Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs Virusologie An 3 Medicina Veterinara
Curs Virusologie An 3 Medicina Veterinara
VIRUSOLOGIEI
DEFINIȚIA MICROBIOLOGIEI
Microbiologia (gr. micros = mic + bios = viaţă + logos = ştiinţă,
doctrină) este ştiinţa care se ocupă cu studiul vieţuitoarelor
invizibile cu ochiul liber, denumite în sens larg microbi.
Savanţii care ulterior au dezvoltat în mod strălucit şcoala de microbiologie medicală românească au fost:
IOAN CANTACUZINO, CONSTANTIN IONESCU-MIHĂEŞTI, MIHAI CIUCA, DUMITRU COMBIESCU, iar în
domeniul virusologiei CONSTANTIN LEVADITI şi ŞTEFAN S. NICOLAU.
Şcoala de microbiologie veterinară. PAUL RIEGLER (1867-1938) a fost fondatorul şcolii româneşti de
microbiologie veterinară.
ALEXANDRU VECHIU (1890-1954) a reuşit adaptarea virusului pestei porcine pe iepure.
ILIE POPOVICI prepară vaccinuri contra febrei aftoase, holerei aviare.
NICOLAE STAMATIN prepară vaccinul anticărbunos din tulpina 1190 R şi vaccinul antirujetic din tulpina
VR2.
CARACTERIZAREA GENERALĂ A PRINCIPALELOR
GRUPE DE MICROORGANISME
PRIONII ( PROTEINELE PRIONICE)
reprezintă cele mai simple şi mai inferioare forme de agenţi patogeni
infecţioşi neconvenţionali, fiind lipsite în totalitate de informaţie genetică.
au fost semnalate pentru prima dată de americanul STANLEY B. PRUSINER
care în 10 oct. 1997 primeşte premiul NOBEL pentru această descoperire.
Iniţial a demonstrat că la ovinele infectate există în creier o proteină
specifică pe care a denumit-o “proteină prionică scrapie” (P.P.S.), iar ulterior
a găsit şi în creierul hamsterilor normali o proteină asemănătoare, dar totuși
diferită, pe care a denumit-o “proteina prionică celulară” (P.P.C).
P.P.C. P.P.S.
este o proteină normală prezentă în este prezentă numai la animalele infectate;
membrana pericarionilor mai concentrată
la locul sinapselor; este rezistentă la proteaze;
Sunt forme acelulare de viaţă alcătuite din molecule de ARN de talie mică neprotejate de alte
învelişuri externe.
Molecula de ARN are o structură circulară cu regiuni mono sau dublu catenare.
În general sunt localizaţi în nucleul celulelor unde se replică cu ajutorul unor enzime de tipul ARN
replicazelor din celula gazdă.
Originea lor nu este prea bine cunoscută, dar se presupune că ar reprezenta introni nedegradaţi
eliminaţi în procesul de activare al genelor.
Capacitatea lor patogenă se datorează interacţiunii lor cu genomul celulei gazdă şi perturbării
mecanismelor de reglaj genetic al celulei gazdă.
Viroizii reprezintă o nouă clasă de agenţi patogeni subvirali care se află la limita inferioară a materiei
vii şi care posedă un program genetic redus la minim.
VIRUSURILE
Sunt considerate forme acelulare de viaţă fiind în afara organismelor vii, lipsite de
capacitatea de creştere şi multiplicare. Ele sunt replicate (multiplicate) de celula gazdă pe
care o parazitează.
Sunt lipsite de aparat enzimatic şi metabolism propriu, fiind obligatoriu parazite
intracelulare ale celulelor animale, vegetale sau bacteriene.
Au o structură simplă, formată din genomul viral şi un înveliş protector care se numeşte
capsidă.
Genomul viral conţine un singur tip de acid nucleic ADN sau ARN şi niciodată ambii acizi.
Virusurile care conţin ARN pot depozita şi transmite informaţia genetică, caz unic în
biologie, pentru restul vieţuitoarelor rolul de purtător al informaţiei genetice fiind ADN-ul.
Proprietăți ale microrganismelor unicelulalre și
virusurilor
Proprietate Bacteria Rickettsia Mycoplasma Chlamydia Virus
300 nm în + + + + -
diametru
Dezvolate pe + - + - -
medii inerte
(agar, bulion)
+ + + + -
Fisiune binară
Ribozomi + + + + -
funcționali
Metabolism + + + + -
În natură virusurile se găsesc sub trei forme biologice: