9.

Modelarea plană a unor probleme de analiză statică structurală

9.B. Elementul patrulater cu patru noduri (QUAD4)

A. Caracteristici principale ale elementului patrulater (Fig. 9.39):

1. este element izoparametric, definit de patru noduri I, J, K, L care trebuie
declarate în sensul dat de rotirea axei X peste Y pe drumul cel mai scurt ;
2. are două grade de libertate pe nod (GLN = 2), deplasări X şi Y (UX, UY);
3. are grosime constantă şi poate fi încărcat cu forţe la noduri;

b
Fig. 9.39: Elementul QUAD4

4. elementul se poate folosi pentru modelarea stării plane de tensiune (SPT) şi

stării plane de deformaţie (SPD) conform Fig. 9.39.a dar şi a stării axial simetrice
(SAS) ca în Fig. 9.39.b;
5. matricea de rigiditate in coordonate globale este:
K e    BT DBdV ,
V
(9.11)
în care:

B   
N1 0 N2 0 N3 0 N4 0
N 4 
;
0 N1 0 N2 0 N3 0
(9.12)
este matricea derivatelor funcţiilor de formă, iar expresia matricelor de derivare este:

142
 9. Modelarea plană a unor probleme de analiză statică structurală

 
 0
 x 

    0 pentru SPT şi SPD; (9.13a)
y 
 
 
 y x 
 
 x 0 
 
0 
y 
      
 pentru SAS. (9.13b)
 y x 
 
1 0
 x 
Funcţiile de formă în coordonate naturale sunt:
N1  1  r 1  s  ;
1
4
N 2  1  r 1  s  ;
1
4
N3  1  r 1  s  ;
1
(9.14)
4
N 4  1  r 1  s  ;
1
4
matricele de rigiditate [D] sunt aceleaşi ca pentru elementul CST, (vezi rel. (9.5),
(9.6)) iar pentru SAS este:
 ν ν 
 1 1 ν
0
1 ν 
 ν ν 
 
E1  ν  1  ν
1 0
D  1  ν  (9.15)
1  ν 1  2 ν   0 0
1  2ν
0 

 21  ν 
 
 ν ν
0 1 
1  ν 1  ν 
6. uzual elementul este denumit QUAD4(Quadrilateral).

B. Date legate de element

1. grosimea elementului, pentru analize de tip SPT sau SPD;

143
 9. Modelarea plană a unor probleme de analiză statică structurală

2. tipul studiului (SPT, SPD sau SAS).

3. ordinul de integrare al matricei de rigiditate al elementului, INT (pentru
programe de firmă se alege automat 2, 3 sau 4);

C. Date despre materialul elementului

1. modulul de elasticitate longitudinal - E;
2. coeficientul lui Poisson - niu;
(3). coeficientul de dilatare termică - ;
(4). densitatea materialului -DENS;
(5). acceleraţia gravitatională - g sau greutatea specifică -  = g.

D. Date despre încărcări

1. blocaje la translaţie în direcţia X - BX şi în direcţia Y - BY;
2. forţe la noduri în direcţia X - FX şi Y - FY;
(3). deplasări impuse pe orice direcţie;
(4). temperaturi în noduri sau în elemente;
(5). forţe de inerţie generate de câmpul gravitaţional (pentru care sunt
necesare ca date de intrare , g direcţia şi sensul gravitaţiei), sau generată de
mişcarea de rotaţie uniformă (pentru care trebuie precizate axa de rotaţie şi viteza
unghiulară );
(6) presiuni distribuite liniar sau constante pe laturile elementului. Aceste
presiuni (sau forţe distribuite liniar) se echivalează la nodurile elementului cu forţe
concentrate (vezi Fig. 8.2 pentru care se neglijează momentele);

Observatie: Pentru analize axial simetrice încărcările se declară pe întreaga structură

(360), pentru unel programe încărcarea se declară pe un radian.

E. Rezultatele analizei
1. deplasările nodale - UX, UY;
2. tensiunile în sistemul global de axe - SX, SY, SXY, SZ la nodurile
elementului, precum şi în centrul lui, tensiunile principale S1, S2 şi unghiul ALFA pe
care îl face direcţia tensiunii principale S1 cu axa X în centrul elementului (vezi Fig.
9.39.a) pentru SPT şi SPD.
Tensiunile într-un nod diferă pentru elementele care au nodul respectiv
comun. Pentru corectarea rezultatelor de obicei se recurge la medierea tensiunilor la
noduri folosind diverse metode, cea mai simplă mediere fără a ţine seama de ariile şi
grosimile elementelor vecine este inclusă în programul de calcul, conform acestei
reguli dacă într-un nod I sunt n elemente vecine (vezi Fig. 9.40) atunci tensiunea
medie în nod se determină cu relaţia:

144
 9. Modelarea plană a unor probleme de analiză statică structurală

n
 S I ,i
i 1
S I ,m  (9.16a)
n
Se mai pot folosi relatii de calcul ce tin cont de
ariile elementelor vecine, cum ar fi:
Fig. 9.40: Nod comun la n elemente
n
 S I ,i A i
i 1
S I ,m  n
(9.16b)
 Ai
i 1
în care:
SI,m -valoarea medie a unei tensiuni în nodul I;
SI,i -valoarea tensiunii în nodul I pentru elementul i (I = 1,...,n);
Ai -aria elementului i.
Tensiunile dintr-un punct P al elementului se determină cu relaţia:
 SX 
 SY 
 
   DBP U 
e
(9.17)
 SXY 
 SZ 
<SZ> intervine pentru probleme axial simetrice iar pentru starea plană de deformaţie
se pot calcula direct din tensiunile SX şi SY. Se menţionează că pentru calculul
tensiunilor în general se foloseşte altă tehnică: tensiunile se determină în punctele
Gauss 2  2 (unde se demonstrează că erorile de calcul a tensiunilor sunt minime) şi
apoi se expandează la noduri folosind funcţiile de formă 9.14. Pentru elemente
patrulatere puţin distorsionate, adică apropiate de un pătrat, practic tensiunile
determinate direct în noduri coincid cu cele expandate din punctele Gauss.
Se pot media tensiunile SX, SY, SXY, SZ şi apoi se pot calcula tensiunile
principale S1 > S2 > S3 în noduri, sau se pot media toate tensiunile de la început.
Tensiunea echivalenta, von Mises - Sech se determina cu relatia:

Sech 
1
2

S1  S22  S2  S32  S3  S12  (9.18)

(3). deformaţiile specifice din element, într-un punct P se calculeaza cu

relaţia:
ε  BP  U e  (9.19)
(4). reactiunile din legaturile cu exteriorul.

145
 9. Modelarea plană a unor probleme de analiză statică structurală

F. Structura fişierului cu date de intrare este

1. Date generale
NN NE TIPE
2. Date despre noduri
NI BX BY X Y
...
3. Date despre elemente
EI I J K L E niu t INT
...
4. Date despre încărcări cu forţe în noduri
NF
NIF FX FY
...

G. Programul de lucru
QUAD4PLw_ref.EXE
Acest program a fost conceput să lucreze cu noţiunile (datele) de la punctele B-E
neincluse între paranteze.

H. Schema logică a programului coincide cu cea prezentată în Fig. 7.2. Sistemul de

ecuaţii care se rezolva este stocat în memoria RAM a calculatorului în matrice bandă.
Dimensiunea maximă a problemelor care pot fi rezolvate rezultă din numărul
necunoscutelor şi laţimea de bandă. Pentru a rezolva probleme de dimensiuni mari se
impune reconsiderarea gestionării resurselor hard (memoria extinsă). O parte a
rezultatelor (în special tensiuni) sunt stocate în fisiere text care se pot examina după
fiecare rulare, astfel se pot urmari fişierele: tensel.5; tensel.pr; tensx.nod; tenstot.nod.

Aplicaţii

QUAD1. Pentru placa dreptunghiulară prezentată în Fig. 9.41 se cere sa se

determine deplasarea punctului k şi tensiunea maximă. Se dau E = 2.105 MPa; 
= 0,3; t = 6 mm; L = 80 mm; h = 40 mm; F=1 kN.

Fig. 9.41: Problema QUAD1 Fig. 9.43: Discretizare QUAD1

146
 9. Modelarea plană a unor probleme de analiză statică structurală

Rezolvare.

Datorită simetriei geometrice, problema se poate “descompune” în două

încărcări, aşa cum se poate urmări în Fig. 9.42. Deoarece interesează doar deplasarea
punctului k şi tensiunea maxima care se presupune a fi în încastrare (dacă se
neglijează efectul local al forţei concentrate), încărcarea simetrică (vezi Fig. 9.42.a)
nu produce deplasarea punctului k, iar tensiunile la distanţă mare de forţele F sunt
neglijabile. Problema se poate rezolva doar cu încarcarea b) pe un model de jumătate
de placă.

Fig. 9.42: Descompunerea încărcării pentru problema QUAD1

O variantă a discretizării se prezintă în Fig. 9.43 pentru care fişierul datelor

de intrare quad1 este:

10 4 1
1 1 1 0.0 0.0
2 1 1 0.0 20.0
3 1 0 20.0 0.0
4 0 0 20.0 20.0
5 1 0 40.0 0.0
6 0 0 40.0 20.0
7 1 0 60.0 0.0
8 0 0 60.0 20.0
9 1 0 80.0 0.0
10 0 0 80.0 20.0
1 1 3 4 2 200000.0 0.3 6.0 3
2 3 5 6 4 200000.0 0.3 6.0 3
3 5 7 8 6 200000.0 0.3 6.0 3
4 7 9 10 8 200000.0 0.3 6.0 3
1
10 0.000000 -1000.000000

În urma analizei se obţine listingul:

ANALIZA PLANA PENTRU MODEL STARE PLANA DE TENSIUNE

147
 9. Modelarea plană a unor probleme de analiză statică structurală

NOD BX BY X Y
1 1 1 0.0000 0.0000
2 1 1 0.0000 20.0000
3 1 0 20.0000 0.0000
4 0 0 20.0000 20.0000
5 1 0 40.0000 0.0000
6 0 0 40.0000 20.0000
7 1 0 60.0000 0.0000
8 0 0 60.0000 20.0000
9 1 0 80.0000 0.0000
10 0 0 80.0000 20.0000
ELEM I J K L E niu t INT
1 1 3 4 2 200000.00 0.300 6.0000 3
2 3 5 6 4 200000.00 0.300 6.0000 3
3 5 7 8 6 200000.00 0.300 6.0000 3
4 7 9 10 8 200000.00 0.300 6.0000 3
NOD FX FY
1 0.0000 0.0000
2 0.0000 0.0000
3 0.0000 0.0000
4 0.0000 0.0000
5 0.0000 0.0000
6 0.0000 0.0000
7 0.0000 0.0000
8 0.0000 0.0000
9 0.0000 0.0000
10 0.0000 -1000.000
MATRICEA DE RIGIDITATE ASAMBLATA ARE NEC = 12 ECUATII
SEMILATIMEA MATRICII ASAMBLATE ESTE LB = 6
DEPLASARI NODALE
NOD UX UY
1 0.0000000000E+00 0.0000000000E+00
2 0.0000000000E+00 0.0000000000E+00
3 0.0000000000E+00 -5.3361624581E -03
4 7.5782340791E -03 -6.5754049539E -03
5 0.0000000000E+00 -1.8179242393E -02
6 1.3202556964E -02 -1.8846449395E -02
7 0.0000000000E+00 -3.5476490273E -02
8 1.6501261008E -02 -3.5586352818E -02
9 0.0000000000E+00 -5.4226030124E -02
10 1.7834840910E -02 -5.5506248219E -02

148
 9. Modelarea plană a unor probleme de analiză statică structurală

Tensiunile în elemente se pot urmări în fişierul tensel.5 reprodus mai jos.

Tensiunile pe fiecare element se dau în cele patru noduri I, J, K, L şi în centrul
elementului pe câte o linie, în ordinea SX SY SXY SZ.

Fisierul tensel.5:
0.00000000E+00 0.00000000E+00 -2.05237018E+01 0.0
-4.08541482E+00 -1.36180494E+01 8.62335239E+00 0.0
7.91918828E+01 1.13651399E+01 3.85703510E+00 0.0
8.32772976E+01 2.49831893E+01 -2.52900191E+01 0.0
3.95959414E+01 5.68256993E+00 -8.33333333E+00 0.0

-4.08541482E+00 -1.36180494E+01 -2.02494071E+01 0.0

-2.19958352E+00 -7.33194508E+00 1.38260396E+00 0.0
5.96061625E+01 1.12097787E+01 3.58274047E+00 0.0
5.77203312E+01 4.92367439E+00 -1.80492706E+01 0.0
2.77603738E+01 -1.20413534E+00 -8.33333333E+00 0.0

-2.19958352E+00 -7.33194508E+00 -1.57488112E+01 0.0

-3.62184214E-01 -1.20728071E+00 -3.06148797E+00 0.0
3.58873108E+01 9.66756778E+00 -9.17855446E-01 0.0
3.40499115E+01 3.54290342E+00 -1.36051787E+01 0.0
1.68438636E+01 1.16781135E+00 -8.33333333E+00 0.0

-3.62184214E-01 -1.20728071E+00 -8.64722632E+00 0.0

-4.22049921E+00 -1.40683307E+01 -3.51807285E+00 0.0
1.04342250E+01 -9.67191345E+00 -8.01944035E+00 0.0
1.42925400E+01 3.18913655E+00 -1.31485938E+01 0.0
5.03602039E+00 -5.43959708E+00 -8.33333333E+00 0.0

Fig. 9.44: Distribuţia tensiunii SX pe elemente - QUAD1

149
 9. Modelarea plană a unor probleme de analiză statică structurală

Fig. 9.45: Distribuţia tensiunii SX mediată la noduri - QUAD1

Deplasarea nodului k, adică a nodului 9, este vk =-5,422 mm iar tensiunea SX

maximă se poate urmări în Fig. 9.44 nemediată la noduri şi în Fig. 9.45 mediată la
noduri.

TEMĂ: Rezolvaţi problema discretizând întreaga structură şi comparaţi rezultatele.

Creşteţi numărul de elemente pentru o nouă discretizare şi examinaţi tensiunile
echivalente în zona de aplicare a sarcinii.

QUAD2. Discretizaţi întreaga placă

din Fig. 9.46 în 20 de elemente
dreptunghiulare QUAD4 egale, cu diferite
rapoarte ale laturilor şi comparaţi deplasarea
punctului B, tensiunea SX în punctul D şi
Sech în punctul C. Se dau E = 2.105 MPa; 
= 0,3; t = 1 mm; L = 100 mm; h = 40 mm; F
= 250 N. Care sunt rezultatele dacă se
discretizează cu 1 element ? Dar dacă se Fig. 9.46: Problema QUAD2
discretizează cu 40 elemente patrate egale ?

a b c d

e f g h
Fig. 9.47: Diferite discretizări pentru problema QUAD2

150
 9. Modelarea plană a unor probleme de analiză statică structurală

Rezolvare

Se adoptă discretizările din Fig. 9. 47 pentru care se obţin rezultatele

prezentate în Tabelul 9.1.

Concluzii. Rezultatele cele mai apropiate de valorile exacte se obţin printr-o

discretizare cu cât mai multe elemente apropiate de forma pătrată. Trebuie menţionat
că pentru îmbunătăţirea soluţiei în cazul general se poate recurge la creşterea
numărului de elemente, sau la alegerea unui element finit mai performant (cu noduri
mai multe sau cu grade de libertate mai multe – care conţine şi grade de liberate
rotiri, în cazul de faţă RZ).

Tabelul 9.1: Rezultatele aplicaţiei QUAD2

Discretizarea UX(B) UY(B) SX(D) Sech(C)
[mm] [mm] [MPa] [MPa]
a. 100  2 -6,658.10-3 -2,550.10-2 15,991 24,753
b. 5  40 -1,591.10-2 -2,613.10-2 90,909 37,987
c. 50  4 -1,428.10-2 -5,283.10-2 47,232 22,814
d. 10  20 -2,155.10-2 -8.042.10-2 90,200 48,823
e. 25  8 -1,987.10-2 -7,376.10-2 77,674 33,626
f. 20  10 -2,076.10-2 -7,721.10-2 83,817 38,601
g. 10  10 = 40 el -2,213.10-2 -8,282.10-2 96,522 65.283
h. 100  40 = 1 el -6,421.10-2 -2,449.10-2 15,300 36,241
EXACT -2,229.10-2 -8,613.10-2 144 

QUAD3. Un tub cu pereţi

groşi de lungime foarte mare (Fig.
9.48) are raza interioară Ri = 50 mm
şi cea exterioară Re = 100 mm.
Ştiind ca E =2,1.105 MPa şi  = 0,3
să se calculeze distribuţia de tensiuni
în tub pentru o presiune interioară pi Fig. 9.48: Problema QUAD3
= 100 MPa.
Comparati rezultatele analizei cu rezultatul analitic al tensiunilor într-un punct de
raza r:
p R2  R2  p R2  R2 
σ r  2 i i 2 1  2e  ; σ t  2 i i 2 1  2e  .
Re  Ri  r  Re  Ri  r 

151
 9. Modelarea plană a unor probleme de analiză statică structurală

Rezolvare

Deoarece lungimea tubului este foarte mare, deformaţiile în lungul tubului se

presupun a fi impiedicate şi deci dacă se reţine o felie din tub se poate face un calcul
de SPD. Din motive de simetrie se poate face analiza pe un sfert din structură, astfel
modelul de calcul se poate urmări în Fig. 9.49.
Presiunea de pe laturile elementelor se reduce la noduri prin forţe echivalente.
Conform Fig. 9.50, presiunea de pe latura IJ se reduce la nodurile I şi J prin forte de
valori:
ptl ptl
FX(I)  FX(J)  cos α ; FY(I)  FY(J)  sin α .
2 2
Fişierul datelor de intrare quad3a este:

45 32 2
1 0 1 50 0
2 0 1 62 0
3 0 1 75 0
4 0 1 87.5 0
5 0 1 100 0
6 0 0 49.03926 9.754516
7 0 0 61.29908 12.19314
8 0 0 73.55890 14.63177
9 0 0 85.81872 17.07040
10 0 0 98.07853 19.50903
11 0 0 46.19398 19.13417
12 0 0 57.74248 23.91771
13 0 0 69.29097 28.70126
14 0 0 80.83947 33.48480
15 0 0 92.38795 38.26834
16 0 0 41.57348 27.77851 Fig. 9.49: Discretizare QUAD3
17 0 0 51.96686 34.72314
18 0 0 62.36023 41.66777
19 0 0 72.75360 48.61240
20 0 0 83.14697 55.55702
21 0 0 35.35534 35.35534
22 0 0 44.19418 44.19418
23 0 0 53.03302 53.03301
24 0 0 61.87185 61.87185
25 0 0 70.71069 70.71068
26 0 0 27.77852 41.57348

152
 9. Modelarea plană a unor probleme de analiză statică structurală

27 0 0 34.72315 51.96685
28 0 0 41.66778 62.36022
29 0 0 48.61241 72.75360
30 0 0 55.55703 83.14697
31 0 0 19.13418 46.19398
32 0 0 23.91773 57.74248
33 0 0 28.70127 69.29097
34 0 0 33.48481 80.83947 
35 0 0 38.26836 92.38796
36 0 0 9.754523 49.03927 Fig. 9.50: Reducerea presiunii uniform
distribuite pentru elementele plane
37 0 0 12.19316 61.29909
38 0 0 14.63179 73.55891
39 0 0 17.07042 85.81873
40 0 0 19.50905 98.07854
41 1 0 0.00000 50.00000
42 1 0 0.00000 62.50000
43 1 0 0.00000 75.00000
44 1 0 0.00000 87.50000
45 1 0 0.00000 100.0000
1 1 2 7 6 210000 0.3 6.25 2
2 2 3 8 7 210000 0.3 6.25 2
3 3 4 9 8 210000 0.3 6.25 2
4 4 5 10 9 210000 0.3 6.25 2
5 6 7 12 11 210000 0.3 6.25 2
6 7 8 13 12 210000 0.3 6.25 2
7 8 9 14 13 210000 0.3 6.25 2
8 9 10 15 14 210000 0.3 6.25 2
9 11 12 17 16 210000 0.3 6.25 2
10 12 13 18 17 210000 0.3 6.25 2
11 13 14 19 18 210000 0.3 6.25 2
12 14 15 20 19 210000 0.3 6.25 2
13 16 17 22 21 210000 0.3 6.25 2
14 17 18 23 22 210000 0.3 6.25 2
15 18 19 24 23 210000 0.3 6.25 2
16 19 20 25 24 210000 0.3 6.25 2
17 21 22 27 26 210000 0.3 6.25 2
18 22 23 28 27 210000 0.3 6.25 2
19 23 24 29 28 210000 0.3 6.25 2
20 24 25 30 29 210000 0.3 6.25 2
21 26 27 32 31 210000 0.3 6.25 2

153
 9. Modelarea plană a unor probleme de analiză statică structurală

22 27 28 33 32 210000 0.3 6.25 2

23 28 29 34 33 210000 0.3 6.25 2
24 29 30 35 34 210000 0.3 6.25 2
25 31 32 37 36 210000 0.3 6.25 2
26 32 33 38 37 210000 0.3 6.25 2
27 33 34 39 38 210000 0.3 6.25 2
28 34 35 40 39 210000 0.3 6.25 2
29 36 37 42 41 210000 0.3 6.25 2
30 37 38 43 42 210000 0.3 6.25 2
31 38 39 44 43 210000 0.3 6.25 2
32 39 40 45 44 210000 0.3 6.25 2
9
1 3048.28 0.00
6 5979.42 1189.38
11 5632.49 2333.05
16 5069.11 3387.07
21 4310.92 4310.92 Fig. 9.51: Deformata QUAD3
26 3387.07 5069.11
31 2333.05 5632.49
36 1189.38 5979.43
41 0.00 3048.28

Rezultatele rulării se pot urmări în formă grafică, în Fig. 9.51-deformata, în

Fig. 9.52-distribuţia tensiunilor principale maxime S1, iar în Fig. 9.53-distribuţia
tensiunilor principale minime S3.

Fig. 9.52: Distributia tensiunii S1 pentru Fig. 9.53: Distributia tensiunii S3 pentru
problema QUAD3 problema QUAD3

154
 9. Modelarea plană a unor probleme de analiză statică structurală

Nu s-au reprezentat tensiunile SX, SY şi SXY deoarece sunt mai puţin

semnificative pentru această problemă.
Tensiunile S1 corespund tensiunilor tangentiale t iar tensiunile S3
corespund tensiunilor radiale r.
Deoarece lăţimea benzilor de haşuri diferite este mai mică la interiorul
tubului, se poate trage concluzia că gradientul tensiunilor S1 este mai pronunţat la
interior.
Faţă de axa tubului există simetrie axială, deci se poate dezvolta un model
SAS. Deoarece deplasările în lungul tubului sunt nule se reţine o felie din tub pentru
care modelul se poate urmări în Fig. 9.54.


Fig. 9.54: Model axial simetric discretizat Fig. 9.55: Echivalarea nodala pentru
QUAD3 elmentul axial simetric

Încarcarile nodale rezultă din presiunea pe element pe toata circumferinţa,

adică dacă se urmăreşte Fig. 9.55 relaţia de determinare a forţelor echivalente este:
FX(I)  FX(J)  πplX(I)  X(J)cos α ;
FY(I)  FY(J)  πplX(I)  X(J)sin α .
Fişierul datelor de intrare quad3b este:
10 4 0
1 0 1 5.00E+01 0.00E+00
2 0 1 5.00E+01 1.00E+01
3 0 1 6.25E+01 0.00E+00
4 0 1 6.25E+01 1.00E+01
5 0 1 7.50E+01 0.00E+00
6 0 1 7.50E+01 1.00E+01
7 0 1 8.75E+01 0.00E+00
8 0 1 8.75E+01 1.00E+01
9 0 1 1.00E+02 0.00E+00
10 0 1 1.00E+02 1.00E+01 Fig. 9.56: Deformata QUAD3
1 1 3 4 2 2.1E+05 0.3 1.0 3
2 3 5 6 4 2.1E+05 0.3 1.0 3
3 5 7 8 6 2.1E+05 0.3 1.0 3

155
 9. Modelarea plană a unor probleme de analiză statică structurală

4 7 9 10 8 2.1E+05 0.3 1.0 3

2
1 1.5707963E+05 0.000E+00
2 1.5707963E+05 0.000E+00
Rezultatele rulării se pot urmări în Fig. 9.56-deformata; Fig. 9.57-tensiunile
S1 care sunt identice cu tensiunile SX; Fig. 9.58- tensiunile S3.

Fig. 9.57: Distribuţia tensiunii S1 pentru QUAD3

Fig. 9.58: Distribuţia tensiunii S3 pentru QUAD3

Tensiunile maxime tangenţiale şi radiale calculate cu relaţiile analitice

conduc la: σ t , max  166,66 MPa; σ r , min  -100 MPa;
Din analiza problemei prin cele două modele diferite se observă că rezultatele
sunt practic aceleaşi, (trebuie acordată atenţie asupra interpretării rezultatelor care
depind de sistemul de referinţă). Modelul axial simetric deşi este format din 4
elemente conduce la rezultate foarte apropiate de cele exacte ceea ce impune acest
model în rezolvarea problemelor de tipul celei de mai sus. Dacă modelul axial

156
 9. Modelarea plană a unor probleme de analiză statică structurală

simetric conţine 10 elemente egale în plan pe un singur strat tensiunile devin:

σz, max  σ1, max  175,54 MPa; σ x , min  σ3, min  -78,48 MPa.
Această problemă ca şi altele prezentate anterior arată că rezolvarea unei
probleme cu ajutorul MEF nu presupune un model unic. Această problemă ar putea fi
modelată spaţial cu ajutorul unor elemente de volum sau s-ar putea încerca şi o
modelare cu elemente de placă groasă.
Rezultatele obţinute pe diverse modele nu sunt întotdeauna apropiate de
soluţia exactă şi atunci se impune un studiu mai larg, în care un rol esenţial este
deţinut de experienţa utilizatorului în tehnica de modelare.

QUAD4. Să se studieze distribuţia de tensiuni în vecinătatea îmbinărilor

sudate prezentate în Fig. 9.59. Se consideră că tablele sunt de laţime foarte mare
(SPD), cordonul de sudură este continuu, iar materialul sudurii este foarte apropiat de
materialul tablelor. Se neglijează zona influenţată termic. Se dau E = 21.105 MPa; 
= 0,3; p = 100 MPa; t =20 mm.

Fig. 9.59: Problema QUAD4

Răspuns: Solicitările maxime apar în

vecinătatea sudurii şi nu în cordonul de sudură.
Pentru discretizarea din Fig. 9.60 se obţine:
a) σech  646,20 MPa; a
b) σech  373,14 MPa;
c) σech  146,15 MPa;
Dacă încovoierea tablelor este
pronunţată, în zona sudurilor tensiunile cresc b
foarte mult (vezi rezultatul îmbinării a).
TEMĂ: Studiaţi starea de tensiuni dacă se rupe
un cordon de sudură.
Observaţie: Varianta c) rezultă din varianta a)
prin modificarea blocajelor. c
Fig. 9.60: Discretizare QUAD4

157
 9. Modelarea plană a unor probleme de analiză statică structurală

QUAD5. Într-o placă solicitată la întindere ca în Fig. 9.61 există o fisură de

lungime d = 50 mm. Ştiind că L = 200 mm; B = 100 mm; E = 2.105 MPa;  = 0,3; t
= 8 mm; p = 10 MPa să se afle şi să se localizeze tensiunea maximă din placă.

Fig. 9.61: Problema QUAD5 Fig. 9.62: Discretizare QUAD5

Răspuns: Pentru discretizarea pe sfert ca în Fig. 9.62 se obţine x,max = 26,47 MPa.

QUAD6. Placa cu fisură din Fig. 9.63 este încărcată cu opt forţe care produc
forfecarea fisurii, să se localizeze şi să se determine tensiunea echivalentă maximă
din zona fisurii. (se neglijează efectul forţelor concentrate).
Se dau: L = 200 mm; d = 50 mm; E = 2.105 MPa;  = 0,3; F = 500 N.

Fig. 9.63: Problema QUAD6 Fig. 9.64: Discretizare QUAD6

Răspuns: Pentru discretizarea pe sfert ca în Fig. 9.64, tensiunile maxime se obţin în

zona de aplicare a forţelor şi pentru a obtine tensiunile din zona fisurii se urmăresc
fişierele de rezultate cu tensiuni, se obţine ech,max = 5,88 MPa.

Fig. 9.65: Discretizare pentru problema CST2 cu elemente QUAD4

158
 9. Modelarea plană a unor probleme de analiză statică structurală

QUAD7. Determinati concentratorul de tensiune pentru problema CST2

folosind elementul QUAD4 şi o discretizare care păstreaza numărul şi poziţionarea
nodurilor din Fig. 9.17.b.

Răspuns: Pentru discretizarea prezentată în Fig. 9.65 se obtine k  2,2.

QUAD8. Să se compare tensiunile obţinute într-o bară curbă de secţiune

dreptunghiulară supusă la încovoiere pură, (Fig. 9.66) cu rezultatul analitic ştiind că
E = 2.105 MPa;  = 0,3; t = 20 mm; a = 10 mm; M = 5,33333.105 Nmm. Distribuţia
tensiunilor în bara curbă este dată de relaţia (vezi Fig. 9. 67 pentru notaţii):

Fig. 9.66: Problema QUAD8 Fig. 9.67: Notaţii Fig. 9.68: Discretizare
pentru bara curbă problema QUAD8

M y h
σ ; unde e  R  .
Ae r  y ln 2
R
R1
Tensiunile extreme au valorile:
M d1 M d2
σ max  ; σ min   .
Ae R1 Ae R 2
Indicaţie: Modelul problemei se poate face pe jumătate din structură, o axa de
coordonate trebuie să coincidă cu axa de simetrie, înclinată la 45.

Raspuns: Teoretic max =137,01 MPa; min = -77,77 MPa. Pentru discretizarea
întregii structuri ca în Fig. 9.68 şi aplicarea momentului prin forţe echivalente ale
distibuţiei liniare de tensiuni pe portiunea barei drepte se obtine:
max = 1 = 143,82 MPa; min = 3 = -74,50 MPa.

QUAD9. Un înveliş sferic de raza interioară Ri =100 mm şi rază exterioară

Re =104 mm este încărcat cu o presiune interioară pi = 1 MPa (Fig. 9.69). Ştiind că

159
 9. Modelarea plană a unor probleme de analiză statică structurală

sfera este din oţel cu E = 21.104 MPa şi  = 0,3 să se determine tensiunea maximă din
sferă.

 i e

Fig. 9.69: Problema Fig. 9.70: Echivalarea presiunii Fig.9.71: Discretizare

QUAD9 pe modelul axial simetric QUAD9

Indicaţie: Modelul problemei este axial simetric şi se poate dezvolta ca în Fig. 9.71.
Presiunea se reduce la noduri prin forţe echivalente, spre exemplu în nodul i (vezi
Fig. 9.70) care preia presiunea cuprinsa între unghiurile i şi e pentru discretizări cu
noduri echidistante forţele echivalente la nod sunt:
 α  αe   α  αe 
Fxi  2πR i2 psin αe  sin αi cos i  ; Fyi  2πR i psin αe  sin αi sin  i
2

 2   2 
Din punct de vedere teoretic învelişul poate fi considerat subţire
R 102 pR
  25,5 şi deci 1 = 2 = =12,75 MPa.
h 4 2h

Răspuns: Pentru discretizarea din Fig. 9.71 se obţine: 1 = 3 =12,93 MPa la

exteriorul sferei.

QUAD10. Discul de rază R = 100 mm şi grosime h = 20 mm din Fig. 9.72 se

roteşte în jurul axei cu viteza unghiulara  = 1000 rad/s. Ştiind că densitatea
materialului este  = 7850 Kg/m3; E= 2.105 MPa;  = 0,3; să se determine tensiunile
maxime din disc.



Fig. 9.72: Problema QUAD10 Fig. 9.73: Discretizare QUAD10

160
 9. Modelarea plană a unor probleme de analiză statică structurală

Indicaţie: Modelul este axial simetric, forţele de inerţie se reduc la noduri pentru o

discretizare ca cea din Fig. 9.73 conform relaţiei: Fi  ρπhω2r re2  ri2 . Soluţia
analitică conduce la tensiune maximă în centrul discului:
σ r , max  σ t , max 
3  ν ρω2R 2 = 32,38 MPa.
8
Răspuns: Pentru discretizarea din Fig. 9.73 se obţine σr , max  σ x  32,28MPa;
σ t , max  σz  32,28 MPa.
TEMĂ: Consideraţi un orificiu circular 2 în centrul discului şi reanalizaţi problema.
Cum se modifică tensiunile ?

QUAD11. O placă este formată prin lipirea a două materiale diferite ca în

Fig. 9.74. Ştiind că jumatatea inferioară are E1 = 2.105 MPa; 1 = 0,3; iar cea
superioară E2 = 5.104 MPa 2 = 0,3 şi dimensiunile plăcii sunt L = 100 mm; B = 40
mm; t = 1 mm, să se găsească distribuţia de tensiuni pentru o presiune p = 100 MPa.
Care este solicitarea maximă şi unde se atinge ? Este corectă medierea tensiunilor la
noduri pentru elemente vecine de tipuri diferite ?

Fig. 9.74: Problema QUAD11 Fig. 9.75: Discretizare QUAD11

Răspuns: Deformata structurii seamană cu cea obţinută la o solicitare de încovoiere.

Medierea la noduri nu este corectă întrucât σ  Eε iar continuitatea este numai în
deformaţii (). Tensiunea maximă se atinge în zona îmbinării din materialul mai rigid
(din partea inferioară) şi este σ x , max  225,6 MPa pentru discretizarea prezentată în
Fig. 9.75.

QUAD12. Placa din oţel prezentată în Fig. 9.76 are E = 2.105 MPa;  = 0,3;
grosimea t = 10 mm şi a = 20 mm. Să se calculeze tensiunea maximă pentru o
încărcare cu p = 10 MPa.

Indicaţie: Din considerente de simetrie modelul problemei se poate dezvolta pentru

un sfert din structură.
Răspuns: Pentru discretizarea din Fig. 9.77 se obţine σech , max  82,43 MPa.

161
 9. Modelarea plană a unor probleme de analiză statică structurală

Fig. 9.76: Problema QUAD12 Fig. 9.77: Discretizare QUAD12

QUAD13. Problema J. Boussinesq plană (Fig. 9.78): O forţă distribuită liniar

F [N/mm] acţionează pe o suprafaţă foarte mare a unui bloc din oţel. Să se compare
rezultatele tensiunilor într-un punct P (vezi Fig. 9.79) cu rezultatele obţinute prin
MEF discretizând o felie din semispaţiul infinit.

Fig. 9.78: Problema QUAD13 Fig. 9.79: Tensiunile într-un punct

Relaţiile analitice de calcul sunt:

2F 2F 2F
σ y   cos 3 θ ; σ x   sin 2 θ  cos θ ; τ xy  sin θ  cos 2 θ
πr πr πr
Indicaţii: Discretizarea trebuie să respecte gradientul tensiunii, deci în zona forţei se
vor introduce mai multe noduri şi elemente.
Răspuns: Pentru o discretizare ca cea din Fig. 9.80 şi pentru F = 1000 N/mm se
obţine:
Elem R σ x [MPa] σ y [MPa] τ xy [MPa]
sau nod [mm]  MEF Analitic MEF Analitic MEF Analitic
elem 12 15 45 -9,81 -15 -12,8 -15 10,2 15
nod 6 50 0 -0,44 0 -13,7 -4,5 1,74 0
nod 33 50 90 2,04 0 0,68 0 0,60 0

162
 9. Modelarea plană a unor probleme de analiză statică structurală

Fig. 9.80: Discretizare QUAD13

QUAD14. În componenţa unui angrenaj cu roţi dinţate (cu dantură dreaptă)

intră un arbore pinion de lăţime t = 10 mm, cu 17 dinţi, pentru care diametrul de
divizare este Dd =51 mm, diametrul cercului de picior al dintelui Di = 43,5 mm şi
diametrul cercului de cap De = 57 mm. Dacă la intrarea în angrenare a unui dinte
forta pe dinte este F = 1000 N şi actionează inclinat ca în Fig. 9.81 se cere să se
determine tensiunea maximă de încovoiere la baza dintelui. Flancul dintelui se
generează prin coordonatele date în tabelul de mai jos, relativ la un sistem de
referinţă legat de centrul roţii.
X [mm] 3,996 3,655 3,154 2,867 2,633 2,554
Y [mm] 21,379 21,453 21,739 22,074 22,611 23,052
X [mm] 2,565 2,545 2,354 1,854 1,010 -
Y [mm] 23,813 24,386 25,385 26,831 28,482 -

Fig. 9.81: Problema QUAD14 Fig. 9.82: Discretizare QUAD14

163
 9. Modelarea plană a unor probleme de analiză statică structurală

Indicaţie: Deoarece discretizarea întregii roţi este destul de laborioasă şi nu neapărat

necesară, pentru un calcul de rezistenţă, problema se poate rezolva prin discretizarea
unui dinte şi a zonei învecinate care se consideră rigidă la exterior.
Răspuns: Pentru discretizarea din Fig. 9.82 se obtine:
σ1, max  148,3 MPa; σ3, min  -183,8 MPa.

QUAD15. Elementul elastic al unui cantar tensometric este prezentat in Fig.

9.83. Stiind ca materialul este un duraluminiu cu E=2,6.104 MPa şi  = 0,35, forta
maxima de incarcare este F = 100 N iar grosimea elementului elastic este t = 40 mm
sa se determine deplasarea din dreptul fortei şi tensiunile din zonele slabite (din
drepul marcilor tensometrice).

Fig. 9.83: Problema QUAD15 Fig. 9.84: Discretizare QUAD15

Indicaţie: Modelul se poate discretiza pe jumătate.

Raspuns: Pentru discretizarea din Fig. 9.84 se obţine vF = -0,4738 mm;
σ x , max  39,24 MPa. Aceste valori sunt departe de soluţia exactă deoarece elementul
QUAD4 este puţin performant atunci când este supus forfecării. Pentru îmbunătăţirea
soluţiei se poate creşte numărul de straturi pentru discretizarea zonei slăbite sau se
poate folosi un element mai performant cum ar fi elementul patrulater cu nod central
(cu funcţii de formă suplimentare). Rularea cu programul QUAD6PL.EXE pe
aceeaşi discretizare conduce la: vF = -1,867 mm; σ x , max  182,3 MPa. Valorile
“exacte” ale problemei (obţinute pentru o discretizare foarte fină) sunt: vF = -1,820
mm; σ x , max  124 MPa.

QUAD16. Cârligul de tracţiune al unor vagonete de cale ferată au

aproximativ forma din Fig. 9.85. Ştiind că încărcarea cârligului este F = 40 kN şi
grosimea lui se aproximeaza la t = 25 mm pe toată suprafaţa, să se determine starea
de tensiune şi tensiunea maximă din cârlig. Materialul este oţel cu E = 2.105 MPa şi 
= 0,3.

164
 9. Modelarea plană a unor probleme de analiză statică structurală

Răspuns: Pentru discretizarea din Fig. 9.86 se obţine σech , max  254,2 MPa. Pentru
distribuţia de tensiune vezi Fig. 9.87.

Fig. 9.85: Problema QUAD16 Fig. 9.86: Discretizare - QUAD16

Fig. 9.87: Starea de solicitare în cârlig

QUAD17. O placă circulară încastrată pe contur este încărcată cu presiune

uniform distribuită p = 1 MPa. Ştiind că h = 10 mm; R = 100 mm; E = 2.105 MPa şi 
= 0,3 să se afle săgeata şi tensiunea maximă şi să se compare cu rezultatele obţinute
din soluţia analitică:
σr 
3 p
8h

2

(1  ν)R 2  (3  ν)r 2 ; σt 
3 p
8h 2

(1  ν)R 2  (1  3ν)r 2 ; 
4 3
pR Eh
v max  ; D .
64D 12(1   2 )
Indicaţie: Modelul problemei este axial simetric.

165
 9. Modelarea plană a unor probleme de analiză statică structurală

Răspuns: Pentru discretizarea prezentată

în Fig. 9.89 se obţine:
vmax = 0,0794 mm;
σ x , max  -71,13 71,04 MPa;
σz, max  -56,10 55,68 MPa.
Analitic se obţine:
vmax = 0,0853 mm;
σr  σ t  48,8 MPa în centrul
plăcii pe faţa inferioară;
σ r  -75 MPa; σ t  -22,5 MPa în
încastrare. Fig. 9.88: Problema QUAD17

Fig. 9.89: Discretizare QUAD17

166