Colonul are rolul de a stoca și îndepărtă acele resturi pe care organismul nu le poate digera.

În
momentul în care reziduurile alimentare au ajuns în colon, organismul a absorbit deja toate
substanțele nutritive pe care le-a putut absorbi. Ceea ce a mai rămas sunt apa, electroliții precum
sodiul și clorul, dar și reziduuri cum ar fi fibre, bacterii și celule moarte rezultate din stratul intern
al tractului digestiv. În timpul celor 12-24 de ore în care resturile alimentare trec prin colon,
organismul absoarbe aproape toată apa rămasă - aproximativ 1-l,5 litri pe zi. Rezidurile rămase,
denumite materii fecale, sunt de obicei moi, dar formate. Sunt, de asemenea, pline cu bacterii,
care sunt inofensive pentru organism atât timp cât peretele colonului este intact.
Reziduurile alimentare se mișcă prin colon datorită contracțiilor musculare. Mușchii colonului
separă reziduurile în fragmente mai mici. După fiecare masă, pe colonul descendent se produc
mișcări considerabile. În acest timp, mai multe segmente de reziduuri se unesc pentru a forma
materiile fecale, care sunt împinse în partea inferioară a colonului și în rect. Pe măsură ce
peretele rectal se întinde, semnalează necesitatea ca materiile fecale să fie eliminate. Cu cât
momentul eliminării materiilor fecale este amânat, cu atât se absoarbe mai multă apă din ele.
Aceasta face ca ele să devină mai compacte, mai tari și mai dificil de eliminat (constipație).
Aproximativ 80% dintre cazuri sunt sporadice și apar la persoane fără riscuri aparente, din cauza
unor factori externi cum ar fi dieta, fumatul și alcoolul.
Dieta: - consumul crescut de grăsimi și neglijarea aportului de fibre alimentare, în special
grăsimile animale nesaturate, uleiurile vegetale saturate; - consumul de carne roșie; - reducerea
fibrelor vegetale din dietă - acestea determină formarea unui scaun moale care crește gradul de
eliminare a factorilor carcinogeni ingerați;
Alcoolul consumat în cantități crescute zilnic dublează riscul de a dezvolta cancer, în special
consumatorii berii.
Fumatul ,în special, în cazurile unor debuturi precoce au o influență foarte mare în determinarea
cancerului la colon.
Din punct de vedere ereditar, riscul de a dezvolta cancer este de aproximativ 50% la cei ce au o
rudă de gradul întâi sau părinți bolnavi.
Bolile inflamatorii intestinale: rectocolita ulcerohemoragica și boala Crohn - cresc riscul de cancer
colo-rectal de 4-20 de ori față de populația generală.
Studiile de laborator includ:
- teste de sânge: hemoleucograma - arata anemie hipocromă microcitară, prin deficiență de Fe;
combinarea cu deficitul de vitamina B12 sau folat determină anemie macrocitară;
- teste funcționale hepatice: sunt de obicei normale, chiar și în cazul metastazelor hepatice;
- testele de inflamație: VSH crescut;
- testul hemocult pozitiv.
- Tuseul rectal
- Rectoscopia (vizualizarea doar a rectului = porțiunea terminala a colonului) sigmoidoscopia
(vizualizeaza rectul si colonul sigmoid, adica cam 1/3 din tot colonul) sau colonoscopia totala cu
vizualizarea de imagini din interiorul colonului
- Biopsia zonelor suspecte la colonoscopie
- Irigografia simpla (mai rar folosita astăzi) sau cu dublu contrast
- Ecografia abdominala (nu vede cancerul de colon, dar poate sa vadă eventualele metastaze în
ficat, abdomen sau ganglionii abdominali)
- Examenul tomografic (computer tomograf, CT), nu vede de obicei cancerul de colon ci
metastazele și extensia la organele din vecinătate)
- Colonoscopia virtuala (colonografia CT) – este disponibila și în România
Determinarea markerilor ADN tumorali în scaun (nu este disponibila în România)