Morometii

Marin Preda

Romanul „Morometii” de M. Preda este prefigurat de proza scurta

din volumul de debut „Intalnirea din pamanturi”.
Romanul este alcatuit din doua volume, publicate la 12 ani distanta:
1955, volumul I, iar in 1967, volumul al II-lea. In ciuda unei probleme diferite
in cele doua volume, romanul este unitar pt ca reconstituie imaginea
satului romanesc intr-o perioada de criza, in preajma celui de-al Doilea
Razboi Mondial. Sunt inregistrate transformarile din viata reala si se impune
o tipologie noua in proza romaneasca.
Tema: romanul prezinta destramarea unei familii de tarani dintr-un
sat din Campia Dunarii, Silistea Gumesti. In central romanului este asezata
tema familiei, dar sunt prezentate transformarile din satul romanesc al
vremii, „un roman al deruralizarii satului”. Inca doua teme se contureaza
in mod evident: criza comunicarii in familie si tema timpului neiertator,
vazut ca relatie intre individ si istorie.
Incipitul fixeaza coordonatele spatio-temporale; intr-un sat din
Campia Dunarii, cu cativa ani inaintea celui de-al 2RM. Viata se scurge
lent, fara conflicte mari, „timpul are nesfarsita rabdare”. Finalul primului
volum prezinta accelerarea evenimentelor: „timpul nu mai avea
rabdare”.
Romanul se inscrie in neorealism prin prezentarea transformarilor
sociale si morale, prin individual ca produs al societatii, fiind surprinsa
trecerea de la mentalitatea rurala traditionala la cea coloctivista, de la
taranul ce doreste pamant la cel care vrea bani si ulterior la sugestia
disparitiei acestei clase sociale. Caracterul realist se desprinde si din
obiectivitate, verosimilitate, detaliul semnificativ, simetria compozitionala,
coordonatele spatio-temporale, prezentarea de ansamblu al societatii si
tipologia personajelor.
Perspectiva narativa: naratorul este obiectiv, naratiunea este
realizata la persoana a III-a, dar perspectiva obiectiva este dublata de
cea a reflectorilor (Ilie si apoi Niculae) si, de cea a informatorilor (personaj
martor-ex. al lui Parizianul).
Primul volum: utilizeaza tehnica decupajului (prezinta doar anumite
scene) si accelerarea gradata a timpului naratiunii. Este structurata in trei
parti care confera echilibrul compozitie. Actiunea este concentrate, se
desfasoara vara, cu trei ani inaintea inceperii celui de-al 2RM. Prima parte
(de sambata seara pana duminica seara) cuprinde scene care ilustreaza
monographic viata rurala: cina, taierea salcamului, intalnirea de
duminica din poiana lui Iocan, hora. Partea a doua se deruleaza pe
parcursul adoua sapatamani, incepand cu plecarea lui Achim cu oile, la
Bucuresti. Partea a treia incepe cu prezentarea de ansamblu a secerisului
si se defasoara pana la sfarsitul verii cand fug ceilalti doi feciori ai lui
Moromete. Tema timpului stabileste si ea simetria compozitionala: la
inceput „era foarte rabdator cu oamenii” iar spre final era devine
intolerant „timpul nu mai avea rabdare”.
Conflicte: familia va fi destrama de trei conflicte majore:
- Dezacordul dintre tata, Ilie si cei trei fii ai sai din prima casatorie:
Paraschiv, Nila si Achim. Cei doi se simt nedreptatiti de restul familiei si isi
dispretuiesc tatal care nu stie sa faca bani precum vecinul Victor Balosul
(cand dupa exemplul lui Balosul pleaca la munte sa vinda produse-nu
castiga mai nimic, piata fiind suprasaturata).
- Al doilea conflict se desfasoara intre Moromete si Catrina, sotia sa
careia ii vanduse un pogon din lotul ei, promitandu-i in schimb trecerea
casei in numele ei. Conflictul se va accentua cand Catrina, care isi
gaseste refugiul la biserica, il paraseste pe Ilie si pleaca la fiica din prima
casatorie, Alboaica.
- Al treilea conflict il opune pe Moromete surorii sale, Maria,
poreclita Guica, care si-ar fi dorit ca fratele sa nu isi fi refacut viata , iar ea
sa fi ingrijit de gospodaria lui. Ura sa va fi transmisa si celor trei baieti.
Moromete va intra in conflict si cu fiul sau cel mic Niculae,
ironizandu-i dorinta de a studia. Cei doi, vor deveni in volumul al doilea
doi exponenti ai unor mentalitati diferite.
Actiune/Planuri narative:
In primul plan este situata familia Moromete, numeroasa si dominata
de dorintele ascunse ale membrilor sai. Moromete este un taran mijlocas,
cu trei baieti dintr-o casatorie anterioara si inca trei copii din casatoria cu
Catrina: Tita, Ilinca si Niculae. Cei trei baieti, alimentati de Guica isi doresc
independenta financiara. Achim isi va convinge tatal sa-l lase sa plece cu
oile la Bucuresti pentru a vinde mai bine laptele si branza, dar, ajuns
acolo, le va vinde si-si va astepta fratii. La sfarsitul verii, vor veni si ceilalti
doi frati, care vor fura caii si lucrurile de zestre a fetelor. Pentru a reface
gospodaria, Moromete vinde din nou o parte din pamant, plateste
foncierea (impozitul), rata la banca si taxele de scolarizare ale lui Niculae.
Planurile secundare completeaza actiunea romanului si confera
caracterul de fresca sociala: boala lui Botoghina, revolta lui Tugurlan,
familia chiaburului Tudor Balosu, dragostea dintre Polina si Birica, discutiile
din poiana lui Ioan, rolul institutiilor si al autoritatilor in satul interbelic.
Secventele narative/scene semnificative:
Scena cinei - este un ceremonial a carui descriere se face lent, prin
acumularea detaliilor. Scena surprinde un moment din existenta familiei
traditionale, aparent dominante de un tata autoritar, cand, de fapt,
asezarea membrilor in jurul mesei dezvaluie adevaratele lor intentii: cei trei
baieti stau gata sa fuga, Catrina vesnic intoarsa spre oale, ii are langa ea
pe copiii ei, masa este prea mica pentru o familie care a crescut in timp si
deasupra tuturor, dand impresia de autoritate nestirbita troneaza
Moromete.
Scena taierii salcamului - taierea salcamului, duminica in zori
prefigureaza destramarea familiei, a satului traditional. Intreg satul simte
lipsa salcamului, lumea se desacralizeaza, se instaleaza haosul.
Scenele cu aspect din viata colectivitatii constituie – o monografie
a satului traditional: hora, calusul, intalnirile duminicale – Iocan, serbarea
scolara, secerisul, treierisul.
Volumul al II-lea - este structurat in cinci parti si prezinta viata rurala
intr-o perioada de un sfert de veac, 1938-1962. Evenimentele sunt
selectionate, unele fapte si perioade sunt eliminate (elipsa), timpul
naratiunii cunoaste reveniri (alternanta). Actiunea - se concentreaza
asupra a doua momente istorice semnificative - reforma agrara din 1945
si transformarea „serialista” a agriculturii dupa 1948, perceputa ca
fenomen abuziv.
 Conflictul - cel principal se desfasoara intre mentalitatea
traditionala si cea impusa, colectivista; reprezentativi; personaje-
reflectoare pentru cele doua mentalitati sunt Ilie Moromete si Niculae.
Subiectul: „ In bine sau in rau se schimbase Moromete? Autoritatea
in sat se diminuase, fostii prieteni nu mai sunt iar cei noi - Matei Dimir, Nae
Cismaru, Giugudel - nu-i plac”. Se apuca de negot si castiga bine dar il
retrage pe Niculae de la scoala motivand actiunea prin lipsa
„beneficiului”. Incearca disperat sa-si aduca baietii acasa; merge la
Bucuresti ca sa-i convinga. Cei trei refuza, avand deja un rost: Paraschiv -
sudor la tramvaie, Nila - portar la un bloc, Achim are un mic magazin de
„Consum alimentar”. Destramarea familiei continua cu plecarea Catrinei
si moartea lui Nila, in razboi. Fiul cel mic reprezinta mentalitatea
comunista, ca activist de partid e trimis sa supravegeheze strangerea
cotelor si predarilor lor la stat. E prins intr-o tesatura de intrigi, destituit si silit
sa plece din viata politica. Va deveni inginer horticol si se va casatori cu o
fata din sat, Marioara, fiica lui Adam Fantana, ajunsa si ea asistenta
medicala.
Pe de alta parte si Moromete devine altul, traieste o iubire tarzie cu
Fica, sora mai mica a fostei lui sotii si-l sprijina pe Tugurlan in functia de
presedinte al Sfatului Popular, pentru ca acesta sa tempereze actiunea
de colectivitate.
El refuza sa creda ca rostul sau in lume este gresit si ca taranul
trebuie sa dispara, ilustrativ este monologul adresat unui personaj
imaginar, Baznae, monolog semnificativ in ansamblul romanului.
Atitudinea personalui este critica fata de noua clasa sociala intemeiata
pe distrugerea alteia, a taranimii, a unei civilizatii si unui cod stravechi „ca
vii tu acuma si-mi spui mie ca trebuie sa dispar”.
Moromete se stinge incet traindu-si ultimii ani in singuratate si tacere.
In final isi expune crezul medicului: ”Domnule… eu totdeauna am dus o
viata independenta!”. Moare incet, fara sa sufere de vreo boala.
In final, tatal si fiul se impaca in visul lui Niculae.
Se discuta probleme noi. Pe trei sferturi din volum se vorbeste numai
despre obligativitatea taranilor de a-si preda cotele la stat. Cuvantul
„cote” apare obsesiv, de 81 de ori in tot romanul sugerand mizeria in care
a alunecat lumea satului romanesc.
 Niculae Moromete, care vine in sat ca activist de partid pentru a
veghea predarea cotelor sa nu intarzie,intra in conflict cu nucleul
comunistilor arivisti din sat. El il sileste pe primarul Potloaga sa predea
cotele de cereale, ca sa fie exemplu pentru ceilalti, nu intervine in
conflictul dintre Fantana si Manta-Rosie care se cearta cine fura de la
moara, adica cine sa raspunda de bunul mers al morii, de asemenea nu
da curs linguselilor lui Isosica - acesta vrea sa devina secretar de partid.
Niculae va trebui sa paraseasca satul, pleaca la Bucuresti unde fostul
notar din sat detine o functie importanta si-l va ajuta sa obtina un post la
o sera ca sa-si continue studiile.
Destramarea familiei continua cu moartea lui Nila, in lupta la Cotul
Donului, anuntata de obisnuita scrisoare neagra. Paraschiv va sfarsi lovit
de-o boala de piept (tuberculoza) iar Catrina, il va parasi pe Moromete la
batranete, mergand sa locuiasca la fiica ei din prima casatorie.
Niculae va ajunge inginer horticultor si se va insura cu Marioara lui
Adam Fantana care este, si ea, asistenta medicala, nu mai este taranca.
Fara sa sufere de vreo boala anume, Moromete cade la pat, pentru
ca, se terminasera zilele pe care le-a avut de trait. Ultimele sale cuvinte
exprima crezul sau de-o viata: „Domnule, eu totdeauna am dus o viata
independenta!”.
Viziunea despre lume prezinta conceptia autorului despre satul
romanesc strabatut de prefaceri (transformari) politice. Ilie Moromete este
construit dupa modelul lui Tudor Calarasu, ca de altfel intreaga familiei
Moromete realizata dupa modelul familiei lui Marin Preda. Destramarea
familiei coincide cu destramarea satului, ambele fiind consecinte ale
schimbarilor de mentalitate.