MINUNILE PĂDURII
Elena Iorgulescu
Elevul 1:
Salut! Cum a fost la şcoală?
Eleva:
Foarte multe am învăţat!
Însă azi o lecţie anume
Tare m-a impresionat.
Am aflat despre natură
Cât de importantă este
Pentru-a noastră sănătate,
În orice zi şi-n orice noapte!
Elevul 2:
Natura e cea care dă viaţă,
Bucurie şi speranţă.
Dacă avem grijă de ea
Întreg globul vom salva!
Mama:
Dragii mei, vacanţa vine!
Pentru că aţi fost cuminţi
Primiţi astăzi de la mine
O excursie în munţi.
Eleva 2:
Tabere şi drumeţii,
La munte vom călătorii!
Chiar acum noi să pornim,
Peisaje să privim.
Mama:
Ce-aţi învăţat, nu uitaţi!
Natura să o protejaţi!
Grijă s-aveţi de verdeaţă,
E dătătoare de viaţă.
Grijă s-aveţi de floricele,
De copaci, de păsărele,
De vieţuitoare mici
Şi de gândăcei, furnici.
Ştiţi bine că fiecare
Rostul ei pe lume are.
Elevul 1:
Ura! Mergem în pădure,
Să culegem fragi şi mure,
În dumbravă să zburdăm,
Cât vrem noi să alergăm!
Eleva 2:
Pe iarbă să ne relaxăm,
Printre flori să ne jucăm,
Aer proaspăt respirăm,
Sănătatea s-o păstrăm!
Mama:
Seara vă rog să fiţi acasă
Până la ora de masă.
E foarte periculos, cum ştiţi,
Noaptea de vă rătăciţi.
Mama:
În pădure de cântaţi
Glasul frumos va răsuna
Vă veţi trezi însă imitaţi,
Căci şi ecoul va cânta!
PĂDUREA
Elevii ajung în pădure, unde se minunează
de frumuseţile naturii. Toate vieţuitoarele
pădurii se joacă în jurul copacului.
Cântec: Ecoul
Elevul 1: Ce frumos e în pădure! Câte
păsărele ciripesc!
Eleva 1:
Mi-e cald şi am obosit.
Lângă copac să poposim.
Copacii: Salut, copii!
Elevul 2: Bună, copacilor!
Eleva 2: Ce fericit eşti tu aici, în pădurea
veşnic tânără!
Copacul 1: Daaa! Sunt aici de sute de ani.
Multe mi-a fost dat să văd.
Din păcate mai mereu
Oamenii mă întristează.
Atmosfera poluează.
Iepuraşul: Ţup! Ţup! Ţup!
Şi eu sunt mic
Şi vreau să fiu ocrotit.
Mulţi oameni se distrează
Speriind animale mici.
Nu le pasă de nimic.
Aruncă peste tot gunoaie.
Buburuza
Şi noi suntem fiinţe mici
Ca şi voi, copii voinici,
Avem familie, avem viaţă...
Fluture
Ascultaţi a mea povaţă:
Şi noi trebuie să trăim
Şi în pădure fericiţi să fim.
Buburuza:
Dar când miroase peste tot
A gunoaie... nu suport!
Prea multă poluare!
Toţi:
Să ştiţi că ne doare!
Copacul 2: Scoarţa mi-o scrijelesc
Nu le pasă că mă doare!
Natura n-o ocrotesc!
Elevul 1: Ce să zic! Am învăţat
Copacul trebuie protejat.
Ne-ajută să respirăm
De poluare să scăpăm.
Eleva 2: Şi poetul Eminescu
A cântat pădurile
Elevul 2:
Da, aşa e, îmi amintesc.
Codrule, codruţule,
Ce mai faci, drăguţule,
Că de când nu te-am văzut,
Multă vreme a trecut
Şi de când m-am depărtat,
Multă lume am umblat.
Copacul 1:
Ia, eu fac ce fac demult,
Iarna, viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupându-le,
Apele-astupându-le,
Troienind cărările
Şi gonind cântările;
Copacul 2:
Şi mai fac ce fac demult,
Vara, doina mi-o ascult
Pe cărarea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Umplându-şi cofeile,
Mi-o cântă femeile.
Eleva 2:
Codrule cu râuri line,
Vreme trece, vreme vine,
Tu din tânăr precum eşti
Tot mereu întinereşti.
Apare Eminescu.
Eminescu:
Hei, copii! Am auzit
Versuri de mine scrise.
Cine le recită aici?
Elevii
Uau! Eşti marele poet?
Eminescu:
Mă bucur să vă întâlnesc.
Copii frumoşi, iată, privesc.
Copii care iubesc natura,
Muzica, literatura.
Aici am copilărit,
În vechiul codru înverzit
Şi foarte multe poezii
Am scris aici, să ştiţi, copii!
Elevul 1:
Tare-am vrea să auzim
Cum ne reciţi... măcar puţin!
Eminescu:
Fiind băiet păduri cutreieram
Şi mă culcam ades lângă izvor
Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa sună-ncetişor.
Un freamăt lin trecea din ram în ram
Şi un miros venea adormitor.
Astfel ades eu nopţi întregi am mas
Blând îngânat de-al valurilor glas.
Râul:
Ce dor mi-era de-aceste versuri!
De-al meu poet şi prieten drag!
Eu, apa binefăcătoare,
Ce strălucesc mereu în soare
Şi dau viaţă tuturor
Însă azi... am nevoie de-ajutor!
Elevul 2:
Râu cu ape cristaline,
Ce dai viaţă şi răcoare,
Supărat eşti azi...
Ce-ai păţit tu oare?
Fluturele:
Eu cred că am ghicit
Bietul râu ce a păţit.
Uite! Nu e-aşa curat,
Cum poetul l-a cântat.
Râul:
Eu dau hrană plantelor,
Însă uite, sunt bolnăvioare
Pentru că apa ce-o transport
E plină de poluare!
Oamenii vin la pădure,
Fumează, fac fum, grătare,
Totul simt, mă-mbolnăvesc,
Prin mine natura moare!
Floarea 1:
Mică şi gingaşă sunt
Şi simt că n-o să mai cresc
Of! Acum mă veştejesc!
Voi muri, biata de mine,
În mizerie şi ruşine!
Plânge
Albina
Nu mai plânge, surioară,
Şi eu sunt foarte bolnăvioară!
Floarea 2:
Când vin albinuţele
Să ia polen, hărnicuţele,
Nu ştiu cum să le gonesc,
Ca să nu le-mbolnăvesc.
Albina:
Mierea ce noi o facem
Ajunge la voi în stomac
Şi uite aşa, dragi copii,
Cu toţii ne putem îmbolnăvi!
Ciocănitoarea 1:
Cioc, cioc, cioc! Vin negreşit!
Cine s-a îmbolnăvit?
Sunt doctorul pădurilor, ciocănitoarea!
Să iau pe toţi cu salvarea!
Copacul:
Ura! Salvatoarea mea,
Care de omizi mă va curăţa!
Ciocănitoarea 2:
Cioc! Cioc! Cioc! Cu ciocul meu
Curăţ tot cu spor, mereu!
Iar pentru cei ce poluează
Şi pădurea infectează
Am cioc de cojocul lor!
Îi gonesc pe loc, îi sperii
Să fugă cu tot cu mizerii!
Cântec: Cucu
Toţi: Ce frumos! Ce minunat!

Pasărea 1: V-a plăcut? V-am încântat?
Ciripesc la infinit,
Voioşie eu transmit.
Sunt gingaşă şi micuţă,
Colorată şi drăguţă.
Însă vreau mai mult respect.
Pasărea 2:
Oamenii trec pe cărare
Cu casetofonul la spinare.
Nu e corect!
Glasul meu fermecător
Nu se mai poate auzi
Nici susurul izvoarelor!
Fluturaşul: Păsărică mică, dragă,
Cântă şi nu te opri.
Poate oamenii ascultând
Vor ocroti mai mult natura!
Pasărea 1
Somnoroase păsărele
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund în rămurele –
Pasărea 2:
Noapte bună!
Râul
Doar izvoarele suspină,
Copacii
Pe când codrul negru tace;
Florile
Dorm şi florile-n grădină –
Dorm în pace
Râul:
Trece lebăda pe ape,
Între trestii să se culce,
Fie-ţi îngerii aproape –
Somnul dulce
Capra neagră 1:
Sunt capra neagră, graţioasă,
Specială şi preţioasă
Specie rar întâlnită
Fiindcă sunt deosebită.
Capra neagră 2:
Grijă trebuie să aveţi
Prin păduri de mă vedeţi
Să nu cumva să mă vânaţi,
Nici măcar să mă speriaţi,
Capra neagră 3:
Prin lege sunt ocrotită
De pădurari foarte iubită,
De copii cu suflet bun
Cum sunteţi şi voi acum.
Floarea de colţ 1:
Sunt regina munţilor,
Farmecul pădurilor
Cresc pe stânci şi-s fericită
Când de oameni sunt iubită.
Sunt specie foarte rară
Unică la noi în ţară.
Floarea de colţ 2:
De mă smulgeţi, dragi copii,
Mai puţine noi vom fi
Iar natura va rămâne
Fără această floare-n lume.
Aşadar, să mă priviţi,
Cu mine atenţi să fiţi.
Pădurarul 1:
Ce minuni ale naturii
Sunt în mijlocul pădurii!
Prin lege sunt ocrotite
Aceste fiinţe deosebite.
Aspru pedepsiţi vor fi
Cei ce răi cu ele vor deveni!
Merişor:
Sunt plantă medicinală,
Vă vindec repede de boală.
Când pe munte vă-nţepaţi
La mine urgent apelaţi!
Mă numesc merişor,
Sunt doctorul tuturor!
Sunt bun şi la rinichi, stomac,
Oricărei boli îi vin de hac.
Zmeura: Elevul 2:
Mă place ursul, însă nu doar el. Am găsit plante medicinale
Cu toţii mă iubiţi , nu mă plâng defel. Care oferă sănătate
Nu numai că sunt gustoasă, Dar am văzut şi animale,
Dar sunt şi foarte sănătoasă. Toate fiinţe minunate.
Natura dac-o îngrijiţi
Multă zmeură o să primiţi! Eleva 2:
Noi, oamenii, atenţi să fim,
Ursul: Viaţa lor s-o ocrotim!
Da, zmeura e minunată,
Oferă sănătate curată.
Eu, ursul brun, nimănui nu fac rău Pădurarul 2:
Dacă nu mă deranjați din mediul natural al Tot ce astăzi voi aflaţi
meu. Nicicând să nu uitaţi!
Doar astfel, să ştiţi, copii
Așadar, purtați-vă frumos Planeta noastră va trăi!
Iar eu voi trăi în pădure bucuros.
TOŢI
Pădurarul 2: Este loc pentru fiecare
Dragii mei, bine v-am găsit! Fie mic, fie mai mare
Eu sunt pădurarul, pe toţi v-am ocrotit! Toţi suntem vieţuitoare!
Plante, animale, şi cele mari, şi cele mci
Pot sta liniştite când eu sunt aici.

Bine aţi venit, copii!

În pădurea noastră verde Salvați pădurea plină de animale
Plină de multe bogăţii. Plante, copaci, orice viețuitoare
Ele sunt finite, ca și noi, copii,
Elevul 1: Foarte fericite ele vor trăi!
Ne bucurăm că am venit
Căci multe am descoperit
Salvați pădurea, aer sănătos,
Aici, în mijlocul naturii
Aflăm tainele pădurii. Sursă de viață, tărâm miraculos!
Grijă să aveți, totul să-nverzească,
Eleva 1: Planeta noastră să ne ocrotească!
Am învăţat să protejăm,
Să nu rupem, să nu stricăm,
Nici flori, nici copaci, nicio plantă!
Sunt dătătoare de viaţă!

Pădurarul 1:

Aer proaspăt, sănătos,

Pur, curat, miraculos
Doar în pădure găsim.
Aşadar, s-o ocrotim!