Sunteți pe pagina 1din 16

Universitatea din Pitești

Facultatea de Științe, Educație fizică și Informatică


Master Biologie medicală Anul I

Sarcoptes scabiae

Graure Camelia Alexandra


Încadrare sistematică
Încrengătura Arthropoda
Clasa Arachnida
Familia Sarcoptidae
Genul Sarcoptes
Specia Sarcoptes scabiae
Ectoparaziți

Ectoparaziții sunt artropode hematofage și cuticole. În


afara contactului neplăcut și a inconvenientelor provocate
de înțepătură, unele sunt agenți vectori de boli infecțioase
bacteriene, virale și parazitare. Altele sunt capabile să
provoace direct leziuni cutanate.
Morfologie
Sarcoptul scabiei prezintă corpul globulos, mai turtit pe fața
ventrală. Femela măsoară 300 μ, masculul 200 μ. Are 4 perechi de
picioare dispuse în 2 grupe: 2 perechi anterior și 2 perechi în jumătatea
posterioară. Picioarele sunt formate din 5 articole și terminate fie cu o
ventuză, fie cu câte un păr mai rigid. Există dimorfism sexual, și
anume: la femelă, cele 2 perechi de picioare anterioare sunt terminate
cu câte o ventuză – un ambulacru, iar picioarele posterioare se termină
cu câte un păr lung și rigid; la mascul, perechile I II și IV de picioare
se termină cu câte un ambulacru, iar perechea III de picioare, cu un păr
lung și rigid. Dorsal, parazitul prezintă o serie de solzi triunghiulari și
10 spini recurenți, dispuși în 2 grupe: 3 spini anterior, lateral de o parte
și de alta, iar posterior, tot lateral, câte 7 spini de o parte și de alta.
Spinii împiedică femela, când este angajată într-o galerie, să se poată
întoarce înapoi. Parazitul mai prezintă pe tegument o serie de striațiuni
transversale. El nu are ochi, nici aparat respirator trahean; respirația se
realizează prin suprafața tegumentului.
Georgescu M., Simionescu-Crăciun O. – Parazitologie, Ed.
Didactică și Pedagogică, București, 1965
Bornuz M., Elias M.I., Dăncescu P., Petcu I. – Parazitologie medicală,
Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1981
Biologie. Ciclu evolutiv
Artropodul adult ajuns pe tegumentul unei gazde umane se
îndreaptă spre zonele preferențiale ale corpului, unde pielea este mai
fină: fețele laterale ale degetelor, plica cotului, axile, umeri, zonele
inghinale și ombilicală, fese. Pe suprafața tegumentului, paraziții adulți
se acuplează, după care femelele excavează galerii sinuoase în stratul
cornos al epidermului. De obicei, această operațiune are loc în timpul
nopții, când parazitul este activat de căldură. Ritmul de înaintare în
galerie este de 2-3 mm pe zi. Pe măsură ce înaintează, femelele depun
câte 2-3 ouă în fiecare zi, pe toată durata vieții, care este de
aproximativ 4-5 săptămâni. După 3-4 zile, din ouă eclozează larvele,
care părăsesc galeria, continuându-și dezvoltarea pe tegument. Atât
larvele, cât și adulții sunt contagioși.
Patogenie
Numărul artropodelor care trăiesc pe tegumentele unei persoane
este variabil. În majoritatea cazurilor, acesta oscilează în jurul valorii
de 10, dar există cazuri în care se ajunge la mai multe mii sau
milioane. Înmulțirea artropodelor poate fi limitată prin 2 mijloace: prin
igienă și printr-un răspuns imun.
Pe măsură ce înaintează în tunelul săpat în tegument, femela lasă
în urma ei ouă și materii fecale. Acestea constituie proteine străine,
față de care organismul reacționează printr-un răspuns imun, de obicei,
după câteva săptămâni. Inițial apare o inflamație locală, iar ulterior,
eventual, se instalează o stare de hipersensibilitate. O dată cu apariția
inflamației, insecta are tendința de a se muta în alt loc al corpului,
întrucât zona inflamată nu mai oferă condiții propice de viață.
Inflamația provoacă senzația de durere și prurit.
Al doilea aspect al apărării gazdei este constituit de îndepărtarea
mecanică a paraziților. Prin scărpinare, paraziții și ouăle sunt aduse la
suprafața tegumentului, de unde sunt îndepărtate prin spălare cu apă și
săpun.
Manifestări clinice
Primul semn care apare este un traiect sinuos, scurt, de culoare
roșie care se termină într-o veziculă mică, care este locul în care se
află femela. După aproximativ o lună se produce o sensibilizare a
organismului față de parazit și produsele sale, ceea ce se exprimă
clinic prin apariția unei papule pruriginoase. Pruritul este deseori sever
și se intensifică în timpul nopții sau după o baie caldă. Pentru calmarea
lui, bolnavii se scarpină, provocându-și leziuni de grataj, care de multe
ori, se infectează cu germenii de pe tegument.
În câteva luni, scabia se vindecă spontan, dar există și cazuri de
infecții cronice.
Diagnostic
Se suspectează infestația cu S. scabiae la o persoană care prezintă
erupții pruriginoase situate simetric, în locurile predilecte, în special,
atunci când aceasta afectează mai mulți membri ai familiei sau
colectivității în care trăiesc.
Diagnosticul se confirmă prin evidențierea artropodului sau a
tunelelor săpate de acesta pe tegument. Tunelele nu se văd cu ușurință
cu ochiul liber, de aceea se recomandă utilizarea unei lupe de mână și
luminarea laterală a regiunii examinate.
Tegumentul care acoperă tunelul va fi scarificat cu un ac sau un
bisturiu steril și materialul recoltat va fi depus pe o lamă de sticlă într-
o picătură de hidroxid de potasiu 10%. Preparatul se acoperă cu o
lamelă și se examinează microscopic pentru evidențierea paraziților
adulți, a larvelor și a ouălelor.
Tratament
Scabia se tratează prin aplicarea pe toată suprafața corpului, cu
excepția capului, a unor loțiuni și creme care conțin substanțe
insecticide.
Este indicat să se trateze simultan toți membrii familiei, indiferent
dacă sunt sau nu simptomatici. Totodată este bine ca persoanele tratate
să fie avertizate de faptul că pruritul și inflamația sunt datorate
răspunsului imun față de paraziții vii sau morți, așa încât, chiar după
ce toți paraziții au fost omorâți, pacientul continuă să aibă prurit încă
câteva zile, cel puțin. Lenjeria de corp și de pat folosită de pacient
înaintea tratamentului trebuie spălată cu apă fierbinte.
În tratamentul scabiei se poate folosi Lindan 1%, care se lasă 8-12
ore în contact cu tegumentul, după care se îndepărtează prin spălare.
Pruritul poate fi tratat cu antihistaminice, iar infecțiile secundare
cu antibiotice.
Epidemiologie
Scabia este o infecție cosmopolită, care se transmite de la o persoană la
alta, în special, printre membrii unei familii, prin contact intim între
tegumente. Paraziții nu pot trăi pe obiecte lipsite de viață, însă
supraviețuiesc câteva ore pe lenjeria de corp și de pat și în praful de pe
podele și mobile, de aceea nu trebuie exclusă și această posibilitate de
infestare.
Boala afectează, în special, persoanele cu un standard scăzut economic
și condiții igienico-sanitare precare, dar poate fi întâlnită la toate grupele
socio-economice. Prevalența cea mai ridicată este întâlnită la copiii sub
15 ani, care în majoritatea cazurilor, introduc paraziții în familie și îi
transmit de la o persoană la alta.
S-a constatat că indicele de infestare cu Sarcoptes variază în orice
populație între 5-30%, în funcție de gradul de cultură, aglomerație,
starea de igienă. În decursul acestui secol, pandemiile de scabie s-au
succedat în cicluri de 30 de ani, atribuite dispariției imunității. Pe de
altă parte, aceste cicluri au coincis cu cele două războaie mondiale, care
au avut un drastic impact asupra condițiilor de viață ale oamenilor.
Prezenţa Sarcoptes scabiae la animale

Sarcoptes scabiae poate afecta şi mamiferele, în special cele


domestice. De exemplu, acesta este frecvent întâlnit la porci.
Aceasta diminuând semnificativ creşterea şi dezvoltarea animalelor.
De obicei, porcii mor peste 5 zile, în condiţii de fermă. În situaţia,
când Sarcoptul râiei este prezent la o turmă întreagă, este foarte
dificil de a o dezinfecta. La câini și pisici, acesta provoacă
năpârlirea patologică, însoţită de roşeaţă, uscăciune, răni. La păsări,
acesta poate fi găsit în special pe picioare, producând erupţii
cutanate.
Bibliografie
 Bornuz M., Elias M.I., Dăncescu P., Petcu I. – Parazitologie
medicală, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1981
 Georgescu M., Simionescu-Crăciun O. – Parazitologie, Ed.
Didactică și Pedagogică, București, 1965
 Rădulescu S. – Parazitologie medicală, Ed. All Educational,
București, 2000
Vă mulțumesc pentru atenție !!

S-ar putea să vă placă și