
sunetele potrivite. Liderul va putea face o afirmaţie greşită când va
dori, folosind o mişcare sau un sunet nepotrivit. De exemplu: „Vacile
latră!”, „Elefanţii zboară!” şi aşa mai departe. Dacă jucătorul imită
noţiunea greşită, el (ea) este penalizat(ă). Dacă vreun jucător face o
mişcare greşită sau emite un sunet greşit oricând în timpul jocului, va
trebui să iasă afară din joc (poate avea trei şanse).

NR. 17 | GE N E R A ŢI I | 3 3 |
J OC U R I

ELECTRICITATEA (CERC/PASIV)
Copiii stau într-un cerc ţinându-se de mâini iar cineva stă în mijloc.
Jocul începe cu o persoană care anunţă că va trimite un impuls electric
persoanei de lângă el/ea şi apoi strânge mâna vecinului din stânga
sau din greapta. Persoana din mijloc, după ce va urmări atent pentru
câteva momente cine pe cine strânge de mână, trebuie să-şi dea seama
unde este curentul şi în ce direcţie se deplasează. Dacă ghiceşte,
schimbă locul cu persoana la care a ajuns curentul.

FERMIERUL ŞI CIOARA (ACTIV)

Echipament: şase obiecte care pot fi farfurii de hârtie sau săculeţi cu
fasole sau cutii mici. Împărţiţi copiii în echipe egale ca număr; fiecare
echipă va sta în spatele unei linii de start, cu faţa către un perete sau
către o linie de sosire, cam la şase metri distanţă de linia de start.
Primul jucător din fiecare echipă este un fermier, al doilea o cioară,
al treilea un fermier, al patrulea o cioară şi tot aşa. La semnal, primul
fermier din fiecare echipă ia seminţele (şase săculeţi cu fasole) şi le
aşează la intervale egale între linia de pornire şi cea de sosire. Fuge
înapoi şi atinge al doilea jucător, o cioară. Cioara trebuie să sară într-
un picior peste fiecare săculeţ, să atingă linia de sosire, să-şi schimbe
piciorul, să sară înapoi într-un picior şi să ridice fiecare săculeţ când
ajunge în dreptul lui. El le dă celui de-al treilea jucător, un fermier,
care merge să le planteze din nou şi aşa mai departe. Câştigă echipa
care termină prima. Jucaţi din nou, de data aceasta inversând rolurile.

FRUCTE ŞI LEGUME (ACTIV/CERC)

Împărţiţi copiii în două grupe mari. Copiii dintr-un grup îşi vor
alege nume de legume, iar cei din celălalt grup, nume de fructe. În
fiecare grup mare, doi sau trei copii vor trebui să aibă acelaşi nume
de fruct sau legumă. Copiii se amestecă şi se aşează în formă de cerc.
„Persoana”, pentru început liderul, stă în mijloc. El strigă „mazărea şi
merele schimbaţi-vă locurile”. În timp ce copiii respectivi îşi schimbă
locurile, „persoana” încearcă să ajungă pe unul din locurile goale.
Dacă reuşeşte, cel care rămâne pe dinafară devine „persoana” din
mijloc.

CÂMP MINAT (ACTIV/COOPERARE)

Împărţiţi grupul în 3. Un grup va reprezenta minele. Ei vor rămâne pe
loc în zona de joc. Un grup vor fi vâslaşii care încearcă să traverseze
terenul de joacă cu ochii închişi. Al treilea grup vor fi asistenţii. Ei vor
sta de cealaltă parte a terenului de joacă şi îi vor călăuzi pe vâslaşi să-l
treacă cu bine. Dacă un vâslaş se loveşte de o mină, mina explodează
şi vâslaşul va trebui să iasă afară din joc. Grupele se vor juca prin
rotaţie, ca toţi să treacă prin cele trei ipostaze.

| 3 4 | GE NERAŢII | NR. 17
 IDEI PENTRU L U C RU M A N UA L

ACTIVITĂŢI DE
LUCRU MANUAL

CLAUDIA DASCĂL

NR. 17 | GE N E R A ŢI I | 3 5 |
I D E I P E N T RU LUCRU MANUAL

Tablou de toamnă
MATERIALE NECESARE
• hârtie albă cartonată
• hârtie de culoare portocalie
• foarfece
• vopsea acrilică de culoare verde, maro, portocaliu,
galben, gri şi roşu
• lipici

REALIZAREA PROIECTULUI
Aşezaţi în mijlocul mesei de lucru hârtia albă cartonată. Întrebaţi-i
pe copii unde doresc să îşi picteze copacul, după care vopsiţi cu
maro palma şi jumătate din braţul copiilor. Ajutaţi copiii să îşi aşeze
cu grijă mâna cu degete răsfirate pe hârtia albă. După ce fiecare
copil a dus la bun sfârşit această fază, copiii trebuie să se spele bine
pe mâini pentru a putea realiza următoarea fază a proiectului.
Într-o farfurie de plastic turnaţi câteva picături de vopsea din
fiecare culoare. Cu ajutorul degeţelelor copiii vor realiza frunze în
culorile toamnei, în copăcelul lor.
Cu ajutorul unei pensule, copiii vor desena iarba şi florile. Copiii
mai mari pot desena şi o veveriţă în copac.

Frunză de toamnă 3D
MATERIALE NECESARE
• hârtie de culoare maro, roşu, portocaliu şi galben
• creioane
• foarfece
• formă de frunză
• aţă
• agrafă de hârtie
• capsator

REALIZAREA PROIECTULUI
Puneţi una peste cealaltă 3 bucăţi de hârtie colorată din 3 culori
diferite pe care le veţi ţine împreună cu ajutorul agrafei. Desenaţi
conturul frunzei şi apoi decupaţi. Veţi obţine 3 frunze identice de
colori diferite. Trasaţi uşor cu un creion mijlocul frunzelor, după
care faceţi o gaură cu ajutorul perforatorului în partea de sus a celor
3 frunze. Cu ajutorul capsatorului, capsaţi cele 3 frunze împreună
pe linia de mijloc. Deschideţi şi îndoiţi pe această linie fiecare
frunză în parte pentru a se putea vedea culorile diferite.
În partea de sus a frunzei unde am făcut gaura vom lega o bucată
de aţă care ne va da posibilitatea să atârnăm frunza acolo unde
dorim.

| 3 6 | GE NERAŢII | NR. 17
 IDEI PENTRU L U C RU M A N UA L

Lanţul mulţumirii
Fiecare verigă a lanţului reprezintă un motiv de mulţumire la
adresa lui Dumnezeu pentru lucrurile din viaţa noastră.

MATERIALE NECESARE
• hârtie colorată în nuanţele toamnei
• foarfece
• lipici
• carioci

REALIZAREA PROIECTULUI
Tăiaţi în fâşii hârtia colorată. Scrieţi un lucru pentru care
sunteţirecunoscători Domnului pe fiecare fâşie. Lipiţi apoi fâşiile în
aşa fel încât să obţineţi un lanţ al mulţumirii. Desenaţi, coloraţi şi
decupaţi frunzuliţe sau diferite simboluri ale toamnei şi lipiţi-le pe
fiecare verigă a lanţului.

Creaţia prin ochii toamnei

MATERIALE NECESARE
• frunze de toate formele
• hârtie
• lipici
• creioane sau carioci

REALIZAREA PROIECTULUI
Pe o coală de hârtie albă desenaţi o faţă de om sau corpul unor
animale după cum se poate vedea în imaginea alăturată, urmând
a vă folosi de frunze pentru a finaliza diferite părţi din corpul
omenesc sau din cel al animalelor.

NR. 17 | GE N E R A ŢI I | 37 |
PA N OU L V ESEL

Glume
într-o cantină de
Copiii stăteau la rând
olică, pentru a lua
la o şcoală generală cat
sei era o grămadă
prânzul. La capătul me
ţa a scris un bilet
mare de mere. Călugări
cu mere: „Ia UNUL
pe care l-a pus pe tava
uită.”
singur, Dumnezeu Se
de pa rte , la cel ălalt capăt al mesei
Ceva mai
prăjituri cu ciocolată.
era o grămadă mare de
LEANDRU DASCĂL un bilet: „Ia câte vrei.
Unul din copii scrisese
pe mere.”
Dumnezeu e cu ochii

Învăţătoarea: Iosif,
de ce ai întârziat?
Iosif: Din cauza un
ui semn de
circulaţie de pe drum
DIN NOU LA ŞCOALĂ .
Învăţătoarea: Ce leg
Vacanţa de vară se terminase iar micuţul Adi ătură are un
semn de circulaţie
începuse din nou şcoala. cu întârzierea ta?
Iosif: Semnul zicea
Doar după două zile, învăţătoarea lui o sună aşa: „Atenţie,
şcoală! Conduceţi în
pe mama lui Adi să-i spună că Adi se comp cet!”
ortă
urât.
„Staţi puţin”, spuse mama. „Adi a fost cu mine
trei luni de zile şi eu nu v-am sunat nici măca
ro
dată să vă spun că se comportă urât!”

doi
dau doi iepuri şi încă
Învăţătoarea: Dacă îţi ? Profesoara de fizi
i, câţi iepuri vei avea că: „Isaac
iepuri şi încă doi iepur Newton stătea su
b un copac
Maria: Şapte! când un măr i-a
ă din nou, cu atenţie. căzut drept
Învăţătoarea: Nu, ascult ă în cap şi aşa a de
i şi încă doi iepuri şi înc scoperit el
Dacă îţi dau doi iepur gravitatea. Ce m
inunat, nu-i
vei avea?
doi iepuri, câţi iepuri aşa?”
Maria: Şapte! u Elevul: „Da, dom
ercăm altfel. Dacă îţi da nule
Învăţătoarea: Hai să înc me re, învăţător, dacă st
mere şi încă două ătea în clasă
două mere şi încă două uitându-se la cărţ
i, ca noi, n-ar
câte mere vei avea? fi descoperit-o.”
Maria: Şase. uri
um, dacă îţi dau doi iep
Învăţătoarea: Bun. Ac ur i
ă doi iepuri, câţi iep
şi încă doi iepuri şi înc
vei avea?
Maria: Şapte!
de, mă rog, îţi iese că
Învăţătoarea: Dar de un
iepuri, fac şapte?
trei perechi a câte doi
un iepure acasă!
Maria: Păi eu deja am

Învăţătoarea vi
ne la clasă cu o
problemă bună
. „Să presupun
spune ea elevilo em”, le
r de clasa a doua
dintr-o duzină , „că
de oi, şase sar pe
un gard. Câte oi ste
rămân dincoace
gard?” de
„Niciuna”, răsp
unse micuţul A
„Niciuna? And ndrei.
rei, nu cunoşti
matematică.”
„D-na învăţăto
are, dumneavoa
nu cunoaşteţi oi stră
le. Când trece un
trec toate după a,
ea!”

| 3 8 | GE NERAŢII | NR. 17
în numărul viitor:
Copiii şi dărnicia

Revista Generaţii mai aproape de tine

>> este o revistă creată de învăţători pentru învăţători

>> oferă studii şi articole tematice, idei, resurse şi lecţii demonstrative
>> facilitează comunicarea dintre învăţători
>> încurajează şi motivează creştinii implicaţi în educarea spirituală a copiilor

Revista Generaţii doreşte să deschidă tuturor, porţile comunicării. Paginile revistei sunt un loc în care
ideile tale pot deveni utile celorlalţi. Trimite la redacţia contribuţia ta care poate consta în:
>> articole tematice
>> experienţe semnifi cative din slujirea ta
>> idei creative pentru lecţii biblice
>> întîmplări hazlii sau cuvinte „trăznite” ale copiilor
>> scurte prezentări ale unor cărţi de specialitate
>> întrebări legate de educaţia spirituală a copiilor
>> sugestii de subiecte care ţi se par interesante

Tematica numărului următor este: Copiii şi dărnicia

Termenul limită de trimitere al materialelor este 15 octombrie 2008.

Pentru abonamente, comenzi sau informaţii, ne puteţi contacta la adresa:

Fundaţia Echipare pentru Generaţia de Mâine, Str. Frunzişului nr. 15, 400664, Cluj-Napoca
C.P. 1012, O.P. 1, Cluj-Napoca, sau la Tel./Fax: 0264/45.23.15
www.fundatiaegm.org
Un program complet, energizant
destinat Şcolii duminicale
pentru copii. Programul este
conceput pentru trei categorii
de vârstă 4-6 ani, 7-9 ani şi
10-12 ani şi apare de trei ori
pe an. Fiecare set trimestrial
cuprinde 13 lecţii biblice menite
să-i ajute pe copii să facă primii
paşi În descoperirea Adevărului

www.fundatiaegm.org